Politica monetară

Politica monetară se referă la deciziile luate de băncile centrale pentru a influența costul și disponibilitatea banilor într-o economie. În cazul Băncii Centrale Europene (BCE), principalul obiectiv al politicii monetare este de a menține stabilitatea prețurilor în zona euro, care este definită ca o inflație anuală de 2% pe termen mediu (măsurată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum). Angajamentul Consiliului guvernatorilor BCE față de ținta de inflație de 2% este simetric, ceea ce înseamnă că abaterile negative și pozitive de la țintă sunt considerate ca fiind la fel de nedorite.

Principalul instrument de politică monetară al BCE este controlul ratelor dobânzii de politică monetară. Modificările aduse ratelor de referință afectează ratele dobânzilor oferite de băncile comerciale pentru creditele sau depozitele bancare, influențând cheltuielile consumatorilor și deciziile privind investițiile de afaceri.

În cazul în care canalele normale de punere în aplicare a politicii monetare sunt perturbate și/sau ratele de politică monetară se apropie de limita inferioară efectivă, băncile centrale (inclusiv BCE) pot adopta, de asemenea, măsuri de politică monetară neconvenționale, cum ar fi programele de achiziționare de active și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, în vederea atingerii obiectivului (obiectivelor) de politică monetară.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Uniunea economică și monetară (UEM);
• Euro;
• Zona euro;
• Banca Centrală Europeană (BCE);
• Pactul de stabilitate și de creștere;
• Euro – moneda comună a Europei (sinteză);
• Banca Centrală Europeană (BCE) (sinteză).