–

pentru SO, de J. Öhlböck, Rechtsanwalt;

–

pentru Nationale Anti‑Doping Agentur Austria GmbH (NADA), de A. Sammer, în calitate de agent, asistat de P. Lohberger și A. Schütz, Rechtsanwälte;

–

pentru World Anti‑Doping Agency (WADA), de D. P. Cooper, Solicitor, asistat de A.‑S. Oberschelp de Meneses, avocate, K. Van Quathem, B. Van Vooren, advocaten, și L. Waty, avocat;

–

pentru guvernul belgian, de P. Cottin și J.‑C. Halleux, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul francez, de R. Bénard și A.‑L. Desjonquères, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul leton, de E. Bardiņš, J. Davidoviča și K. Pommere, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul luxemburghez, de A. Germeaux și T. Schell, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, M. Heller și H. Kranenborg, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (1) literele (a) și (c), a articolului 6 alineatul (3), precum și a articolelor 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, rectificare în JO 2018, L 127, p. 2, denumit în continuare „RGPD”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri arbitrale între SO, o sportivă de performanță, pe de o parte, și Nationale Anti‑Doping Agentur Austria GmbH (NADA), o agenție independentă antidoping, pe de altă parte, în legătură cu decizia acesteia de a publica sancțiunile aplicate lui SO pentru încălcarea de către aceasta a reglementării naționale antidoping.

3

International Association of Athletics Federations (Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism, denumită în continuare „IAAF”) a adoptat IAAF Competition Rules 2014-2015 (Regulile de competiție ale IAAF pentru 2014-2015), printre care regula 32.2 literele (b) și (f), precum și articolele 2.2 și 2.6 din IAAF Anti‑Doping Rules (Regulile antidoping ale IAAF) din 2017, care interzic „utilizarea sau tentativa de utilizare a unei substanțe interzise sau a unei metode interzise” și „deținerea unei substanțe interzise sau a unei metode interzise”.

4

Articolul 5 din RGPD prevede principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, în timp ce articolul 6 din acest regulament stabilește condițiile în care o astfel de prelucrare este legală. Articolele 9 și 10 din regulamentul menționat conțin norme pentru prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter personal, precum și pentru prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni.

5

Articolul 77 din acest regulament, intitulat „Dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau judiciare, orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, în special în statul membru în care își are reședința obișnuită, în care se află locul său de muncă sau în care a avut loc presupusa încălcare, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor cu caracter personal care o vizează încalcă prezentul regulament.”

6

Articolul 78 din regulamentul menționat, intitulat „Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei autorități de supraveghere”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic a unei autorități de supraveghere care o vizează.”

7

Articolul 79 din același regulament, intitulat „Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unui operator sau a unei persoane împuternicite de operator”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere vreunei căi de atac administrative sau nejudiciare disponibile, inclusiv dreptului de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 77, fiecare persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă în cazul în care consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal fără a se respecta prezentul regulament.”

8

Articolul 5 din Anti‑Doping‑Bundesgesetz 2021 (Legea federală antidoping 2021) din 23 decembrie 2020 (BGBl. I, 152/2020, denumită în continuare „ADBG”), intitulat „Unabhängige Dopingkontrolleinrichtung [organismul independent de control antidoping, Austria]”, prevede la alineatul (1) că acest organism are printre altele misiunea să introducă cereri de examinare în conformitate cu articolul 18 din ADBG în fața Österreichische Anti‑Doping Rechtskommission (Comisia Juridică Austriacă Antidoping, denumită în continuare „ÖADR”) atunci când consideră că a fost încălcată ADBG și să aibă calitatea de parte în procedurile desfășurate în fața acesteia comisii, precum și în fața Unabhängige Schiedskommission (Comisia Independentă de Arbitraj, Austria) (denumită în continuare „USK”), conform articolului 20 alineatul (2) și articolului 23 alineatul (2) din ADBG.

9

Articolul 5 alineatul (5) din ADBG prevede:

„Îndeplinirea atribuțiilor de organism independent de control antidoping se asigură de o societate cu răspundere limitată de utilitate publică care poartă denumirea [NADA]. […] În calitate de operator, în sensul articolului 4 punctul 7 din RGPD, [NADA] prelucrează date cu caracter personal.”

