52008DC0384

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.6.2008

COM(2008) 384 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Răspunsul la provocarea reprezentată de preţurile petrolului

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Răspunsul la provocarea reprezentată de preţurile petrolului

INTRODUCERE

Lumea a beneficiat în ultimii zece ani de o lungă perioadă de creştere. Globalizarea şi dezvoltarea marilor economii emergente precum China şi India au contribuit la scoaterea din starea de sărăcie a milioane de oameni, deschizându-le drumul spre prosperitate. UE a beneficiat în egală măsură, extinzându-şi pieţele de desfacere pentru bunurile şi serviciile proprii şi creând noi locuri de muncă pentru europeni. Cu toate acestea, mare parte a acestei creşteri s-a bazat pe ipoteza că materiile prime necesare pentru susţinerea creşterii consumului vor fi în continuare uşor accesibile şi disponibile din abundenţă. Devine din ce în ce mai evident faptul că numeroase materii prime nu sunt inepuizabile şi că presiunea impusă de creşterea cererii va determina creşterea preţurilor pentru materiile prime cele mai rare. Această realitate am simţit-o cu toţii intens în viaţa cotidiană o dată cu explozia preţurilor la petrol şi alimente. Cu toate că este evidentă necesitatea unei reacţii pe termen scurt din partea guvernelor pentru a atenua impactul asupra celor mai vulnerabile categorii ale societăţii europene, apare cu claritate şi nevoia unei tranziţii pe termen lung la modalităţi de producţie şi consum mai durabile. UE a fost printre promotorii transmiterii acestui mesaj în apelurile sale de a lupta împotriva schimbărilor climatice. Există motive temeinice de ordin economic, social, precum şi legate de mediu şi de securitate pentru a promova o mai mare eficienţă energetică şi pentru a dezvolta alternative durabile la combustibilii fosili. Scopul acestei comunicări este de a oferi o bază pentru dezbaterile din Consiliul European, precum şi cu partenerii UE şi părţile interesate cu privire la modalităţile de adaptare la creşterea preţurilor petrolului în următorii ani. Există o legătură evidentă între analizele şi recomandările expuse în prezentul document şi recenta comunicare a Comisiei privind creşterea preţurilor la alimente[1]. Împreună, acestea oferă un cadru care să susţină statele membre să facă faţă efectelor imediate ale creşterilor dramatice ale preţurilor, precum şi modalităţi de a se adapta pe termen mediu şi lung noilor constrângeri impuse de resurse, astfel încât să transforme provocările în oportunităţi.

Preţurile internaţionale ale petrolului au atins recent un maxim istoric. Estimările indică faptul că actualele preţuri ridicate ale petrolului vor avea efecte pe termen lung, respectiv de reducere a creşterii economice şi de majorare a inflaţiei la nivelul întregii economii a UE. Ca urmare a costurilor ridicate ale factorilor de producţie şi de transport, preţurile crescute ale petrolului determină majorarea preţurilor la alimente. Aceste preţuri ridicate reduc puterea de cumpărare a tuturor cetăţenilor UE, afectând cel mai puternic familiile cu venituri reduse şi exercitând presiuni asupra întreprinderilor. Sectoarele mari consumatoare de energie, precum şi transportul şi agricultura, şi în special pescuitul, sunt cele mai afectate şi se confruntă cu un dificil proces de adaptare. La nivel global, creşterea preţurilor petrolului are ca rezultat un transfer de venituri important de la ţările consumatoare spre ţările producătoare de petrol, şi astfel dinspre UE către un număr redus de ţări terţe. De exemplu, creşterea preţurilor medii ale petrolului în acest an, comparativ cu anul 2007, rezultă într-o creştere cu aproximativ 80 de miliarde de euro a transferului anual de venituri din UE către ţările producătoare de petrol.

Cu toate că proporţia costurilor energetice în PIB s-a diminuat, economia UE este mai dependentă astăzi de importurile de petrol decât era în 1995[2] şi, prin urmare, mai expusă efectelor produse de variaţiile preţurilor. Creşterile bruşte ale preţurilor din trecut erau, în mare parte, rezultatul unor factori de natură temporară. De această dată, creşterea preţurilor petrolului provine dintr-o transformare structurală a echilibrului dintre cererea şi oferta de petrol în economia globală, ceea ce face probabilă menţinerea preţurilor la un nivel ridicat pe termen mediu şi lung.

UE a anticipat această transformare structurală în deciziile sale de orientare spre economia de energie, dezvoltarea energiilor regenerabile şi transformarea UE într-o economie cu emisii scăzute de carbon, cu un randament energetic ridicat şi mai puţin dependentă de importurile energetice. O reacţie hotărâtă în prezent va permite menţinerea competitivităţii şi flexibilităţii economiei UE pe piaţa globalizată a produselor, serviciilor şi produsele de bază. De asemenea, va crea noi oportunităţi de cercetare, inovare şi investiţii care vor putea fi exploatate de companiile din UE.

Prin urmare, răspunsul strategic la şocul actual reprezentat de preţul ridicat al petrolului ar trebui să faciliteze aceste transformări şi să pregătească adaptarea economiei UE la noul context creat de preţurile petrolului. Acest proces ar trebui însoţit de măsuri eficace de atenuare a efectelor pe termen scurt ale acestor adaptări asupra celor mai vulnerabile categorii ale societăţii europene. Cu toate acestea, trebuie să învăţăm, de asemenea, din greşelile trecutului, astfel încât aceste măsuri să fie bine direcţionate şi să evite crearea de noi efecte de distorsionare. În acelaşi timp, trebuie garantată securitatea aprovizionării cu energie a UE pentru a reduce vulnerabilitatea la posibilele fluctuaţii viitoare ale preţurilor de pe piaţa internaţională.

