–

pentru flightright GmbH, de M. Michel și R. Weist, Rechtsanwälte;

–

pentru guvernul german, de J. Möller, P. Busche, J. Heitz și M. Hellmann, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Braun, K. Simonsson, G. Wilms și N. Yerrell, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (2) litera (a), precum și a articolelor 5-7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Laudamotion GmbH, un operator de transport aerian, pe de o parte, și flightright GmbH, o societate de asistență juridică căreia un pasager aerian i‑a cedat drepturile sale față de Laudamotion, pe de altă parte, în legătură cu o compensație solicitată ca urmare a întârzierii prelungite a unui zbor pentru care acest pasager dispunea de o rezervare confirmată.

3

Potrivit considerentului (2) al Regulamentului nr. 261/2004:

„Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor dificultăți și neplăceri grave.”

4

Articolul 2 litera (l) din acest regulament definește „anularea” ca fiind „neefectuarea unui zbor programat anterior și pentru care s‑a făcut cel puțin o rezervare”.

5

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniu de aplicare”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Prezentul regulament se aplică:

[…]

(2)   Alineatul (1) se aplică sub rezerva ca pasagerii:

6

Articolul 5 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Anularea zborului”, prevede la alineatul (1):

„În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:

[…]

7

Articolul 6 alineatul (1) din acest regulament, intitulat „Întârzierea zborului”, are următorul cuprins:

„În oricare din cazurile în care un operator de transport aerian anticipează o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:

8

Articolul 7 din regulamentul menționat, intitulat „Dreptul la compensație”, prevede la alineatul (1):

„Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de:

[…]”

9

Articolul 12 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Compensații suplimentare”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică fără a se aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensație suplimentară. Compensația acordată în conformitate cu prezentul regulament poate fi scăzută din această compensație.”

10

Un pasager aerian dispunea de o rezervare confirmată la Laudamotion pentru un zbor între Düsseldorf (Germania) și Palma de Mallorca (Spania), prevăzut pentru 26 iunie 2018. Considerând că întârzierea anunțată a acestui zbor urma să îl facă să lipsească de la o întâlnire profesională, acest pasager a decis să nu se îmbarce pentru zborul respectiv, care a ajuns la destinație cu o întârziere de 3 ore și 32 de minute.

11

Pasagerul menționat și‑a cedat drepturile societății flightright, care a sesizat instanța germană competentă cu o acțiune având ca obiect obținerea unei compensații în cuantum de 250 de euro, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004. După ce acțiunea a fost respinsă în primă instanță, flightright a obținut câștig de cauză în apel.

12

Având în vedere jurisprudența Curții care asimilează situația pasagerilor zborurilor care fac obiectul unei întârzieri prelungite, și anume o întârziere de trei ore sau mai mult la sosirea la destinația lor finală, cu cea a pasagerilor zborurilor anulate, instanța de apel a interpretat articolul 3 alineatul (2) litera (a) din acest regulament în sensul că un pasager care a fost informat cu privire la o întârziere de trei ore sau mai mult înainte de plecarea sa poate beneficia de compensația prevăzută la articolele 5 și 7 din regulamentul menționat, chiar dacă nu s‑a prezentat la aeroport.

13

Laudamotion a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel la Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), care este instanța de trimitere.

14

Această instanță arată că pasagerul în cauză nu s‑a prezentat la înregistrare cel târziu cu 45 de minute înainte de ora de plecare publicată, cu încălcarea articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, cu toate că, în temeiul articolului 2 litera (l) și al articolul 5 din acest regulament, această formalitate nu este exclusă decât în cazul anulării zborului. Totuși, instanța de trimitere consideră că, din cauza asimilării întârzierii prelungite la sosirea unui zbor cu anularea unui zbor, efectuată de Curte în Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții (C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716), pasagerul respectiv ar putea fi scutit de o astfel de formalitate.

15

Instanța menționată observă însă că anularea unui zbor și întârzierea prelungită a unui zbor prezintă diferențe care nu sunt neglijabile. Astfel, în cazul anulării, ar fi cert că zborul prevăzut nu va fi efectuat, așa încât este logic să nu se impună pasagerilor să se prezinte la înregistrare pentru a‑și valorifica dreptul la compensație prevăzut la articolele 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004. În schimb, chiar dacă întârzierea unui zbor pare probabilă înainte de efectuarea zborului, ar putea să nu existe încă, cel târziu cu 45 de minute înaintea orei de plecare, elemente suficiente pentru a concluziona că zborul va fi efectuat cu o întârziere de trei ore sau mai mult.

16

Ordonanța din 24 octombrie 2019, easyJet Airline (C‑756/18, EU:C:2019:902), ar sugera de asemenea că, pentru a fi despăgubit ca urmare a întârzierii prelungite a unui zbor, un pasager care nu a fost transportat pe zborul întârziat trebuie, în orice caz, să se fi prezentat la înregistrare, ceea ce poate dovedi prin cartea de îmbarcare sau printr‑un alt mijloc de probă.