10

Articolul 6 din ADBG, intitulat „Dispoziții privind protecția datelor”, prevede la alineatul (1):

„Organismul independent de control antidoping este autorizat să prelucreze date cu caracter personal, în calitate de operator în conformitate cu articolul 4 punctul 7 din RGPD, în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul [ADBG] și în executarea [ADBG], în special în cadrul misiunilor [ÖADR] și ale [USK]. […]”

11

Articolul 7 din ADBG, intitulat „[ÖADR]”, prevede la alineatul (1) printre altele că ÖADR trebuie să desfășoare proceduri disciplinare pentru federația sportivă competentă la nivel federal în conformitate cu reglementările antidoping în vigoare ale federației sportive internaționale competente (proceduri antidoping). Potrivit articolului 7 alineatul (7) din ADGB, ÖADR se înființează în cadrul organismului independent de control antidoping. Articolul 7 alineatul (8) din ADBG precizează că articolul 6 din acesta se aplică mutatis mutandis.

12

Articolul 8 din ADBG, intitulat „[USK]”, prevede:

„(1)   [USK] este o comisie independentă față de organele de stat, de particulari și de organismul independent de control antidoping. Membrii USK nu pot fi implicați în investigația cu privire la un sportiv sau la o altă persoană, nici în decizia de a depune o cerere de examinare cu privire la un sportiv sau la o altă persoană și nici în decizia ÖADR însăși supusă examinării lor. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 23 alineatul (10) punctele 1 și 2, aceasta se înființează în cadrul organismului independent de control antidoping pentru a examina deciziile ÖADR în procedurile antidoping.

(2)   USK este compusă, sub rezerva cerinței ca cel puțin 50 % din membrii săi să fie femei, dintr‑un președinte și șapte membri cu următoarele calificări:

Pentru fiecare procedură, președintele sau supleantul acestuia numește pentru a se desfășura procedura cel puțin un membru licențiat în drept și cu experiență în desfășurarea procedurilor oficiale de investigație, cel puțin un expert în chimie analitică sau toxicologie și cel puțin un membru ca expert în medicină sportivă, dintre membrii USK.

(3)   Președintele și membrii menționați la alineatul (2) punctele 1-4 sunt numiți pe o durată de patru ani de [Bundesminister für Kunst, Kultur, öffentlichen Dienst und Sport (ministrul federal al artelor, culturii, funcției publice și sportului, Austria)]. Unul dintre membri este numit supleant al președintelui. Mandatele pot fi reînnoite și revocate anticipat din motive serioase. Președintele și membrii pot demisiona din funcție în orice moment. În cazul în care președintele sau un membru demisionează înainte de termen, se numește o altă persoană pentru perioada rămasă din respectivul mandat. USK hotărăște cu majoritate de voturi, iar cvorumul este atins atunci când sunt prezenți președintele și cel puțin doi membri. În caz de egalitate de voturi, votul președintelui este decisiv. USK ia decizii și prin procedură scrisă atunci când, situația de fapt fiind clară, nu este necesară dezbaterea în cadrul unei ședințe și nici președintele sau alt membru nu se opune luării unei decizii în acest mod. Dispozițiile articolului 5 alineatul (3) se aplică USK.

[…]

(6)   Articolul 6 [din ADBG] se aplică mutatis mutandis.”

13

Articolul 20 din ADBG, intitulat „Proceduri în fața [ÖADR]”, prevede în esență că ÖADR este competentă să desfășoare proceduri antidoping la cererea de examinare formulată de organismul independent de control al antidoping și să adopte decizii în primă instanță în cazul încălcării reglementărilor antidoping ale federației sportive internaționale competente.

14

Articolul 21 din ADBG prevede la alineatul (3):

„În termen de cel mult 20 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei, ÖADR trebuie să informeze [organizația sportivă federală], organizațiile sportive, sportivii, alte persoane și organizatorii de competiții, precum și publicul larg cu privire la măsurile de securitate impuse (de exemplu suspendările) și la deciziile luate în cadrul procedurilor antidoping, precizând numele persoanei în cauză, durata suspendării și motivele acesteia, fără a permite însă ca din informațiile publicate să se deducă date privind sănătatea persoanei respective. Această informare poate fi omisă în cazul persoanelor deosebit de vulnerabile, al sportivilor amatori și al persoanelor care au contribuit în mod semnificativ la depistarea unor potențiale încălcări ale reglementării antidoping prin dezvăluirea de informații sau de alte indicii. În cazul sportivilor amatori, divulgarea se face din motive de sănătate publică, atunci când a fost constatată o încălcare a reglementării antidoping prevăzute la articolul 1 alineatul (2) punctul 3 și punctele 9-11.”

