26.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/1

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această obligație de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului împuternicește Comisia să declare, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că, în anumite condiții, următoarele categorii pot fi exceptate de la obligația de notificare: ajutoarele pentru întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”), ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare, ajutoarele pentru protecția mediului, ajutoarele pentru ocuparea forței de muncă și pentru formare, precum și ajutoarele care respectă harta aprobată de Comisie pentru fiecare stat membru în vederea acordării de ajutoare regionale. Pe această bază, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 800/2008 (2). Regulamentul (CE) nr. 800/2008 se aplica inițial până la 31 decembrie 2013, însă, ulterior, a fost prelungit prin Regulamentul (UE) nr. 1224/2013 al Comisiei din 29 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/2008 cu privire la perioada de aplicare a acestuia (3) și, în prezent, expiră la 30 iunie 2014. La 22 iulie 2013, Regulamentul (CE) nr. 994/98 a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013 al Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 994/98 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (4) pentru a autoriza Comisia să extindă exceptarea pe categorii la noi categorii de ajutoare, pentru care pot fi definite condiții de compatibilitate clare. Aceste noi categorii de ajutoare exceptate pe categorii cuprind: ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ajutoarele sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate, ajutoarele pentru infrastructurile de bandă largă, ajutoarele pentru inovare, ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, ajutoarele pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale. Cu condiția dezvoltării în continuare a unei experiențe suficiente privind cazurile, permițând elaborarea unor criterii operaționale de exceptare care să asigure compatibilitatea ex ante a altor categorii de ajutoare, Comisia intenționează să revizuiască domeniul de aplicare al prezentului regulament, în vederea includerii anumitor tipuri de ajutoare în aceste domenii. În special, Comisia are în vedere elaborarea de criterii pentru infrastructurile portuare și aeroportuare până în decembrie 2015.

(2)

Prin Comunicarea sa privind modernizarea ajutoarelor de stat în UE (5), Comisia a lansat un proces mai amplu de revizuire a normelor privind ajutoarele de stat. Principalele obiective ale acestei modernizări sunt: (i) realizarea unei creșteri durabile, inteligente și favorabile incluziunii pe o piață internă competitivă, contribuind, în același timp, la eforturile depuse de statele membre în direcția unei utilizări mai eficiente a finanțelor publice; (ii) concentrarea controlului ex ante al măsurilor de ajutor efectuat de Comisie asupra cazurilor care au cel mai mare impact asupra pieței interne, consolidând, în același timp, cooperarea statelor membre în materie de asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat; și (iii) eficientizarea prin simplificare a normelor și adoptarea mai rapidă a unor decizii mai bine fundamentate și mai robuste, bazate pe o logică economică clară, pe o abordare comună și pe obligații clare. Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 constituie un element central al modernizării ajutoarelor de stat.

(3)

Prezentul regulament ar trebui să permită o mai bună definire a priorităților în materie de activități de asigurare a respectării normelor privind ajutoarele de stat și o simplificare sporită și ar trebui să conducă la o mai mare transparență, la o evaluare eficace și la controlul respectării normelor privind ajutoarele de stat la nivel național și la nivelul Uniunii, menținându-se competențele instituționale ale Comisiei și ale statelor membre. În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(4)

Experiența Comisiei în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 ia permis să definească mai bine condițiile în care anumite categorii de ajutoare pot fi considerate compatibile cu piața internă și să extindă domeniul de aplicare al exceptării pe categorii. De asemenea, această experiență a evidențiat necesitatea de a consolida transparența, monitorizarea și evaluarea corespunzătoare a schemelor de foarte mare amploare, având în vedere efectul acestora asupra concurenței pe piața internă.

(5)

Condițiile generale de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie definite pe baza unui set de principii comune menite să asigure că ajutorul servește unui obiectiv de interes comun, are un efect stimulativ clar, este adecvat și proporțional, este acordat în condiții de transparență deplină, face obiectul unui mecanism de control și al unei evaluări regulate și nu afectează în mod negativ condițiile schimburilor comerciale, într-o măsură care contravine interesului comun.

(6)

Ajutorul care îndeplinește toate condițiile prevăzute în prezentul regulament, atât pe cele generale, cât și pe cele specifice categoriilor relevante de ajutoare, ar trebui să fie exceptat de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(7)

Ajutoarele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament fac în continuare obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca statele membre să notifice ajutoarele ale căror obiective corespund obiectivelor prevăzute de prezentul regulament.

(8)

Având în vedere impactul potențial mai ridicat al schemelor de mare amploare asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței, schemele de ajutoare cu un buget mediu anual destinat ajutoarelor de stat care depășește un prag calculat pe baza unei valori absolute ar trebui, în principiu, să facă obiectul unei evaluări a ajutoarelor de stat. Evaluarea ar trebui să aibă ca obiectiv verificarea realizării ipotezelor și a condițiilor care stau la baza compatibilității schemei, precum și a eficacității măsurii de ajutor în contextul obiectivelor sale generale și specifice și ar trebui să ofere indicii cu privire la impactul schemei asupra concurenței și a schimburilor comerciale. În vederea asigurării unui tratament egal, evaluarea ajutoarelor de stat ar trebui să se efectueze pe baza unui plan de evaluare aprobat de Comisie. Deși un astfel de plan ar trebui în mod normal să fie elaborat în momentul proiectării schemei și aprobat în timp util pentru ca schema să intre în vigoare, acest lucru ar putea să nu fie posibil în toate cazurile. Prin urmare, pentru a nu întârzia intrarea lor în vigoare, prezentul regulament se va aplica în cazul unor astfel de scheme pentru o perioadă maximă de șase luni. Comisia poate lua decizia de a prelungi această perioadă, în urma aprobării planului de evaluare. În acest scop, planul de evaluare ar trebui să fie notificat Comisiei în termen de 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a schemei. De asemenea, Comisia poate decide, în mod excepțional, că o evaluare nu este necesară având în vedere particularitățile dosarului respectiv. Comisia ar trebui să primească din partea statului membru informațiile necesare pentru a putea efectua analiza planului de evaluare și a cere informații suplimentare, fără întârzieri nejustificate, permițând statului membru respectiv să completeze elementele care lipsesc, astfel încât Comisia să ia o decizie. Având în vedere noutatea acestui proces, Comisia va prezenta, într-un document separat, orientări detaliate privind procedura aplicabilă în cursul perioadei de 6 luni pentru aprobarea planului de evaluare, precum și modele relevante pe baza cărora vor trebui prezentate planurile de evaluare. Modificările schemelor care fac obiectul evaluării, altele decât modificările care nu pot afecta compatibilitatea schemei de ajutoare în temeiul prezentului regulament sau care nu pot afecta semnificativ conținutul planului de evaluare aprobat, ar trebui analizate ținându-se seama de rezultatul acestei evaluări și ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Modificările precum cele de natură pur formală, cele administrative sau modificările efectuate în cadrul măsurilor cofinanțate de UE nu ar trebui, în principiu, să fie considerate ca afectând semnificativ conținutul planului de evaluare aprobat.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor care sunt condiționate de utilizarea produselor naționale în detrimentul produselor importate sau ajutoarelor pentru activități legate de export. În special, acesta nu ar trebui să se aplice ajutoarelor care finanțează înființarea și exploatarea unei rețele de distribuție în alte țări. Ajutoarele destinate acoperirii costului de participare la târguri comerciale sau a costului aferent studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau a unui produs existent pe o piață nouă, într-un alt stat membru sau într-o țară terță, nu ar trebui să constituie, în mod normal, ajutoare pentru activități legate de export.

(10)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice, în principiu, majorității sectoarelor din economie. Cu toate acestea, în unele sectoare, cum ar fi sectorul pescăresc și al acvaculturii și producția agricolă primară, domeniul de aplicare ar trebui limitat ținându-se seama de normele speciale aplicabile.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În sensul prezentului regulament, nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole și sunt necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, nici prima vânzare de către un producător primar către revânzători sau prelucrători, nici orice activitate de pregătire a unui produs pentru prima vânzare nu ar trebui considerate activități de prelucrare sau de comercializare.

(12)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive, care fac obiectul Deciziei Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive (6). Prezentul regulament ar trebui să se aplice altor tipuri de ajutoare în sectorul cărbunelui, cu excepția ajutoarelor regionale.

(13)

Comisia ar trebui să se asigure că ajutoarele autorizate nu afectează în mod negativ condițiile schimburilor comerciale, într-o măsură care contravine interesului comun. Prin urmare, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ajutoarele acordate unui beneficiar care fac obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal și incompatibil cu piața internă.

(14)

Ajutoarele acordate întreprinderilor aflate în dificultate ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, întrucât astfel de ajutoare ar trebui să fie evaluate în temeiul Liniilor directoare comunitare din 1 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (7), astfel cum au fost prelungite prin Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării Liniilor directoare comunitare din 1 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (8) sau al liniilor directoare ulterioare acestora, pentru a se evita nerespectarea lor, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale. În vederea asigurării securității juridice, este oportun să se stabilească criterii clare care să nu necesite evaluarea tuturor aspectelor particulare ale situației în care se află o întreprindere pentru a se stabili dacă aceasta este considerată ca fiind în dificultate în sensul prezentului regulament.

(15)

Asigurarea respectării normelor privind ajutoarele de stat depinde în foarte mare măsură de cooperarea statelor membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, inclusiv conformitatea ajutoarelor individuale acordate în cadrul schemelor care beneficiază de exceptare pe categorii.

(16)

Din cauza riscului ridicat de afectare în mod negativ a condițiilor schimburilor comerciale, ar trebui ca, după notificare, ajutoarele cu o valoare mare să fie evaluate de către Comisie, indiferent dacă sunt acordate individual sau cumulativ. Prin urmare, pentru fiecare categorie de ajutoare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, ar trebui stabilite praguri al căror nivel să țină seama de categoria de ajutoare în cauză și de efectele probabile ale acestora asupra condițiilor schimburilor comerciale. Orice ajutor acordat peste pragurile respective ar trebui să facă în continuare obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Pragurile stabilite în prezentul regulament nu ar trebui să fie eludate prin divizarea artificială a schemelor de ajutoare sau a proiectelor de ajutoare în mai multe scheme sau proiecte de ajutoare cu caracteristici, obiective sau beneficiari similari.

(17)

În vederea asigurării transparenței, egalității de tratament și monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai ajutoarelor pentru care echivalentul subvenție brută poate fi calculat cu precizie în prealabil fără a trebui să se procedeze la o evaluare a riscurilor („ajutor transparent”). Prezentul regulament ar trebui să definească în ce condiții pot fi considerate transparente anumite instrumente de ajutor specifice, cum ar fi împrumuturile, garanțiile, măsurile fiscale, măsurile de finanțare de risc și, în special, avansurile rambursabile. Injecțiile de capital nu ar trebui considerate a fi ajutoare transparente, fără a aduce atingere condițiilor specifice privind finanțarea de risc și ajutoarele la înființare. Ajutoarele incluse în garanții ar trebui considerate transparente în cazul în care echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor de siguranță (safe-harbour) prevăzute pentru tipul respectiv de întreprindere. În cazul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (9) indică nivelurile primelor anuale a căror depășire face ca o garanție de stat să nu fie considerată ajutor.

(18)

Pentru a se asigura că ajutoarele sunt necesare și acționează ca un stimulent pentru dezvoltarea în continuare a unor activități sau proiecte, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate unor activități pe care beneficiarul le-ar efectua oricum, chiar și în absența ajutorului. Ajutoarele ar trebui exceptate de la obligația de notificare în temeiul prezentului regulament numai în cazul în care proiectul sau activitatea care beneficiază de ajutor începe după ce beneficiarul a depus o cerere scrisă de ajutor.

(19)

În ceea ce privește ajutoarele ad-hoc care fac obiectul prezentului regulament acordate unui beneficiar care este o întreprindere mare, statul membru ar trebui să se asigure că, în plus față de respectarea condițiilor referitoare la efectul stimulativ și aplicabile beneficiarilor care sunt IMM-uri, beneficiarul a analizat, în cadrul unui document intern, viabilitatea proiectului sau a activității care beneficiază de ajutor în cazul acordării și, respectiv, al neacordării ajutorului. Statul membru ar trebui să verifice dacă acest document intern confirmă o creștere substanțială a domeniului de aplicare al proiectului/activității respective, o creștere substanțială a sumei totale cheltuite de beneficiar pentru proiectul sau activitatea subvenționată sau o creștere substanțială a ritmului de finalizare a proiectului/activității în cauză. Ar trebui să se considere că ajutoarele regionale au un efect stimulativ în cazul în care, în absența ajutorului, proiectul de investiții nu ar fi fost realizat în regiunea asistată în cauză.

(20)

Schemele de ajutoare automate acordate sub formă de avantaje fiscale ar trebui să facă în continuare obiectul unei condiții specifice privind efectul stimulativ, datorită faptului că acest tip de ajutoare este acordat în temeiul unor proceduri diferite de cele aplicabile altor categorii de ajutoare. Ar trebui ca aceste scheme să fi fost deja adoptate înainte de demararea proiectului sau a activității care beneficiază de ajutor. Această condiție nu ar trebui să se aplice însă în cazul versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, cu condiția ca activitatea să fi făcut deja obiectul schemelor fiscale anterioare sub formă de avantaje fiscale. Pentru evaluarea efectului stimulativ al unor astfel de scheme, momentul esențial este acela al includerii pentru prima dată a măsurii fiscale în schema inițială, care este apoi înlocuită de versiunea ulterioară a schemei.

(21)

În ceea ce privește ajutoarele regionale de exploatare, ajutoarele regionale pentru dezvoltare urbană, ajutoarele pentru accesul IMM-urilor la finanțare, ajutoarele pentru recrutarea lucrătorilor defavorizați, ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap și ajutoarele care compensează costurile suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap, ajutoarele sub formă de reducere a taxelor de mediu, ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale, ajutoarele sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate și ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, cerința referitoare la existența unui efect stimulativ nu se aplică sau ar trebui să se presupună că este respectată dacă sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute de prezentul regulament pentru aceste categorii de ajutoare.

(22)

Pentru a garanta faptul că ajutoarele sunt proporționale și limitate la valoarea necesară, valorile maxime ale ajutoarelor ar trebui, pe cât posibil, să fie definite în termeni de intensități ale ajutoarelor în raport cu un ansamblu de costuri eligibile. În cazul în care intensitatea maximă a ajutorului nu poate fi stabilită deoarece costurile eligibile nu pot fi identificate sau în scopul de a pune la dispoziție instrumente mai simple pentru sume mici, ar trebui stabilite valori maxime ale ajutoarelor definite în termeni nominali pentru a garanta proporționalitatea măsurilor de ajutor. Având în vedere experiența Comisiei, intensitatea ajutorului și valorile maxime ale acestuia ar trebui să fie stabilite la un nivel care să denatureze cât mai puțin posibil concurența din sectorul care beneficiază de ajutor, răspunzând în același timp în mod adecvat disfuncționalității pieței sau problemei de coeziune. În cazul ajutoarelor regionale pentru investiții, intensitatea ajutorului ar trebui să respecte intensitățile admisibile ale ajutorului, indicate în hărțile ajutoarelor regionale.

(23)

La calcularea intensității ajutorului ar trebui incluse numai costurile eligibile. Regulamentul nu exceptează ajutoarele care depășesc intensitatea relevantă ca urmare a includerii costurilor neeligibile. Identificarea costurilor eligibile ar trebui susținută de documente justificative clare, precise și actualizate. Toate cifrele utilizate ar trebui considerate înaintea oricărei deduceri de impozite sau de alte taxe. Ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe ar trebui actualizate la valoarea lor în momentul în care sunt acordate. Costurile eligibile ar trebui, de asemenea, actualizate la valoarea lor în momentul acordării. Rata dobânzii care urmează să fie aplicată la actualizare și la calcularea valorii ajutoarelor, în cazul în care acestea nu iau forma unui grant, ar trebui să fie rata de actualizare și, respectiv, rata de referință aplicabilă la data acordării grantului, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (10). În cazul în care ajutoarele se acordă prin avantaje fiscale, tranșele ajutoarelor ar trebui actualizate pe baza ratelor de actualizare aplicabile la diferitele date la care intră în vigoare avantajele fiscale. Ar trebui să se încurajeze utilizarea ajutoarelor sub formă de avansuri rambursabile, deoarece astfel de instrumente de partajare a riscului favorizează intensificarea efectului stimulativ al ajutoarelor. Prin urmare, este necesar să se stabilească faptul că, în cazul în care ajutorul este acordat sub formă de avansuri rambursabile, intensitățile aplicabile ale ajutorului prevăzute în prezentul regulament pot fi majorate, cu excepția ajutoarelor regionale deoarece acestea pot fi exceptate doar dacă sunt conforme cu hărțile aprobate.

(24)

În cazul avantajelor fiscale privind impozite ulterioare, rata de actualizare aplicabilă și valoarea exactă a tranșelor ajutoarelor nu pot fi cunoscute în avans. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să stabilească dinainte un plafon al valorii actualizate a ajutorului, care să respecte intensitatea aplicabilă a ajutorului. Ulterior, atunci când se cunoaște valoarea tranșei ajutorului la o anumită dată, actualizarea se poate face pe baza ratei de actualizare aplicabile la acel moment. Valoarea actualizată a fiecărei tranșe a ajutorului ar trebui dedusă din valoarea totală a plafonului („valoare plafonată”).

(25)

Pentru a stabili dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului prevăzute de prezentul regulament sunt respectate, ar trebui luată în considerare valoarea totală a măsurilor de ajutor de stat acordate pentru activitatea sau proiectul care beneficiază de ajutor. În plus, prezentul regulament ar trebui să precizeze condițiile în care pot fi cumulate diferite categorii de ajutoare. Ajutoarele exceptate de prezentul regulament și oricare alte ajutoare compatibile exceptate în temeiul altui regulament sau aprobate de Comisie pot fi cumulate atât timp cât măsurile respective vizează costuri eligibile identificabile diferite. În cazul în care surse de ajutor diferite se referă la aceleași costuri eligibile identificabile, care se suprapun parțial sau integral, cumularea ar trebui permisă până la cel mai ridicat nivel de intensitate sau până la valoarea maximă a ajutorului aplicabilă ajutorului respectiv în temeiul prezentului regulament. Prezentul regulament ar trebui să stabilească, de asemenea, norme speciale pentru cumularea măsurilor de ajutor cu și fără costuri eligibile identificabile, pentru cumularea cu ajutoarele de minimis și pentru cumularea cu ajutoarele în favoarea lucrătorilor cu handicap. Adesea ajutoarele de minimis nu sunt acordate pentru anumite costuri eligibile identificabile și nu sunt imputabile unor astfel de costuri. În acest caz, ar trebui să fie posibilă cumularea, în mod liber, a ajutoarelor de minimis cu ajutoare de stat exceptate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, în cazul în care se acordă ajutoare de minimis pentru aceleași costuri eligibile identificabile ca ajutoarele de stat exceptate în temeiul prezentului regulament, cumularea ar trebui permisă numai până la intensitatea maximă a ajutorului, astfel cum se prevede în capitolul III din prezentul regulament.

(26)

Finanțarea din partea Uniunii care este gestionată la nivel central de instituții, de agenții, de întreprinderi comune sau de alte organisme ale Uniunii și care nu se află în mod direct sau indirect sub controlul statelor membre nu constituie ajutor de stat. În cazul în care o astfel de finanțare din partea Uniunii se combină cu un ajutor de stat, numai acesta din urmă ar trebui să fie luat în considerare pentru a se stabili dacă sunt respectate pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului, cu condiția ca valoarea totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile să nu depășească rata de finanțare cea mai favorabilă prevăzută în normele aplicabile ale dreptului Uniunii.

