Cauza C‑437/22

Procedură penală

împotriva

R.M.
și
E.M

(cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 29 februarie 2024

„Trimitere preliminară – Agricultură – Politica agricolă comună – Sprijin pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 – Articolul 7 – Măsuri și sancțiuni administrative – Regulamentul nr. 1306/2013 – Articolele 54 și 56 – Regulamentul delegat nr. 640/2014 – Articolul 35 – Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat de la persoanele care au participat la comiterea abaterii – Noțiunea de «beneficiar»”

1. Agricultură – Finanțare de către FEADR – Închiderea conturilor – Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat – Debitori ai obligației de rambursare – Persoane nebeneficiare ale ajutorului care au furnizat în mod deliberat informații false în vedere obținerii acestuia – Includere

   [Regulamentul nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (39), art. 54 alin. (1) și art. 56 primul paragraf; Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 7; Regulamentul nr. 640/2014 al Comisiei, art. 35 alin. (6)]

   (a se vedea punctele 49-54 și 60-63 și dispozitiv 1)

2. Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare de către FEADR – Sprijin pentru dezvoltarea rurală – Refuzarea sau retragerea unui sprijin – Beneficiar care a furnizat dovezi false pentru a primi sprijinul – Noțiunea de beneficiar – Reprezentant al unei persoane juridice care a săvârșit acțiuni frauduloase în vederea obținerii unui sprijin pentru această persoană juridică – Excludere – Reprezentant care primește beneficii generate de persoana juridică – Lipsa incidenței

   [Regulamentul nr. 640/2014 al Comisiei, art. 35 alin. (6)]

   (a se vedea punctele 67 și 68 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Riigikohus (Curtea Supremă, Estonia), Curtea confirmă posibilitatea ca un stat membru să solicite rambursarea unui ajutor, finanțat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și plătit în mod nejustificat unei societăți beneficiare, direct persoanelor fizice care sunt reprezentanții săi legali atunci când acestea au săvârșit acțiuni frauduloase în vederea obținerii ajutorului respectiv, chiar dacă nu pot fi considerate ele însele ca fiind beneficiari ai ajutorului.

Societatea X OÜ, care a fuzionat cu societatea Y OÜ, a obținut ajutoare în cadrul programelor de dezvoltare rurală ale Estoniei pentru anii 2007-2013 și pentru anii 2014-2020.

R.M. și E.M., soția sa, au fost succesiv reprezentanții acestei societăți.

În cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva lui R.M. și a lui E.M., Viru Maakohus (Tribunalul de Primă Instanță din Viru, Estonia), iar ulterior Tartu Ringkonnakohus (Curtea de Apel din Tartu, Estonia), l‑au găsit pe R.M. vinovat de comiterea, în trei cazuri, a unor fraude privind subvențiile în beneficiul societății X, iar pe E.M. vinovată în calitate de coautoare a două dintre aceste fraude, întrucât au furnizat în mod deliberat informații false autorității estoniene competente pentru a obține ajutoarele în cauză.

În plus, instanțele menționate i‑au obligat R.M. și E.M. la plata către Republica Estonia a cuantumului acestor ajutoare, primite în mod nejustificat de societatea X.

R.M. și E.M. au formulat recursuri la Curtea Supremă, instanța de trimitere, considerând că recuperarea unui ajutor primit în mod nejustificat ar putea fi efectuată în mod valabil numai de la beneficiarul acestuia, și anume societatea Y care ar fi succedat societății X în drepturile și obligațiile sale în urma fuziunii acestor două societăți.

Instanța de trimitere, confirmând condamnarea lui R.M. și cea a lui E.M. pentru fraude privind subvențiile, exprimă îndoieli cu privire la posibilitatea de a pretinde de la aceștia rambursarea ajutoarelor în discuție.

În special, instanța de trimitere urmărește să afle, în primul rând, dacă dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii ( 1 ) permit continuarea procedurilor de recuperare a unui ajutor finanțat din FEADR și care a fost primit în mod nejustificat ca urmare a unor acțiuni frauduloase nu numai de la beneficiarul acestui ajutor, ci și de la persoanele care, fără a putea fi considerate beneficiare ale ajutorului menționat, au participat la abaterea care a determinat plata nejustificată a acestuia.