15

Articolul 23 din ADBG, intitulat „Proceduri în fața [USK]”, prevede la alineatul (1):

„Părțile vizate la alineatul (2) pot solicita reexaminarea de către USK a deciziilor menționate la articolul 20, în termen de patru săptămâni de la data notificării. Decizia este supusă controlului de legalitate al USK și poate fi anulată, din cauza nelegalității, fără să fie înlocuită sau poate fi modificată într‑o direcție sau în alta. Cererea de reexaminare nu are un efect suspensiv asupra deciziei menționate la articolul 20, cu excepția cazului în care USK stabilește aceasta.”

16

Articolul 23 alineatul (2) din ADBG precizează că organismul independent de control antidoping este parte în procedura în fața USK.

17

Potrivit articolului 23 alineatul (3) din ADBG, în cazul procedurii desfășurate în fața USK se aplică articolul 580 alineatele (1) și (2), articolul 588 alineatul (2), articolul 592 alineatele (1) și (2), articolele 594 și 595, 597-602, 604, articolul 606 alineatele (1)-(5), articolul 608 alineatele (1) și (2) și articolul 610 din Zivilprozessordnung (Codul de procedură civilă, denumit în continuare „ZPO”). USK trebuie să desfășoare mutatis mutandis procedura pe baza reglementării antidoping în vigoare a federației sportive internaționale competente. În plus, părțile la procedură pot solicita ca procedura să fie publică.

18

Articolul 23 alineatul (4) din ADBG prevede:

„În termen de șase săptămâni de la primirea cererii de reexaminare, USK este obligată fie să ia o decizie, fie să organizeze o ședință. În urma ședinței, decizia finală se adoptă în scris și este motivată în termen de patru săptămâni. Procedura trebuie finalizată în termen de șase luni de la primirea cererii de reexaminare, termen care include, în temeiul alineatului (2) punctul 1, și întârzierile cauzate de părți. În caz de egalitate a voturilor, votul președintelui este decisiv. Deciziile se pronunță în scris și sunt motivate. Fără a aduce atingere sentinței arbitrale a USK, [Agenția Mondială Antidoping (denumită în continuare «WADA»)], Comitetul Internațional Olimpic, Comitetul Internațional Paralimpic și federația internațională specializată în sport în cauză pot contesta decizia luată de USK la [Tribunalul Arbitral pentru Sport (denumit în continuare «TAS»), cu sediul în Lausanne (Elveția)]. În cauzele legate de participarea la o competiție internațională sau care implică sportivi internaționali, deciziile pot fi contestate în fața TAS direct de către persoanele interesate. Pentru soluționarea litigiilor în materie civilă, pot fi sesizate instanțele civile după epuizarea căilor de atac din procedura antidoping.”

19

Articolul 23 din ADBG prevede la alineatul (14):

„USK trebuie să informeze [organizația sportivă federală], organizațiile sportive, sportivii, alte persoane și organizatorii de competiții, precum și publicul larg cu privire la deciziile sale, precizând numele persoanei în cauză, durata suspendării și motivele acesteia, fără a permite însă ca din informațiile publicate să se deducă date privind sănătatea persoanei respective. Această informare poate fi omisă în cazul persoanelor deosebit de vulnerabile, al sportivilor amatori și al persoanelor care au contribuit în mod semnificativ la depistarea unor potențiale încălcări ale reglementării antidoping prin dezvăluirea de informații sau de alte indicii. În cazul sportivilor amatori, divulgarea se face din motive de sănătate publică, atunci când a fost constatată o încălcare a reglementării antidoping prevăzute la articolul 1 alineatul (2) punctul 3 și punctele 9-11.”

20

Verfahrensordnung der Unabhängigen Schiedskommission nach dem Anti‑Doping‑Bundesgesetz 2021 (Regulamentul de procedură al Comisiei Independente de Arbitraj potrivit Legii federale antidoping 2021) din 1 ianuarie 2021 prevede la articolul 1 alineatul (3) că membrii USK sunt independenți în exercitarea funcțiilor. Articolul 5 din regulamentul menționat prevede motivele pentru care este posibil să se invoce parțialitatea unuia sau mai multor membri, precum și consecințele care trebuie deduse din aceasta.