EXPLOZIA PREţULUI PETROLULUI

În ultimele luni, preţurile petrolului au înregistrat o creştere bruscă şi accentuată, atingând, în termeni reali, cel mai ridicat nivel de la sfârşitul anilor '70. La sfârşitul lunii mai, petrolul brut Brent era comercializat cu aproximativ 132 de dolari pe baril, nivel ce depăşeşte dublul preţului practicat cu un an în urmă. Preţul mediu al petrolului pentru primele 5 luni ale anului 2008 s-a situat la nivelul de 105 dolari, comparativ cu o medie de aproximativ 73 de dolari pe baril în 2007, când preţurile erau deja triple în comparaţie cu cele din 2002 (25 de dolari). Fluctuaţiile cursurilor de schimb şi, în special, deprecierea dolarului, au atenuat, într-o oarecare măsură, efectele acestor creşteri asupra economiei UE. Cu toate acestea, în mai 2008, preţurile calculate în euro erau cu 90% mai ridicate, în raport cu începutul anului 2007.

Preţurile de consum ale combustibililor au crescut în mod accentuat în UE ca urmare a tendinţei de creştere a preţului petrolului brut. Cu toate că procentul de creştere este mai scăzut pentru preţurile de consum datorită proporţiei impozitării, preţurile de consum medii la nivelul UE-27, de la începutul anului, au crescut cu 6% pentru benzină (Euro-super 95), cu 14% pentru motorină şi cu 17% pentru combustibilul de încălzire. În anumite sectoare, precum combustibilii folosiţi în sectorul maritim şi transportul aerian, care nu sunt impozitate, procentele de creştere au fost şi mai ridicate.

Preţurile gazului şi ale cărbunelui au urmat aceeaşi tendinţă, crescând, în ultimele 12 luni, în acelaşi ritm sau mai repede decât preţurile petrolului Aceasta înseamnă că preţurile ridicate ale petrolului au avut ca rezultat preţuri ridicate ale energiei, punând presiune pe creşterea preţurilor utilităţilor în întreaga Europă.

Nivelul preţurilor reale actuale este superior nivelului maxim atins la începutul anilor '80. Evoluţia preţurilor petrolului brut[3] reflectă faptul că preţurile ridicate nu reprezintă evenimente izolate. Cu toate acestea, în 2001, preţurile reale, care rămăseseră la un nivel constant timp de zece ani, au început să crească în mod constant, cunoscând o accelerare accentuată în 2007. Analiştii prevăd că preţurile riscă să rămână ridicate sau să crească, în continuare, în următoarele luni.

DE CE AU CRESCUT PREţURILE? O INTERACţIUNE COMPLEXă A FACTORILOR LEGAţI DE CERERE şI OFERTă

Recenta creştere bruscă a preţurilor petrolului este, în mare parte, rezultatul unei transformări structurale importante a cererii şi ofertei de petrol existente în economia mondială.

O ofertă de petrol constantă sau chiar în uşoară scădere are dificultăţi în a face faţă ritmului de creştere a cererii la nivel mondial. Şocurile petroliere anterioare, precum cel din anii '70, au fost rezultatul unor restrângeri ale ofertei impuse de ţările producătoare. De această dată, o serie complexă de factori legaţi de cerere şi ofertă interacţionează, având ca efect creşterea preţurilor.

Consumul de petrol în ţările OCDE este în scădere. Încetinirea creşterii economice, creşterea preţurilor şi politicile de promovare a eficienţei energetice sunt la originea scăderii cererii în ţările OCDE, încă din 2005. Agenţia Internaţională a Energiei estimează continuarea acestei tendinţe şi în 2008.

Creşterea cererii în restul lumii este indusă de economiile emergente, în special China şi India. Se preconizează creşterea importurilor nete de petrol reunite ale acestor două ţări de la 5,4 milioane de barili pe zi (Mb/z) în 2006, la 19,1 Mb/z în 2030 - cifră care depăşeşte, considerate împreună, importurile curente ale Statelor Unite şi Japoniei[4]. De asemenea, cererea creşte cu rapiditate şi în ţările producătoare din Orientul Mijlociu şi Asia. În 2008, creşterea cererii ţărilor care nu fac parte din OCDE este de 3,7% sau 1,4 Mb/z. Creşterea economică şi veniturile suplimentare din exporturile de petrol justifică această creştere.

În plus, în multe ţări, cererea este susţinută de subvenţiile existente pentru combustibili, destinate să protejeze consumatorii interni de explozia preţurilor. Aceste subvenţii generează costuri ridicate pentru finanţele publice, deturnând resurse care ar putea fi folosite pentru politicile de creştere şi de dezvoltare pe termen lung. Unele ţări şi-au exprimat intenţia de a întrerupe sau reduce subvenţiile sau controlul asupra preţurilor (Malaezia, India, Indonezia, Taiwan şi Tailanda). Pentru moment, China plafonează preţul pentru a limita inflaţia.

În acest context, pe termen scurt, este puţin probabil ca producţia de petrol să facă faţă unei creşteri susţinute a cererii.

O gamă largă de constrângeri şi incertitudini influenţează gradul şi viteza cu care poate fi exploatată capacitatea excedentară . Multe din câmpurile petroliere existente au ajuns la maturitate şi au o capacitate de producţie în scădere. AIE estimează că 3 milioane de barili suplimentari pe zi sunt necesari în fiecare an pentru a compensa scăderea ofertei existente.

