Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Uniunea economică și monetară a UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană

Articolul 119 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

CARE ESTE ROLUL ARTICOLELOR?

  • Articolul 3 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că Uniunea Europeană (UE) va institui o uniune economică și monetară a cărei monedă va fi euro.
  • În acest scop, articolul 119 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că UE și statele membre ale UE își vor coordona îndeaproape politicile economice și vor defini și pune în aplicare o politică monetară unică și o politică unică a cursului de schimb. Acesta prevede, de asemenea, introducerea unei monede unice, euro. Aceste activități ale statelor membre și ale UE vor implica respectarea următoarelor principii directoare: prețuri stabile, finanțe publice solide și condiții monetare sănătoase și o balanță de plăți sustenabilă.
  • Articolul 140 din TFUE prevede că statele membre trebuie să își alinieze legislația națională la dreptul relevant al UE și să îndeplinească anumite condiții economice pentru a deveni membre ale zonei euro. Aceste condiții sunt cunoscute drept criteriile de convergență sau criteriile de la Maastricht: stabilitatea prețurilor, finanțe publice solide și sustenabile, caracterul durabil al convergenței și stabilitatea cursului de schimb. Criteriile de convergență economică sunt detaliate în Protocolul nr. 13 la tratate.

ASPECTE-CHEIE

Uniunea economică și monetară a UE

Acesta este procesul de armonizare a politicilor economice și monetare din statele membre și cuprinde trei etape.

  • Etapa întâi (1990-1993). Eliminarea barierelor din calea liberei circulații a capitalurilor între statele membre, îmbunătățirea convergenței economice, o cooperare mai strânsă între băncile centrale naționale.
  • Etapa a doua (1994-1998). Înființarea Institutului Monetar European [predecesorul Băncii Centrale Europene (BCE)], pregătirile pentru introducerea monedei euro, prevenirea apariției unor deficite excesive și o mai bună convergență a politicilor (pentru a asigura stabilitatea prețurilor și finanțe publice solide).
  • Etapa a treia (începând cu ). Stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb, adoptarea treptată a monedei euro de către statele membre ca monedă a acestora, punerea în aplicare a unei politici monetare unice sub responsabilitatea BCE, intrarea în vigoare a mecanismului cursului de schimb intra-UE (MCS II) și intrarea în vigoare a Pactului de stabilitate și de creștere.

Deși primele două etape ale UEM au fost finalizate pentru toate statele membre, etapa finală este încă în curs de desfășurare. Până în prezent, 21 de state membre au adoptat moneda euro ca monedă oficială (denumite împreună zona euro).

Trecerea la moneda euro

Înainte de a putea introduce moneda euro, un stat membru trebuie să întrunească mai multe cerințe economice și juridice – criteriile de convergență stabilite la articolul 140 din TFUE:

  • scopul criteriilor de convergență economică este de a garanta stabilitatea economiei și a situației financiare a UE;
  • convergența juridică impune ca legislația națională a statelor membre, inclusiv statutul băncii centrale naționale a fiecăruia, să fie compatibilă cu legislația relevantă a UE.

Atunci când un stat membru îndeplinește toate aceste cerințe, Consiliul Uniunii Europene decide că acesta poate adopta euro ca monedă națională. Euro înlocuiește atunci moneda națională și devine moneda oficială a statului membru respectiv.

Statele membre a căror monedă este euro sunt considerate ca formând zona euro, în care se aplică o politică monetară unică sub responsabilitatea Consiliului guvernatorilor BCE.

Statele membre care nu au adoptat încă euro ca monedă sunt state membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 139 din TFUE. Comisia Europeană și BCE raportează Consiliului, cel puțin o dată la doi ani sau la cererea statului membru care face obiectul unei derogări, cu privire la progresele înregistrate în direcția îndeplinirii criteriilor de convergență. După consultarea Parlamentului European și după o dezbatere în cadrul Consiliului European, Consiliul decide, la propunerea Comisiei, că statul membru în cauză îndeplinește condițiile necesare și poate adopta euro ca monedă și abrogă derogarea pentru statul membru în cauză.

Banca Centrală Europeană;

BCE joacă un rol esențial în UEM. Prin intermediul organului său de decizie, Consiliul guvernatorilor, aceasta stabilește politica monetară pentru zona euro. De asemenea, aceasta deține dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de bancnote în euro în cadrul UE. Statele membre au dreptul de a emite monede, dar BCE trebuie să autorizeze mai întâi cantitatea anuală (volumul) care va fi emisă.

Primele state membre din zona euro

  • La , o dată istorică în ceea ce privește lansarea celei de-a treia etape a UEM, Consiliul a adoptat o decizie prin care recunoștea că 11 state membre (Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda) întruniseră condițiile necesare pentru a introduce moneda unică la .
  • În 2000 s-a luat o decizie similară cu privire la Grecia, care a intrat în etapa a treia a UEM în ianuarie 2001.
  • Moneda euro a fost introdusă în două etape.
    • Euro a fost introdus ca monedă contabilă1 și s-au stabilit ratele de conversie între euro și monedele statelor membre.
    • S-au introdus monedele și bancnotele euro fizice în statele membre în cauză. Cetățenii și întreprinderile europene au avut apoi posibilitatea de a efectua plăți în numerar în euro.

Extinderea zonei euro

  • În principiu, toate statele membre trebuie să participe la a treia etapă a UEM și deci să adopte moneda euro. Cu toate acestea, unele dintre acestea nu au îndeplinit încă cerințele economice și juridice, iar Danemarca a optat să nu participe la cea de a treia etapă a UEM, detaliile acestei neparticipări fiind prevăzute în Protocolul nr. 16 la tratate. Danemarca și-a rezervat opțiunea de a-și înceta acordurile de derogare și de a solicita adoptarea monedei euro, dar nu și-a anunțat încă o asemenea intenție.
  • Statele membre care au adoptat moneda euro după 2002:

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

TERMENI-CHEIE

  1. Monedă contabilă. Monedă în altă formă decât în numerar, care nu circulă deci sub formă de bancnote și monede.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul I – Dispoziții comune – Articolul 3 (ex-articolul 2 TUE) (JO C 326, , p. 17).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VIII - Politica economică și monetară – Articolul 119 (ex-articolul 4 TCE) (JO C 202, , p. 96)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VIII – Politica economică și monetară – Capitolul 5 – Dispoziții tranzitorii – Articolul 140 (ex-articolul 121 alineatul (1), ex-articolul 122 alineatul (2) teza a doua și ex-articolul 123 alineatul (5) TCE) (JO C 202, , p. 108)

cea mai recentă actualizare

Top