Convenția împotriva corupției care implică funcționari

ASPECTE-CHEIE

• Conform convenției, fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a incrimina atât corupția activă⁴, cât și corupția pasivă⁵ care implică funcționari publici. Convenția vizează atât complicitatea, cât și instigarea la oricare dintre aceste forme de corupție.
• Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. În plus, statele membre trebuie să permită ca șefilor de întreprindere sau oricăror alte persoane cu putere de decizie în cadrul unei întreprinderi sau care exercită controlul în cadrul unei întreprinderi să li se poată stabili răspunderea penală în cazul unor acte de corupție aflată sub autoritatea lor și care acționează în numele întreprinderii.
• Fiecare stat membru trebuie să își stabilească competența cu privire la infracțiuni, în conformitate cu obligațiile care decurg din această convenție, în cazul în care:
  • infracțiunea este săvârșită, integral sau parțial, pe teritoriul său;
  • autorul infracțiunii este unul dintre resortisanții săi sau unul dintre funcționarii săi;
  • infracțiunea este săvârșită față de funcționari ai UE sau funcționari naționali sau față de un membru al instituțiilor UE, care este și resortisant al său;
  • autorul infracțiunii este un resortisant al UE în serviciul unei instituții, al unei agenții sau al unui organism al UE care își are sediul în respectivul stat membru.
• În cazul în care o procedură privind o infracțiune instituită în conformitate cu obligațiile care decurg din convenție privește cel puțin două state membre, aceste state trebuie să coopereze la anchetă, la urmărirea penală și la executarea sancțiunii pronunțate.
• Statele membre trebuie să aplice principiul în temeiul căruia nu poate avea loc o procedură judiciară de două ori pentru aceeași infracțiune (cunoscut și ca principiul non bis in idem), dar sunt posibile excepții de la acest principiu.
• Statele membre pot să adopte dispoziții de drept intern care depășesc obligațiile care decurg din convenție.
• În cazul unui litigiu între statele membre cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției și în absența unei rezolvări pe cale bilaterală, cauza trebuie examinată de către Consiliu în conformitate cu Titlul IV din Tratatul privind Uniunea Europeană. În cazul în care Consiliul nu a găsit o soluție în termen de șase luni, una dintre părți poate trimite litigiul spre soluționare Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această curte deține competența și în litigiile dintre un stat membru și Comisia Europeană.

Se propun norme mai stricte pentru combaterea corupției

În mai 2023, Comisia a prezentat un pachet anti-corupție. Pachetul cuprinde:

• o comunicare care analizează legislația și politicile existente în domeniu (a se vedea sinteza);
• o propunere de directivă privind combaterea corupției, care ar incrimina infracțiunile de corupție și ar armoniza definițiile și sancțiunile în întreaga UE; odată adoptată, aceasta ar înlocui convenția împotriva corupției care implică funcționari ai UE sau ai statelor membre; și
• o propunere de regim de sancțiuni specifice pentru combaterea actelor grave de corupție la nivel mondial, menit să completeze setul de instrumente de politică externă și de securitate comună de măsuri restrictive (sancțiuni).