În al doilea rând, ea ridică în esență problema dacă, atunci când o persoană juridică a obținut un ajutor agricol ca urmare a unor acțiuni frauduloase imputabile reprezentanților săi, aceștia pot, în măsura în care, în fapt, acești reprezentanți sunt cei care primesc beneficiile pe care le generează respectiva persoană juridică, să fie considerați ca fiind „beneficiari” ai acestui ajutor în sensul dreptului Uniunii ( 2 ).

Aprecierea Curții

Pentru a răspunde la aceste întrebări, Curtea analizează în special contextul și obiectivele dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii.

Pe de o parte, considerentul (39) al Regulamentului nr. 1306/2013 subliniază necesitatea ca statele membre să prevină, să constate și să trateze eficient orice neregulă și că, în acest scop, acestea trebuie să aplice Regulamentul nr. 2988/95. În plus, articolul 54 alineatul (3) litera (b) din acest regulament, care permite statelor membre să nu continue procedurile de recuperare a unui ajutor primit în mod nejustificat în cazul în care recuperarea se dovedește imposibilă din cauza insolvenței, printre altele, „a persoanelor juridic responsabile pentru abatere”, ar fi lipsit de efect util de efect dacă nu ar fi posibilă continuarea procedurilor de recuperare a ajutorului respectiv de la aceste persoane.

Pe de altă parte, posibilitatea de a continua procedurile de recuperare a unui ajutor primit în mod nejustificat nu numai de la beneficiarul său, ci și de la persoanele care au furnizat în mod deliberat informații false în vederea obținerii acestuia contribuie la obiectivul de a proteja interesele financiare ale Uniunii ( 3 ), în special atunci când beneficiarul este o persoană juridică ce nu mai există sau nu mai dispune de resurse suficiente pentru a rambursa acest ajutor.

Pe de altă parte, faptul de a solicita acestor persoane să ramburseze un astfel de ajutor primit în mod nejustificat nu încalcă principiul securității juridice, în măsura în care reglementarea relevantă este suficient de clară în această privință.

Astfel, chiar dacă articolul 56 din Regulamentul nr. 1306/2013 nu prevede în mod explicit o obligație de rambursare a ajutorului pentru aceste persoane, articolul menționat trebuie interpretat în lumina considerentului (39) al acestui regulament. În plus, articolul 2 alineatul (1) litera (g) din acest regulament face trimitere în mod explicit la Regulamentul nr. 2988/95 în ceea ce privește definiția termenului „neregulă”. Or, în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 2988/95, rambursarea ajutorului poate fi de asemenea pusă în sarcina persoanelor care au participat la comiterea abaterii în cauză.

Curtea adaugă, în sfârșit, că dintr‑o astfel de analiză nu se poate deduce că reprezentanții unei persoane juridice care au săvârșit acțiuni frauduloase pentru a‑i permite acesteia din urmă să obțină un ajutor agricol pot fi calificați ei înșiși drept „beneficiari” ai ajutorului. Astfel, ei nu pot fi considerați ca fiind „beneficiari” ai acestui ajutor, în sensul Regulamentului delegat nr. 640/2014, dacă nu se încadrează în niciuna dintre cele trei categorii de persoane vizate de articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 1 ( 4 ) din acesta, chiar dacă, în fapt, acești reprezentanți sunt cei care primesc beneficiile pe care le generează această persoană juridică.

( 1 ) Este vorba despre articolul 56 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1200/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549) coroborat, pe de o parte, cu articolul 54 din acest regulament, precum și cu articolul 35 alineatul (6) prima teză din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48) și, pe de altă parte, citit în lumina articolului 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).

( 2 ) În special în sensul articolului 35 alineatul (6) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul (1) din acest regulament delegat.

( 3 ) Astfel cum este prevăzut de articolul 58 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1306/2013. A se vedea de asemenea obiectivul eficienței combaterii fraudei, menționat la al patrulea considerent al Regulamentului nr. 2988/95.

( 4 ) Și anume fermierul, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608), beneficiarul care trebuie să respecte cerințele de ecocondiționalitate în sensul articolului 92 din Regulamentul nr. 1306/2013 și/sau beneficiarul unui sprijin pentru dezvoltare rurală, așa cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320).