Cauza C‑189/11

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Spaniei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 306-310 — Regimul special pentru agențiile de turism — Divergențe între versiunile lingvistice — Legislație națională care prevede aplicarea acestui regim special altor persoane decât călătorii — Noțiunile «călător» și «client» — Excluderea anumitor vânzări către public de la regimul special menționat — Înscrierea pe factură a unui cuantum al TVA‑ului deductibil fără legătură cu cel datorat sau achitat în amonte — Stabilirea globală a bazei de impozitare pentru o perioadă dată — Incompatibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 26 septembrie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luare în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regimul special pentru agențiile de turism – Obiectiv – Abordare întemeiată pe noțiunea de client – Lipsa încălcării – Abordare întemeiată pe noțiunea de călător – Neconformitate cu regimul special pentru agențiile de turism

   [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 26 alin. (2)-(4), și Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306-310]

3. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regimul special pentru agențiile de turism – Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii – Agenții de turism care aplică regimul menționat în calitate de intermediari

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306 alin. (1) al doilea paragraf]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcina probei care revine Comisiei – Prezentarea unor elemente care indică neîndeplinirea obligațiilor – Respingere în sarcina statului membru incriminat

   [art. 4 alin (3) UE; art. 258 TFUE]

5. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regimul special pentru agențiile de turism – Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii – Mențiune pe factură a unui cuantum al taxei pe valoarea adăugată fără nicio legătură cu taxa suportată efectiv de client – Autorizare de deducere a acestui cuantum – Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 și 226)

6. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regimul special pentru agențiile de turism – Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii – Stabilire globală a bazei impozabile pentru o anumită perioadă – Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 308)

7. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regimul special pentru agențiile de turism – Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii – Excludere de la aplicarea respectivului regim special a anumitor vânzări către public – Domeniu de aplicare – Agenții care vând cu amănuntul care acționează ca intermediari pentru o agenție tur‑operatoare – Excludere – Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56 și 57)

2.  În materie fiscală, regimul special pentru agențiile de turism urmărește un obiectiv de simplificare a normelor referitoare la taxa pe valoarea adăugată aplicabile agențiilor respective. Acesta urmărește, de asemenea, repartizarea veniturilor provenite din perceperea acestei taxe în mod echilibrat între statele membre, asigurând, pe de o parte, atribuirea veniturilor din taxa pe valoarea adăugată aferente fiecărui serviciu individual statului membru în care are loc consumarea finală a serviciului și, pe de altă parte, atribuirea celor aferente marjei agenției de turism statului membru în care aceasta din urmă își are sediul.

   Abordarea întemeiată pe noțiunea de client este cea mai în măsură să atingă aceste două obiective, permițând agențiilor de turism să beneficieze de norme simplificate, oricare ar fi tipul de clienți cărora acestea le prestează servicii, favorizând astfel o repartizare echilibrată a veniturilor între statele membre.

   Împrejurarea că, la adoptarea, în anul 1977, a regimului special pentru agențiile de turism, majoritatea acestora din urmă își vindeau serviciile direct consumatorilor finali nu implică faptul că legiuitorul a înțeles să limiteze respectivul regim special la acest tip de vânzări și să excludă de la acesta vânzările către alți operatori.

   Dispozițiile articolelor 306-310 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate urmând abordarea întemeiată pe noțiunea de client.

   (a se vedea punctele 59-61 și 69)

3.  În materie de taxă pe valoarea adăugată, riscul ca agențiile de turism să aplice regimul special al agențiilor de turism chiar și atunci când acționează în calitate de intermediari nu este fondat ținând seama de termenii expliciți ai articolului 306 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată care exclud, în orice caz, o astfel de posibilitate.

   (a se vedea punctul 68)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 81)

5.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 168 și 226 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care autorizează agențiile de turism, în cazul unui serviciu de călătorie oferit altei persoane impozabile, care nu conține decât prestații efectuate pe teritoriul național, să înscrie pe facturi un cuantum global al taxei menționate care nu are nicio legătură cu taxa suportată efectiv de client și care îl autorizează pe acesta din urmă, în cazul în care este persoană impozabilă, să deducă această sumă globală din taxa datorată.

   Astfel, în scopul de a asigura neutralitatea taxei menționate, cuantumul taxei deduse trebuie să corespundă exact cuantumului taxei datorate ori achitate în amonte. De asemenea, menționarea pe factură a unui cuantum corespunzător unui procent din prețul total facturat nu respectă normele referitoare la conținutul facturilor menționate la articolul 226 din Directiva 2006/112.

   În plus, o dispoziție națională care nu permite o deducere eventuală decât în cazurile în care serviciile sunt prestate pe teritoriul național instaurează o discriminare pe criterii de naționalitate, de asemenea incompatibilă cu sistemul comun al taxei în cauză.

   (a se vedea punctele 91, 94, 95 și 106 și dispozitiv 1)

6.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 308 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care autorizează agențiile de turism, în măsura în care beneficiază de regimul special menționat, să stabilească baza de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată în mod global pentru fiecare perioadă fiscală.

   Astfel, baza de impozitare trebuie să fie stabilită conform articolului 308 din Directiva 2006/112, prin raportare la fiecare prestare unică de servicii furnizată de agenția de turism, și nu în mod global.

   (a se vedea punctele 103 și 106 și dispozitiv 1)

7.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 306 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care exclude de la regimul special pentru agențiile de turism vânzările către public de călătorii organizate de agenții tur‑operatoare, efectuate de agențiile care vând cu amănuntul și care acționează în nume propriu.