17

Instanța de trimitere consideră că, în vederea aplicării articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, o întârziere prelungită la sosire a unui zbor nu ar putea în principiu să fie asimilată cu anularea unui zbor. Prin urmare, un pasager nu ar fi scutit de obligația de a se prezenta la înregistrare decât dacă, pe de o parte, zborul a avut o întârziere de trei ore sau mai mult la sosire și, pe de altă parte, există o situație comparabilă cu o anulare. Aceasta ar putea fi situația atunci când pasagerii dispun de indicii suficiente, cu cel puțin 45 de minute înainte de ora de plecare publicată, că zborul nu va putea fi efectuat decât cu o întârziere de trei ore sau mai mult la sosirea la destinație.

18

În acest context, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

19

Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că litigiul principal își are originea în întârzierea unei aeronave la plecare. Esența litigiului menționat constă însă în repercusiunile pe care această întârziere le‑a putut genera. Astfel, reclamantul din litigiul principal solicită compensația ca urmare a întârzierii probabile a zborului în cauză la sosirea la destinația finală, care l‑ar fi împiedicat să ajungă la timp la o întâlnire profesională ce trebuia să se desfășoare la Palma de Mallorca. Or, din moment ce articolul 6 din Regulamentul nr. 261/2004 privește numai întârzierea unui zbor față de ora de plecare prevăzută inițial, iar compensația forfetară la care are dreptul un pasager, în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004, atunci când zborul său ajunge la destinația finală cu o întârziere egală sau mai mare de trei ore față de ora de sosire prevăzută, nu este astfel subordonată respectării condițiilor prevăzute la articolul 6 menționat (Hotărârea din 26 februarie 2013, Folkerts,C‑11/11, EU:C:2013:106, punctele 36 și 37), litigiul principal trebuie examinat exclusiv din perspectiva articolelor 3, 5 și 7 din acest regulament.

20

Prin urmare, este necesar să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, pentru a beneficia de compensația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament în cazul întârzierii zborului cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian, un pasager aerian trebuie să se fi prezentat în timp util la înregistrare.

21

Din articolul 3 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 rezultă că acest regulament se aplică pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, cu condiția, în primul rând, ca acești pasageri să dispună de o rezervare confirmată pentru zborul respectiv și, în al doilea rând, să se prezinte în timp util pentru înregistrare, cu excepția cazului în care zborul este anulat, prevăzut la articolul 5 din regulamentul menționat. Întrucât aceste două condiții sunt cumulative, prezența unui pasager la înregistrare nu poate fi prezumată ca urmare a faptului că acest pasager dispune de o rezervare confirmată pentru zborul respectiv (Ordonanța din 24 octombrie 2019, easyJet Airline, C‑756/18, EU:C:2019:902, punctul 25). Trebuie precizat că efectul util al articolului 3 alineatul (2) litera (a) impune ca pasagerii să se prezinte în timp util la aeroport, mai precis la un reprezentant al operatorului efectiv de transport aerian, pentru a fi transportați către destinația prevăzută, chiar dacă s‑au înregistrat deja online înainte de a se deplasa la aeroport.

22

În speță, întrebările instanței de trimitere pornesc de la premisa că pasagerul în cauză nu s‑a prezentat la înregistrare în timp util. În aceste împrejurări, aplicabilitatea Regulamentului nr. 261/2004 presupune ca, în cadrul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, întârzierea prelungită a unui zbor la sosirea la destinația finală, cu alte cuvinte cu o durată egală sau mai mare de trei ore, să fie asimilată unei anulări de zbor, în sensul articolului 5 din acest regulament.

23

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că Curtea a statuat deja că articolele 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004, citite în lumina principiului egalității de tratament, trebuie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot, pe de o parte, să fie asimilați pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensație prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menționat și, pe de altă parte, să invoce acest drept la compensație atunci când suferă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinația lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții, C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctele 60, 61 și 69, precum și Hotărârea din 7 iulie 2022, SATA International – Azores Airlines (Deficiență a sistemului de alimentare cu combustibil), C‑308/21, EU:C:2022:533, punctul 19 și jurisprudența citată].

24

În Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții (C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctele 49, 52 și 60), Curtea a comparat tipul și importanța neplăcerilor și a prejudiciilor suferite de un pasager al unui zbor anulat care a trebuit să aștepte să îi fie propus un zbor de redirecționare cu cele suferite de un pasager al cărui zbor a întârziat. Acesta din urmă a trebuit, așadar, să aștepte ca aeronava să fie pregătită pentru decolare și s‑a prezentat în mod necesar la înregistrare, întrucât s‑a îmbarcat. Astfel, aceste două tipuri de pasageri au trebuit să dea dovadă de răbdare pentru a‑și atinge destinația finală, așa încât au suferit în mod incontestabil un prejudiciu constând într‑o pierdere de timp, care nu poate fi reparată, ținând seama de caracterul său ireversibil, decât printr‑o compensație. Pasagerii menționați, care au suferit prejudicii similare, nu puteau, în conformitate cu principiul egalității de tratament, să fie tratați în mod diferit.