(27)

Având în vedere că ajutoarele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat sunt, în principiu, interzise, este important ca toate părțile să aibă posibilitatea de a verifica dacă un ajutor este acordat în conformitate cu normele aplicabile. Prin urmare, transparența ajutoarelor de stat este esențială pentru aplicarea corectă a normelor prevăzute în tratat și conduce la îmbunătățirea conformității, la sporirea responsabilității, la evaluarea inter pares și, în ultimă instanță, la creșterea gradului de eficacitate al cheltuielilor publice. Pentru a se asigura transparența, statele membre ar trebui obligate să creeze site-uri internet cuprinzătoare privind ajutoarele de stat, la nivel regional sau național, care să prezinte informații succinte despre fiecare măsură de ajutor exceptată în temeiul prezentului regulament. Obligația respectivă ar trebui să fie o condiție pentru compatibilitatea ajutoarelor individuale cu piața internă. Respectând practica standard referitoare la publicarea informațiilor, prevăzută în Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (11), ar trebui utilizat un format standard care să permită căutarea, descărcarea și publicarea cu ușurință a informațiilor pe internet. Pe site-ul internet al Comisiei ar trebui să fie publicate linkuri către site-urile internet ale tuturor statelor membre privind ajutoarele de stat. În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013, pe site-ul internet al Comisiei ar trebui să fie publicate rezumate ale informațiilor despre fiecare măsură de ajutor exceptată în temeiul prezentului regulament.

(28)

Pentru a asigura o monitorizare efectivă a măsurilor de ajutor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 994/98, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 733/2013, este oportun să se stabilească cerințe privind rapoartele transmise de către statele membre cu privire la măsurile de ajutor care au fost exceptate în temeiul prezentului regulament și cu privire la aplicarea prezentului regulament. În plus, este necesar să se stabilească norme referitoare la evidențele pe care ar trebui să le păstreze statele membre cu privire la ajutoarele exceptate în temeiul prezentului regulament, ținându-se seama de termenul de prescripție prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (12).

(29)

Pentru a se consolida eficacitatea condițiilor de compatibilitate stabilite în prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea să retragă beneficiul exceptării pe categorii pentru măsurile de ajutor viitoare în cazul nerespectării acestor cerințe. Comisia ar trebui să poată restricționa retragerea beneficiului exceptării pe categorii la anumite tipuri de ajutoare, la anumiți beneficiari sau la măsuri de ajutor adoptate de anumite autorități, în cazul în care nerespectarea prezentului regulament afectează numai un grup limitat de măsuri sau anumite autorități. O astfel de retragere punctuală ar constitui o măsură corectivă proporționată, legată în mod direct de cazul constatat de nerespectare a dispozițiilor prezentului regulament. În cazul nerespectării condițiilor de compatibilitate prevăzute în capitolele I și III, ajutoarele acordate nu fac obiectul prezentului regulament și, în consecință, constituie ajutoare ilegale, pe care Comisia le va examina în cadrul procedurii relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 659/1999. În cazul nerespectării cerințelor prevăzute în capitolul II, retragerea beneficiului exceptării pe categorii cu privire la măsurile de ajutor viitoare nu are nicio consecință asupra faptului că măsurile anterioare care respectă prezentul regulament au făcut obiectul exceptării pe categorii.

(30)

Pentru a se elimina diferențele care ar putea genera denaturări ale concurenței și pentru a se facilita coordonarea dintre diferitele inițiative de la nivelul Uniunii și de la nivel național referitoare la IMM-uri, precum și din motive de claritate administrativă și de securitate juridică, definiția IMM-urilor utilizată în sensul prezentului regulament ar trebui să se bazeze pe definiția din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (13).

(31)

Prin contracararea handicapurilor care afectează regiunile defavorizate, ajutoarele regionale promovează coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblul său. Ajutoarele regionale au ca obiectiv susținerea dezvoltării zonelor celor mai defavorizate, prin încurajarea investițiilor și a creării de locuri de muncă într-un context durabil. În zonele care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat, pot fi acordate ajutoare regionale pentru a promova înființarea de noi unități, extinderea capacității unei unități existente, diversificarea producției unei unități sau o schimbare fundamentală în procesul general de producție al unei unități existente. Având în vedere că întreprinderile mari sunt mai puțin afectate de handicapurile regionale decât IMM-urile atunci când investesc într-o zonă care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, ajutoarele regionale acordate întreprinderilor mari ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare doar pentru investițiile inițiale în favoarea unei noi activități economice în zonele respective.

(32)

Atunci când o schemă de ajutoare regionale este direcționată către un număr limitat de sectoare ale economiei, obiectivul și efectele probabile ale schemei pot fi mai degrabă sectoriale decât orizontale. Prin urmare, schemele sectoriale nu pot fi exceptate de la obligația de notificare. Cu toate acestea, după notificare, Comisia poate să evalueze posibilele efecte pozitive ale acestora în conformitate cu orientările, cadrele sau deciziile aplicabile. Acesta este cazul, în special, pentru schemele de ajutoare care acoperă activități economice din sectorul cărbunelui, al construcțiilor navale și al transporturilor. Mai mult, având în vedere caracteristicile specifice ale sectorului siderurgic și ale sectorului fibrelor sintetice, se consideră că efectele negative ale ajutoarelor regionale în sectoarele respective nu pot fi compensate de efectele pozitive în ceea ce privește coeziunea; din aceste motive, în aceste sectoare nu se pot acorda ajutoare regionale. În fine, sectoarele turismului și comunicațiilor în bandă largă îndeplinesc un rol important în economiile naționale și, în general, au un impact deosebit de pozitiv asupra dezvoltării regionale. Prin urmare, schemele de ajutoare regionale destinate activităților de turism și de comunicații în bandă largă ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare. Prelucrarea și comercializarea produselor agricole sunt, de asemenea, strâns legate de economiile locale și regionale și ar trebui să beneficieze de exceptare pe categorii.

(33)

Producția și distribuția de energie, precum și infrastructurile energetice fac obiectul legislației sectoriale a pieței interne, fapt care este reflectat în criteriile care asigură compatibilitatea ajutoarelor din aceste domenii cu piața internă și coerența acestora cu politica energetică și de mediu a Uniunii. Ajutoarele regionale acordate în temeiul secțiunii 1 din prezentul regulament vizează obiective de dezvoltare economică și coeziune și, prin urmare, fac obiectul unor condiții de compatibilitate diferite. Dispozițiile din prezentul regulament referitoare la ajutoarele regionale nu ar trebui să se aplice măsurilor privind producția și distribuția de energie și nici celor privind infrastructurile energetice.

(34)

Investițiile care permit întreprinderilor să aplice standarde mai stricte decât cele ale Uniunii sau să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului în absența unor standarde ale Uniunii, investițiile pentru adaptarea anticipată la viitoarele standarde ale Uniunii, investițiile în măsuri de eficiență energetică, inclusiv în proiecte de eficiență energetică a clădirilor, investițiile pentru reabilitarea siturilor contaminate și ajutoarele pentru studii de mediu nu influențează direct funcționarea piețelor de energie. În același timp, astfel de investiții pot contribui la îndeplinirea atât a obiectivelor politicii regionale, cât și a obiectivelor energetice și de mediu ale Uniunii Europene. În astfel de cazuri, se pot aplica dispozițiile prezentului regulament referitoare atât la ajutoarele regionale, cât și la ajutoarele pentru protecția mediului, în funcție de obiectivul principal urmărit de măsura în cauză.

(35)

Pentru a nu acorda o preferință investițiilor de capital în defavoarea investițiilor în costurile forței de muncă, ar trebui ca ajutoarele regionale pentru investiții să poată fi măsurate, fie pe baza costurilor investițiilor, fie pe baza costurilor salariale aferente locurilor de muncă create în mod direct de un proiect de investiții.

(36)

Ajutoarele regionale pentru investiții nu ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare atunci când sunt acordate unui beneficiar care a închis aceeași activitate sau o activitate similară în Spațiul Economic European în cei doi ani care au precedat depunerea cererii sale de ajutor regional pentru investiții sau care, în momentul depunerii cererii de ajutor, are planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de până la doi ani după finalizarea, în zona în cauză, a investiției inițiale pentru care se solicită ajutorul.

(37)

Comisia a acumulat suficientă experiență în aplicarea articolului 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din tratat în ceea ce privește ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare de transport al mărfurilor fabricate în regiunile ultraperiferice sau în zone slab populate și al mărfurilor prelucrate în continuare în zonele respective, precum și a costurilor suplimentare de producție și de exploatare (altele decât costurile suplimentare de transport) suportate de beneficiarii stabiliți în regiunile ultraperiferice. Întrucât există un risc de supracompensare a costurilor de transport, care rezultă din sprijinul suplimentar acordat în cadrul programelor POSEI din sectorul agricol și întrucât nu se poate exclude posibilitatea ca unele produse agricole să nu fie produse într-o locație alternativă, sectorul agricol ar trebui exclus de la ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare de transport al mărfurilor fabricate în regiunile ultraperiferice sau în zone slab populate, în temeiul prezentului regulament. Ajutoarele regionale de exploatare pentru compensarea costurilor suplimentare în regiunile ultraperiferice, altele decât costurile suplimentare de transport, nu ar trebui să fie considerate compatibile cu piața internă și exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat decât în măsura în care nivelul ajutoarelor în cauză este limitat fie la 15 % din valoarea adăugată brută creată anual de beneficiar în regiunea ultraperiferică respectivă, fie la 25 % din costurile anuale cu forța de muncă suportate de beneficiar în regiunea ultraperiferică în cauză, fie la 10 % din cifra de afaceri anuală a beneficiarului în regiunea ultraperiferică respectivă. În cazul în care ajutoarele nu depășesc valoarea care rezultă din una dintre aceste metode alternative pentru a determina costurile suplimentare de exploatare (altele decât costurile de transport), acestea pot fi considerate justificate din punct de vedere al contribuției la dezvoltarea regională și proporționale cu handicapurile cu care se confruntă întreprinderile în regiunile ultraperiferice.

(38)

Prin abordarea concentrării accentuate a problemelor economice, de mediu și sociale în zonele urbane situate în zone asistate identificate într-o hartă a ajutoarelor regionale, ajutoarele pentru dezvoltare urbană contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblul său. Disfuncționalitățile pieței, care trebuie contracarate prin ajutoarele pentru dezvoltare urbană, se referă la mediul finanțării dezvoltării urbane, la lipsa unei abordări integrate în materie de dezvoltare urbană, la un deficit de finanțare care necesită o mai mare mobilizare a resurselor publice limitate și la necesitatea unei abordări mai comerciale în ceea ce privește regenerarea zonelor urbane. Prin urmare, ajutoarele pentru dezvoltare urbană acordate în vederea sprijinirii elaborării de strategii participative, integrate și sustenabile pentru soluționarea problemelor suplimentare identificate în zonele asistate ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.

(39)

Investițiile care corespund priorităților Strategiei Europa 2020 (14) privind tehnologiile verzi și trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și care sunt realizate în zone asistate, astfel cum sunt identificate într-o hartă a ajutoarelor regionale, ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sume mai mari reprezentând ajutor, prin intermediul unui bonus regional.

(40)

IMM-urile au un rol decisiv în crearea de locuri de muncă și, la un nivel mai general, acționează ca un factor de stabilitate socială și de dezvoltare economică. Cu toate acestea, dezvoltarea lor poate fi împiedicată de disfuncționalități ale pieței, care fac în așa fel încât aceste IMM-uri să fie expuse următoarelor handicapuri specifice. IMM-urile întâmpină adesea dificultăți în obținerea de capital sau de împrumuturi, din cauza reticenței anumitor piețe financiare în ceea ce privește asumarea de riscuri și din cauza garanțiilor limitate pe care le pot oferi. Din cauza resurselor limitate de care dispun, acestea pot, de asemenea, să aibă un acces restrâns la informații, în special la informațiile legate de noi tehnologii și piețe potențiale. Prin urmare, pentru a facilita dezvoltarea activităților economice ale IMM-urilor, prezentul regulament ar trebui să excepteze anumite categorii de ajutoare atunci când acestea sunt acordate IMM-urilor. Aceste categorii ar trebui să includă, în special, ajutoarele pentru investiții în favoarea IMM-urilor și participarea IMM-urilor la târguri.

(41)

IMM-urile care participă la proiecte de cooperare teritorială europeană (CTE) care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (15) întâmpină deseori dificultăți în finanțarea costurilor suplimentare generate de cooperarea dintre parteneri situați în diferite regiuni și în diferite state membre sau țări terțe. Având în vedere importanța CTE pentru politica de coeziune care oferă un cadru pentru punerea în aplicare a unor acțiuni comune și pentru schimburile în materie de politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre sau țări terțe, prezentul regulament ar trebui să abordeze anumite dificultăți cu care se confruntă proiectele CTE, pentru a le facilita respectarea normelor privind ajutoarele de stat. Aspectele specifice legate de CTE pe care ar trebui să le abordeze prezentul regulament se referă la intensitatea aplicabilă a ajutoarelor regionale pentru proiectele CTE, la costurile de cooperare suportate de IMM-uri în legătură cu proiectele CTE și la obligațiile privind publicarea și transmiterea de informații, raportarea și păstrarea de registre în scopul utilizării lor pentru monitorizare.

(42)

Având în vedere handicapurile specifice și diferențele care există între IMM-uri, se pot aplica intensități diferite ale ajutorului de bază și bonusuri diferite.

(43)

Pe baza experienței dobândite în aplicarea Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în IMM-uri (16), s-au evidențiat o serie de disfuncționalități specifice pieței capitalului de risc din Uniune, legate de anumite tipuri de investiții, în diferite etape ale dezvoltării întreprinderilor respective. Aceste disfuncționalități ale pieței sunt generate de disparitatea dintre cererea și oferta de capital de risc. Prin urmare, este posibil ca volumul capitalului de risc de pe piață să fie prea limitat, iar întreprinderile să nu obțină finanțare, în pofida faptului că au un model de afaceri valoros și perspective de creștere. Principala cauză a disfuncționalităților pieței în domeniul piețelor de capital de risc, care afectează în special accesul la capital al IMM-urilor și care ar putea justifica o intervenție publică, este legată de caracterul imperfect sau asimetric al informațiilor. Aceasta nu doar afectează furnizarea de capital de risc, ci și împiedică accesul la finanțarea prin îndatorare pentru anumite IMM-uri. În consecință, măsurile de finanțare de risc care urmăresc să atragă capital privat pentru furnizarea de finanțare de risc către IMM-urile necotate afectate de deficitul de finanțare și care asigură luarea de decizii de finanțare orientate spre profit și gestionarea comercială a intermediarilor financiari ar trebui să fie exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare.

(44)

În anumite condiții, ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare și ajutoarele pentru întreprinderile mici nou-înființate, ajutoarele în favoarea platformelor alternative de tranzacționare specializate în IMM-uri și ajutoarele pentru acoperirea costurilor de prospecție ale IMM-urilor.

(45)

Ajutoarele pentru cercetare, dezvoltare și inovare pot contribui la creșterea economică durabilă, sporind competitivitatea și impulsionând ocuparea forței de muncă. Experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008 și a Cadrului comunitar pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (17) arată că disfuncționalitățile pieței pot împiedica piața să atingă volumul optim al producției și pot conduce la ineficiențe legate de externalități, de diseminarea bunurilor sau a cunoștințelor publice, de caracterul imperfect și asimetric al informațiilor și de disfuncționalități de coordonare și de rețea.

(46)

IMM-urile pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește dobândirea accesului la noile dezvoltări tehnologice, la transferul de cunoștințe sau la personal cu înaltă calificare. Ajutoarele pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, ajutoarele pentru studii de fezabilitate și ajutoarele pentru inovare acordate IMM-urilor, inclusiv ajutoarele pentru acoperirea costurilor aferente drepturilor de proprietate industrială, pot remedia aceste probleme și, prin urmare, acestea ar trebui să fie exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare.

(47)

În ceea ce privește ajutoarele pentru proiecte de cercetare și dezvoltare, partea din proiectul de cercetare care beneficiază de ajutor ar trebui să se încadreze complet întruna din următoarele categorii: cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală. Atunci când un proiect cuprinde sarcini diferite, ar trebui să se precizeze categoria în care se încadrează fiecare dintre sarcini sau faptul că nu ține de niciuna dintre acestea. Încadrarea nu trebuie neapărat să respecte o ordine cronologică, fiind posibilă trecerea progresivă, în timp, de la activități de cercetare fundamentală la activități mai apropiate de piață. Astfel, o sarcină efectuată într-o etapă avansată a derulării unui proiect poate fi încadrată la categoria cercetare industrială. În mod similar, o activitate desfășurată într-o etapă incipientă poate să constituie dezvoltare experimentală. Partea din proiectul de cercetare care beneficiază de ajutor ar putea să includă, de asemenea, studii de fezabilitate pregătitoare pentru activitățile de cercetare.

(48)

Infrastructurile de cercetare de înaltă calitate sunt din ce în ce mai necesare pentru o cercetare și inovare revoluționare deoarece acestea atrag talentele din întreaga lume și sunt esențiale pentru sprijinirea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor și pentru tehnologiile generice esențiale. Infrastructurile publice de cercetare ar trebui să continue să colaboreze cu cercetarea industrială. Accesul la infrastructurile de cercetare finanțate din fonduri publice ar trebui să fie acordat pe bază transparentă și nediscriminatorie și în condițiile pieței. În cazul în care aceste condiții nu sunt respectate, măsura de ajutor nu ar trebui să fie exceptată de la obligația de notificare. O anumită infrastructură de cercetare poate fi deținută, exploatată și utilizată de mai multe părți, iar entitățile publice și întreprinderile pot utiliza infrastructura în colaborare.

(49)

Infrastructurile de cercetare pot desfășura atât activități cu caracter economic, cât și activități fără caracter economic. Pentru a evita acordarea de ajutoare de stat pentru activități cu caracter economic prin finanțarea publică a activităților fără caracter economic, costurile și finanțarea activităților cu caracter economic și a celor fără caracter economic ar trebui să fie clar separate. În cazul în care o infrastructură este utilizată atât pentru activități economice, cât și pentru activități fără caracter economic, finanțarea prin intermediul resurselor de stat a costurilor legate de activitățile fără caracter economic ale infrastructurii nu constituie ajutor de stat. Finanțarea publică intră sub incidența normelor privind ajutoarele de stat doar în măsura în care acoperă costuri legate de activitățile economice. Numai acestea din urmă ar trebui luate în considerare în vederea asigurării respectării pragurilor de notificare și a intensităților maxime ale ajutoarelor. Dacă infrastructura este utilizată aproape exclusiv pentru o activitate fără caracter economic, este posibil ca finanțarea sa să nu intre deloc sub incidența normelor privind ajutoarele de stat, cu condiția ca utilizarea economică să rămână complet auxiliară, și anume o activitate care este în mod direct legată de exploatarea infrastructurii și necesară pentru aceasta sau este în mod intrinsec legată de utilizarea sa principală fără caracter economic, și amploarea acesteia să fie limitată. Ar trebui să se considere că acest lucru se întâmplă în cazul în care activitățile economice consumă aceeași factori de producție (de exemplu, materiale, echipamente, forță de muncă și capital fix) ca activitățile fără caracter economic, iar capacitatea alocată în fiecare an unei astfel de activități economice nu va depăși 20 % din capacitatea anuală totală a infrastructurii de cercetare.

(50)

Ajutoarele pentru clusterele de inovare vizează abordarea disfuncționalităților pieței asociate problemelor de coordonare care împiedică dezvoltarea clusterelor sau care limitează interacțiunile și fluxurile de cunoștințe în cadrul acestora. Ajutoarele de stat pot să sprijine fie investițiile în infrastructuri deschise și partajate pentru clusterele de inovare, fie funcționarea clusterelor, astfel încât să se intensifice colaborarea, crearea de rețele și învățarea. Ajutoarele de exploatare pentru clusterele de inovare ar trebui, cu toate acestea, să fie acordate numai cu titlu temporar, pentru o perioadă limitată care să nu depășească 10 ani. Raportul dintre valoarea totală a ajutorului acordat pentru costurile eligibile totale nu trebuie să depășească 50 % în perioada în care ajutorul este acordat.

(51)

Inovarea de proces și organizațională poate avea de suferit de pe urma disfuncționalităților pieței manifestate sub forma caracterului imperfect al informațiilor și a externalităților pozitive, care ar trebui abordate prin măsuri specifice. Ajutorul pentru acest tip de inovare este relevant în special pentru IMM-uri, deoarece acestea se confruntă cu constrângeri care pot să le afecteze capacitatea de a-și îmbunătăți producția sau metodele de livrare ori capacitatea de a-și consolida semnificativ practicile comerciale, organizarea locului de muncă și relațiile externe. Pentru a stimula întreprinderile mari să colaboreze cu IMM-urile în materie de activități de inovare de proces și organizațională, ar trebui să beneficieze de dispozițiile regulamentului privind exceptarea pe categorii și măsurile de ajutor care contribuie la finanțarea costurilor suportate de întreprinderile mari pentru astfel de activități, cu respectarea anumitor condiții.

