Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor

ASPECTE-CHEIE

Convenția:

• confirmă că toți semnatarii:
  • garantează că tarifele lor vamale și rubricile statistice vor fi conforme cu sistemul armonizat (SA) odată cu intrarea în vigoare a convenției;
  • aplică regulile generale ale convenției;
  • pun la dispoziția publicului statisticile comerciale de import și export în conformitate cu codul din șase cifre al SA;
  • pot aplica subdiviziuni pentru clasificarea mărfurilor la un nivel inferior celui al SA;
• permite țărilor în curs de dezvoltare:
  • să întârzie să utilizeze unele sau toate subpozițiile SA, dar le îndeamnă să adopte sistemul în termen de cinci ani;
• constată că țările dezvoltate, la cerere, vor oferi asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să aplice SA;
• înființează un comitet de sistem armonizat, care:
  • are un reprezentant al fiecărei părți contractante;
  • se întrunește, de regulă, cel puțin de două ori pe an;
  • propune amendamente la convenție;
  • pregătește note explicative, avize de clasificare și recomandări pentru a asigura aplicarea uniformă a SA;
  • inventariază și difuzează informații privind SA;
• afirmă că Organizația Mondială a Vămilor (OMV) (fostul Consiliu de Cooperare Vamală) examinează amendamentele propuse la convenție și le recomandă semnatarilor;
• solicită soluționarea oricărui litigiu între semnatari cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției prin negociere; în caz contrar, problema este trimisă comitetului de sistem armonizat al OMV;
• stabilește că următoarele se pot înscrie la convenție:
  • țările membre ale OMV;
  • uniuni vamale sau economice cu puterea de a semna tratate;
  • țările invitate să facă acest lucru;
• acordă semnatarilor dreptul de a decide dacă convenția se aplică oricăruia dintre teritoriile lor dependente;
• are o durată nelimitată.

Convenția înlocuiește Convenția privind Nomenclatura semnată la Bruxelles la 15 decembrie 1950.