25

Elementul crucial care a determinat Curtea să asimileze întârzierea prelungită a unui zbor la sosire cu anularea unui zbor este legat de faptul că pasagerii unui zbor afectat de o întârziere prelungită suferă, asemenea pasagerilor unui zbor anulat, un prejudiciu care se materializează printr‑o pierdere de timp ireversibilă, egală sau mai mare de trei ore, care nu poate fi reparată decât printr‑o compensație (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții, C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctele 52, 53 și 61, Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson și alții, C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 54, precum și Hotărârea din 12 martie 2020, Finnair, C‑832/18, EU:C:2020:204, punctul 23). Astfel, în cazul anulării unui zbor sau al întârzierii prelungite a unui zbor la sosirea la destinația sa finală, dreptul la compensație prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 este legat intrinsec de existența acestei pierderi de timp egale sau mai mari de trei ore.

26

Or, un pasager care nu s‑a deplasat la aeroport, astfel cum pare să fie cazul reclamantului din litigiul principal, pentru motivul că dispunea de elemente suficiente pentru a concluziona că zborul nu va ajunge la destinația sa finală decât cu o întârziere prelungită, nu a suferit, după toate probabilitățile, o asemenea pierdere de timp.

27

Astfel, trebuie amintit că o pierdere de timp nu este un prejudiciu cauzat ca urmare a unei întârzieri, ci constituie o neplăcere, la fel ca alte neplăceri legate de situațiile de refuz la îmbarcare, de anulare a zborului și de întârziere prelungită și care însoțesc aceste situații, precum lipsa confortului, faptul de a fi privat temporar de mijloacele de comunicare disponibile în mod normal (Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson și alții, C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 51) sau faptul că nu pot continua să își desfășoare activitățile personale, familiale, sociale sau profesionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2014, Germanwings, C‑452/13, EU:C:2014:2141, punctele 20 și 21).

28

În această privință, întrucât pierderea de timp care dă naștere compensației în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 este resimțită în mod identic de toți pasagerii zborurilor întârziate, este posibilă remedierea acesteia printr‑o măsură standardizată, fără să fie necesară vreo apreciere cu privire la situația individuală a fiecărui pasager afectat. Așadar, o astfel de măsură se poate aplica imediat (Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson și alții, C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 52).

29

În al doilea rând, trebuie subliniat că, la punctele 33-36 și 39 din Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții (C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716), confirmată în special prin Hotărârea din 21 decembrie 2021, Corendon Airlines (C‑395/20, EU:C:2021:1041, punctul 18), Curtea a constatat că zborurile anulate și zborurile întârziate reprezintă două categorii de zboruri distincte, din moment ce, în conformitate cu articolul 2 litera (l) din regulamentul menționat, anularea este, spre deosebire de întârzierea zborului, consecința faptului că un zbor programat anterior nu a fost efectuat

30

Or, atunci când un zbor este afectat de o întârziere prelungită, el are vocația de a fi efectuat, astfel încât operațiunile de înregistrare trebuie să aibă loc. De aici decurge că pasagerii unui zbor întârziat nu pot fi scutiți de obligația de a se prezenta la înregistrare, care este prevăzută în mod expres la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004.

31

Rezultă astfel din considerațiile care precedă că nu este necesar ca, în cadrul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, întârzierea prelungită a unui zbor la sosirea la destinația finală să fie asimilată cu anularea unui zbor.

32

În ultimul rând, trebuie precizat că un prejudiciu cauzat de lipsa de la o întâlnire profesională trebuie considerat un prejudiciu individual, inerent situației proprii a pasagerului în cauză și, ca urmare a acestui fapt, nu poate fi despăgubit prin acordarea compensației prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menționat, care nu urmărește să despăgubească, în mod standardizat și imediat, decât prejudiciile aproape identice pentru toți pasagerii în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctele 28, 30, 31 și 33).

33

Cu toate acestea, un astfel de prejudiciu individual poate face obiectul unei „compensații suplimentare”, în sensul articolului 12 din Regulamentul nr. 261/2004, care presupune ca cererea să fie întemeiată pe dreptul intern sau pe dreptul internațional [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctele 35 și 36, precum și Hotărârea din 8 iunie 2023, Austrian Airlines (Zbor de repatriere),C‑49/22, EU:C:2023:454, punctul 36].

34

Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, pentru a beneficia de compensația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament în cazul întârzierii prelungite a zborului, și anume de trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian, un pasager aerian trebuie să se fi prezentat în timp util la înregistrare sau, dacă s‑a înregistrat deja online, trebuie să se fi prezentat în timp util la aeroport, la un reprezentant al operatorului efectiv de transport aerian.

35

Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare în măsura în care este indiferent dacă pasagerul a dispus de elemente suficient de sigure care sugerau că zborul nu va ajunge la destinația sa finală decât cu o întârziere prelungită.

36

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

trebuie interpretat în sensul că,

pentru a beneficia de compensația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament în cazul întârzierii prelungite a zborului, și anume de trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian, un pasager aerian trebuie să se fi prezentat în timp util la înregistrare sau, dacă s‑a înregistrat deja online, trebuie să se fi prezentat în timp util la aeroport, la un reprezentant al operatorului efectiv de transport aerian.