(52)

Promovarea formării și recrutarea/încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a lucrătorilor cu handicap reprezintă un obiectiv central al politicilor economice și sociale ale Uniunii și ale statelor membre ale acesteia.

(53)

Formarea generează, de regulă, externalități pozitive pentru societate în ansamblul său ca urmare a faptului că mărește rezerva de lucrători calificați din rândul cărora pot face recrutări alte întreprinderi, îmbunătățește competitivitatea industriei Uniunii și joacă un rol important în cadrul strategiei Uniunii de ocupare a forței de muncă. Prin urmare, ajutoarele care promovează formarea ar trebui exceptate, în anumite condiții, de la obligația de notificare. Având în vedere handicapurile specifice pe care IMM-urile le întâmpină și nivelul mai ridicat al costurilor relative pe care trebuie să le suporte acestea atunci când investesc în formare, intensitățile ajutoarelor care beneficiază de exceptare în temeiul prezentului regulament ar trebui majorate pentru IMM-uri. În plus, intensitățile ajutoarelor care beneficiază de exceptare în temeiul prezentului regulament ar trebui majorate dacă formarea este acordată lucrătorilor defavorizați sau lucrătorilor cu handicap. Caracteristicile formării în sectorul transportului maritim justifică o abordare specifică pentru acest sector.

(54)

Anumite categorii de lucrători defavorizați sau de lucrători cu handicap se confruntă în continuare cu dificultăți deosebite legate de intrarea și rămânerea pe piața forței de muncă. Din acest motiv, autoritățile publice pot lua măsuri care oferă întreprinderilor stimulentele necesare pentru a atinge un nivel superior de ocupare a forței de muncă în cazul acestor categorii de lucrători, în special al tinerilor. Întrucât costurile forței de muncă fac parte din cheltuielile de funcționare normale ale oricărei întreprinderi, ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a lucrătorilor cu handicap ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra nivelurilor de ocupare a forței de muncă în cazul acestor categorii de lucrători și nu doar să permită întreprinderilor să reducă nivelul costurilor pe care, altfel, ar trebui să le suporte. În consecință, astfel de ajutoare ar trebui să fie exceptate de la obligația de notificare atunci când sunt de natură să permită acestor categorii de lucrători să intre pe piața forței de muncă sau să se reintegreze și să se mențină pe această piață. Astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (18), principalele elemente ale Strategiei UE pentru persoanele cu handicap combină lupta împotriva discriminării, egalitatea de șanse și măsurile de incluziune activă și reflectă dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, la care UE și majoritatea statelor membre sunt parte. Prezentul regulament ar trebui să se refere la ajutoarele pentru lucrătorii cu handicap în sensul articolului 1 din convenție.

(55)

Astfel cum se arată în Comunicarea Comisiei intitulată Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (19), creșterea durabilă pentru o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologică și mai competitivă este unul dintre principalii piloni ai obiectivului Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Dezvoltarea durabilă se bazează, printre altele, pe un nivel înalt de protecție și pe îmbunătățirea calității mediului. Domeniul protecției mediului se confruntă cu disfuncționalități ale pieței care fac în așa fel încât, în condiții normale de piață, întreprinderile să nu fie neapărat motivate să reducă poluarea pe care o cauzează din moment ce orice astfel de reducere poate antrena o creștere a costurilor acestora, fără beneficii corespunzătoare. Atunci când întreprinderile nu sunt obligate să internalizeze costurile poluării, societatea în ansamblul său suportă aceste costuri.

(56)

Introducerea unor standarde obligatorii de mediu poate soluționa o astfel de disfuncționalitate a pieței. Un nivel superior de protecție a mediului poate fi atins prin investiții care depășesc standardele obligatorii ale Uniunii. Pentru a stimula întreprinderile să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului înconjurător dincolo de aceste standarde obligatorii ale Uniunii, ajutoarele de stat în acest domeniu ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii. Pentru a nu descuraja statele membre să impună standarde naționale obligatorii mai stricte decât standardele corespunzătoare ale Uniunii, astfel de ajutoare de stat ar trebui să fie exceptate, indiferent dacă există sau nu standarde naționale obligatorii mai stricte decât standardul Uniunii.

(57)

În principiu, nu ar trebui să se acorde ajutoare în cazul în care investițiile efectuate asigură respectarea de către întreprinderi a standardelor Uniunii adoptate deja, dar care nu sunt încă în vigoare. Cu toate acestea, ajutoarele de stat pot avea drept rezultat îmbunătățirea comportamentului întreprinderilor în ceea ce privește protecția mediului, în cazul în care aceste ajutoare de stat oferă stimulente pentru întreprinderi în vederea adaptării din timp la viitoarele standarde ale Uniunii, înaintea intrării în vigoare a acestora și atât timp cât aceste standarde nu se aplică retroactiv. Ajutoarele acordate întreprinderilor pentru a se adapta la standardele viitoare ale Uniunii pot avea drept rezultat atingerea mai devreme a unui nivel ridicat de protecție a mediului și, prin urmare, astfel de ajutoare ar trebui să fie exceptate.

(58)

Ca parte a Strategiei Europa 2020, Uniunea și-a stabilit obiectivul de a atinge o creștere cu 20 % a eficienței energetice până în 2020 și, în special, a adoptat Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (20) care instituie un cadru comun pentru promovarea eficienței energetice în cadrul Uniunii și care urmărește obiectivul global de a se economisi cel puțin 20 % din consumul de energie primară la nivelul Uniunii. Pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor respective, măsurile care sprijină eficiența energetică, cogenerarea de înaltă eficiență, precum și sistemele de termoficare și răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.

(59)

Măsurile de sporire a eficienței energetice a clădirilor corespund priorităților Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Din cauza lipsei unei abordări integrate în domeniul eficienței energetice a clădirilor, este posibil ca astfel de investiții să se confrunte deseori cu un deficit de finanțare care necesită o mai bună mobilizare a resurselor publice limitate. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a sprijini investițiile destinate eficienței energetice a clădirilor, acordând ajutoare sub formă de granturi directe în favoarea proprietarilor sau locatarilor în conformitate cu dispozițiile generale privind măsurile de eficiență energetică, dar și sub formă de împrumuturi și de garanții prin intermediari financiari aleși pe baza unui mecanism de selecție transparent, în temeiul dispozițiilor specifice privind proiectele de eficiență energetică a clădirilor.

(60)

Pentru atingerea obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile prevăzute în Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (21), și în măsura în care este necesar un sprijin suplimentar, pe lângă un cadru de reglementare, cum ar fi schema UE de comercializare a certificatelor de emisii prevăzută în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (22), ajutoarele acordate pentru investițiile de sprijinire a energiei din surse regenerabile ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii.

(61)

Având în vedere denaturările limitate ale schimburilor comerciale și ale concurenței, exceptarea pe categorii ar trebui, de asemenea, să vizeze ajutoarele de exploatare pentru instalațiile de dimensiuni mici producătoare de energie din surse regenerabile, sub rezerva unor condiții bine definite. Ajutoarele de exploatare pentru instalațiile de dimensiuni mai mari ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii în cazul în care cazurile de denaturare a concurenței sunt limitate. Prin urmare, astfel de ajutoare de exploatare pot fi exceptate pe categorii atunci când sunt acordate pentru tehnologii noi și inovatoare, în cazul în care ajutoarele se acordă pe baza unei proceduri de licitație concurențiale deschise cel puțin pentru o astfel de tehnologie, care folosește un mecanism prin care producătorii de energie din surse regenerabile sunt expuși la prețurile pieței. Ajutoarele totale acordate pe această bază nu se pot acorda pentru mai mult de 5 % din noua capacitate planificată de producție de energie electrică din surse regenerabile. Ajutoarele acordate prin proceduri de licitație deschisă pentru toate tehnologiile legate de energia din surse regenerabile ar trebui să facă integral obiectul exceptării pe categorii. Ar trebui ca schemele de ajutoare de exploatare să fie, în principiu, deschise și altor țări SEE, precum și părților contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, pentru a limita efectele globale de denaturare. Statele membre sunt încurajate să instituie un mecanism de cooperare înainte de a autoriza acordarea unui sprijin transfrontalier. În lipsa unui mecanism de cooperare, producția provenind de la instalațiile din alte țări nu va fi luată în calcul în vederea realizării obiectivului național privind energia din surse regenerabile. Având în vedere aceste constrângeri, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a elabora scheme de sprijin adecvate care să fie deschise și participării altor țări. Prin urmare, o astfel de deschidere nu este o condiție pentru exceptarea de la obligația de notificare, în măsura în care în tratat nu există dispoziții care să impună acest lucru.

(62)

În ceea ce privește ajutoarele pentru producția de energie hidroelectrică, impactul lor poate avea două fațete. Pe de o parte, acesta are un impact pozitiv din punctul de vedere al emisiilor scăzute de gaze cu efect de seră și, pe de altă parte, ar putea avea și un impact negativ asupra sistemelor hidrografice și a biodiversității. Prin urmare, atunci când se acordă ajutoare pentru energia hidroelectrică, statele membre ar trebui să respecte Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (23), în special articolul 4 alineatul (7) care prevede criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se permite noi modificări ale corpurilor de apă.

(63)

Ajutoarele ar trebui acordate numai formelor durabile de energie din surse regenerabile. Ajutoarele pentru biocarburanți ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament doar în măsura în care acestea se acordă pentru biocarburanți durabili, în conformitate cu Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Cu toate acestea, ajutoarele pentru biocarburanții obținuți din culturi alimentare ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a se stimula tranziția către producția unor forme mai avansate de biocarburanți. Ajutoarele pentru biocarburanții care fac obiectul unei obligații de furnizare sau de încorporare ar trebui excluse din domeniul de aplicare al exceptării pe categorii întrucât obligația juridică menționată anterior poate oferi stimulente suficiente pentru investițiile în aceste tipuri de energie din surse regenerabile.

(64)

Ajutoarele acordate sub formă de reduceri fiscale în temeiul Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (24) care favorizează protecția mediului și care intră sub incidența prezentului regulament pot fi, în mod indirect, în beneficiul mediului. Cu toate acestea, taxele de mediu ar trebui să reflecte costul social al emisiilor, în timp ce reducerile fiscale ar putea avea un impact negativ asupra acestui obiectiv. Prin urmare, pare necesară limitarea duratei acestor reduceri fiscale la perioada de aplicare a prezentului regulament. La încheierea perioadei, statele membre ar trebui să reevalueze oportunitatea reducerilor fiscale respective. În scopul de a reduce la minimum denaturarea concurenței, ajutoarele ar trebui acordate în același mod pentru toți concurenții care se află într-o situație de fapt similară. Pentru a menține semnalul referitor la preț adresat întreprinderilor pe care taxa de mediu urmărește să îl transmită, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora un regim de reducere fiscală pe baza unei compensații anuale fixe (rambursare de taxe).

(65)

Având în vedere principiul „poluatorul plătește”, costurile măsurilor de combatere a poluării ar trebui suportate de către poluatorul care cauzează poluarea. Ajutoarele pentru reabilitarea siturilor contaminate se justifică în cazurile în care persoana răspunzătoare de contaminare în temeiul legislației aplicabile nu poate fi identificată. Cu toate acestea, ar trebui să se aplice condițiile privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (25), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE (26) și prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, și în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 (27). Prin urmare, pentru a facilita repararea daunelor aduse mediului existente, acest tip de ajutoare ar trebui, în anumite condiții, să facă obiectul exceptării pe categorii.

(66)

În conformitate cu ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva-cadru a Uniunii Europene privind deșeurile, Al șaptelea program de acțiune pentru mediu identifică reutilizarea și reciclarea deșeurilor drept priorități-cheie ale politicii de mediu a Uniunii Europene. Ajutoarele de stat pentru aceste activități pot contribui la protecția mediului cu condiția respectării dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Directiva-cadru privind deșeurile) (28). În plus, astfel de ajutoare nu ar trebui să scutească în mod indirect poluatorii de o sarcină pe care ar trebui să o suporte în temeiul dreptului Uniunii sau de o sarcină care ar trebui considerată ca fiind un cost normal al întreprinderii. Prin urmare, ajutoarele în beneficiul unor astfel de activități ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii, inclusiv atunci când este vorba despre deșeuri ale altor întreprinderi și când, în absența ajutoarelor, materialele tratate ar fi aruncate sau tratate într-un mod mai puțin ecologic.

(67)

O infrastructură energetică modernă este crucială atât pentru o piață integrată a energiei, cât și pentru a permite Uniunii să își realizeze obiectivele în materie de climă și de energie. În special, construcția și modernizarea infrastructurilor din regiunile asistate contribuie la coeziunea economică, socială și teritorială a statelor membre și a Uniunii în ansamblu, prin susținerea investițiilor și a creării de locuri de muncă și prin funcționarea piețelor de energie din zonele cele mai defavorizate. În vederea limitării efectelor de denaturare nejustificate pe care le pot avea astfel de ajutoare, nu ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii decât ajutoarele acordate pentru infrastructuri, sub rezerva legislației privind piața internă a energiei și în conformitate cu această legislație.

(68)

Studiile de mediu pot contribui la identificarea investițiilor necesare pentru atingerea unui nivel mai ridicat de protecție a mediului. Prin urmare, ajutoarele de stat destinate să sprijine realizarea de studii de mediu care vizează susținerea investițiilor în protecția mediului, astfel cum sunt reglementate în prezentul regulament, ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii. Întrucât auditurile energetice sunt obligatorii pentru întreprinderile mari, acestea nu ar trebui să beneficieze de ajutoare de stat.

(69)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) din tratat, ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale sunt compatibile cu piața internă. Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se definească tipul de evenimente care poate constitui un dezastru natural ce face obiectul exceptării în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, cutremurele, alunecările de teren, inundațiile, în special inundațiile provocate de revărsarea apelor din râuri sau lacuri, avalanșele, tornadele, uraganele, erupțiile vulcanice și incendiile necontrolate de origine naturală ar trebui considerate evenimente care constituie un dezastru natural. Daunele provocate de condiții meteorologice nefavorabile, precum înghețul, grindina, poleiul, ploaia sau seceta, care au loc cu o mai mare regularitate, nu ar trebui considerate un dezastru natural în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din tratat. Pentru a se asigura că ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale fac, într-adevăr, obiectul exceptării, prezentul regulament ar trebui să stabilească condiții pe baza practicii consacrate, a căror îndeplinire va asigura faptul că schemele de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de dezastre naturale pot beneficia de exceptare pe categorii. Condițiile respective ar trebui să se refere, în special, la recunoașterea oficială de către autoritățile competente ale statelor membre a caracterului de dezastru natural al evenimentului respectiv, la existența unei legături directe de cauzalitate între dezastrul natural și daunele suferite de întreprinderea beneficiară, care poate fi și o întreprindere aflată în dificultate, și ar trebui să asigure evitarea supracompensării. Compensația nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru a permite beneficiarului să revină la situația existentă înainte de producerea dezastrului.

(70)

Ajutoarele acordate transporturilor aeriene și maritime de călători au un caracter social în cazul în care răspund necesității de a garanta legături constante pentru rezidenții din regiunile îndepărtate prin reducerea unora dintre costurile biletelor de călătorie pentru aceștia. Acesta ar putea fi cazul pentru regiunile ultraperiferice, Malta, Cipru, Ceuta și Melilla, alte insule care fac parte din teritoriul unui stat membru, precum și pentru zonele cu densitate redusă a populației. În cazul în care o regiune îndepărtată este legată de Spațiul Economic European prin mai multe rute de transport, inclusiv prin rute indirecte, ar trebui să fie posibil să se acorde ajutoare pentru toate rutele respective și pentru transportul asigurat de către toți transportatorii care operează pe rutele în cauză. Ajutoarele ar trebui acordate fără a se face discriminări în ceea ce privește identitatea transportatorului sau tipul de servicii și ar putea include servicii regulate, de tip charter și cu tarife reduse.

(71)

Conectivitatea în bandă largă are o importanță strategică pentru realizarea obiectivului Strategiei Europa 2020 privind o creștere și o inovare inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru coeziunea socială și teritorială (29). Ajutoarele pentru investiții în infrastructurile de bandă largă vizează stimularea dezvoltării unor astfel de infrastructuri și a realizării lucrărilor de geniu civil aferente în zonele în care nu există infrastructură comparabilă și nici nu este probabil ca aceasta să fie dezvoltată de către operatorii de pe piață în viitorul apropiat. Având în vedere experiența dobândită de Comisie, astfel de ajutoare pentru investiții nu duc la denaturări nejustificate ale schimburilor comerciale și ale concurenței, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Aceste condiții ar trebui să vizeze, în special, limitarea denaturărilor concurenței prin condiționarea ajutoarelor de o selecție concurențială și neutră din punct de vedere tehnologic și prin asigurarea accesului cu ridicata la rețelele care fac obiectul unor subvenții, luându-se în considerare ajutoarele primite de operatorul de rețea. Deși, în anumite condiții, degruparea virtuală poate fi considerată echivalentă degrupării fizice, până când se va dobândi mai multă experiență, este necesar să se evalueze de la caz la caz dacă un anumit produs de acces cu ridicata non-fizic sau virtual ar trebui considerat echivalent cu degruparea buclei locale a unei rețele de cupru sau fibră optică. Din acest motiv, și până când o astfel de experiență privind ajutoarele de stat în cazuri individuale sau privind contextul de reglementare ex ante poate fi luată în considerare într-o revizuire viitoare, ar trebui să se ceară degruparea fizică, cu scopul de a beneficia de prezentul regulament de exceptare pe categorii. Atunci când costurile viitoare și evoluțiile veniturilor sunt incerte și există o puternică asimetrie a informațiilor, statele membre ar trebui să adopte și modele de finanțare care includ elemente de monitorizare și de recuperare pentru a permite o repartizare echilibrată a câștigurilor neprevăzute. Pentru a se evita o sarcină disproporționată asupra proiectelor locale, de mici dimensiuni, aceste modele ar trebui instituite numai în cazul proiectelor care depășesc un prag minim.

(72)

În sectorul culturii și al conservării patrimoniului, este posibil ca o serie de măsuri luate de statele membre să nu constituie ajutor deoarece nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, de exemplu din cauză că activitatea respectivă nu are caracter economic sau pentru că nu sunt afectate schimburile comerciale dintre statele membre. În măsura în care astfel de măsuri sunt reglementate de articolul 107 alineatul (1) din tratat, instituțiile și proiectele culturale nu duc, de obicei, la o denaturare semnificativă a concurenței, iar experiența dobândită din cazurile anterioare a demonstrat că astfel de ajutoare au efecte limitate asupra schimburilor comerciale. Articolul 167 din tratat recunoaște importanța pe care promovarea culturii o are pentru Uniune și statele sale membre și prevede că în acțiunile întreprinse în temeiul celorlalte dispoziții ale tratatului, Uniunea ar trebui să țină seama de aspectele culturale, în special pentru a respecta și a promova diversitatea culturilor sale. Întrucât patrimoniul natural este deseori esențial în modelarea patrimoniului artistic și cultural, prin conservarea patrimoniului, în sensul prezentului regulament, ar trebui să se înțeleagă și patrimoniul natural legat de patrimoniul cultural sau recunoscut în mod oficial de către autoritățile publice competente ale unui stat membru. Având în vedere natura duală a culturii, aceasta fiind pe de o parte o resursă economică prin care se oferă oportunități importante pentru crearea de bunăstare și de locuri de muncă și, pe de altă parte, un vehicul de identități, de valori și de sensuri care ne oglindesc și ne modelează societățile, normele privind ajutoarele de stat ar trebui să recunoască specificitățile culturii și ale activităților economice legate de aceasta. Ar trebui să se stabilească o listă de obiective și activități culturale eligibile și ar trebui să se precizeze costurile eligibile. Sub incidența exceptării pe categorii ar trebui să intre atât investițiile, cât și ajutoarele de exploatare situate sub anumite praguri stabilite, cu condiția ca supracompensarea să fie exclusă. În general, nu ar trebui să fie incluse activitățile care, deși ar putea să prezinte un aspect cultural, au un caracter predominant comercial din cauza potențialului lor mai ridicat de denaturare a concurenței, precum presa și revistele (scrise sau electronice). Mai mult, lista obiectivelor și activităților culturale eligibile nu ar trebui să cuprindă activități comerciale, precum moda, designul sau jocurile video.