   (a se vedea punctul 106 și dispozitiv 1)

Cauza C‑189/11

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Spaniei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 306-310 — Regimul special pentru agențiile de turism — Divergențe între versiunile lingvistice — Legislație națională care prevede aplicarea acestui regim special altor persoane decât călătorii — Noțiunile «călător» și «client» — Excluderea anumitor vânzări către public de la regimul special menționat — Înscrierea pe factură a unui cuantum al TVA‑ului deductibil fără legătură cu cel datorat sau achitat în amonte — Stabilirea globală a bazei de impozitare pentru o perioadă dată — Incompatibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 26 septembrie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene — Interpretare — Texte plurilingve — Divergențe între diferitele versiuni lingvistice — Luare în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

2. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Regimul special pentru agențiile de turism — Obiectiv — Abordare întemeiată pe noțiunea de client — Lipsa încălcării — Abordare întemeiată pe noțiunea de călător — Neconformitate cu regimul special pentru agențiile de turism

   [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 26 alin. (2)-(4), și Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306-310]

3. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Regimul special pentru agențiile de turism — Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii — Agenții de turism care aplică regimul menționat în calitate de intermediari

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306 alin. (1) al doilea paragraf]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Proba neîndeplinirii obligațiilor — Sarcina probei care revine Comisiei — Prezentarea unor elemente care indică neîndeplinirea obligațiilor — Respingere în sarcina statului membru incriminat

   [art. 4 alin (3) UE; art. 258 TFUE]

5. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Regimul special pentru agențiile de turism — Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii — Mențiune pe factură a unui cuantum al taxei pe valoarea adăugată fără nicio legătură cu taxa suportată efectiv de client — Autorizare de deducere a acestui cuantum — Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 și 226)

6. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Regimul special pentru agențiile de turism — Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii — Stabilire globală a bazei impozabile pentru o anumită perioadă — Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 308)

7. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Regimul special pentru agențiile de turism — Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special în privința altor persoane decât călătorii — Excludere de la aplicarea respectivului regim special a anumitor vânzări către public — Domeniu de aplicare — Agenții care vând cu amănuntul care acționează ca intermediari pentru o agenție tur‑operatoare — Excludere — Neîndeplinirea obligațiilor

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56 și 57)

2.  În materie fiscală, regimul special pentru agențiile de turism urmărește un obiectiv de simplificare a normelor referitoare la taxa pe valoarea adăugată aplicabile agențiilor respective. Acesta urmărește, de asemenea, repartizarea veniturilor provenite din perceperea acestei taxe în mod echilibrat între statele membre, asigurând, pe de o parte, atribuirea veniturilor din taxa pe valoarea adăugată aferente fiecărui serviciu individual statului membru în care are loc consumarea finală a serviciului și, pe de altă parte, atribuirea celor aferente marjei agenției de turism statului membru în care aceasta din urmă își are sediul.

   Abordarea întemeiată pe noțiunea de client este cea mai în măsură să atingă aceste două obiective, permițând agențiilor de turism să beneficieze de norme simplificate, oricare ar fi tipul de clienți cărora acestea le prestează servicii, favorizând astfel o repartizare echilibrată a veniturilor între statele membre.

   Împrejurarea că, la adoptarea, în anul 1977, a regimului special pentru agențiile de turism, majoritatea acestora din urmă își vindeau serviciile direct consumatorilor finali nu implică faptul că legiuitorul a înțeles să limiteze respectivul regim special la acest tip de vânzări și să excludă de la acesta vânzările către alți operatori.

   Dispozițiile articolelor 306-310 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate urmând abordarea întemeiată pe noțiunea de client.

   (a se vedea punctele 59-61 și 69)

3.  În materie de taxă pe valoarea adăugată, riscul ca agențiile de turism să aplice regimul special al agențiilor de turism chiar și atunci când acționează în calitate de intermediari nu este fondat ținând seama de termenii expliciți ai articolului 306 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată care exclud, în orice caz, o astfel de posibilitate.

   (a se vedea punctul 68)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 81)

5.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 168 și 226 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care autorizează agențiile de turism, în cazul unui serviciu de călătorie oferit altei persoane impozabile, care nu conține decât prestații efectuate pe teritoriul național, să înscrie pe facturi un cuantum global al taxei menționate care nu are nicio legătură cu taxa suportată efectiv de client și care îl autorizează pe acesta din urmă, în cazul în care este persoană impozabilă, să deducă această sumă globală din taxa datorată.

   Astfel, în scopul de a asigura neutralitatea taxei menționate, cuantumul taxei deduse trebuie să corespundă exact cuantumului taxei datorate ori achitate în amonte. De asemenea, menționarea pe factură a unui cuantum corespunzător unui procent din prețul total facturat nu respectă normele referitoare la conținutul facturilor menționate la articolul 226 din Directiva 2006/112.

   În plus, o dispoziție națională care nu permite o deducere eventuală decât în cazurile în care serviciile sunt prestate pe teritoriul național instaurează o discriminare pe criterii de naționalitate, de asemenea incompatibilă cu sistemul comun al taxei în cauză.

   (a se vedea punctele 91, 94, 95 și 106 și dispozitiv 1)

6.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 308 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care autorizează agențiile de turism, în măsura în care beneficiază de regimul special menționat, să stabilească baza de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată în mod global pentru fiecare perioadă fiscală.

   Astfel, baza de impozitare trebuie să fie stabilită conform articolului 308 din Directiva 2006/112, prin raportare la fiecare prestare unică de servicii furnizată de agenția de turism, și nu în mod global.

   (a se vedea punctele 103 și 106 și dispozitiv 1)

7.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 306 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată un stat membru care exclude de la regimul special pentru agențiile de turism vânzările către public de călătorii organizate de agenții tur‑operatoare, efectuate de agențiile care vând cu amănuntul și care acționează în nume propriu.

   (a se vedea punctul 106 și dispozitiv 1)