21

Articolul 9 alineatul (1) din regulamentul amintit precizează că părțile la procedură pot utiliza toate mijloacele de probă prevăzute de ZPO.

22

În cadrul articolelor din ZPO, în versiunea din 23 decembrie 2020 (BGBl. I, 148/2020), care reglementează procedura de arbitraj, articolul 597 privește normele referitoare la cererea de arbitraj și la memoriul în răspuns, articolul 598 prevede posibilitatea de a se organiza o ședință, iar articolul 599 prevede în special normele privind administrarea probelor în fața instanței arbitrale.

23

Articolul 607 din ZPO prevede în esență că sentința pronunțată de un tribunal arbitral are efectele unei hotărâri judecătorești definitive între părți.

24

SO a fost sportivă de performanță din anul 1998 până în anul 2015. Ea este totodată șefa unei asociații care este membră a federației de atletism din Viena (Austria).

25

În anul 2021, pe baza rezultatelor unei investigații efectuate de Bundeskriminalamt (Oficiul Federal al Poliției Judiciare, Austria), NADA a depus la ÖADR o cerere de examinare a cazului lui SO, considerând că SO a încălcat regulile antidoping.

26

Prin decizia din 31 mai 2021, ÖADR a declarat‑o pe SO vinovată de încălcarea regulii 32.2 literele (b) și (f) din Regulile de competiție ale IAAF pentru 2014-2015 și a articolelor 2.2 și 2.6 din Regulile antidoping ale IAAF din 2017 (denumită în continuare „decizia în litigiu”). Mai precis, ÖADR a constatat că, în perioada mai 2015-aprilie 2017, SO a deținut substanțe a căror utilizare de către sportivii profesioniști supuși Regulilor de competiție ale IAAF era interzisă de WADA în această perioadă, și anume eritropoietina (cunoscută și sub denumirea de EPO), genotropin (omnitrope), precum și testosteron (androgel), și că SO le‑a utilizat, cel puțin parțial, în anul 2015.

27

Pe baza acestor constatări, în decizia în litigiu, ÖADR a invalidat toate rezultatele obținute de SO între 10 mai 2015 și data intrării în vigoare a acestei decizii și a retras toate drepturile și/sau primele de participare pe care le obținuse. Totodată, i‑a impus lui SO interdicția de a participa la orice competiții sportive pentru o perioadă de patru ani începând cu data de 31 mai 2021.

28

În cursul procedurii în fața ÖADR, SO a solicitat ca decizia în litigiu să nu fie adusă la cunoștința publicului larg, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din ADBG, în special prin nedivulgarea și nepublicarea numelui său, precum și a altor caracteristici individuale. ÖADR a respins această cerere prin decizia în litigiu.

29

SO a introdus o cerere de reexaminare la USK, solicitând ca decizia în litigiu să fie modificată pentru ca publicul larg să nu fie informat cu privire la încălcările în materie de dopaj pe care le săvârșise și la sancțiunea care îi fusese aplicată, prin publicarea numelui său complet pe un site internet accesibil tuturor.

30

Prin decizia din 21 decembrie 2021, USK a confirmat anularea tuturor rezultatelor obținute de SO în competiții, inclusiv retragerea tuturor titlurilor, medaliilor, premiilor, drepturilor de participare și primelor obținute începând cu 10 mai 2015, precum și suspendarea din toate competițiile (naționale și internaționale) pentru o perioadă de patru ani începând cu 31 mai 2021.

31

USK a decis însă să se pronunțe ulterior, prin decizie separată, asupra cererii de a nu publica încălcările în materie de dopaj săvârșite de SO, precum și sancțiunile care decurg din acestea.

32

În aceste condiții, USK a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

33

Procedura instituită la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului asupra căruia urmează să se pronunțe (Hotărârea din 9 martie 2010, ERG și alții, C‑378/08, EU:C:2010:126, punctul 72, și Ordonanța din 9 ianuarie 2024, Bravchev, C‑338/23, EU:C:2024:4, punctul 18).