(73)

Operele audiovizuale au un rol important în modelarea identităților europene și reflectă diferitele tradiții ale statelor membre și ale regiunilor Uniunii. Deși între filmele produse în afara Uniunii există o concurență puternică, circulația filmelor europene în afara țării lor de origine este limitată din cauza fragmentării în piețe naționale sau regionale. Sectorul este caracterizat de costuri de investiții ridicate, de o lipsă percepută de rentabilitate din cauza publicului restrâns și de dificultăți legate de obținerea de finanțare privată suplimentară. Din cauza acestor factori, Comisia a elaborat criterii specifice pentru a evalua necesitatea, proporționalitatea și caracterul adecvat al ajutoarelor acordate pentru scrierea scenariilor și pentru crearea, producția, distribuția și promovarea operelor audiovizuale. În Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale (30) au fost stabilite criterii noi, iar acestea ar trebui să se reflecte în normele de exceptare pe categorii pentru schemele de ajutoare destinate operelor audiovizuale. Intensitățile mai ridicate ale ajutorului se justifică pentru producțiile și coproducțiile transfrontaliere care au mai multe șanse să fie distribuite în mai multe state membre.

(74)

Măsurile de ajutor pentru investiții în infrastructurile sportive ar trebui să facă obiectul exceptării pe categorii în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament, în măsura în care reprezintă ajutoare de stat. În sectorul sportului este posibil ca o serie de măsuri adoptate de statele membre să nu constituie ajutoare de stat deoarece beneficiarul nu desfășoară o activitate economică sau pentru că nu sunt afectate schimburile comerciale dintre statele membre. Este posibil ca, în anumite circumstanțe, acest lucru să fie valabil în cazul măsurilor de ajutor care au un caracter pur local sau care vizează sportul pentru amatori. Articolul 165 din tratat recunoaște importanța promovării obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum și funcția socială și educativă a sportului. Ajutoarele pentru infrastructuri care deservesc mai multe scopuri de recreere, fiind astfel multifuncționale, ar trebui, de asemenea, să facă obiectul exceptării pe categorii. Cu toate acestea, ajutoarele pentru infrastructurile turistice multifuncționale, cum ar fi parcurile de distracții și facilitățile hoteliere, ar trebui exceptate numai în cazul în care fac parte dintr-o schemă de ajutoare regionale destinată activităților de turism dintr-o regiune asistată, care au un efect deosebit de pozitiv asupra dezvoltării regionale. Condițiile de compatibilitate privind ajutoarele pentru infrastructuri sportive sau multifuncționale ar trebui să garanteze, în special, accesul deschis și nediscriminatoriu la infrastructurile respective și o procedură echitabilă de atribuire a concesiunilor către un terț, în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația Uniunii și jurisprudența instanțelor Uniunii, pentru a construi, moderniza și/sau exploata infrastructura respectivă. În cazul în care infrastructura sportivă este folosită de către cluburile sportive profesioniste, condițiile tarifare pentru utilizarea infrastructurii de către aceste cluburi ar trebui puse la dispoziția publicului pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament pentru utilizatori. Ar trebui să se asigure faptul că nu se acordă supracompensări.

(75)

După cum se subliniază în concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 care adoptă Strategia Europa 2020 (31), ar trebui depuse eforturi în vederea eliminării principalelor obstacole în calea creșterii la nivelul UE, inclusiv a celor legate de funcționarea pieței interne și a infrastructurii. Disponibilitatea infrastructurilor locale reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru dezvoltarea mediului de afaceri și de consum și pentru modernizarea și dezvoltarea bazei industriale în vederea asigurării unei funcționări depline a pieței interne, astfel cum se menționează în Recomandarea Consiliului privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (32), care face parte din orientările integrate ale Strategiei Europa 2020. Astfel de infrastructuri puse la dispoziția părților interesate în mod deschis, transparent și nediscriminatoriu permit crearea unui mediu propice pentru investiții private și creștere, contribuind astfel în mod pozitiv la îndeplinirea obiectivelor de interes comun, în special în ceea ce privește prioritățile și obiectivele Strategiei Europa 2020 (33), în timp ce riscurile de denaturare rămân limitate. O serie de măsuri întreprinse de statele membre în ceea ce privește infrastructurile locale nu constituie ajutoare de stat întrucât nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, de exemplu fiindcă beneficiarul nu desfășoară o activitate economică, fiindcă nu există efecte asupra schimburilor comerciale între statele membre sau fiindcă măsura constă în compensare pentru un serviciu de interes economic general care îndeplinește toate criteriile cauzei Altmark (34). Cu toate acestea, în cazul în care finanțarea acestor infrastructuri locale constituie, într-adevăr, ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceste ajutoare nu ar trebui exceptate de la obligația de notificare decât atunci când sunt acordate ajutoare de valoare mică.

(76)

Întrucât ajutoarele pentru alte tipuri de infrastructuri pot face obiectul unor criterii specifice și bine concepute care asigură compatibilitatea acestora cu piața internă, dispozițiile prezentului regulament referitoare la ajutoarele pentru infrastructurile locale nu ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate următoarelor tipuri de infrastructuri: infrastructurile de cercetare, clusterele de inovare, sistemele de termoficare și răcire centralizată eficiente din punct de vedere energetic, infrastructurile energetice, reciclarea și reutilizarea deșeurilor, infrastructurile în bandă largă, cultura și conservarea patrimoniului, infrastructurile sportive și infrastructurile de agrement multifuncționale, aeroporturile și porturile.

(77)

Având în vedere experiența Comisiei în acest domeniu, politica în domeniul ajutoarelor de stat ar trebui să fie revizuită periodic. Prin urmare, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie limitată. Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii, inclusiv normele aplicabile schemelor de ajutoare exceptate la sfârșitul perioadei de aplicare a prezentului regulament. Astfel de norme ar trebui să acorde statelor membre timpul necesar pentru a se adapta la orice regim viitor. Cu toate acestea, perioada de adaptare nu ar trebui să se aplice schemelor de ajutoare regionale, inclusiv schemelor de ajutoare regionale pentru dezvoltare urbană, a căror exceptare trebuie să expire la data la care expiră hărțile ajutoarelor regionale aprobate, și nici anumitor scheme de ajutoare de finanțare de risc,

CAPITOLUL I:

CAPITOLUL II:

CAPITOLUL III:

Secțiunea 1 —

Secțiunea 2 —

Secțiunea 3 —

Secțiunea 4 —

Secțiunea 5 —

Secțiunea 6 —

Secțiunea 7 —

Secțiunea 8 —

Secțiunea 9 —

Secțiunea 10 —

Secțiunea 11 —

Secțiunea 12 —

Secțiunea 13 —

CAPITOLUL IV:

(a)

ajutoare regionale;

(b)

ajutoare destinate IMM-urilor sub formă de ajutoare pentru investiții, ajutoare de exploatare și ajutoare pentru accesul IMM-urilor la finanțare;

(c)

ajutoare pentru protecția mediului;

(d)

ajutoare pentru cercetare, dezvoltare și inovare;

(e)

ajutoare pentru formare;

(f)

ajutoare pentru recrutarea și încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a lucrătorilor cu handicap;

(g)

ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale;

(h)

ajutoare sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate;

(i)

ajutoare pentru infrastructura de bandă largă;

(j)

ajutoare pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului;

(k)

ajutoare pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale; și

(l)

ajutoare pentru infrastructurile locale.

(a)

schemelor de la secțiunile 1 (cu excepția articolului 15, 2, 3, 4, 7 (cu excepția articolului 44, și 10 din capitolul III al prezentului regulament, dacă bugetul mediu anual al ajutoarelor de stat depășește 150 milioane EUR, la șase luni după intrarea în vigoare a acestora; Comisia poate hotărî ca prezentul regulament să continue să se aplice pentru o perioadă mai lungă pentru oricare din aceste scheme de ajutoare după ce a evaluat planul de evaluare relevant notificat Comisiei de către statul membru, în termen de 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a schemei;

(b)

oricăror modificări a schemelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a), altele decât modificările care nu pot afecta compatibilitatea schemei de ajutoare în temeiul prezentului regulament sau nu pot să afecteze în mod semnificativ conținutul planului de evaluare aprobat;

(c)

ajutoarelor destinate activităților legate de exportul către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor legate direct de cantitățile exportate, de înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție sau de alte costuri curente legate de activitatea de export;

(d)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate.

(a)

ajutoarelor acordate în sectorul pescuitului și al acvaculturii, astfel cum este reglementat de Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (35), cu excepția ajutoarelor pentru formare, ajutoarelor pentru accesul IMM-urilor la finanțare, ajutoarelor în materie de cercetare și dezvoltare, ajutoarelor pentru inovare destinate IMM-urilor și ajutoarelor pentru lucrătorii defavorizați și pentru lucrătorii cu handicap;

(b)

ajutoarelor acordate în sectorul producției agricole primare, cu excepția compensației pentru costurile suplimentare, altele decât costurile de transport în regiunile ultraperiferice, astfel cum este prevăzut la articolul 15 alineatul (2) litera (b), ajutoarelor pentru consultanță în favoarea IMM-urilor, ajutoarelor pentru finanțare de risc, ajutoarelor pentru cercetare și dezvoltare, ajutoarelor pentru inovare destinate IMM-urilor, ajutoarelor de mediu, ajutoarelor pentru formare și ajutoarelor pentru lucrătorii defavorizați și lucrătorii cu handicap;

(c)

ajutoarelor acordate în sectorul prelucrării și comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(d)

ajutoarelor pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive, astfel cum sunt reglementate de Decizia nr. 2010/787 a Consiliului;

(e)

categoriilor de ajutoare regionale excluse la articolul 13.

(a)

schemelor de ajutoare care nu exclud în mod explicit plata unor ajutoare individuale pentru o întreprindere care face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal și incompatibil cu piața internă, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale;

(b)

ajutoarelor ad-hoc în favoarea unei întreprinderi astfel cum se menționează la litera (a);

(c)

ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate, cu excepția schemelor de ajutoare destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale.

(a)

măsurilor de ajutor în cazul cărora acordarea de ajutoare este condiționată de obligația ca beneficiarul să își aibă sediul în statul membru relevant sau să fie stabilit cu preponderență în statul membru respectiv; Cu toate acestea, cerința de a avea un sediu sau o sucursală în statul membru care acordă ajutorul la momentul plății ajutorului este permisă.

(b)

măsurilor de ajutor în cazul cărora acordarea de ajutoare este condiționată de obligația ca beneficiarul să utilizeze bunuri produse la nivel național sau servicii naționale;

(c)

măsurilor de ajutor care limitează posibilitatea ca beneficiarii să exploateze în alte state membre rezultatele obținute din cercetare, dezvoltare și inovare.

1.

„ajutor” înseamnă orice măsură care îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat;

2.

„întreprinderi mici și mijlocii” sau „IMM-uri” înseamnă întreprinderile care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa I;

3.

„lucrător cu handicap” înseamnă orice persoană care:

4.

„lucrător defavorizat” înseamnă orice persoană care:

5.

„transport” înseamnă transportul de pasageri cu aeronave, transportul maritim, transportul rutier, transportul feroviar și transportul pe căile navigabile interioare sau serviciile de transport de marfă contra cost în numele unui terț.

6.

„costuri de transport” înseamnă costurile de transport contra cost în numele unui terț suportate efectiv de beneficiari pentru fiecare călătorie, cuprinzând:

7.

„regiuni îndepărtate” înseamnă regiunile ultraperiferice, Malta, Cipru, Ceuta și Mellila, insule care fac parte din teritoriul unui stat membru, și zonele cu densitate redusă a populației;

8.

„comercializarea produselor agricole” înseamnă deținerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piață, cu excepția primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători și a oricărei alte activități de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de un producător primar către consumatorii finali este considerată comercializare în cazul în care se desfășoară în localuri distincte, rezervate acestei activități;

9.

„producția agricolă primară” înseamnă producția de produse ale solului și ale creșterii animalelor, enumerate în anexa I la tratat, fără a se mai efectua o altă operațiune de modificare a naturii produselor respective;

10.

„prelucrarea produselor agricole” înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

11.

„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor obținute din pescuit și din acvacultură enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013;

12.

„regiuni ultraperiferice” înseamnă regiunile menționate la articolul 349 din tratat. În conformitate cu Decizia 2010/718/UE a Consiliului European din 1 ianuarie 2012, Saint-Barthélemy a încetat să mai fie o regiune ultraperiferică. În conformitate cu Decizia 2012/419/UE a Consiliului European din 1 ianuarie 2014, Mayotte a devenit o regiune ultraperiferică.

13.

„cărbune” înseamnă cărbune de calitate superioară, medie și inferioară de categoria A și B, în sensul sistemului internațional de codificare pentru cărbune stabilit de Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa și clarificat în Decizia Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive; (36)

14.

„ajutor individual” înseamnă:

15.

„schemă de ajutoare” înseamnă orice act pe baza căruia, fără să fie nevoie de măsuri de punere în aplicare suplimentare, pot fi acordate ajutoare individuale întreprinderilor definite în cadrul actului într-un mod general și abstract, precum și orice act pe baza căruia pot fi acordate ajutoare care nu sunt legate de un proiect specific, uneia sau mai multor întreprinderi, pentru o perioadă nedefinită de timp și/sau pentru o valoare nedefinită;

16.

„plan de evaluare” înseamnă un document care conține cel puțin următoarele elemente minime: obiectivele schemei de ajutoare care urmează a fi evaluată, întrebările evaluării, indicatorii de rezultat, metodologia avută în vedere pentru efectuarea evaluării, cerințele privind colectarea datelor, calendarul propus al evaluării inclusiv data prezentării raportului final de evaluare, descrierea organismului independent care efectuează evaluarea sau a criteriilor care vor fi utilizate pentru selectarea acestuia și modalitățile prin care se asigură că evaluarea devine publică;

17.

„ajutor ad-hoc” înseamnă ajutorul care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutoare;

18.

„întreprindere în dificultate” înseamnă o întreprindere care se află în cel puțin una din situațiile următoare:

19.

„obligații de teritorializare a cheltuielilor” înseamnă obligațiile impuse beneficiarilor de către autoritatea care acordă ajutorul de a cheltui o sumă minimă și/sau de a desfășura un nivel minim de activitate de producție într-un teritoriu dat;

20.

„valoarea ajustată a ajutoarelor” înseamnă valoarea maximă permisă a ajutoarelor pentru un proiect mare de investiții, calculată conform formulei:

valoarea maximă a ajutoarelor = R × (A + 0,50 × B + 0 × C),

unde: R este intensitatea maximă a ajutoarelor aplicabilă în zona în cauză prevăzută într-o hartă regională aprobată care este în vigoare la data acordării ajutorului, cu excepția intensității majorate a ajutoarelor pentru IMM-uri, A reprezintă costurile inițiale eligibile în valoare de 50 de milioane EUR, B este partea din costurile eligibile cuprinsă între 50 de milioane EUR și 100 de milioane EUR, iar C este partea din costurile eligibile de peste 100 de milioane EUR;

21.

„avans rambursabil” înseamnă un împrumut pentru un proiect, care este plătit în una sau mai multe tranșe și ale cărui condiții de rambursare depind de rezultatul proiectului;

22.

„echivalent subvenție brută” înseamnă valoarea ajutorului în cazul în care acesta ar fi acordat sub formă de grant beneficiarului, înainte de orice deducere de impozit sau de orice altă taxă;

23.

„demararea lucrărilor” înseamnă fie demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției, fie primul angajament cu caracter juridic obligatoriu de comandă pentru echipamente sau oricare alt angajament prin care investiția devine ireversibilă, în funcție de care are loc primul. Cumpărarea de terenuri și lucrările pregătitoare, cum ar fi obținerea permiselor și realizarea studiilor de fezabilitate, nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, „demararea lucrărilor” corespunde datei dobândirii activelor direct legate de unitatea preluată;

24.

„întreprinderi mari” înseamnă întreprinderile care nu îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa I;

25.

„versiune ulterioară a unui sistem fiscal” înseamnă un sistem sub forma unor avantaje fiscale, care constituie o versiune modificată a unui sistem existent anterior sub formă de avantaje fiscale și care îl înlocuiește pe acesta din urmă;

26.

„intensitatea ajutorului” înseamnă valoarea brută a ajutorului exprimată ca procent din costurile eligibile, înainte de deducerea impozitelor sau a altor taxe;

27.

„zone asistate” înseamnă zonele desemnate într-o hartă a ajutoarelor regionale aprobată pentru perioada 1.7.2014-31.12.2020, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din tratat;

28.

„data acordării ajutorului” înseamnă data la care dreptul legal de a primi ajutorul este conferit beneficiarului în conformitate cu regimul juridic național aplicabil;

29.

„active corporale” înseamnă active precum terenuri, clădiri și instalații, utilaje și echipamente;

30.

„active necorporale” înseamnă active care nu au o concretizare fizică sau financiară precum brevete, licențe, know-how sau alte drepturi de proprietate intelectuală;

31.

„cost salarial” înseamnă valoarea totală care trebuie plătită efectiv de beneficiarul ajutorului pentru locul de muncă respectiv, cuprinzând salariul brut înainte de impozitare și contribuțiile obligatorii, precum contribuțiile la sistemul de securitate socială și costurile cu îngrijirea copiilor și a părinților, dintr-o perioadă definită;

32.

„creștere netă a numărului de angajați” înseamnă o creștere netă a numărului de angajați în unitatea în cauză în raport cu media pe o anumită perioadă de timp. Prin urmare, orice post pierdut în perioada respectivă trebuie să fie dedus, iar numărul de persoane angajate cu normă întreagă, cu fracțiune de normă și cu contract sezonier trebuie considerat ținându-se seama de fracțiunile de unități de muncă anuală ale acestora;

33.

„infrastructură specifică” înseamnă o infrastructură care este construită pentru o întreprindere (întreprinderi) identificabilă(e) ex ante și adaptată la nevoile acesteia (acestora).

34.

„intermediar financiar” înseamnă orice instituție financiară, indiferent de forma sa și de tipul său de proprietate, inclusiv fondurile de fonduri, fondurile de investiții în societăți necotate, fondurile de investiții publice, băncile, instituțiile de microfinanțare și societățile de garantare;

35.

„călătorie” înseamnă deplasarea de mărfuri de la punctul de origine până la punctul de destinație, inclusiv orice secțiune sau etapă intermediară din interiorul sau din afara statului membru în cauză, care este efectuată cu unul sau mai multe mijloace de transport;

36.

„rată echitabilă de rentabilitate (FRR)” înseamnă rata preconizată de rentabilitate, echivalentă cu o rată de actualizare ajustată la risc care reflectă nivelul de risc aferent unui proiect, precum și natura și nivelul capitalului pe care investitorii privați preconizează să-l investească;

37.

„finanțare totală” înseamnă cuantumul total al investițiilor făcute într-o întreprindere sau într-un proiect eligibil în temeiul secțiunii 3 sau al articolelor 16 sau 39 din prezentul regulament, cu excluderea investițiilor integral private furnizate în condițiile pieței și în afara sferei de aplicare a măsurii relevante de ajutor de stat;

38.

„procedură de ofertare concurențială” înseamnă un proces de ofertare nediscriminatoriu care prevede participarea unui număr suficient de întreprinderi și în care ajutorul se acordă fie pe baza ofertei inițiale prezentate de ofertant, fie pe baza unui preț de echilibru. De asemenea, bugetul sau volumul aferent procedurii de ofertare reprezintă o constrângere obligatorie, ceea ce creează o situație în care nu toți ofertanții pot primi ajutoare;

39.

„profit din exploatare” înseamnă diferența dintre veniturile actualizate și valoarea actualizată a costurilor de exploatare pe durata de viață a investiției, în cazul în care această diferență este pozitivă. Cheltuielile de exploatare includ costuri precum costurile cu personalul, materialele, serviciile contractate, comunicațiile, energia, întreținerea, chiria, administrația, dar exclud, în sensul prezentului regulament, costurile de amortizare și costurile de finanțare în cazul în care acestea au fost acoperite de ajutoare pentru investiții.

40.

Definițiile în domeniul ajutoarelor pentru infrastructurile de bandă largă (secțiunea 10) sunt aplicabile dispozițiilor relevante privind ajutoarele regionale.