Numărul şi mărimea noilor câmpuri de petrol se diminuează. Preţurile stabile scăzute din trecut şi incertitudinile legate de viitorul nivel al cererii au redus explorarea de noi câmpuri petroliere şi au limitat investiţiile în tehnologie. Forarea noilor câmpuri petroliere şi exploatarea acestora sunt costisitoare şi necesită un orizont lung de timp. În prezent, costul de dezvoltare al unui câmp petrolier este dublu în raport cu acum trei ani. Multe din noile câmpuri potenţiale se află în „depozite neconvenţionale”, în zone greu accesibile, precum nisipuri bituminoase sau şisturi. Taxele de extracţie ridicate impuse de anumite ţări producătoare pot, de asemenea, să descurajeze noile investiţii în amonte. Cu alte cuvinte, sunt necesare preţuri mai ridicate pentru susţinerea dezvoltării unor noi surse de aprovizionare. Pe lângă costurile ridicate, exploatarea „depozitelor neconvenţionale” ar avea efecte extrem de negative asupra mediului, respectiv emisii de gaze cu efect de seră mai ridicate în raport cu sursele convenţionale. O dificultate suplimentară este reprezentată de deficitul de echipamente şi personal care să aibă calificările tehnologice şi competenţele inginereşti corespunzătoare pentru a lucra în noile câmpuri de exploatare.

Cel mai mare potenţial de expansiune pentru viitoarea producţie de petrol este concentrat în Orientul Mijlociu şi ţările OPEC, unde companiile de stat domină procesele de extracţie şi producţie . Companiile naţionalizate sunt mai puţin receptive la forţele pieţei şi mai puţin dispuse să investească în tehnologiile avansate. OPEC a menţinut o politică foarte prudentă în ceea ce priveşte o eventuală creştere a ofertei de petrol brut şi realizarea de investiţii importante pentru creşterea capacităţii de producţie.

De asemenea, blocaje în ceea ce priveşte rafinarea şi constrângeri legate de capacitate au influenţat în mod negativ nivelul aprovizionării. Capacitatea globală de rafinare nu a crescut în ultimii ani deoarece investiţiile necesare nu au fost considerate viabile în condiţiile unui preţ scăzut al petrolului. În plus, costurile construirii de noi rafinării au crescut exponenţial. Problemele recente legate de rafinare cauzate de uraganele Katrina şi Rita în Statele Unite şi Golful Mexic au redus şi mai mult capacitatea de producţie. În Europa, în timp ce capacitatea generală este satisfăcătoare, rafinăriile nu dispun de echipamentele necesare pentru a prelucra în cantităţi suficiente anumite tipuri de combustibili, precum motorina, fapt care creează o dependenţă a Europei faţă de Statele Unite privind transferul surplusului său de benzină şi faţă de Rusia în ceea ce priveşte compensarea deficitului producţiei europene de motorină.

Alţi factori de natură temporară au accentuat tendinţa de creştere a preţurilor

Anumiţi factori au drept consecinţă faptul că producţia la capacitate maximă în anumite regiuni ale lumii este greu de realizat , respectiv sabotajele ocazionale ale conductelor sau ameninţarea reprezentată de conflictele armate din Nigeria şi Irak, afectarea capacităţii de extracţie în Golful Mexic ca urmare a vremii nefavorabile, precum şi problemele de securitate din întreaga zonă a Golfului Persic.

Deprecierea dolarului a contribuit la presiunea asupra preţurilor petrolului , întrucât investiţiile în petrol au fost considerate drept o formă importantă de protecţie împotriva devalorizărilor ulterioare ale acestei monede şi a reapariţiei inflaţiei.

În mod similar pieţelor altor produse de bază, pe pieţele mondiale ale petrolului au fost injectate noi capitaluri de către investitori care caută alternative într-un context agitat al pieţelor financiare. În primul trimestru al anului 2008, intrările de pe piaţa materiilor prime au fost estimate la 70 de miliarde de dolari, ceea ce reflectă o creştere bruscă în cadrul unei tendinţe evidente care a putut fi observată de-a lungul mai multor ani. Cu toate acestea, nivelul influenţei asupra preţurilor petrolului ca urmare a creşterii activităţilor investitorilor fără caracter comercial, este neclar în acest moment. Există indicii că legăturile între pieţele la termen şi pieţele spot au avut ca rezultat recenta volatilitate a preţurilor pe termen scurt, deşi este necesară o analiză mai aprofundată a acestor evoluţii.

Ca perspectivă, creşterea preţurilor petrolului reprezintă, mai degrabă, o parte a unei transformări structurale, decât un fenomen temporar.

În perspectivele sale energetice mondiale pentru 2007, Agenţia Internaţională a Energiei a atras atenţia asupra cererii crescânde de aprovizionare cu energie din partea ţărilor care nu fac parte din OCDE, în special China şi India, şi a estimat că, în contextul politicilor energetice actuale, cererea mondială de energie în 2030 ar putea fi cu 50% mai mare decât în 2007, combustibilii fosili continuând să fie preponderenţi printre tipurile de combustibili existente şi să reprezinte 84% din creşterea globală a cererii de energie primară între 2005 şi 2030. Cu toate că este de aşteptat ca resursele petroliere să satisfacă creşterea cererii, aceasta presupune realizarea de investiţii adecvate pentru a combate problema capacităţii insuficiente de-a lungul lanţului valoric al petrolului, precum şi concentrarea producţiei în ţările OPEC. Este probabilă rămânerea la un nivel scăzut a capacităţilor excedentare.

Dacă reorientarea strategică decisă de Consiliul European nu este pusă în practică, nevoile energetice în creştere ale UE vor continua să fie satisfăcute de combustibilii fosili, bazându-se şi mai mult pe importuri. Scenariile de referinţă[5] ale Comisiei Europene pentru 2030 preconizează că nevoile energetice totale ale UE-27 vor fi cu 11% mai ridicate în 2030 în raport cu 2005, în pofida unei îmbunătăţiri moderate a intensităţii energetice globale a economiilor europene[6]. Petrolul ar rămâne cel mai important combustibil, chiar dacă, în 2030, consumul acestuia ar depăşi nivelurile actuale cu doar 6%. Proporţia combustibililor fosili în cadrul consumului total de energie ar scădea uşor până în 2030, ca urmare a unei scăderi limitate în folosirea combustibililor solizi şi pe bază de petrol şi a creşterii folosirii gazului natural, pentru acesta din urmă fiind preconizată o creştere considerabilă a cererii până în 2030.

