Asistența judiciară reciprocă UE-Japonia

ASPECTE-CHEIE

Acordul se referă la cererea și oferta de asistență judiciară reciprocă cu privire la anchete, urmăriri și alte proceduri în materie penală. Acesta nu se aplică extrădărilor, transferului de proceduri¹ în materie penală și executării hotărârilor, altele decât confiscările.

Asistența judiciară constă în:

• luarea mărturiilor, inclusiv prin videoconferință;
• executarea de percheziții și sechestre;
• obținerea de informații privind conturile bancare;
• examinarea, localizarea sau identificarea persoanelor, a obiectelor sau a locurilor;
• furnizarea obiectelor aflate în posesia autorităților dintr-o țară semnatară către autoritățile din cealaltă țară semnatară;
• comunicarea documentelor (livrarea unui document juridic către părțile implicate în proceduri judiciare);
• transferarea persoanelor deținute în scopul depunerii mărturiei;
• înghețarea sau sechestrarea și confiscarea produselor.

Fiecare țară a UE și Japonia trebuie să desemneze o autoritate centrală responsabilă să trimită și să primească cereri de asistență și să răspundă la acestea. Aceste autorități sunt responsabile și să execute cererile sau să le transmită autorităților care au competența de a le executa.

Cererile de asistență

Țara solicitantă trebuie să formuleze cererea de asistență în scris. În cazuri urgente, cererea poate fi formulată prin alt mijloc de comunicare fiabil. Cererile de asistență trebuie să conțină anumite informații, stabilite în acord.

Țara solicitată poate cere informații suplimentare dacă acestea sunt necesare pentru executarea cererii de asistență.

Cererea, împreună cu orice alte documente, trebuie să fie însoțită de o traducere în limba oficială a țării solicitate sau într-o altă limbă, conform celor convenite de țara respectivă.

Executarea cererilor

Țara solicitată:

• trebuie să execute cererea de asistență cât mai prompt posibil și în conformitate cu legislația sa internă;
• poate să amâne executarea unei cereri sau să o supună anumitor condiții dacă aceasta ar putea împiedica o anchetă, o urmărire sau altă procedură aflată în curs;
• trebuie să transmită țării solicitante rezultatul executării, împreună cu orice mărturii sau obiecte obținute. Dacă nu poate executa o cerere în totalitate sau în parte, trebuie să comunice țării solicitante motivele;
• poate să refuze furnizarea asistenței în anumite condiții, de exemplu dacă cererea se referă la o infracțiune pasibilă de pedeapsa cu moartea în țara solicitantă. La refuzul furnizării asistenței, țara solicitată trebuie să prezinte motivele.

Mărturiile și declarațiile

Țara solicitantă poate utiliza mărturiile, declarațiile, obiectele sau informațiile numai în investigațiile, urmăririle sau celelalte proceduri pentru care au fost solicitate acestea.

Țara solicitată poate să ceară confidențialitate sau să impună alte condiții privind utilizarea acestor date. De asemenea, aceasta poate impune condiții privind transportul, păstrarea și restituirea obiectelor solicitate.

Pentru a lua mărturii sau declarații, țara solicitată poate folosi măsuri coercitive, cu condiția ca acest lucru să fie justificabil în temeiul legislației sale interne. Dacă persoana în cauză urmează să fie audiată ca martor în cadrul unor proceduri ale țării solicitante, țara solicitată poate permite ca autoritățile competente ale acesteia să ia mărturia sau declarația prin videoconferință.

Persoane, obiecte și locuri

Dacă este necesar și justificabil în temeiul legislației sale interne, țara solicitată poate folosi măsuri coercitive pentru a obține obiecte și a examina persoane, obiecte și locuri.

Țara solicitată trebuie să furnizeze țării solicitante:

• informații referitoare la conturile bancare ale persoanei investigate, în măsura în care banca în cauză posedă informațiile respective;
• orice obiecte accesibile publicului larg și aflate în posesia autorităților sale legislative, administrative sau judiciare;
• orice obiecte care nu sunt accesibile publicului larg, precum cazierele judiciare, dar sunt în posesia acestor autorități, în aceeași măsură și în aceleași condiții ca în cazul în care aceste obiecte ar fi disponibile autorităților sale de anchetare și urmărire penală.

Țara solicitată trebuie să comunice documente și citații (ordine de înfățișare în instanță) persoanelor cărora li se cere să se prezinte în fața autorităților competente ale țării solicitante. Dacă persoanei deținute i se cere să depună probe, țara solicitată poate să transfere temporar persoana respectivă către țara solicitantă. Cu toate acestea, persoana care urmează a fi transferată trebuie să își dea mai întâi consimțământul, iar transferul trebuie să fie permis în temeiul legislației țării solicitate.

Confiscarea produselor

Țara solicitată ar trebui să asiste țara solicitantă la procedurile legate de înghețarea sau sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunilor, în măsura în care legislația sa internă permite acest lucru.

Țara solicitantă trebuie să prezinte, împreună cu cererea sa, decizia unei instanțe judecătorești sau a altei autorități judiciare prin care se dispune confiscarea. Dacă produsele sunt deținute de țara solicitată, aceasta le poate transfera în totalitate sau în parte țării solicitante.