41.

„ajutoare regionale pentru investiții” înseamnă ajutoarele regionale acordate pentru o investiție inițială sau pentru o investiție inițială în favoarea unei noi activități economice;

42.

„ajutoarele regionale de exploatare” înseamnă ajutoarele destinate reducerii cheltuielilor curente ale unei întreprinderi care nu au legătură cu o investiție inițială. Aceste cheltuieli cuprind categorii de costuri precum cheltuielile cu personalul, materialele, serviciile contractate, comunicațiile, energia, întreținerea, chiria, administrarea etc., dar nu cuprind costurile de amortizare și costurile de finanțare în cazul în care acestea au fost incluse în costurile eligibile la acordarea ajutorului pentru investiții;

43.

„industrie siderurgică” înseamnă toate activitățile legate de producția unuia sau mai multora dintre următoarele produse:

44.

„industria fibrelor sintetice” înseamnă:

45.

„sectorul transporturilor” înseamnă transportul de pasageri cu aeronave, transportul maritim, transportul rutier, transportul feroviar și transportul pe căile navigabile interioare sau serviciile de transport de marfă contra cost în numele unui terț. mai exact, „sectorul transporturilor” înseamnă următoarele activități în conformitate cu NACE Rev. 2:

46.

„schemă care vizează un număr limitat de sectoare specifice ale activității economice” înseamnă o schemă care acoperă activități care intră în domeniul de aplicare al unui număr mai mic de cinci clase (cod numeric de patru cifre) din clasificarea statistică NACE Rev. 2.

47.

„activități turistice” înseamnă următoarele activități în conformitate cu NACE Rev. 2:

48.

„zone cu densitate redusă a populației” înseamnă acele zone desemnate de Comisie cu acest statut în deciziile individuale referitoare la hărțile ajutoarelor regionale pentru perioada 1.7.2014-31.12.2020;

49.

„investiție inițială” înseamnă:

50.

„aceeași activitate sau o activitate similară” înseamnă o activitate care face parte din aceeași clasă (cod numeric de patru cifre) a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire așa cum e prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (38);

51.

„investiție inițială pentru o nouă activitate economică” înseamnă:

52.

„proiect mare de investiții” înseamnă o investiție inițială cu costuri eligibile care depășesc 50 de milioane EUR, calculată la tarifele și cursul de schimb de la data acordării ajutorului;

53.

„punct de destinație” înseamnă locul în care mărfurile sunt descărcate;

54.

„punct de origine” înseamnă locul în care mărfurile sunt încărcate pentru transport;

55.

„zonă eligibilă pentru ajutoare de exploatare” înseamnă o regiune ultraperiferică menționată la articolul 349 din tratat sau o zonă cu densitate redusă a populației, astfel cum este determinată în harta ajutoarelor regionale aprobată pentru statul membru în cauză pentru perioada 1.7.2014-31.12.2020;

56.

„mijloc de transport” înseamnă transport feroviar, transport rutier de mărfuri, transport pe căi navigabile interioare, transport maritim, transport aerian și transport intermodal;

57.

„fond de dezvoltare urbană (UDF)” înseamnă un vehicul investițional specializat, înființat în scopul de a investi în proiecte de dezvoltare urbană în cadrul unei măsuri de ajutor pentru dezvoltare urbană. Fondurile de dezvoltare urbană sunt gestionate de un administrator de fonduri de dezvoltare urbană;

58.

„administrator de fonduri de dezvoltare urbană” înseamnă o societate profesionistă de administrare, cu personalitate juridică, care selecționează și realizează investiții în proiecte de dezvoltare urbană eligibile;

59.

„proiect de dezvoltare urbană (PDU)” înseamnă un proiect de investiții care are potențialul de a sprijini punerea în aplicare a intervențiilor avute în vedere în cadrul unei abordări integrate a dezvoltării urbane durabile și de a contribui la realizarea obiectivelor definite în această abordare, ceea ce include proiectele a căror rată internă de rentabilitate (RIR) poate să nu fie suficientă pentru a atrage finanțare pe baza unor considerente strict comerciale. Un proiect de dezvoltare urbană poate fi organizat sub formă de compartiment separat de finanțare în cadrul structurilor juridice ale investitorului privat beneficiar sau sub formă de entitate juridică separată, de exemplu ca entitate cu scop special;

60.

„strategie de dezvoltare urbană durabilă și integrată” înseamnă o strategie propusă oficial și certificată de o autoritate locală sau de o agenție din sectorul public, stabilită pentru o anumită zonă geografică urbană și pentru o anumită perioadă, care prevede acțiuni integrate pentru a aborda provocările economice, de mediu, climatice, demografice și sociale care afectează zonele urbane;

61.

„contribuție în natură” înseamnă contribuția pe care o reprezintă terenurile sau bunurile imobile, în cazurile în care terenurile sau bunurile imobile fac parte din proiectul de dezvoltare urbană;

62.

„locuri de muncă create direct de un proiect de investiții” înseamnă locurile de muncă legate de activitatea care face obiectul investiției, inclusiv locurile de muncă create în urma unei creșteri a ratei de utilizare a capacității create de investiție;

63.

„cooperare organizațională” înseamnă dezvoltarea de strategii de afaceri sau de structuri de gestionare comune, furnizarea de servicii comune sau de servicii în vederea facilitării cooperării, activități coordonate precum cercetarea sau comercializarea, sprijinirea rețelelor și a clusterelor de întreprinderi, îmbunătățirea accesibilității și a comunicării, utilizarea de instrumente comune în vederea încurajării antreprenoriatului și a schimburilor comerciale cu IMM-uri;

64.

„servicii de consultanță în domeniul cooperării” înseamnă consultanță, asistență și formare în vederea realizării de schimb de cunoștințe și experiență și a îmbunătățirii cooperării;

65.

„servicii de sprijin legate de cooperare” înseamnă furnizarea de spații pentru birouri, site-uri internet, bănci de date, biblioteci, cercetări de piață, manuale, documente de lucru și documente model;

66.

„investiție de cvasicapital” înseamnă un tip de finanțare încadrată între finanțarea prin participare la capital și finanțarea prin îndatorare care implică un risc mai mare decât datoria cu rang prioritar și un risc mai scăzut decât capitalul propriu comun, a cărei rentabilitate pentru deținător se bazează în mod preponderent pe profiturile sau pierderile întreprinderii subiacente vizate și care nu sunt garantate în caz de neplată. Investițiile de cvasicapital pot fi structurate ca datorie, negarantată și subordonată, inclusiv datorie de tip mezanin, și, în unele cazuri, convertibilă în capital propriu, sau drept capital propriu preferențial;

67.

„garanție” în contextul secțiunilor 1, 3 și 7 din regulament înseamnă un angajament scris de asumare a responsabilității pentru toate sau o parte din noile operațiuni de creditare nou-inițiate de un terț, cum ar fi instrumentele de datorie sau de leasing, precum și instrumentele de cvasicapital;

68.

„rată de garantare” înseamnă procentul de acoperire a pierderii suportat de un investitor public pentru fiecare operațiune eligibilă în cadrul măsurii de ajutor de stat relevante;

69.

„ieșire” înseamnă lichidarea participațiilor deținute de către un intermediar financiar sau un investitor, inclusiv vânzarea comercială, lichidarea, rambursarea acțiunilor/împrumuturilor, vânzarea către un alt intermediar financiar sau un alt investitor, vânzarea către o instituție financiară și vânzarea printr-o ofertă publică, inclusiv o ofertă publică inițială;

70.

„resurse financiare atribuite” înseamnă o investiție publică rambursabilă, efectuată către un intermediar financiar în scopul de a face investiții în cadrul unei măsuri de finanțare de risc și în cazul căreia toate încasările sunt returnate investitorului public;

71.

„investiție de finanțare de risc” înseamnă investiții de capital și de cvasicapital, împrumuturi, inclusiv contracte de leasing, garanții sau o combinație între acestea, de care beneficiază întreprinderi eligibile, în vederea efectuării de noi investiții;

72.

„investitor privat independent” înseamnă un investitor privat care nu este acționar al întreprinderii eligibile în care investește, inclusiv investitorii providențiali și instituțiile financiare, indiferent de tipul lor de proprietate, în măsura în care suportă în întregime riscul investiției lor. În momentul înființării unei noi întreprinderi, toți investitorii privați, inclusiv fondatorii, sunt considerați a fi independenți în raport cu întreprinderea respectivă;

73.

„persoană fizică” în sensul articolelor 21 și 23 înseamnă o persoană alta decât o entitate juridică, care nu este o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat;

74.

„investiție de capital” înseamnă punerea la dispoziția unei întreprinderi a unui capital investit direct sau indirect, în schimbul dreptului de proprietate asupra unei părți echivalente din capitalul întreprinderii respective;

75.

„prima vânzare comercială” înseamnă prima vânzare efectuată de o întreprindere pe o piață de produse sau de servicii, cu excepția vânzărilor limitate pentru testarea pieței;

76.

„IMM necotată” înseamnă o întreprindere mică sau mijlocie care nu este cotată în lista oficială a unei burse de valori, cu excepția platformelor alternative de tranzacționare;

77.

„investiție de continuare” înseamnă o investiție suplimentară de finanțare de risc într-o întreprindere, care este efectuată după una sau mai multe runde anterioare de investiții de finanțare de risc;

78.

„capital de înlocuire” înseamnă cumpărarea de acțiuni existente într-o întreprindere de la un investitor sau acționar anterior;

79.

„entitate căreia i-a fost încredințată execuția” înseamnă Banca Europeană de Investiții și Fondul european de investiții, o instituție financiară internațională la care un stat membru este acționar sau o instituție financiară stabilită într-un stat membru care are drept obiectiv realizarea intereselor publice sub controlul unei autorități publice, al unui organism de drept public sau al unui organism de drept privat cu o misiune de serviciu public: entitatea căreia i-a fost încredințată execuția poate fi selectată sau desemnată direct în conformitate cu dispozițiile Directivei 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (39) sau cu ale oricărui act legislativ care înlocuiește integral sau parțial directiva;

80.

„întreprindere inovatoare” înseamnă o întreprindere:

81.

„platformă alternativă de tranzacționare” înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) al cincisprezecelea paragraf din Directiva 2004/39/CE, în care majoritatea instrumentelor financiare admise la tranzacționare sunt emise de IMM-uri;

82.

„împrumut” înseamnă un acord prin care creditorul are obligația de a pune la dispoziția debitorului o sumă de bani convenită pentru o perioadă convenită și în temeiul căruia debitorul are obligația de a rambursa suma respectivă în decursul perioadei convenite. Acesta poate lua forma unui împrumut sau a unui alt instrument de finanțare, inclusiv a unui contract de leasing, care oferă creditorului o componentă predominantă cu randament minim. Refinanțarea împrumuturilor existente nu constituie un împrumut eligibil;

83.

„organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor” înseamnă o entitate (cum ar fi universitățile sau institutele de cercetare, agențiile de transfer de tehnologie, intermediarii pentru inovare, entitățile de colaborare fizice sau virtuale orientate spre cercetare), indiferent de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de modalitatea de finanțare, al cărei obiectiv principal este de a efectua în mod independent cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală sau de a disemina la scară largă rezultatele unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe. În cazul în care entitatea desfășoară și activități economice, finanțarea, costurile și veniturile activităților economice respective trebuie să fie contabilizate separat. Întreprinderile care pot exercita o influență decisivă asupra unei astfel de entități, de exemplu, în calitate de acționari sau asociați, nu pot beneficia de acces preferențial la rezultatele generate de aceasta;

84.

„cercetare fundamentală” înseamnă activitatea experimentală sau teoretică întreprinsă, în principal, pentru a dobândi cunoștințe noi despre bazele fenomenelor și faptelor observabile, fără a fi avută în vedere nicio aplicare sau utilizare comercială directă;

85.

„cercetare industrială” înseamnă cercetare sau investigație critică planificată în scopul dobândirii de cunoștințe și competențe noi pentru elaborarea unor noi produse, procese sau servicii sau pentru realizarea unei îmbunătățiri semnificative a produselor, proceselor sau serviciilor existente. Aceasta cuprinde crearea de părți componente pentru sisteme complexe și poate include construcția de prototipuri în laborator sau într-un mediu cu interfețe simulate ale sistemelor existente, precum și de linii pilot, atunci când acest lucru este necesar pentru cercetarea industrială și, în special, pentru validarea tehnologiilor generice;

86.

„dezvoltare experimentală” înseamnă dobândirea, combinarea, modelarea și utilizarea unor cunoștințe și competențe relevante existente de ordin științific,tehnologic, de afaceri și altele, cu scopul de a dezvolta produse, procese sau servicii noi sau îmbunătățite. Aceasta poate include, de exemplu, și activități care vizează definirea, planificarea și documentarea conceptuală a noilor produse, procese sau servicii.

Dezvoltarea experimentală poate include crearea de prototipuri, demonstrarea, crearea de proiecte-pilot, testarea și validarea unor produse, procese sau servicii noi sau îmbunătățite în medii reprezentative pentru condițiile de funcționare reale, în cazul în care obiectivul principal este de a aduce noi îmbunătățiri tehnice produselor, proceselor sau serviciilor care nu sunt definitivate în mod substanțial. Aceasta poate include dezvoltarea unui prototip sau pilot utilizabil comercial care este în mod obligatoriu produsul comercial final și a cărui producție este prea costisitoare pentru ca acesta să fie utilizat exclusiv în scopuri demonstrative și de validare.

Dezvoltarea experimentală nu include modificările de rutină sau periodice aduse produselor, liniilor de producție, proceselor de fabricație, serviciilor existente și altor operațiuni în curs, chiar dacă modificările respective ar putea reprezenta ameliorări;

87.

„studiu de fezabilitate” înseamnă evaluarea și analiza potențialului unui proiect care urmărește să vină în sprijinul procesului decizional evidențiind în mod obiectiv și rațional punctele forte și punctele slabe ale acestuia, oportunitățile și amenințările, și identificând resursele necesare pentru punerea în practică și, în ultimă instanță, perspectivele de succes ale acestuia;

88.

„costuri cu personalul” înseamnă costul cercetătorilor, al tehnicienilor și al altor membri ai personalului de sprijin în măsura în care sunt angajați în proiectul sau activitatea respectivă;

89.

„concurență deplină” înseamnă o situație în care condițiile tranzacției dintre părțile contractante nu diferă de cele care s-ar aplica între întreprinderi independente și nu conțin niciun element de coluziune. Se consideră că instituirea unei proceduri de atribuire deschisă, transparentă și necondiționată pentru tranzacția în cauză îndeplinește principiul concurenței depline;

90.

„colaborare efectivă” înseamnă colaborare între cel puțin două părți independente în vederea schimbului de cunoștințe și tehnologii sau în vederea atingerii unui obiectiv comun, bazată pe diviziunea muncii, în cadrul căreia părțile definesc de comun acord domeniul de aplicare a proiectului de colaborare, contribuie la punerea în aplicare a acestuia și împart riscurile și rezultatele. Este posibil ca una sau mai multe părți să suporte integral costurile proiectului și, prin urmare, celelalte părți să nu fie expuse la riscurile financiare pe care le presupune acesta. Cercetarea contractuală și furnizarea de servicii de cercetare nu sunt considerate forme de colaborare;

91.

„infrastructură de cercetare” înseamnă instalații, resurse și servicii conexe utilizate de comunitatea științifică pentru a desfășura activități de cercetare în domeniile sale respective și cuprinde principalele echipamente sau seturi de instrumente științifice, resurse de cunoștințe precum colecții, arhive sau informații științifice structurate, infrastructurile generice bazate pe tehnologia informației și comunicațiilor cum ar fi rețelele, materialul informatic, programele de software și instrumentele de comunicare, precum și orice alte mijloace necesare pentru desfășurarea activităților de cercetare. Asemenea infrastructuri pot fi „localizate” într-un singur sit sau „distribuite” (o rețea organizată de resurse), în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 723/2009 din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) (40);

92.

„clustere de inovare” înseamnă structuri sau grupuri organizate de părți independente (cum ar fi întreprinderi nou-înființate inovatoare, întreprinderi mici și mijlocii și întreprinderi mari, precum și organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor, organizații non-profit și alți operatori economici afiliați) concepute pentru a stimula activitatea inovatoare prin promovarea utilizării în comun a echipamentelor și a schimbului de cunoștințe și cunoștințe de specialitate și prin contribuții efective la transferul de cunoștințe, stabilirea de contacte, diseminarea informațiilor și colaborarea între întreprinderi și alte organizații din cluster;

93.

„personal cu înaltă calificare” înseamnă personalul având studii superioare și cel puțin 5 ani de experiență profesională relevantă, care poate include și formarea în cadrul unui doctorat;

94.

„servicii de consultanță în domeniul inovării” înseamnă servicii de consultanță, asistență și formare profesională în ceea ce privește transferul de cunoștințe, achiziția, protecția și valorificarea activelor necorporale, utilizarea standardelor și a reglementărilor care le conțin;

95.

„servicii de asistență în domeniul inovării” înseamnă furnizarea de spații de lucru, bănci de date, biblioteci, cercetare de piață, laboratoare, etichetare de calitate, testarea și certificarea calității în scopul dezvoltării de produse, procese sau servicii mai eficace;

96.

„inovare organizațională” înseamnă punerea în aplicare a unei noi metode organizaționale în practicile comerciale, organizarea locului de muncă sau relațiile externe ale unei întreprinderi, cu excepția modificărilor care sunt bazate pe metode organizaționale deja în funcțiune în întreprindere, a modificărilor aduse strategiei de gestionare, a fuziunilor și achizițiilor, a încetării utilizării unui proces, a simplei înlocuiri sau majorări a capitalului, a schimbărilor rezultate numai din modificarea prețurilor factorilor, a personalizării, a localizării, a schimbărilor regulate, sezoniere și a altor schimbări ciclice și a comercializării de produse noi sau îmbunătățite semnificativ;

97.

„inovare de proces” înseamnă punerea în aplicare a unei metode de producție sau de livrare noi sau îmbunătățite semnificativ (inclusiv modificări semnificative de tehnici, echipamente sau software), excepție făcând schimbările sau îmbunătățirile minore, creșterea capacităților de producție sau de prestare de servicii prin adăugarea de sisteme de fabricație sau logistice care sunt foarte asemănătoare cu cele utilizate deja, încetarea utilizării unui proces, simpla înlocuire sau majorare a capitalului, schimbări rezultate numai din modificarea prețurilor factorilor, personalizarea producției, localizarea, schimbările regulate, sezoniere și alte schimbări ciclice și comercializarea de produse noi sau îmbunătățite semnificativ;

98.

„detașare” înseamnă angajarea temporară de personal de către un beneficiar cu dreptul de a reveni la angajatorul anterior;

99.

„lucrător extrem de defavorizat” înseamnă orice persoană care:

100.

„încadrare în muncă protejată” înseamnă încadrarea într-o întreprindere în care cel puțin 30 % din lucrători sunt lucrători cu handicap;

101.

„protecția mediului” înseamnă orice acțiune menită să remedieze sau să prevină orice prejudiciu asupra mediului fizic sau a resurselor naturale rezultat din activitățile proprii ale unui beneficiar, să reducă riscul unor astfel de prejudicii sau să conducă la o utilizare mai eficientă a resurselor naturale, inclusiv măsuri de economisire a energiei și utilizarea de surse regenerabile de energie;

102.

„standard al Uniunii” înseamnă:

103.

„eficiența energetică” înseamnă cantitatea de energie economisită determinată prin măsurarea și/sau estimarea consumului înainte și după punerea în aplicare a unei măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, asigurând în același timp normalizarea condițiilor externe care afectează consumul de energie;

104.

„proiect de eficiență energetică” înseamnă un proiect de investiții care sporește eficiența energetică a unei clădiri;

105.

„fond pentru eficiență energetică (EEF)” înseamnă un vehicul de investiții specializat, înființat în scopul de a face investiții în proiecte de eficiență energetică menite să îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor, atât în sectorul rezidențial, cât și în cel nerezidențial. Fondurile pentru eficiență energetică sunt administrate de un administrator de fonduri pentru eficiență energetică;

106.

„administrator de fonduri pentru eficiență energetică” înseamnă o societate profesionistă de administrare, cu personalitate juridică, care selecționează și efectuează investiții în proiecte eligibile de eficiență energetică;

107.