Fără punerea în aplicare a deciziilor Consiliului European, se estimează că proporţia energiilor regenerabile în cadrul consumului de energie primară va atinge doar 12% în 2030. Aceasta ar acoperi aproape 60% din creşterea consumului de energie primară, între 2005 şi 2030, respectiv echivalentul a 200 de milioane de tone de petrol, însă în absenţa punerii în practică a măsurilor suplimentare convenite, nu ar atinge obiectivul fixat pentru 2020 de 20% din consumul total de energie. Fără noi decizii de investiţii, proporţia energiei nucleare în consumul total de energie ar scădea uşor, de la 14% în 2005 la doar 10% în 2030. În general, fără stimulentul oferit de noile decizii strategice, proporţia surselor de energie interne, fără emisii de carbon, ar creşte uşor, de la 21% în 2005 la 22% în 2030. Prin urmare, dependenţa de importuri ar creşte cu 14%, ajungând la 67% în 2030. Europa ar fi dependentă de importuri în ceea ce priveşte 95% din consumul său petrolier. De asemenea, importurile de gaz ar creşte de la nivelul actual de 58% la 84%. Conform acestui scenariu de proiectare pe baza tendinţelor actuale, fără a lua în considerare deciziile Consiliului European, emisiile de carbon legate de energie ale UE-27 ar creşte în mod semnificativ, depăşind cu 5,1% în 2020 nivelul anului 1990 şi cu 5,4% în 2030. Aceste proiecţii reflectă în mod evident necesitatea luării unor decizii şi a implementării cu rapiditate a obiectivelor convenite de Consiliul European pentru 2020.

EFECTELE ASUPRA ECONOMIEI UE

Inflaţia

Creşterea preţurilor petrolului este o sursă de inflaţie la nivelul UE. Recentele creşteri ale inflaţiei sunt datorate, în mare parte, creşterii preţurilor energiei şi alimentelor, care reprezintă, în medie, 10% şi, respectiv, 20% din cheltuielile unei gospodării. În zona Euro, în ultimul trimestru al anului 2007, contribuţia inflaţiei preţurilor energiei la creşterea indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) a fost, în medie, de 0,8%. De asemenea, preţurile anumitor produse agricole, precum grâul, produsele lactate şi carnea, au cunoscut o creştere accentuată. Cu toate acestea, în cadrul UE există diferenţe importante în ceea ce priveşte contribuţia preţurilor alimentelor şi energiei la inflaţia globală, ca urmare a variaţiilor procentelor relative ale cheltuielilor globale ale unei gospodării legate de alimente şi energie, precum şi existenţei în anumite ţări a preţurilor administrate la combustibilii lichizi şi electricitate. De asemenea, nivelul concurenţei existente pe pieţele energiei poate influenţa evoluţiile preţurilor din diferite ţări. Estimările pentru zona Euro lărgită indică faptul că efectul direct al unei creşteri de 10 euro a preţurilor petrolului în anul ulterior respectivei creşteri ar avea ca efect o majorare a inflaţiei de aproximativ 0,6 - 0,8% puncte procentuale.

În general, este probabil ca preţurile petrolului să rămână ridicate pe termen lung. Gospodăriile cele mai defavorizate pentru care energia şi produsele alimentare reprezintă o parte importantă a cheltuielilor, vor fi cele mai afectate.

Efectele asupra gospodăriilor

Costurile privind energia constituie o parte importantă a bugetelor gospodăriilor şi se estimează ca această tendinţă să se accentueze în viitor. Aceasta înseamnă că europenii vor trebui să aloce fonduri suplimentare pentru plata facturilor la energie. Între aprilie 2007 şi aprilie 2008, rata de creştere a preţurilor combustibililor lichizi folosiţi în scopuri casnice şi pentru transport personal a depăşit cu mult indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC), raportat la aceeaşi perioadă. La nivel european, IAPC a crescut cu 3,6%, preţurile combustibililor lichizi pentru scopuri casnice cu 35,2% şi cele ale combustibililor pentru mijloacele de transport cu 12,7%. Cu toate acestea, creşterile preţurilor combustibililor afectează în mod diferit statele membre. Cea mai mare rată de creştere a avut loc în Regatul Unit (69,1%), în timp ce pentru o serie de state membre (Belgia, Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Luxemburg), ratele de creştere au depăşit media europeană.

Ratele de creştere a preţurilor combustibililor destinaţi transportului individual au fost mult mai omogene, cea mai mare fiind în Estonia (25,1%) şi cea mai scăzută în Slovenia (4,8%). În plus, există repercusiuni asupra altor elemente semnificative din cadrul bugetului unei gospodării, precum cheltuielile legate de bunurile transportate.

Consecinţe sectoriale ale creşterii preţurilor petrolului

În sectorul pescuitului , la nivelul preţurilor actuale, costurile combustibililor sunt estimate la mai mult de 2,4 miliarde de euro pe an, reprezentând echivalentul a mai mult de 30% din valoarea descărcărilor de peşte la nivelul UE. Anumiţi operatori, în special traulerele, sunt cel mai puternic afectaţi, întrucât costurile legate de combustibili pot reprezenta până la 50% din venituri. Prin contrast, în ultimii ani, preţurile la peşte au stagnat sau chiar au scăzut. Prin urmare, la nivelul preţului actual al combustibililor, segmentele industriei de pescuit cu traulere înregistrează pierderi sau doar profituri nesemnificative. Pentru industria pescuitului, presiunea economică externă crescută exercitată de creşterile preţurilor petrolului se adaugă presiunilor existente reprezentate de capacitatea excedentară a flotelor şi de eroziunea bazei de resurse cauzată de pescuitul în exces.

Creşterea preţurilor petrolului poate avea un impact semnificativ în ceea ce priveşte profitabilitatea şi competitivitatea sectorului agricol . Impactul asupra veniturilor exploataţiilor agricole familiale va fi diferit pentru statele membre, nu numai în funcţie de structura costurilor, ci şi de profitabilitatea sectorului agricol. Costurile influenţate direct de preţurile petrolului (combustibili, îngrăşăminte şi protecţia culturilor) în ansamblul costurilor exploataţiilor agricole variază în mod considerabil, în funcţie de sectorul agricol.