34

Rezultă că, pentru a putea sesiza Curtea în cadrul procedurii preliminare, organismul de trimitere trebuie să poată fi calificat drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, aspect pe care Curtea are obligația să îl verifice pe baza cererii de decizie preliminară (Ordonanța din 13 decembrie 2018, Holunga, C‑370/18, EU:C:2018:1011, punctul 13, și Ordonanța din 19 mai 2022, Frontera Capital, C‑722/21, EU:C:2022:412, punctul 11).

35

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru a aprecia dacă organismul de trimitere în discuție are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține exclusiv de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente precum originea legală a acestui organism, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organismul respectiv a normelor de drept, precum și independența acestuia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie 1966, Vaassen‑Göbbels, 61/65, EU:C:1966:39, p. 395, Hotărârea din 3 mai 2022, CityRail, C‑453/20, EU:C:2022:341, punctul 41, și Hotărârea din 21 decembrie 2023, Krajowa Rada Sądownictwa (Menținerea în funcție a unui judecător), C‑718/21, EU:C:2023:1015, punctul 40].

36

Reiese de asemenea dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că instanțele naționale au competența să sesizeze Curtea numai dacă există un litigiu pendinte pe rolul lor și dacă sunt chemate să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional. Prin urmare, competența unui organism de a sesiza Curtea trebuie să se stabilească atât în funcție de criterii structurale, cât și de criterii funcționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 mai 2022, CityRail, C‑453/20, EU:C:2022:341, punctele 42 și 43, precum și jurisprudența citată).

37

În ceea ce privește aceste criterii structurale, reiese din elementele care figurează în dosarul prezentat Curții și în special din dispozițiile ADBG că USK îndeplinește criteriile privind originea legală, caracterul permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, precum și natura contradictorie a procedurii desfășurate în fața sa.

38

Se ridică, în schimb, problema dacă USK îndeplinește criteriul independenței.

39

Referitor la acest criteriu, trebuie subliniat că independența instanțelor naționale, care este indispensabilă unei protecții jurisdicționale efective, este inerentă activității de judecată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C‑64/16, EU:C:2018:117, punctele 41 și 42). Prin urmare, ea este esențială pentru buna funcționare a sistemului de cooperare judiciară constituit de mecanismul trimiterii preliminare prevăzut la articolul 267 TFUE, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, acest mecanism nu poate fi activat decât de un organism care îndeplinește printre altele acest criteriu de independență (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 56 și jurisprudența citată).

40

Noțiunea de independență presupune două aspecte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2006, Wilson, C‑506/04, EU:C:2006:587, punctele 49 și 50, precum și Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 57).

41

Primul aspect, de ordin extern, impune ca organismul respectiv să își exercite funcțiile în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, fiind astfel protejat împotriva intervențiilor sau a presiunilor externe susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 57 și jurisprudența citată).

42

În această privință, trebuie amintit că inamovibilitatea membrilor organului vizat constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor prin faptul că urmărește să protejeze persoana celor care exercită activitatea de judecată (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 58 și jurisprudența citată).

43

Mai precis, principiul inamovibilității, a cărui importanță cardinală trebuie subliniată, impune în special ca judecătorii să poată rămâne în funcție cât timp nu au împlinit vârsta obligatorie de pensionare sau până la expirarea mandatului lor, atunci când acesta are o durată determinată. Fără a avea un caracter total absolut, principiul menționat nu poate face obiectul unor excepții decât cu condiția ca motive legitime și imperative să justifice aceasta, cu respectarea principiului proporționalității. Astfel, se acceptă în general că judecătorii pot fi revocați dacă sunt inapți să își continue funcțiile ca urmare a unei incapacități sau a unei încălcări grave, cu respectarea procedurilor corespunzătoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 59 și jurisprudența citată).

44

Garanția inamovibilității membrilor unei instanțe impune astfel ca situațiile de revocare a membrilor organismului respectiv să fie stabilite printr‑o reglementare specifică, prin intermediul unor dispoziții legislative exprese care să ofere garanții care să le depășească pe cele prevăzute de normele generale de drept administrativ și de drept al muncii aplicabile în cazul revocării abuzive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 60, și Hotărârea din 26 ianuarie 2023, Construct, C‑403/21, EU:C:2023:47, punctul 44).

45

Al doilea aspect, intern, al noțiunii de „independență”, este legat de noțiunea de imparțialitate și vizează echidistanța față de părțile în litigiu și de interesele lor din perspectiva obiectului acestuia. Aspectul menționat impune respectarea obiectivității și lipsa oricărui interes în soluționarea litigiului în afara strictei aplicări a normei de drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 61 și jurisprudența citată).