„cogenerare de înaltă eficiență” înseamnă cogenerarea care îndeplinește criteriile definiției privind cogenerarea de înaltă eficiență, conform articolului 2 alineatul (34) din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (42);

108.

„cogenerare” sau producere combinată de energie electrică și energie termică (CHP) înseamnă producerea simultană, în același proces, a energiei termice și a energiei electrice și/sau mecanice;

109.

„energie din surse regenerabile” înseamnă energia generată de instalații care utilizează exclusiv surse regenerabile de energie, precum și cota, din punctul de vedere al valorii calorice, a energiei produse din surse regenerabile în instalații hibride care utilizează și surse de energie convențională. Aceasta include energia electrică regenerabilă utilizată pentru umplerea sistemelor de stocare, dar exclude energia electrică produsă ca urmare a sistemelor de stocare;

110.

„surse regenerabile de energie” înseamnă următoarele surse regenerabile nefosile de energie: eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală și energia oceanelor, hidroelectrică, biomasa, gazul provenit din depozitele de deșeuri, gazul provenit de la stațiile de epurare a apei și biogazul;

111.

„biocombustibil” înseamnă un combustibil lichid sau gazos pentru transport, produs din biomasă;

112.

„biocombustibil durabil” înseamnă un biocombustibil care îndeplinește criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 din Directiva 2009/28/CE;

113.

„biocombustibil de origine alimentară” înseamnă biocombustibil produs din cereale și alte culturi bogate în amidon, culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, astfel cum este definit în propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (43);

114.

„tehnologie nouă și inovatoare” înseamnă o tehnologie nouă și netestată în raport cu stadiul actual al tehnologiei din sectorul industrial, care prezintă un risc de eșec tehnologic sau industrial și nu reprezintă o optimizare sau o modernizare a tehnologiei existente;

115.

„responsabilități de echilibrare” înseamnă responsabilitatea pentru dezechilibre (abateri dintre producție, consum și tranzacții comerciale) a unui participant la piață sau a reprezentantului ales de acesta, denumit „partea responsabilă de echilibrare”, în cursul unei perioade date, denumită „perioada de remediere a dezechilibrului”;

116.

„responsabilități standard de echilibrare” înseamnă responsabilități de echilibrare care nu creează discriminări între tehnologii și care nu scutesc pe niciun producător de aceste responsabilități;

117.

„biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură (printre care substanțe vegetale și animale), din silvicultură și din industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și biogazul și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale;

118.

„costuri totale egalizate ale producerii de energie” reprezintă costurile calculate de producere a energiei electrice în punctul de racordare la un consumator sau la o rețea electrică. Calculul include capitalul inițial, rata de actualizare, precum și costurile aferente unei funcționări permanente, combustibilului și întreținerii;

119.

„taxă de mediu” înseamnă o taxă cu o bază de impozitare specifică care are un efect negativ clar asupra mediului sau care urmărește să impoziteze anumite activități, bunuri sau servicii astfel încât costurile de mediu să poată fi incluse în prețul lor și/sau astfel încât producătorii și consumatorii să fie orientați către activități care respectă mai mult mediul;

120.

„nivelul minim al taxei Uniunii” înseamnă nivelul minim de impozitare prevăzut de legislația Uniunii: pentru produsele energetice și pentru energie electrică înseamnă nivelul minim de impozitare prevăzut în anexa I la Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (44);

121.

„sit contaminat” înseamnă un sit în care s-a confirmat prezența, cauzată de om, a unor substanțe periculoase la un asemenea nivel încât prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu, având în vedere utilizarea actuală a terenului respectiv sau viitoarea utilizare autorizată a acestuia;

122.

„principiul poluatorul plătește” înseamnă că poluatorul care cauzează poluarea ar trebui să suporte costurile măsurilor de combatere a poluării;

123.

„poluare” înseamnă dauna cauzată de poluator prin prejudicierea directă sau indirectă a mediului sau prin crearea unor condiții care conduc la asemenea daune asupra mediului fizic înconjurător sau a resurselor naturale;

124.

„sistem de termoficare și răcire centralizată eficient din punct de vedere energetic” înseamnă un sistem de termoficare și răcire centralizată care îndeplinește criteriile definiției sistemului eficient de termoficare și răcire centralizată, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatele (41) și (42) din Directiva 2012/27/UE. Definiția include instalațiile de termoficare/răcire și rețeaua (inclusiv echipamentele conexe) necesare pentru a distribui agentul de termoficare/răcire de la unitățile de producție la sediul clientului;

125.

„poluator” înseamnă persoana care aduce direct sau indirect daune mediului sau care creează condiții ce conduc la asemenea daune;

126.

„reutilizare” înseamnă orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute;

127.

„pregătirea pentru reutilizare” înseamnă operațiunile de valorificare prin verificare, curățare sau reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pretratare;

128.

„reciclare” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a își îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Aceasta include reprocesarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și reprocesarea în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de rambleiere;

129.

„stadiul actual al tehnologiei” reprezintă un proces în care reutilizarea unui deșeu pentru fabricarea unui produs finit constituie o practică obișnuită și rentabilă din punct de vedere economic. După caz, conceptul de „stadiu actual al tehnologiei” trebuie interpretat prin prisma pieței interne și a tehnologiilor de la nivelul Uniunii;

130.

„infrastructură energetică” înseamnă orice echipament sau instalație fizică care este situată în Uniune sau care conectează Uniunea cu una sau mai multe țări terțe și care se încadrează în următoarele categorii:

131.

„legislația privind piața internă a energiei” include Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice, Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (46), Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (47); Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (48) și Regulamentul (CE) nr. 715/2009 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (49) sau orice altă legislație ulterioară care înlocuiește, parțial sau integral, aceste acte normative;

132.

„reședința obișnuită” înseamnă locul în care locuiește o persoană fizică timp de cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic ca urmare a unor legături personale și profesionale. În cazul unei persoane ale cărei legături profesionale se află într-un loc diferit de cel în care are legăturile personale și care locuiește în două sau mai multe state membre, reședința obișnuită a acesteia este considerată a fi locul în care are legăturile personale, cu condiția ca persoana respectivă să se întoarcă acolo în mod regulat. Atunci când o persoană locuiește într-un stat membru pentru a desfășura o activitate cu o durată stabilită, reședința acesteia este considerată în continuare cea în care are legăturile personale, indiferent dacă persoana respectivă se întoarce sau nu acolo în cursul activității respective. Frecventarea unei universități sau a unei școli în alt stat membru nu constituie transfer al reședinței obișnuite. În mod alternativ, „reședință obișnuită” are sensul atribuit acesteia în legislația națională a statelor membre.

133.

„bandă largă de bază” și „rețele în bandă largă de bază” înseamnă rețelele cu funcționalități de bază care utilizează platforme tehnologice cum ar fi liniile de abonat asimetrice digitale (până la rețelele ADSL2+), rețelele prin cablu neoptimizate (de exemplu, DOCSIS 2.0), rețelele mobile de a treia generație (UMTS) și sistemele prin satelit;

134.

„lucrări de geniu civil aferente comunicațiilor în bandă largă” înseamnă lucrările de construcții civile necesare pentru dezvoltarea unei rețele în bandă largă, cum ar fi excavarea unui drum pentru a permite plasarea conductelor (pentru cablurile în bandă largă);

135.

„conductă” înseamnă o țeavă sau un tub subteran utilizat la adăpostirea cablurilor (de fibră optică, de cupru sau coaxiale) unei rețele în bandă largă;

136.

„degruparea fizică” permite accesul la linia de acces a consumatorului final și oferă posibilitatea ca sistemele de transmisie deținute de concurenți să fie utilizate pentru a transmite direct prin această linie;

137.

„infrastructură de bandă largă pasivă” înseamnă o rețea în bandă largă fără nicio componentă activă. De obicei, aceasta cuprinde infrastructura de construcții civile, conductele și fibra neagră, precum și cutiile de distribuție situate la nivelul străzilor;

138.

„rețele de acces de generație următoare (NGA)” înseamnă rețele avansate care au cel puțin următoarele caracteristici: (a) furnizează servicii în mod fiabil, la o viteză foarte ridicată per abonat, prin rețele backhaul optice (sau tehnologie echivalentă) și sunt situate suficient de aproape de locația utilizatorului pentru a garanta furnizarea efectivă a serviciilor de foarte mare viteză; (b) sprijină o serie de servicii digitale avansate, inclusiv serviciile convergente bazate exclusiv pe IP, și (c) au viteze de încărcare semnificativ mai mari (față de rețelele în bandă largă de bază). În stadiul actual al pieței și al dezvoltării tehnologice, rețelele NGA sunt: (a) rețelele de acces pe bază de fibre optice (FTTx), (b) rețelele de cablu avansate modernizate și (c) anumite rețele de acces fără fir avansate, capabile să furnizeze în mod fiabil viteze ridicate fiecărui abonat.

139.

„acces cu ridicata” înseamnă accesul care permite unui operator să utilizeze echipamentele altui operator. Cel mai larg acces posibil care se acordă pe rețeaua relevantă include, pe baza evoluțiilor tehnologice actuale, cel puțin următoarele produse de acces: în cazul rețelelor FTTH/FTTB, acces la conducte, acces la fibra neagră, acces degrupat la bucla locală și acces de tip bitstream; în cazul rețelelor de cablu, acces la conducte și acces de tip bitstream; în cazul rețelelor FTTC, acces la conducte, acces degrupat la sub-buclă și acces de tip bitstream; în cazul infrastructurilor pasive de rețea, acces la conducte, acces la fibra neagră și/sau acces degrupat la bucla locală; în cazul rețelelor în bandă largă pe bază de ADSL, acces degrupat la bucla locală și acces de tip bitstream; în cazul rețelelor mobile sau fără fir, acces de tip bitstream, partajarea stâlpilor și acces la rețelele backhaul; în cazul platformelor prin satelit, acces de tip bitstream.

140.

„opere audiovizuale greu de realizat” înseamnă operele identificate ca atare de statele membre, pe baza unor criterii predefinite, la instituirea schemelor sau la acordarea ajutoarelor și pot include filmele a căror unică versiune originală este în limba unui stat membru cu teritoriu, populație sau spațiu lingvistic restrânse, scurtmetrajele, primul și al doilea film ale unui regizor, documentarele sau lucrările cu buget redus sau care întâmpină alte dificultăți de ordin comercial;

141.

Lista Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE: înseamnă toate țările și teritoriile eligibile pentru a primi asistență oficială pentru dezvoltare care sunt incluse în lista alcătuită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE);

142.

„profitul rezonabil” se stabilește în funcție de profitul tipic pentru sectorul în cauză. În orice caz, o rată a rentabilității capitalului care nu depășește rata swap relevantă, majorată cu o primă de 100 de puncte de bază va fi considerată a fi rezonabilă.

143.

„sport profesionist” înseamnă practicarea unui sport ca activitate lucrativă sau ca serviciu remunerat, indiferent dacă a fost încheiat sau nu un contract de muncă oficial între sportivul profesionist și organizația sportivă relevantă, în cazul în care remunerația depășește costul de participare și reprezintă o parte semnificativă din veniturile sportivului. Cheltuielile de călătorie și de cazare legate de participarea la evenimentul sportiv nu sunt considerate remunerație în sensul prezentului regulament.

(a)

pentru ajutoarele regionale pentru investiții: „valoarea ajustată” a ajutoarelor, astfel cum a fost calculată în conformitate cu mecanismul definit la articolul 2 alineatul (20) pentru o investiție cu costuri eligibile de 100 de milioane EUR;

(b)

pentru ajutoarele regionale pentru dezvoltare urbană: 20 de milioane EUR, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (3);

(c)

pentru ajutoarele pentru investiții destinate IMM-urilor: 7,5 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect de investiții;

(d)

pentru ajutoarele pentru consultanță în favoarea IMM-urilor: 2 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect;

(e)

pentru ajutoarele destinate IMM-urilor pentru participarea la târguri: 2 milioane EUR pe întreprindere, pe an;

(f)

pentru ajutoarele destinate IMM-urilor pentru costurile de cooperare ca urmare a participării la proiecte de cooperare teritorială europeană: 2 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect;

(g)

pentru ajutoare pentru finanțare de risc: 15 milioane EUR pe întreprindere eligibilă, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (9);

(h)

pentru ajutoarele pentru întreprinderile nou-înființate: astfel cum se prevede la articolul 22 alineatele (3), (4) și (5);

(i)

pentru ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare:

(j)

pentru ajutoarele pentru investiții în infrastructuri de cercetare: 20 de milioane EUR pe infrastructură;

(k)

pentru ajutoarele pentru clustere de inovare: 7,5 milioane EUR pe cluster.

(l)

ajutoare pentru inovare destinate IMM-urilor: 5 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect;

(m)

pentru ajutoarele pentru inovarea de proces și organizațională: 7,5 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect;

(n)

pentru ajutoarele pentru formare: 2 milioane EUR pe proiect de formare;

(o)

pentru ajutoarele pentru recrutarea lucrătorilor defavorizați: 5 milioane EUR pe întreprindere, pe an;

(p)

pentru ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap acordate sub formă de subvenții salariale: 10 milioane EUR pe întreprindere, pe an;

(q)

pentru ajutoarele pentru compensarea costurilor suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap: 10 milioane EUR pe întreprindere, pe an;

(r)

pentru ajutoarele pentru compensarea costurilor asistenței acordate lucrătorilor defavorizați: 5 milioane EUR pe întreprindere, pe an;

(s)

pentru ajutoarele pentru investiții în favoarea protecției mediului, fără a lua în considerare ajutoarele pentru investiții în vederea reabilitării siturilor contaminate și ajutoarele pentru partea rețelei de distribuție a sistemului de termoficare și răcire centralizat eficient din punct de vedere energetic: 15 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect de investiții;

(t)

pentru ajutoarele pentru investiții în favoarea proiectelor de eficiență energetică: 10 milioane EUR, astfel cum se prevede la articolul 39 alineatul (5);

(u)

pentru ajutoarele pentru investiții în vederea reabilitării siturilor contaminate: 20 de milioane EUR pe întreprindere, pe proiect de investiții.

(v)

pentru ajutoarele de exploatare pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile și pentru ajutoarele de exploatare pentru promovarea producției de energie din surse regenerabile în instalații de dimensiuni mici: 15 milioane EUR pe întreprindere, pe proiect; Atunci când ajutorul se acordă pe baza unei proceduri de ofertare concurențiale în temeiul articolului 42: 150 de milioane EUR anual luând în calcul bugetul combinat al tuturor schemelor care intră sub incidența articolului 42.

(w)

pentru ajutoarele pentru investiții pentru rețele de termoficare și răcire centralizată: 20 de milioane EUR pe întreprindere, pe proiect de investiții.

(x)

pentru ajutoarele pentru investiții în infrastructura energetică; 50 de milioane EUR pe întreprindere, pe proiect de investiții;

(y)

pentru ajutoarele pentru infrastructurile de bandă largă: 70 de milioane EUR costuri totale pe proiect;

(z)

pentru ajutoarele investiții pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului: 100 milioane EUR pe proiect; ajutoare de exploatare pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului: 50 de milioane EUR pe întreprindere, anual;

(aa)

pentru schemele de ajutoare pentru operele audiovizuale: 50 de milioane EUR pe schemă, anual;

(bb)

pentru ajutoarele pentru investiții în infrastructurile sportive și multifuncționale: 15 milioane EUR sau costurile totale care depășesc 50 de milioane EUR pe proiect; ajutoare de exploatare pentru infrastructură sportivă; 2 milioane EUR pe infrastructură, anual; și

(cc)

pentru ajutoarele pentru investiții în infrastructuri locale: 10 milioane EUR sau costurile totale care depășesc 20 de milioane EUR pentru aceeași infrastructură.

(a)

ajutoarele conținute în granturi și subvenții la dobândă;

(b)

ajutoarele conținute în împrumuturi, atunci când echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință în vigoare pe piață la momentul acordării grantului;

(c)

ajutoarele incluse în garanții:

(d)

ajutoarele sub formă de avantaje fiscale, în cazul în care măsura prevede un plafon care garantează că pragul aplicabil nu este depășit;

(e)

ajutoarele pentru dezvoltare urbană regională, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 16;

(f)

ajutoarele cuprinse în măsuri de finanțare de risc, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 21;

(g)

ajutoarele pentru întreprinderile nou-înființate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22;

(h)

ajutoarele pentru proiecte de eficiență energetică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 39;

(i)

ajutoarele acordate sub forma unor prime în plus față de prețul de pe piață, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 42;

(j)

ajutoarele sub formă de avansuri rambursabile, dacă valoarea nominală totală a avansului rambursabil nu depășește pragurile aplicabile în temeiul prezentului regulament sau dacă, înainte de punerea în aplicare a măsurii, metodologia de calcul al echivalentului subvenție brută al avansului rambursabil a fost acceptată în urma notificării acesteia către Comisie.

(a)

denumirea întreprinderii și dimensiunea acesteia;

(b)

descrierea proiectului, inclusiv data începerii și a încheierii acestuia;

(c)

locul de desfășurare a proiectului;

(d)

lista costurilor proiectului;

(e)

tipul de ajutor (grant, împrumut, garanție, avans rambursabil, injecție de capital sau altele) și valoarea finanțării publice necesare pentru proiect.

(a)

în cazul ajutoarelor regionale pentru investiții, faptul că se realizează un proiect care nu ar fi fost realizat în zona respectivă sau nu ar fi fost suficient de profitabil pentru beneficiar în zona respectivă în absența ajutoarelor;

(b)

în toate celelalte cazuri, faptul că există:

(a)

măsura fiscală instituie un drept la ajutor, în conformitate cu criterii obiective și fără ca statul membru să mai dispună de o putere de apreciere; și

(b)

măsura a fost adoptată și a intrat în vigoare înainte de demararea proiectului sau a activității subvenționate, cu excepția versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, unde activitatea a fost deja acoperită de schemele anterioare sub formă de avantaje fiscale.

(a)

ajutoarele regionale de exploatare, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 15;

(b)

ajutoarele pentru accesul IMM-urilor la finanțare, dacă sunt îndeplinite condițiile relevante prevăzute la articolele 21 și 22;

(c)

ajutoarele pentru recrutarea lucrătorilor defavorizați, acordate sub formă de subvenții salariale, și ajutoarele pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap, acordate sub formă de subvenții salariale, dacă sunt îndeplinite condițiile relevante prevăzute la articolele 32 și respectiv 33;

(d)

ajutoarele pentru compensarea costurilor suplimentare generate de încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 34;

(e)

ajutoarele acordate sub forma unor reduceri ale taxelor de mediu în temeiul Directivei 2003/96/CE, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 44 al prezentului regulament;

(f)

ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de dezastre naturale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 50;

(g)

ajutoarele sociale pentru transportul rezidenților din regiunile îndepărtate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 51;

(h)

ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 53.

(a)

orice alt ajutor de stat, atât timp cât măsurile respective vizează costuri eligibile identificabile diferite;

(b)

orice alt ajutor de stat, în legătură cu aceleași costuri eligibile, care se suprapun parțial sau integral, numai în cazul în care cumulul respectiv nu are drept rezultat depășirea celui mai ridicat nivel de intensitate a ajutorului sau a celui mai ridicat cuantum al ajutorului aplicabil ajutorului respectiv în temeiul prezentului regulament.

(a)

a informațiilor sintetizate menționate la articolul 11 în formatul standard prevăzut în anexa II sau a unui link către acestea;

(b)

a textului integral al fiecărei măsuri de ajutor, astfel cum se menționează la articolul 11, sau a unui link care oferă acces la textul integral;

(c)

a informațiilor menționate în anexa III privind fiecare ajutor individual care depășește 500 000 EUR.

0,5-1;

1-2;

2-5;

5-10;

10-30; și

30 și peste această valoare.

(a)

linkurile către site-urile internet privind ajutoarele de stat menționate la alineatul (1) al prezentului articol;

(b)

rezumatul informațiilor menționate la articolul 11.