Petrolul continuă să domine sectorul transporturilor , reprezentând 97% din consumul de energie. Costurile de transport pentru sectorul industrial pot varia între 1% şi 10% din valoarea produsului final. Gospodăriile cheltuie 13,6% din consumul final total pe transport, Prin urmare, o dublare a preţurilor petrolului brut ar avea ca rezultat o creştere între 12% şi 15% a costului transportului, care s-ar putea ridica la aproape 1% din consumul final al gospodăriilor. În sectorul aerian, Asociaţia Internaţională de Transport Aerian (IATA) preconizează o pierdere de 2,3 miliarde dolari în 2008, având ca referinţă preţul de 106,5 dolari pe baril.

Este de aşteptat ca anumite sectoare industriale care sunt dependente într-un grad ridicat de combustibili pentru desfăşurarea activităţilor, să fie afectate în mod deosebit de creşterea preţurilor petrolului. În industria chimică de bază, petrolul şi gazul constituie principalele componente ale costurilor, petrolul reprezentând, în acelaşi timp, atât principalul intermediar de sinteză, cât şi sursă de energie. Creşterea preţului petrolului are efecte directe asupra preţurilor majorităţii produselor chimice intermediare folosite la producerea plasticului şi cauciucului.

În sectorul automobilelor , este probabil ca aceste creşteri de preţ ale petrolului să stimuleze cercetarea şi comercializarea unor automobile mai eficiente din punct de vedere energetic şi să încurajeze investiţiile privind randamentul combustibililor. În prezent, majoritatea eforturilor sunt depuse în direcţia reducerii impactului consumului de energie pe baza combustibililor tradiţionali. În condiţiile preţurilor actuale ale benzinei, atenţia consumatorului se redirecţionează spre costurile de funcţionare, oferind astfel un argument comercial industriei să-şi îmbunătăţească eficienţa folosirii combustibililor şi să-şi adapteze strategiile de comercializare.

De asemenea, preţurile ridicate ale petrolului pot oferi oportunităţi, întrucât se creează cerere pentru noi tehnici şi procese care devin competitive. Sectoarele care ar putea beneficia sunt sectorul energiilor regenerabile şi cele care se specializează în tehnologii eficiente din punct de vedere energetic. Există o nevoie evidentă de aprofundare a cercetării în domeniul tehnologiilor ecologice mai eficiente şi care consumă mai puţină energie - un domeniu în care UE are un avans important. Se estimează că actualele condiţii de pe piaţă vor stimula cererea pentru produse şi sisteme mai eficiente din punct de vedere energetic şi care fac economii de energie, precum şi pentru combustibili nefosili, fapt ce va genera creşteri corespunzătoare ale cererii pentru tehnologiile energetice adaptate. În acest context, statele membre pot decide, de asemenea, revizuirea locului energiei nucleare în peisajul lor energetic.

EFECTELE MACROECONOMCE ASUPRA ţăRILOR ÎN CURS DE DEZVOLTARE

Creşterea preţurilor la petrol şi alimente contribuie în mod cumulativ la creşteri puternice ale inflaţiei preţurilor de consum în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Când aceasta are ca rezultat o creştere generală a salariilor şi preţurilor, ratele inflaţiei riscă să crească în mod permanent. În condiţiile creşterii preţurilor petrolului, politica practicată de unele ţări în curs de dezvoltare de a subvenţiona preţurile la energie devine din ce în ce mai mult nesustenabilă din punct de vedere al finanţelor publice .

Pentru ţările în curs de dezvoltare care sunt importatori neţi de petrol, creşterea preţurilor petrolului se adaugă presiunii cauzate de creşterea preţurilor la alimente, afectând cele mai sărace persoane din categoriile defavorizate. Deteriorarea condiţiilor în care se efectuează schimburile comerciale presupune un deficit de cont curent mai ridicat şi nevoia de a identifica surse suplimentare de finanţare externă. Facturile mai ridicate ale importurilor de petrol au un efect negativ asupra balanţei comerciale şi, dacă nu sunt compensate de alte tranzacţii externe, asupra balanţei contului curent. Ajustarea va trebui să provină dintr-o depreciere a cursului de schimb pentru a reduce importurile şi promova exporturile - element ce va contribui în continuare la creşterea preţurilor importurilor de petrol – şi/sau dintr-o creştere a ratelor dobânzilor, care să însoţească reducerea rezervelor valutare nete sau să atragă finanţare externă suplimentară. Creşterea ratelor dobânzilor şi diminuarea rezervelor valutare ar putea avea ca efect încetinirea creşterii şi accentuarea vulnerabilităţii financiare a economiei.

Pentru ţările în curs de dezvoltare exportatoare nete de petrol , creşterea veniturilor din petrol generează intrări considerabile de valută, fapt ce încurajează aprecierea cursului real de schimb şi reducerea competitivităţii externe a sectorului schimburilor comerciale cu bunuri care nu sunt bazate pe resurse. Aceste probleme de absorbţie reprezintă provocări deosebite pentru politicile macroeconomice, care se adaugă unei administrări adesea deficitare a veniturilor din petrol. Numeroase ţări în curs de dezvoltare exportatoare de petrol au creat fonduri de gestionare a încasărilor din petrol care reinvestesc veniturile şi care vor putea fi utilizate în viitor pentru a stabiliza economia în perioadele mai puţin favorabile.

