Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice – Convenția de la Bonn

ASPECTE-CHEIE

• Părțile semnatare ale convenției sunt conștiente de importanța conservării speciilor migratoare și de necesitatea de a acorda o atenție deosebită speciilor a căror stare de conservare³ este nefavorabilă.
• Pentru a evita ca vreo specie migratoare să ajungă pe cale de dispariție⁴, părțile trebuie să urmărească obiectivele de:
  • a promova lucrările de cercetare legate de speciile migratoare, a coopera și a le face să beneficieze de sprijinul lor; și
  • a încheia acorduri care să reglementeze conservarea și managementul speciilor migratoare care figurează în anexa II.
• Pentru a proteja speciile migratoare pe cale de dispariție, părțile semnatare ale convenției vor urmări obiectivul de:
  • a asigura protecție imediată pentru speciile migratoare care figurează în anexa I;
  • a conserva și a restaura habitatele speciilor pe cale de dispariție;
  • a preveni, înlătura, compensa sau minimiza efectele secundare ale activităților sau obstacolele care obstrucționează migrarea speciilor; și
  • a preveni, a reduce sau a controla factorii care amenință sau ar putea amenința speciile pe viitor, în măsura în care aceste obiective sunt fezabile și adecvate.
• Țările din aria de răspândire a speciilor migratoare trebuie să interzică capturarea de animale aparținând speciilor înscrise în anexa I, cu anumite excepții, precum capturarea în scopuri științifice sau în scopul răspândirii ori al supraviețuirii speciei respective. Aceste excepții trebuie să fie precise în conținut și limitate în spațiu și timp și nu trebuie să fie în defavoarea speciilor.
• Conservarea și managementul speciilor înscrise în anexa II pot necesita acorduri internaționale.
• Orientări privind acordurile:
  • restabilirea sau menținerea speciilor migratoare vizate;
  • acoperirea întregii arii de răspândire a speciilor migratoare vizate;
  • posibilitatea de aderare a tuturor țărilor din aria de răspândire, indiferent dacă sunt sau nu părți semnatare ale convenției;
  • dacă este fezabil, vizarea mai multor specii.
• Fiecare acord trebuie să conțină următoarele informații:
  • numele speciei migratoare vizate;
  • aria de răspândire și ruta de migrare a acesteia;
  • măsuri de punere în aplicare a acordului;
  • proceduri de soluționare a litigiilor;
  • desemnarea autorității însărcinate cu aplicarea acordului.
• De asemenea, acordurile pot să prevadă:
  • cercetarea speciilor;
  • schimbul de informații privind speciile migratoare;
  • conservarea sau restaurarea unei rețele de habitate adecvate pentru conservarea speciilor;
  • revizuirea periodică a stării de conservare a speciilor;
  • proceduri de urgență prin care ar putea fi consolidate rapid acțiunile de conservare.
• Un alt tip de acorduri sunt cele încheiate în temeiul articolului IV alineatul (4) al convenției. Acestea nu sunt limitate la speciile înscrise în anexa II la convenție și pot fi încheiate pentru orice populație sau orice parte separată geografic a populației din orice specie sau dintr-o categorie taxonomică redusă de animale sălbatice ai cărei membri traversează în mod periodic una sau mai multe granițe de jurisdicție națională.
• Conferința părților este organismul decizional al convenției. Aceasta examinează aplicarea convenției și poate adopta recomandări.
• Convenția și anexele I și II ale acesteia pot fi modificate.
• Orice conflict între părți semnatare ale convenției trebuie soluționat prin negociere între părțile implicate. În cazul în care conflictul nu poate fi soluționat prin negociere, acesta poate fi supus unui arbitraj, în special Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, decizia arbitrajului fiind obligatorie pentru părți.