(a)

prin intermediul sistemului de notificare electronică al Comisiei, rezumatul informațiilor despre fiecare măsură de ajutor exceptată în temeiul prezentului regulament, în formatul standard prevăzut în anexa II, împreună cu un link care oferă acces la textul integral al măsurii de ajutor, inclusiv modificările sale, în termen de 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acestuia;

(b)

un raport anual, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolul 93 din Tratatul CE (52), astfel cum a fost modificat, în format electronic, privind punerea în aplicare a prezentului regulament, care să conțină informațiile indicate în Regulamentul de punere în aplicare, pentru fiecare an întreg sau fiecare parte a anului în timpul căreia se aplică prezentul regulament.

(a)

ajutoarelor care favorizează activitățile din sectorul siderurgic, din sectorul cărbunelui, din sectorul construcțiilor navale, din sectorul fibrelor sintetice, din sectorul transporturilor și al infrastructurii conexe, din sectorul producerii și distribuției de energie și al infrastructurii pentru aceasta;

(b)

ajutoarelor regionale sub formă de scheme care vizează un număr limitat de sectoare specifice de activitate economică. Schemele de ajutoare destinate activităților turistice, infrastructurilor de bandă largă sau prelucrării și comercializării produselor agricole nu sunt considerate ca vizând sectoare specifice de activitate economică;

(c)

ajutoarelor regionale sub formă de scheme care compensează costurile de transport al mărfurilor produse în regiunile îndepărtate sau în zone slab populate și care sunt acordate în favoarea:

(d)

ajutoarelor regionale individuale pentru investiții acordate unui beneficiar care a închis aceeași activitate sau o activitate similară în Spațiul Economic European în cei doi ani care au precedat depunerea cererii sale pentru acordarea de ajutoare regionale de investiții sau care, în momentul depunerii cererii de ajutor, are planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de doi ani după finalizarea investiției inițiale pentru care solicită ajutoare, în zona în cauză;

(e)

ajutoarelor regionale de exploatare acordate întreprinderilor ale căror activități principale se încadrează în secțiunea K „Activități financiare și de asigurări” din NACE Rev. 2 sau întreprinderilor care desfășoară activități în interiorul grupurilor și ale căror activități principale se încadrează în categoriile 70.10 „Activități privind sediile sociale” sau 70.22 „Activități de consultanță în afaceri și management” din NACE Rev. 2.

(a)

costurile investițiilor în active corporale și necorporale;

(b)

costurile salariale estimate care rezultă din crearea de locuri de muncă în urma unei investiții inițiale, calculate pe o perioadă de doi ani; sau

(c)

o combinație între literele (a) și (b) care să nu depășească suma de la litera (a) sau (b), în funcție de care dintre acestea este mai mare.

(a)

în cazul terenurilor și clădirilor, contractul de închiriere trebuie să continue cel puțin timp de cinci ani de la data preconizată de finalizare a proiectului de investiții pentru întreprinderile mari și cel puțin timp de trei ani în cazul IMM-urilor;

(b)

în cazul închirierii de instalații sau de utilaje, contractul trebuie să fie unul de leasing financiar și trebuie să conțină obligația ca beneficiarul ajutorului să achiziționeze activul la data la care expiră contractul.

(a)

trebuie să fie utilizate exclusiv în cadrul unității care primește ajutorul;

(b)

trebuie să fie amortizabile;

(c)

trebuie să fie achiziționate în condițiile pieței de la terți care nu au legături cu cumpărătorul; și

(d)

trebuie să fie incluse în activele întreprinderii care beneficiază de ajutor și trebuie să rămână asociate proiectului pentru care s-a acordat ajutorul pe o perioadă de minimum cinci ani sau de trei ani în cazul IMM-urilor.

(a)

proiectul de investiții determină o creștere netă a numărului de angajați în unitatea în cauză, în comparație cu media din ultimele 12 luni, ceea ce înseamnă că orice loc de muncă pierdut se deduce din numărul aparent de locuri de muncă create în perioada respectivă;

(b)

fiecare post este ocupat în termen de trei ani de la finalizarea lucrărilor și

(c)

fiecare loc de muncă creat ca urmare a investiției se menține în regiunea în cauză pentru o perioadă de cel puțin cinci ani sau, în cazul IMM-urilor, de trei ani de la data la care postul a fost ocupat prima dată.

(a)

ajutoarele se acordă numai în zonele în care nu există nicio rețea din aceeași categorie (fie în bandă largă de bază, fie rețele NGA) și în care este foarte puțin probabil să fie dezvoltată în condiții comerciale o astfel de rețea în termen de trei ani de la data deciziei de acordare a ajutoarelor și

(b)

operatorul rețelei subvenționate trebuie să ofere acces cu ridicata activ și pasiv, în condiții echitabile și nediscriminatorii, inclusiv degrupare fizică în cazul rețelelor NGA; și

(c)

ajutoarele se alocă pe baza unui proces de selecție concurențial.

(a)

costurile suplimentare pentru transportul mărfurilor produse în zone eligibile pentru ajutoarele de exploatare, precum și costurile suplimentare pentru transportul mărfurilor care sunt prelucrate ulterior în acele zone, cu respectarea următoarelor condiții:

(b)

costurile suplimentare de exploatare, altele decât costurile de transport, suportate de beneficiarii stabiliți în regiuni ultraperiferice ca efect direct al unuia sau mai multor handicapuri permanente menționate la articolul 349 din tratat, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)

sunt implementate prin fonduri de dezvoltare urbană în zone asistate;

(b)

sunt cofinanțate de fondurile structurale și de investiții europene;

(c)

sprijină punerea în aplicare a unei „strategii de dezvoltare urbană integrată și durabilă”;

(a)

administratorii de fonduri de dezvoltare urbană sunt selecționați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislațiile naționale aplicabile. În special, nu se face niciun fel de discriminare între administratorii fondurilor de dezvoltare urbană în funcție de locul lor de stabilire sau înregistrare în orice stat membru. Administratorilor de fonduri de dezvoltare urbană s-ar putea să li se ceară să îndeplinească anumite criterii definite în prealabil, justificate în mod obiectiv de natura investițiilor;

(b)

investitorii privați independenți sunt selectați printr-un apel deschis, transparent și nediscriminatoriu, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislațiile naționale aplicabile, prin care se urmărește stabilirea mecanismelor adecvate de partajare a riscurilor și profitului, iar pentru alte investiții în afară de garanții se va prefera participarea asimetrică la profit în locul protecției împotriva evoluției negative. În cazul în care investitorii privați nu sunt selectați printr-un astfel de apel, rata echitabilă de rentabilitate a investitorilor privați este stabilită de un expert independent selectat prin intermediul unui apel deschis, transparent și nediscriminatoriu;

(c)

în cazul în care pierderile sunt împărțite asimetric între investitorii publici și cei privați, prima pierdere asumată de către investitorul din sectorul public este plafonată la 25 % din totalul investiției;

(d)

în cazul garanțiilor către investitori privați în proiecte de dezvoltare urbană, rata de garantare este limitată la 80 % iar pierderile totale asumate de către un stat membru sunt plafonate la 25 % din portofoliul subiacent garantat;

(e)

investitorilor li se permite să fie reprezentați în organismele de guvernanță ale fondului de dezvoltare urbană, cum ar fi consiliul de supraveghere sau comitetul consultativ;

(f)

fondul de dezvoltare urbană se stabilește în conformitate cu legislația aplicabilă. Statul membru prevede un proces de diligență pentru a se asigura o strategie de investiții solidă din punct de vedere comercial în scopul punerii în aplicare a măsurii de ajutor pentru dezvoltare urbană.

(a)

administratorii fondurilor de dezvoltare urbană sunt obligați prin lege sau contract să acționeze cu diligența unui administrator specializat și de bună credință, evitând conflictele de interese; se aplică cele mai bune practici și supravegherea prudențială;

(b)

remunerația administratorilor fondurilor de dezvoltare urbană este în conformitate cu practicile pieței. Se consideră că această cerință este îndeplinită atunci când administratorul este selectat printr-un apel competitiv, deschis, transparent și nediscriminatoriu bazat pe criterii obiective legate de experiență, cunoștințe de specialitate și capacitate operațională și financiară;

(c)

administratorii fondurilor de dezvoltare urbană primesc o remunerație în funcție de performanță sau își asumă o parte din riscurile de investiții prin co-investirea de resurse proprii, astfel încât să se asigure că interesele lor sunt în permanență aliniate la interesele investitorului public;

(d)

administratorii fondurilor de dezvoltare urbană stabilesc o strategie de investiții, criteriile și calendarul propus pentru realizarea investițiilor în proiecte de dezvoltare urbană, stabilind ex ante viabilitatea financiară și impactul preconizat al acestora asupra dezvoltării urbane;

(e)

există o strategie de ieșire clară și realistă pentru fiecare investiție de capital și de cvasicapital.

(a)

în cazul împrumuturilor, în calculul valorii maxime a investiției în sensul alineatului (3) al prezentului articol se ia în considerare valoarea nominală a împrumutului;

(b)

în cazul garanțiilor, în calculul valorii maxime a investiției în sensul alineatului (3) al prezentului articol se ia în considerare valoarea nominală a împrumutului subiacent.

(a)

costurile investițiilor în active corporale și necorporale;

(b)

costurile salariale estimate pentru locurile de muncă direct create prin proiectul de investiții, calculate pe o perioadă de doi ani.

(a)

o investiție în active corporale și/sau necorporale legate de înființarea unei noi unități, de extinderea unei unități existente, de diversificarea producției unei unități prin realizarea unor produse noi sau de o modificare fundamentală în procesul general de producție al unei unități existente sau

(b)

achiziționarea activelor care aparțin unei unități, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

sunt utilizate exclusiv în cadrul unității care primește ajutorul;

(b)

sunt considerate drept active amortizabile;

(c)

sunt achiziționate în condițiile pieței de la terți care nu au legătură cu cumpărătorul;

(d)

sunt incluse în activele întreprinderii timp de cel puțin trei ani.

(a)

locurile de muncă sunt create în termen de trei ani de la finalizarea investiției;

(b)

se înregistrează o creștere netă a numărului de angajați în unitatea în cauză, în comparație cu media din ultimele 12 luni;

(c)

locurile de muncă sunt menținute pentru o perioadă minimă de trei ani de la data la care postul a fost ocupat prima dată.

(a)

20 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mici;

(b)

10 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mijlocii.

(a)

costurile pentru cooperarea organizațională, inclusiv costurile cu personalul și birourile în măsura în care acestea sunt legate de proiectul de cooperare;

(b)

costurile serviciilor de consultanță și de sprijin legate de cooperare și furnizate de consultanți și prestatori de servicii externi;

(c)

costurile de călătorie, costurile echipamentelor și cheltuielile de investiții direct legate de proiect, precum și amortizarea instrumentelor și echipamentelor utilizate în mod direct pentru proiect.

(a)

capital sau cvasicapital sau resurse financiare atribuite în scopul de a furniza întreprinderilor eligibile, în mod direct sau indirect, investiții de finanțare de risc;

(b)

împrumuturi acordate în scopul de a furniza întreprinderilor eligibile, în mod direct sau indirect, investiții de finanțare de risc;

(c)

garanții acordate pentru acoperirea pierderilor generate de investițiile de finanțare de risc, în mod direct sau indirect, întreprinderilor eligibile.

(a)

nu au funcționat pe nicio piață;

(b)

funcționează, pe orice piață, de mai puțin de 7 ani de la prima lor vânzare comercială;

(c)

necesită o investiție inițială de finanțare de risc care, pe baza unui plan de afaceri elaborat în vederea intrării pe o nouă piață de produs sau pe o nouă piață geografică, este mai mare de 50 % din cifra de afaceri anuală medie a întreprinderii în ultimii 5 ani.

(a)

valoarea totală a finanțării de risc menționată la alineatul (9) nu este depășită;

(b)

posibilitatea unor investiții de continuare a fost prevăzută în planul inițial de afaceri;

(c)

întreprinderea care primește investiții de continuare nu a devenit afiliată, în sensul articolului 3 alineatul (3) din anexa I, unei alte întreprinderi, diferită de intermediarul financiar sau de investitorul privat independent care furnizează finanțare de risc în cadrul măsurii, cu excepția cazului în care noua entitate îndeplinește condițiile prevăzute în definiția IMM-urilor.

(a)

10 % din finanțarea de risc acordată întreprinderilor eligibile anterior realizării primei vânzări comerciale pe orice piață;

(b)

40 % din finanțarea de risc acordată întreprinderilor eligibile menționate la alineatul (5) litera (b) din prezentul articol;

(c)

60 % din finanțarea de risc pentru investiții acordată întreprinderilor eligibile menționate la alineatul (5) litera (c) și pentru investițiile de continuare efectuate în întreprinderile eligibile după perioada de 7 ani menționată la alineatul (5) litera (b).

(a)

este pusă în aplicare prin intermediul unuia sau al mai multor intermediari financiari, cu excepția stimulentelor fiscale pentru investitorii privați în legătură cu investițiile lor directe în întreprinderi eligibile;

(b)

intermediarii financiari, precum și investitorii sau administratorii de fonduri, sunt selectați prin intermediul unei proceduri deschise, transparente și nediscriminatorii, care este efectuată în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională aplicabilă și care urmărește stabilirea unor mecanisme adecvate de partajare a riscurilor și a recompenselor prin care, pentru investiții în afară de garanții, se va prefera participarea asimetrică la profit în locul protecției împotriva evoluției negative;

(c)

în cazul în care pierderile sunt împărțite asimetric între investitorii publici și cei privați, prima pierdere asumată de către investitorul public este plafonată la 25 % din totalul investiției efectuate;

(d)

în cazul garanțiilor care intră sub incidența alineatului (2) litera (c), rata de garantare este limitată la 80 %, iar pierderile totale asumate de către un stat membru sunt plafonate la maximum 25 % din portofoliul subiacent garantat. Numai garanțiile care acoperă pierderile preconizate ale portofoliului subiacent garantat pot fi furnizate în mod gratuit. Dacă o garanție cuprinde, de asemenea, acoperirea pierderilor neprevăzute, intermediarul financiar plătește, pentru partea din garanție care acoperă pierderile neprevăzute, o primă de garanție conformă cu condițiile pieței.

(a)

intermediarii financiari sunt stabiliți în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)

statul membru sau entitatea căreia i s-a încredințat punerea în aplicare a măsurii prevede un proces de diligență astfel încât să asigure o strategie de investiții solidă din punct de vedere comercial în scopul punerii în aplicare a măsurii de finanțare de risc, ceea ce include o politică adecvată de diversificare a riscurilor vizând asigurarea viabilității economice și a unui nivel eficient în ceea ce privește dimensiunea și domeniul de aplicare teritorială al portofoliului relevant de investiții;

(c)

finanțarea de risc furnizată întreprinderilor eligibile are la bază un plan de afaceri viabil, care cuprinde detalii despre produs, vânzări și dezvoltarea profitabilității și care stabilește viabilitatea financiară ex ante;

(d)

există o strategie de ieșire clară și realistă pentru fiecare investiție de capital și de cvasicapital.

(a)

sunt obligați prin lege sau prin contract să acționeze cu diligența unui administrator profesionist și de bună credință, evitând conflictele de interese; se aplică cele mai bune practici și supravegherea normativă;

(b)

remunerația lor este conformă cu practicile de pe piață. Se consideră că această cerință este respectată în cazul în care administratorul sau intermediarul financiar este selectat printr-o procedură de selecție deschisă, transparentă și nediscriminatorie, bazată pe criterii obiective legate de experiență, cunoștințe de specialitate și capacitate operațională și financiară;

(c)

primesc o remunerație în funcție de performanță sau își asumă o parte din riscurile de investiții prin co-investirea de resurse proprii, astfel încât să se asigure că interesele lor sunt în permanență aliniate cu interesele investitorului public;

(d)

stabilesc o strategie de investiții, criteriile și calendarul propus pentru derularea investițiilor;

(e)

investitorilor li se permite să fie reprezentați în organismele de guvernanță ale fondului de investiții, cum ar fi consiliul de supraveghere sau comitetul consultativ.

(a)

ca urmare a măsurii, intermediarul financiar realizează investiții care nu ar fi fost efectuate sau care ar fi fost efectuate într-o manieră limitată sau diferită în absența ajutorului. Intermediarul financiar este în măsură să demonstreze că utilizează un mecanism care asigură că toate avantajele sunt transferate în cea mai mare măsură către beneficiarii finali sub forma unor volume mai mari de finanțare, a unor portofolii mai riscante, a unor cerințe mai reduse în materie de garanții reale, a unor prime de garantare mai mici sau a unor rate ale dobânzii mai scăzute;

(b)

în cazul împrumuturilor, în calculul valorii maxime a investiției, în sensul alineatului (9), se ia în considerare valoarea nominală a împrumutului;

(c)

în cazul garanțiilor, în calculul valorii maxime a investiției, în sensul alineatului (9), se ia în considerare valoarea nominală a împrumutului subiacent. Garanția nu depășește 80 % din împrumutul subiacent.

(a)

la nivelul IMM-urilor, ajutoarele îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1407/2013; și

(b)

sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în prezentul articol, cu excepția celor prevăzute la alineatele (5), (6), (9), (10) și (11); și

(c)

în cazul măsurilor de finanțare de risc care furnizează întreprinderilor eligibile investiții de capital, de cvasicapital sau sub formă de împrumuturi, măsura mobilizează finanțare suplimentară de la investitori privați independenți la nivelul intermediarilor financiari sau al IMM-urilor, astfel încât să se obțină o rată totală de participare privată de cel puțin 60 % din finanțarea de risc furnizată IMM-urilor.

(a)

împrumuturi cu rate ale dobânzii care nu se conformează condițiilor pieței, cu o durată de 10 ani și cu o valoare nominală maximă de 1 milion EUR, respectiv de 1,5 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat sau de 2 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat. Pentru împrumuturile cu o durată cuprinsă între 5 și 10 ani, valorile maxime pot fi ajustate prin înmulțirea sumelor menționate mai sus cu raportul dintre durata de 10 ani și durata reală a împrumutului. Pentru împrumuturile cu o durată mai mică de 5 ani, valoarea maximă este aceeași cu cea pentru împrumuturile cu o durată de 5 ani;

(b)

garanții cu prime care nu se conformează condițiilor pieței, cu o durată de 10 ani și pentru care valoarea maximă garantată este de 1,5 milioane EUR, respectiv de 2,25 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat sau de 3 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat. Pentru garanțiile cu o durată cuprinsă între 5 și 10 ani, valorile maxime garantate pot fi ajustate prin înmulțirea sumelor menționate anterior cu raportul dintre durata de 10 ani și durata reală a garanției. Pentru garanțiile cu o durată mai mică de 5 ani, valoarea maximă garantată este aceeași cu cea pentru garanțiile cu o durată de 5 ani. Garanția nu trebuie să depășească 80 % din împrumutul subiacent.

(c)

granturi, inclusiv sub formă de investiții de capital sau de cvasicapital, reduceri ale ratelor dobânzilor și ale primelor de garantare de până la 0,4 milioane EUR echivalent subvenție brută, respectiv 0,6 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat sau 0,8 milioane EUR pentru întreprinderile stabilite în zone asistate care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat.

(a)

cercetare fundamentală;

(b)

cercetare industrială;

(c)

dezvoltare experimentală;

(d)

studii de fezabilitate.

(a)

costurile cu personalul: cercetători, tehnicieni și alți membri ai personalului auxiliar, în măsura în care aceștia sunt angajați în proiect;

(b)

costurile instrumentelor și ale echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate în cadrul proiectului și pe durata acestei utilizări. În cazul în care aceste instrumente și echipamente nu sunt folosite pe întreaga lor durată de viață în proiect, sunt considerate eligibile doar costurile de amortizare corespunzătoare duratei proiectului, calculate pe baza principiilor contabile general acceptate;

(c)

costurile cu clădirile și terenurile, în măsura utilizării acestora în cadrul proiectului și pe durata perioadei acestei utilizări. În ceea ce privește clădirile, sunt considerate eligibile doar costurile de amortizare corespunzătoare duratei proiectului, calculate pe baza principiilor contabile general acceptate. În cazul terenurilor, sunt eligibile costurile transferului comercial sau costurile de capital efectiv suportate;

(d)

costurile aferente cercetării contractuale, cunoștințelor și brevetelor cumpărate sau obținute cu licență din surse externe, în condiții de concurență deplină, precum și costurile aferente serviciilor de consultanță și serviciilor echivalente folosite exclusiv pentru proiect;

(e)

cheltuielile de regie suplimentare și alte costuri de exploatare, inclusiv costurile materialelor, consumabilelor și ale altor produse similare, suportate direct ca urmare a proiectului.