RăSPUNSURILE STRATEGICE ALE UE

Răspunsul UE la recentele creşteri ale preţurilor petrolului ar trebui să aibă la bază ipoteza că preţurile vor rămâne probabil ridicate pe termen mediu şi lung. Astfel, este necesară o ajustare structurală, care trebuie accelerată pentru a produce efecte pozitive cât mai curând posibil. În acelaşi timp, ar trebui atenuate efectele pe termen scurt asupra unor grupuri de persoane vulnerabile, ajutându-le să se adapteze noii situaţii de pe piaţă. Trebuie analizate cu maximă atenţie propunerilor de compensare a preţurilor petrolului prin reduceri fiscale. Efectul cel mai probabil ar fi transferul veniturilor de la consumatori spre ţările furnizoare de petrol, agravând astfel inegalităţile globale. Acesta ar putea fi urmat de creşteri suplimentare ale preţurilor şi ar denatura funcţionarea pieţei unice, zădărnicind eforturile UE de a îmbunătăţi eficienţa energetică.

Principala strategie de răspuns trebuie să conducă UE la a fi mai eficientă în folosirea energiei şi mai puţin dependentă de combustibilii fosili. Aceasta este abordarea adoptată de către pachetul privind schimbările climatice şi energiile regenerabile, care urmăreşte îmbunătăţirea securităţii energetice a UE prin reducerea dependenţei europene de importurile de combustibili fosili şi prin diversificarea surselor de aprovizionare, prin dezvoltarea energiilor regenerabile, precum şi prin îmbunătăţirea eficienţei energetice. UE a adoptat o atitudine prevăzătoare, prin stabilirea obiectivului unui viitor mai puţin poluat de emisiile de carbon , definindu-şi reperele pentru 2020 şi punând mijloace la dispoziţia guvernelor, companiilor şi gospodăriilor de a dezvolta acele combinaţii de investiţii, stimulente şi obligaţii care să asigure realizarea obiectivului propus. Această abordare va îmbunătăţi şi competitivitatea industriei UE, făcând-o mai puţin vulnerabilă la variaţiile preţurilor petrolului. De asemenea, acordul de a lua măsurile expuse în continuare, care sunt esenţiale pentru construirea unei pieţe interne veritabile, va reduce vulnerabilitatea UE şi a statelor sale membre în raport cu fluctuaţia preţurilor.

Măsuri imediate care să atenueze efectele asupra consumatorilor

Gospodăriile europene resimt impactul exploziei actuale a preţurilor. Statele membre au posibilitatea de a atenua consecinţele negative asupra celor mai vulnerabile segmente ale populaţiei.

- Recentele creşteri ale preţurilor sunt resimţite cel mai mult de cei ale căror cheltuieli privind energia reprezintă o parte proporţional mai ridicată a veniturilor. Sprijinul acordat gospodăriilor cele mai defavorizate poate fi justificat şi se poate dovedi necesar – însă acesta ar trebui să fie bine direcţionat şi să promoveze adaptarea la creşterile permanente ale preţurilor petrolului. Trebuie acordată o atenţie deosebită faptului ca sprijinul să nu constituie o compensaţie artificială care să întârzie ajustarea structurală necesară sau să constituie un obstacol pentru reducerea cererii de energie. Orice măsură de compensare pe termen scurt trebuie să nu aibă legătură cu preţul propriu-zis al energiei şi să se concentreze pe transferurile de venit pentru reducerea pierderilor de venituri reale datorate creşterii preţurilor la energie. Măsurile de ajutor financiar direct ar trebui să fie preferate altor măsuri precum bonurile de combustibil, acestea urmând să slăbească semnalul transmis de creşterea preţurilor la energie.

- Trebuie acţionat cu prudenţă în ceea ce priveşte schimbările legate de regimul fiscalităţii petroliere, aceasta putând avea ca rezultat preţuri şi mai ridicate. Reducerea impozitării ar putea transmite un semnal eronat producătorilor de petrol şi pieţelor privind faptul că, în cazul unor decizii ale guvernelor de a reduce impozitele, consumatorii ar fi dispuşi să suporte noi creşteri ale preţurilor. Statele membre trebuie să evite crearea impresiei că finanţele publice vor compensa creşterile de preţ ale energiei. În cadrul ultimei reuniuni a Consiliului ECOFIN, a reiterat acordul de la Manchaster, din 2005, asupra faptului că „intervenţiile fiscale cu efect de distorsionare şi alte intervenţii similare trebuie evitate, întrucât acestea împiedică adaptarea necesară din partea agenţilor economici. Măsurile susceptibile să atenueze impactul creşterii preţurilor petrolului asupra categoriilor celor mai sărace ale populaţiei trebuie să fie pe termen scurt, bine direcţionate şi să evite efectele de distorsionare a pieţei.”

- Organizarea unui summit între ţările consumatoare şi producătoare de petrol. O piaţă echilibrată a petrolului este atât în interesul producătorilor, cât şi al consumatorilor de petrol, acest lucru putând fi facilitat prin abordarea în cadrul unui dialog la nivel înalt a tuturor aspectelor relevante. UE ar putea promova organizarea unei întâlniri la nivel mondial între producătorii şi consumatorii de petrol pentru a discuta o gamă largă de aspecte privind petrolul, inclusiv previziuni legate de cerere, necesitatea unor noi investiţii şi dezvoltarea unor abordări mai bine coordonate.

- De asemenea, UE ar putea mobiliza comunitatea internaţională pentru furnizarea de resurse suplimentare ţărilor importatoare de petrol pentru a le ajuta în realizarea ajustărilor structurale ale economiilor acestora, prin mobilizarea unor fonduri din resurse noi, inclusiv de la producătorii de energie, fondurile de solidaritate din sectorul petrolier şi de la investitorii privaţi.

Răspunsuri structurale pe termen mediu

- Dialogul UE cu furnizorii importanţi de petrol, precum Norvegia, Rusia şi OPEC, ar trebui consolidat Comisia reiterează importanţa pentru UE şi statele membre de a vorbi cu o singură voce în relaţiile externe în materie de energie şi de a-şi coordona activităţile. În cadrul acestor dialoguri trebuie continuate eforturile de a crea noi oportunităţi pentru investiţii şi dezvoltarea producţiei, precum şi de a sprijini pieţele pentru a deveni mai eficiente şi transparente, atât din punct de vedere al cererii, cât şi al ofertei. Comisia va continua să exploreze oportunităţile oferite de aceste dialoguri pentru consolidarea securităţii energetice a UE.