46

Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, noțiunea de „independență” implică înainte de toate ca organul în cauză să aibă calitatea de terț în raport cu autoritatea care a adoptat decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 62 și jurisprudența citată).

47

Aceste garanții de independență și de imparțialitate postulează existența unor norme, în special în ceea ce privește compunerea organismului, numirea, durata funcției, precum și cauzele de abținere, de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea organismului amintit în privința unor elemente exterioare și la neutralitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 63 și jurisprudența citată).

48

În această privință, referitor la USK, este necesar să se constate că articolul 1 alineatul (3) și articolul 5 din regulamentul său de procedură potrivit Legii federale antidoping 2021 prevăd că membrii acesteia sunt independenți în exercitarea funcțiilor și că sunt supuși principiului imparțialității.

49

Cu toate acestea, în temeiul articolului 8 alineatul (3) din ADBG, membrii USK sunt numiți de ministrul federal al artelor, culturii, funcției publice și sportului pentru un mandat de patru ani care poate fi reînnoit și care poate fi revocat anticipat „pentru motive serioase”, fără ca această noțiune să fie definită în legislația națională.

50

În special, inamovibilitatea membrilor USK nu este garantată de nicio normă specifică.

51

În această privință, situația membrilor USK se distinge, de exemplu, de cea a organismului de trimitere din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 6 octombrie 2015, Consorci Sanitari del Maresme (C‑203/14, EU:C:2015:664), în sensul că, după cum reiese din cuprinsul punctelor 11 și 20 din acea hotărâre, membrii organismului respectiv beneficiază de o garanție de inamovibilitate, pe durata mandatului lor, de la care nu se poate deroga decât pentru motivele enumerate în mod expres în reglementarea privind funcționarea organismului amintit.

52

În plus, decizia de revocare a membrilor USK aparține exclusiv ministrului federal al artelor, culturii, funcției publice și sportului, și anume un membru al puterii executive, fără să fi fost stabilite în prealabil criterii sau garanții precise.

53

Rezultă că legislația națională aplicabilă nu garantează că membrii USK se află la adăpost de presiuni exterioare, indiferent dacă acestea sunt directe sau indirecte, care pot genera îndoieli cu privire la independența lor, astfel încât acest organism nu îndeplinește cerința de independență proprie unei instanțe, privită sub aspectul său extern.

54

Din ansamblul elementelor care precedă reiese că USK nu poate fi calificată drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE.

55

Totuși, această împrejurare nu o scutește de obligația de a garanta aplicarea dreptului Uniunii cu ocazia adoptării deciziilor sale și de a lăsa neaplicate, dacă este necesar, dispozițiile naționale care ar contraveni unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct, întrucât astfel de obligații le revin în fapt tuturor autorităților naționale competente, iar nu numai autorităților jurisdicționale (Hotărârea din 21 ianuarie 2020, Banco de Santander, C‑274/14, EU:C:2020:17, punctul 78 și jurisprudența citată).

56

Pe de altă parte, trebuie arătat că din dosarul de care dispune Curtea și din informațiile furnizate de NADA în cursul ședinței reiese că SO a sesizat Österreichische Datenschutzbehörde (autoritatea austriacă de protecție a datelor) cu o plângere pentru încălcarea acestei protecții, în temeiul articolului 77 alineatul (1) din RGPD. Acest organ a adoptat o decizie de respingere, care face obiectul unei căi de atac în fața Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria) formulate în temeiul articolului 78 alineatul (1) din RGPD [a se vedea în această privință Hotărârea din 7 decembrie 2023, SCHUFA Holding (Liberarea de restul de datorie), C‑26/22 și C‑64/22, EU:C:2023:958, punctele 52 și 70]. Această cale de atac a fost suspendată în așteptarea unui răspuns din partea Curții la întrebările adresate în prezenta cauză.

57

Din toate cele care precedă rezultă că prezenta cerere de decizie preliminară este inadmisibilă.

58

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la organul de trimitere, este de competența acestuia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Cererea de decizie preliminară formulată de Unabhängige Schiedskommission Wien (Comisia Independentă de Arbitraj din Viena, Austria) prin decizia din 21 decembrie 2021, este inadmisibilă.