(a)

100 % din costurile eligibile pentru cercetarea fundamentală;

(b)

50 % din costurile eligibile pentru cercetarea industrială;

(c)

25 % din costurile eligibile pentru dezvoltarea experimentală;

(d)

50 % din costurile eligibile pentru studiile de fezabilitate.

(a)

cu 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii și cu 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici;

(b)

cu 15 puncte procentuale dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

animarea clusterului pentru a facilita colaborarea, schimbul de informații și furnizarea sau direcționarea serviciilor specializate și personalizate de sprijin pentru întreprinderi;

(b)

promovarea clusterului pentru a spori participarea unor noi întreprinderi sau organizații și pentru a beneficia de o mai mare vizibilitate;

(c)

gestionarea instalațiilor aparținând clusterului de inovare; organizarea de programe de formare, de ateliere și de conferințe pentru a sprijini schimbul de cunoștințe și stabilirea de contacte, precum și cooperarea transnațională.

(a)

costurile obținerii, validării și protejării brevetelor și altor active necorporale;

(b)

costurile pentru detașarea de personal cu înaltă calificare de la un organism de cercetare și de difuzare a cunoștințelor sau de la o întreprindere mare, care efectuează activități de cercetare, dezvoltare și inovare, într-o funcție nou creată în cadrul întreprinderii beneficiare, fără să se înlocuiască alți membri ai personalului;

(c)

costurile pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării și pentru serviciile de sprijinire a inovării.

(a)

costurile cu personalul;

(b)

costurile instrumentelor, echipamentelor, clădirilor și terenurilor, în măsura în care acestea sunt utilizate în cadrul proiectului și pe durata acestei utilizări;

(c)

costurile aferente cercetării contractuale, cunoștințelor și brevetelor cumpărate sau obținute cu licență din surse externe în condiții de concurență deplină;

(d)

cheltuielile de regie suplimentare și alte costuri de exploatare, inclusiv costurile materialelor, ale consumabilelor și ale altor produse similare suportate direct ca urmare a proiectului.

(a)

faptul că urmează să se desfășoare proiectul care beneficiază de ajutor;

(b)

obiectivele proiectului care beneficiază de ajutor;

(c)

data aproximativă de publicare a rezultatelor preconizate ale proiectului care beneficiază de ajutor și locul unde acestea vor fi publicate pe internet;

(d)

mențiunea că rezultatele proiectului care beneficiază de ajutor vor fi puse în mod gratuit la dispoziția tuturor întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul sau subsectorul specific în cauză.

(a)

costurile cu personalul aferente formatorilor, pentru orele în care aceștia participă la formare;

(b)

costurile operaționale aferente formatorilor și participanților la formare, legate direct de proiectul de formare, cum ar fi cheltuielile de călătorie, materialele și consumabilele direct legate de proiect, amortizarea instrumentelor și a echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate exclusiv pentru proiectul de formare. Costurile de cazare sunt excluse, cu excepția costurilor minime de cazare necesare pentru participanții la formare care sunt lucrători cu handicap;

(c)

costurile serviciilor de consiliere legate de proiectul de formare;

(d)

costurile cu personalul aferente participanților la formare și costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli de regie) pentru orele în care participanții sunt la cursurile de formare.

(a)

cu 10 puncte procentuale dacă formarea se adresează lucrătorilor cu handicap sau lucrătorilor defavorizați;

(b)

cu 10 puncte procentuale dacă ajutorul este acordat unor întreprinderi mijlocii și cu 20 de puncte procentuale dacă ajutorul este acordat unor întreprinderi mici.

(a)

beneficiarii formării nu sunt membri activi ai echipajului, ci sunt în supranumerar la bord; și

(b)

formarea are loc la bordul unor nave înscrise în registrele Uniunii.

(a)

costurile de adaptare a spațiilor;

(b)

costurile de angajare de personal exclusiv pentru timpul utilizat în scopul acordării de asistență lucrătorilor cu handicap și costurile de formare a acestui personal în vederea acordării de asistență lucrătorilor cu handicap;

(c)

costurile adaptării sau achiziționării echipamentelor ori ale achiziționării și validării programelor informatice pentru utilizarea acestora de către lucrătorii cu handicap, inclusiv a facilităților tehnologice adaptate sau de asistență, care sunt în plus față de cele pe care beneficiarul le-ar fi suportat dacă ar fi angajat lucrători fără handicap;

(d)

costurile direct legate de transportul lucrătorilor cu handicap la locul de muncă și în cadrul activităților legate de muncă;

(e)

costurile salariale pentru orele petrecute de un lucrător cu handicap pentru reabilitare;

(f)

în cazul în care beneficiarul oferă locuri de muncă protejate, costurile de construcție, instalare sau modernizare a unităților de producție ale întreprinderii în cauză, precum și orice costuri de administrare și transport, cu condiția ca acestea să rezulte direct din încadrarea în muncă a unor lucrători cu handicap.

(a)

costurile legate de încadrarea în muncă de personal exclusiv pentru timpul petrecut pentru a acorda asistență lucrătorilor defavorizați pe o perioadă de maxim 12 luni de la recrutarea unui lucrător defavorizat sau pe o perioadă de maxim 24 de luni de la recrutarea unui lucrător extrem de defavorizat;

(b)

costurile legate de formarea acestui tip de personal astfel încât acesta să poată acorda asistență lucrătorilor defavorizați.

(a)

permit beneficiarului să îmbunătățească nivelul de protecție a mediului, ca rezultat al activităților sale, aplicând standarde mai stricte în domeniu decât cele ale Uniunii, indiferent dacă există standarde naționale obligatorii mai stricte decât cele ale Uniunii;

(b)

permit beneficiarului să crească nivelul de protecție a mediului, ca rezultat al activităților sale, în absența unor standarde ale Uniunii.

(a)

achiziționarea de vehicule noi de transport destinate transportului rutier, feroviar, transportului pe căi navigabile interioare și transportului maritim, care respectă standardele Uniunii deja adoptate, cu condiția ca achiziționarea acestora să aibă loc înainte de intrarea în vigoare a standardelor respective și ca, odată devenite obligatorii, standardele să nu se aplice vehiculelor deja achiziționate înainte de acea dată;

(b)

retehnologizarea vehiculelor de transport existente destinate transportului rutier, feroviar, transportului pe căi navigabile interioare și transportului maritim, cu condiția ca standardele Uniunii să nu fi fost încă în vigoare la data începerii exploatării vehiculelor respective și ca, odată devenite obligatorii, standardele să nu se aplice retroactiv vehiculelor respective.

(a)

în cazul în care costurile investiției în protecția mediului pot fi identificate ca investiție separată în costurile totale de investiții, aceste costuri legate de protecția mediului constituie costurile eligibile;

(b)

în toate celelalte cazuri, costurile investițiilor în protecția mediului sunt identificate prin raportare la o investiție similară, mai puțin ecologică, care ar fi fost realizată în mod credibil în absența ajutorului. Diferența dintre costurile aferente celor două investiții permite identificarea costurilor legate de protecția mediului și constituie costurile eligibile.

(a)

în cazul în care costurile investiției în protecția mediului pot fi identificate ca investiție separată în costurile totale de investiții, aceste costuri legate de protecția mediului constituie costurile eligibile;

(b)

în toate celelalte cazuri, costurile investițiilor în protecția mediului sunt identificate prin raportare la o investiție similară, mai puțin ecologică, care ar fi fost realizată în mod credibil în absența ajutorului. Diferența dintre costurile aferente celor două investiții permite identificarea costurilor legate de protecția mediului și constituie costurile eligibile.

(a)

20 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mici, 15 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mijlocii și 10 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari dacă punerea în aplicare și finalizarea investiției au loc cu cel puțin trei ani înainte de data intrării în vigoare a noului standard al Uniunii;

(b)

15 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mici, 10 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mijlocii și 5 % din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari dacă punerea în aplicare și finalizarea investiției au loc între un an și trei ani înainte de data intrării în vigoare a noului standard al Uniunii.

(a)

în cazul în care costurile investiției în eficiența energetică pot fi identificate ca investiție separată în costurile totale de investiții, aceste costuri legate de eficiența energetică constituie costurile eligibile;

(b)

în toate celelalte cazuri, costurile investiției în eficiența energetică sunt identificate prin raportare la o investiție similară, a cărei eficiență energetică este mai redusă și care ar fi fost realizată în mod credibil în absența ajutorului. Diferența dintre costurile aferente celor două investiții permite identificarea costurilor legate de eficiența energetică și constituie costurile eligibile.

(a)

administratorii intermediarilor financiari, precum și administratorii de fonduri pentru eficiență energetică sunt selecționați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislațiile naționale aplicabile. În special, nu se face niciun fel de discriminare în funcție de locul de stabilire sau de înregistrare, indiferent de statul membru. Este posibil ca intermediarilor financiari și administratorilor de fonduri pentru eficiență energetică să li se ceară să îndeplinească anumite criterii definite în prealabil, justificate în mod obiectiv de natura investițiilor;

(b)

investitorii privați independenți sunt selecționați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislațiile naționale aplicabile, având drept scop stabilirea dispozițiilor adecvate privind partajarea riscurilor și a recompenselor prin care, pentru toate investițiile în afară de garanții, se va prefera participarea asimetrică la profit în locul protecției împotriva evoluției negative. În cazul în care investitorii privați nu sunt selectați printr-o astfel de procedură, rata echitabilă de rentabilitate pentru investitorii privați se stabilește de către un expert independent selectat prin intermediul unei proceduri deschise, transparente și nediscriminatorii;

(c)

în cazul în care pierderile sunt împărțite asimetric între investitorii publici și cei privați, prima pierdere asumată de către investitorul public este plafonată la 25 % din totalul investiției efectuate;

(d)

în cazul garanțiilor, rata de garantare este limitată la 80 %, iar pierderile totale asumate de către un stat membru sunt plafonate la 25 % din portofoliul subiacent garantat. Numai garanțiile care acoperă pierderile preconizate ale portofoliului subiacent garantat pot fi furnizate în mod gratuit. Dacă o garanție cuprinde, de asemenea, acoperirea pierderilor neprevăzute, intermediarul financiar plătește, pentru partea din garanție care acoperă pierderile neprevăzute, o primă de garanție conformă cu condițiile pieței;

(e)

investitorilor li se permite să fie reprezentați în organismele de guvernanță ale fondului pentru eficiență energetică sau ale intermediarului financiar, cum ar fi consiliul de supraveghere sau comitetul consultativ;

(f)

fondul pentru eficiență energetică sau intermediarul financiar este instituit în conformitate cu legislația aplicabilă și statul membru prevede un proces de diligență astfel încât să asigure o strategie de investiții solidă din punct de vedere comercial în scopul punerii în aplicare a măsurii de ajutor privind eficiența energetică.

(a)

sunt obligați prin lege sau prin contract să acționeze cu diligența unui administrator profesionist și de bună credință, evitând conflictele de interese; se aplică cele mai bune practici și supravegherea normativă;

(b)

remunerația lor respectă practicile de pe piață. Se consideră că această cerință este respectată atunci când administratorul este selecționat printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie, bazată pe criterii obiective legate de experiență, cunoștințe de specialitate și capacitate operațională și financiară;

(c)

primesc o remunerație în funcție de performanță sau își asumă o parte din riscurile de investiții prin co-investirea de resurse proprii, astfel încât să se asigure faptul că interesele lor sunt în permanență aliniate cu interesele investitorului public;

(d)

stabilesc o strategie de investiții, criteriile și calendarul propus pentru realizarea investițiilor în proiecte de eficiență energetică, determinând viabilitatea financiară ex-ante și impactul preconizat asupra eficienței energetice;

(e)

există o strategie de ieșire clară și realistă pentru fondurile publice investite în fondul pentru eficiență energetică sau acordate intermediarului financiar, care permite pieței să finanțeze proiecte de eficiență energetică atunci când piața este pregătită să facă acest lucru.

(a)

în cazul în care costurile de investiții în producția de energie din surse regenerabile pot fi identificate ca investiție separată în costurile totale de investiții, de exemplu, dacă pot fi legate de o componentă care este adăugată la o instalație deja existentă și care este ușor de identificat, aceste costuri legate de energia regenerabilă constituie costurile eligibile;

(b)

în cazul în care costurile investițiilor în producția de energie din surse regenerabile pot fi identificate prin raportare la o investiție similară, mai puțin ecologică, care ar fi fost realizată în mod credibil în absența ajutorului, această diferență dintre costurile aferente celor două investiții permite identificarea costurilor legate de energia regenerabilă și constituie costurile eligibile;

(c)

pentru anumite instalații mici, în cazul în care o investiție mai puțin ecologică nu poate fi identificată din cauză că nu există instalații de dimensiuni reduse, costurile totale de investiții destinate realizării unui nivel mai ridicat de protecție a mediului constituie costurile eligibile.

(a)

45 % din costurile eligibile, în cazul în care costurile eligibile sunt calculate pe baza alineatului (6) litera (a) sau a alineatului (6) litera (b);

(b)

30 % din costurile eligibile, în cazul în care costurile eligibile sunt calculate pe baza alineatului (6) litera (c).

(i)

potențialul pe termen mai lung al unei anumite tehnologii noi și inovatoare; sau

(ii)

necesitatea de a asigura diversificarea; sau

(iii)

constrângerile rețelei și stabilitatea rețelei; sau

(iv)

costurile (de integrare) aferente sistemului; sau

(v)

necesitatea de a evita apariția unor denaturări pe piețele materiilor prime ca urmare a sprijinului acordat biomasei.

(a)

autoritățile publice competente ale unui stat membru au recunoscut oficial natura evenimentului ca fiind un dezastru natural; și

(b)

există o legătură de cauzalitate directă între dezastrul natural și pagubele suferite de întreprinderea afectată.

(a)

costurile de investiție pentru dezvoltarea unei infrastructuri pasive de bandă largă;

(b)

costurile de investiție ale lucrărilor de geniu civil legate de infrastructura de bandă largă;

(c)

costurile de investiție pentru dezvoltarea unor rețele în bandă largă de bază; și

(d)

costurile de investiție pentru dezvoltarea rețelelor de acces de generație următoare („next generation access” — NGA).

(a)

muzee, arhive, biblioteci, centre sau spații artistice și culturale, teatre, opere, săli de concerte, alte organizații care se ocupă cu spectacole live, instituții care se ocupă cu patrimoniul filmografic și alte infrastructuri, organizații și instituții artistice și culturale similare;

(b)

patrimoniul material, inclusiv toate formele mobile și imobile de patrimoniu cultural, precum și siturile arheologice, monumentele, siturile și clădirile istorice; patrimoniul natural legat de patrimoniul cultural sau dacă este recunoscut în mod oficial ca patrimoniu cultural sau natural de către autoritățile competente ale unui stat membru;

(c)

patrimoniul imaterial sub toate formele lui, inclusiv obiceiurile populare și artizanatul;

(d)

evenimentele și spectacolele de artă sau culturale, festivalurile, expozițiile și alte activități culturale similare;

(e)

activitățile de educație culturală și artistică, precum și promovarea înțelegerii importanței pe care o au protejarea și promovarea diversității formelor de expresie culturală prin programe educaționale și de sporire a sensibilizării publicului, inclusiv cu utilizarea noilor tehnologii;

(f)

activitățile de scriere, editare, producție, distribuție, digitizare și publicare a operelor muzicale și literare, inclusiv a traducerilor.

(a)

ajutoare pentru investiții, inclusiv ajutoare pentru construirea sau modernizarea infrastructurii din domeniul culturii;

(b)

ajutoare de exploatare.

(a)

costurile pentru construirea, modernizarea, achiziționarea, conservarea sau îmbunătățirea infrastructurii, în cazul în care cel puțin 80 % din capacitatea anuală a acesteia, în termeni de timp sau de spațiu, este utilizată în scopuri culturale;

(b)

costurile cu achiziționarea, inclusiv leasingul, cesiunea sau relocarea fizică a patrimoniului cultural;

(c)

costurile cu protejarea, conservarea, restaurarea și reabilitarea patrimoniului cultural material și imaterial, inclusiv costurile suplimentare aferente depozitării în condiții adecvate, instrumentelor speciale și materialelor, precum și costurile cu documentarea, cercetarea, digitizarea și publicarea;

(d)

costurile cu îmbunătățirea accesibilității pentru public a patrimoniului cultural, inclusiv costurile pentru digitizare și alte tehnologii noi, costurile cu îmbunătățirea accesibilității pentru persoanele cu nevoi speciale (în special rampe și lifturi pentru persoanele cu handicap, indicații în Braille și exponate care pot fi atinse în muzee) și costurile cu promovarea diversității culturale în ceea ce privește prezentările, programele și vizitatorii;

(e)

costurile cu proiectele și activitățile culturale, programele de cooperare și de schimb și granturile, inclusiv costurile cu procedurile de selecție, costurile cu promovarea și costurile suportate direct ca urmare a proiectului.

(a)

costurile instituției culturale sau ale sitului de patrimoniu legate de activități continue sau periodice, inclusiv expoziții, spectacole, evenimente și activități culturale similare, care se desfășoară în cursul activității obișnuite;

(b)

costurile aferente activităților de educație culturală și artistică, precum și ale promovării înțelegerii importanței pe care o au protejarea și promovarea diversității formelor de expresie culturală prin programe educaționale și de sporire a sensibilizării publicului, inclusiv cu utilizarea noilor tehnologii;

(c)

costurile aferente îmbunătățirii accesului public la instituțiile culturale sau la siturile de patrimoniu și la activități, inclusiv costurile digitizării și ale utilizării noilor tehnologii, precum și costurile de îmbunătățire a accesibilității pentru persoanele cu handicap;

(d)

costurile de exploatare direct legate de proiectul sau de activitatea culturală, cum ar fi închirierea sau utilizarea în sistem de leasing a unor proprietăți și locații culturale, cheltuielile de călătorie, materialele și furniturile direct legate de proiectul sau de activitatea culturală, structurile arhitectonice pentru expoziții și instalațiile de scenă, împrumutarea, leasing-ul și amortizarea instrumentelor, a programelor informatice și a echipamentelor, costurile pentru drepturi de acces la lucrări protejate de drepturi de autor și la alte conținuturi conexe protejate de drepturi de proprietate intelectuală, costurile pentru promovare și costurile suportate direct ca urmare a proiectului sau a activității; costurile de amortizare și costurile de finanțare sunt eligibile doar în cazul în care nu au fost acoperite de ajutoare pentru investiții;

(e)

costurile aferente personalului care lucrează pentru instituția culturală sau situl de patrimoniu sau pentru un proiect;

(f)

costurile serviciilor de consultanță și de sprijin furnizate de consultanți externi și de furnizori de servicii, suportate direct ca urmare a proiectului.

(a)

ajutoare pentru producția de opere audiovizuale;

(b)

ajutoare pentru preproducție; și

(c)

ajutoare pentru distribuție.

(a)

fie să impună ca până la 160 % din ajutorul acordat producției unei anumite opere audiovizuale să fie cheltuit pe teritoriul statului membru care acordă ajutorul; fie

(b)

să calculeze ajutorul acordat pentru producția unei anumite opere audiovizuale ca procent din cheltuielile aferente activităților de producție din statul membru care acordă ajutorul, de regulă, în cazul schemelor de ajutoare sub formă de stimulente fiscale.

(a)

în cazul ajutoarelor pentru producție: costurile totale aferente producției de opere audiovizuale, inclusiv costurile aferente îmbunătățirii accesibilității pentru persoanele cu handicap;

(b)

în cazul ajutoarelor pentru preproducție: costurile aferente scrierii de scenarii și realizării operelor audiovizuale;

(c)

în cazul ajutoarelor pentru distribuție: costurile cu distribuția și promovarea operelor audiovizuale.

(a)

până la 60 % din costurile eligibile pentru producțiile transfrontaliere finanțate de mai mult de un stat membru și care implică producători din mai mult de un stat membru;

(b)

până la 100 % din costurile eligibile pentru operele audiovizuale greu de realizat și coproducțiile în care sunt implicate țări de pe lista Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) a OCDE.

(a)

ajutoare pentru investiții, inclusiv ajutoare pentru construirea sau modernizarea infrastructurii sportive sau a infrastructurii de agrement multifuncționale;

(b)

ajutoare de exploatare pentru infrastructura sportivă.