- Există nevoia supravegherii concurenţei în procesarea, producţia şi vânzarea petrolului şi produselor petroliere. Este cu atât mai important ca în perioadele cu preţuri ridicate ale petrolului, acestea să fixate într-un mediu concurenţial normal. Comisia va continua să monitorizeze evoluţiile din acest sector şi va lua măsurile corespunzătoare în cazul în care va constata orice distorsionare a concurenţei.

- În acelaşi timp, creşterea transparenţei şi a fiabilităţii, precum şi o publicare mai frecventă a datelor privind stocurile de petrol comerciale ar putea contribui la reducerea volatilităţii preţurilor. Comisia va analiza posibilitatea de a urma exemplul anumitor parteneri comerciali ai acesteia în ceea ce priveşte disponibilitatea publică a informaţiilor relevante privind stocurile comerciale.

- Comisia se va concentra, până la sfârşitul anului, pe securitatea aprovizionării şi pe politica externă în materie de energie, în cadrul celei de-a doua analize strategice privind energia. Aceasta va cuprinde propuneri de îmbunătăţire a eficienţei politicii externe în materie de energie în vederea asigurării securităţii energetice colective a UE.

- A doua analiză strategică a politicii energetice va fi însoţită de o propunere de revizuire a legislaţiei comunitare existente privind rezervele petroliere de urgenţă , pentru a crea un cadru integrat şi simplificat care să asigure o mai mare transparenţă. Aceasta ar trebui să aibă în vedere rezervele obligatorii, opţiunile de conformitate, coordonarea publicaţiilor, raportarea şi disponibilitatea datelor. De asemenea, va fi monitorizată capacitatea de rafinare insuficientă sau inadecvată la nivelul UE. Activităţile observatorului pieţei energiei al Comisiei sunt dezvoltate în continuare pentru a putea oferi datele necesare privind piaţa şi consilierea adecvată.

- Vor fi analizate măsurile fiscale pentru promovarea şi facilitarea orientării spre o economie cu emisii scăzute de carbon. Comisia analizează opţiunile care vizează revizuirea directivei privind impozitarea energiei. Aceasta ar trebui să garanteze că impozitele pe energie sunt prelevate într-un mod eficient şi care nu distorsionează concurenţa, pentru a internaliza costurile externe şi sprijini obiectivele generale ale politicii energetice a UE. De asemenea, impozitarea automobilelor ar putea deveni mai eficace prin stimularea consumatorilor să aleagă automobile mai eficiente din punct de vedere energetic.

- Profiturile excepţionale ale industriilor de extracţie a petrolului ar trebui folosite pentru realizarea de investiţii. Impozitarea acestora este o opţiune luată în considerare de anumite state membre. Anumite state europene (Norvegia, Regatul Unit) colectează venituri fiscale de la companiile de petrol şi gaze prin intermediul unor impozite pe profit speciale. Cu toate acestea, companiile de petrol şi gaze îşi folosesc profiturile pentru explorarea unor noi resurse iar multe dintre acestea investesc, de asemenea, în tehnologii fără emisii de carbon, care vor atenua în viitor presiunea asupra preţurilor petrolului. Trebuie identificate modalităţi de a încuraja investiţiile în tehnologii energetice fosile si nefosile, precum şi în explorări petroliere şi distribuţie. Trebuie evitat cu orice preţ ca efectele pe termen lung ale noilor impozite sau ale altor măsuri să aibă ca efect o deteriorare a mediului investiţional în materie de explorare, extracţie şi noi tehnologii.

- UE îşi va intensifica dialogurile pe tema energiei cu partenerii vecini şi cu ţările în curs de dezvoltare, pentru a-i sprijini la creşterea nivelului investiţiilor în infrastructura energetică, inclusiv la punerea unui accent mai pronunţat pe promovarea soluţiilor care favorizează energiile regenerabile şi eficienţa energetică. De asemenea, va atrage atenţia asupra faptului că subvenţiile pentru combustibili contracarează efectele stimulentelor de orientare spre o mai bună eficienţă a combustibililor.

Răspunsuri structurale pe termen lung

- În urma deciziilor luate în timpul Consiliilor Europene de primăvară din 2007 şi 2008, statele membre trebuie să-şi finalizeze lucrările referitoare la propunerile Comisiei din ianuarie 2008 privind energiile regenerabile şi schimbările climatice, în vederea obţinerii unui acord politic asupra acestora până la sfârşitul anului . Asigurarea de efecte juridice depline obiectivelor propuse va oferi garanţiile corespunzătoare investitorilor care vor determina schimbarea necesară în ansamblul energiilor disponibile şi vor transforma actuala provocare a preţurilor ridicate ale petrolului într-o oportunitate pentru UE. Prin urmare, Comisia face apel la statele membre şi la Parlamentul European să-şi concentreze cu prioritate eforturile pe elementele pachetului care necesită discuţii aprofundate.

- Sunt necesare, în continuare, îmbunătăţiri ale eficienţei şi ajustări ale cererii. Creşterea preţurilor produselor energetice completează, în mod inevitabil, instrumentele economice şi de reglementare care încurajează eficienţa energetică. Preţurile ridicate impun o schimbare de atitudine; energia este o resursă rară care trebuie folosită mai eficient şi în mod responsabil. UE are avantajul de a fi mai eficientă din punct de vedere energetic decât multe alte părţi ale lumii, însă trebuie să facă progrese mai substanţiale în vederea atingerii obiectivului de a face economii de energie de 20%, conform planului de acţiune privind eficienţa energetică din 2006. Directiva privind proiectarea ecologică, aflată în plin proces de punere în aplicare, stabileşte exigenţele în materie de eficienţă energetică pentru produsele consumatoare de energie care urmează să fie comercializate în Uniunea Europeană[7]. Există argumente care arată că gospodăriile şi industria pot beneficia dacă investesc în echipamente şi practici care economisesc energie. De exemplu, Energy Saving Trust din Regatul Unit estimează că, dacă fiecare casă din Regatul Unit ar avea instalată o izolaţie a pereţilor goi pe dinăuntru, emisiile de dioxid de carbon ar fi reduse cu aproximativ 6 milioane de tone şi ar fi economisite peste 700 milioane de lire pe an. Comisia Europeană va propune în cursul anului curent extinderea Directivei privind performanţa energetică a clădirilor[8].

- Analiza efectuată de Comisie a planurilor de acţiune[9] naţionale ale statelor membre privind eficienţa energetică a evidenţiat faptul că există un decalaj între angajamentul politic pentru eficienţa energetică şi propunerile prezentate în vederea confruntării cu provocările existente. Statele membre trebuie să ia serios în considerare intensificarea campaniilor pentru economia de energie, inclusiv prin acordarea de subvenţii proprietarilor de case şi clădiri care pun în practică îmbunătăţirile necesare. Exemple precum cele ale parteneriatelor pentru economia de energie încheiate de oraşul Berlin pentru renovarea clădirilor publice şi private, arată cum economiile anuale de energie (26%) pot finanţa costul renovării.

- Industriile mari consumatoare de energie trebuie să devină mai eficiente din punct de vedere energetic. Pe termen mediu şi lung, atât ca urmare a creşterii preţurilor la energie, cât şi a stabilirii unor obiective clare în ceea ce priveşte schimbările climatice, viitorul sectoarelor mari consumatoare de energie va depinde de capacitatea acestora de a consuma mai puţină energie şi de a reduce emisiile de dioxid de carbon. Măsurile care vor fi luate în favoarea acestor sectoare în contextul sistemului UE de comercializare a emisiilor vor fi concepute cu luarea în considerare a acestui obiectiv. Orientările revizuite privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului[10] prezentate de Comisie în ianuarie 2008, oferă statelor membre posibilitatea de a sprijini investiţiile în materie de eficienţă energetică, energii regenerabile, anumite tipuri de biocombustibili şi ecologizarea proceselor de producţie. Preţurile ridicate ale energiei fac aceste investiţii şi mai profitabile.

- Sunt necesare schimbări structurale şi tehnologice în sectorul transporturilor pentru a-i îmbunătăţi eficienţa energetică. Costurile externe ale transportului de mărfuri şi călători trebuie internalizate. Comisia va propune o revizuire a directivei „Eurovigneta” pentru a permite statelor membre să opereze această internalizare în cazul vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri. De asemenea, lupta împotriva creşterilor de preţ ale petrolului necesită o trecerea la modalităţi de transport mai eficiente din punct de vedere energetic. Unele dintre acesta, precum transportul maritim, feroviar, cu autobuzul sau autocarul, sunt mult mai eficiente întrucât permit transportul colectiv şi realizarea de economii de scară. În plus, Comisia pune în aplicare noua sa strategie pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi îmbunătăţirea eficienţei consumului de combustibili al automobilelor[11]. În acest context, Comisia a prezentat recent o propunere legislativă pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale maşinile noi până la o medie de 130g/km până în 2012[12] şi o propunere privind reducerea aceloraşi emisii privind cauciucurile[13].

- Restructurarea sectorului pescuitului va fi însoţită de măsuri specifice. Restructurarea necesară a acestui sector trebuie să fie gestionată astfel încât să atenueze repercusiunile sale economice şi sociale. Fondul European pentru Pescuit poate oferi cadrul şi fondurile necesare pentru susţinerea procesului de adaptare, pe baza planurilor de restructurare şi dezafectare care să permită reducerea flotei, modernizarea şi creşterea eficienţei energetice, precum şi măsurile sociale sau de reconversie profesională. De asemenea, sunt luate în considerare şi alte măsuri de susţinere a adaptării sectorului. Asemenea intervenţii nu ar trebui să fie legate în mod direct de preţurile combustibililor, pentru a evita distorsionări ale concurenţei.

- De asemenea, Comisia analizează, în prezent, posibilul impact al unor instrumente precum stimulente fiscale directe, subvenţii directe sau reducerea cotelor de TVA, pentru a încuraja economiile de energie din gospodării. Comisia va prezenta un raport asupra rezultatelor în toamna acestui an. Anumite state membre au introdus deja măsuri de încurajare a gospodăriilor să cumpere aparate de uz casnic mai eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv subvenţii directe, precum şi posibilitatea de a deduce din impozitul pe venit cheltuielile legate de economiile de energie.

- Preţurile ridicate ale petrolului, gazului şi cărbunelui necesită o mai mare diversificare a surselor de aprovizionare cu energie ale UE. Acestea vor reduce, în egală măsură, diferenţele de preţ între energiile regenerabile şi combustibilii fosili. Întrucât se substituie benzinei şi motorinei, este de aşteptat ca preţul pe piaţă al biocombustibililor să urmeze îndeaproape evoluţiile preţurilor acestora. Astfel, rezultă că utilizarea la scară mai largă a biocombustibililor nu va reduce impactul creşterii preţurilor petrolului asupra consumatorilor de energie, ci că va îmbunătăţi securitatea aprovizionării prin diversificarea surselor. Aceasta va contribui la atenuarea efectelor oricărei diminuări a ofertei de petrol, cu condiţia unei proporţii mai mari a energiilor regenerabile care să poată fi folosită în amestecurile de combustibili. Cu toate că fiecare stat membru are putere de apreciere deplină în a decide dacă să recurgă sau nu la energia nucleară, statele membre ar putea, de asemenea, să reanalizeze rolul pe care doresc să îl acorde energiei nucleare în cadrul peisajului lor energetic.

CONCLUZII

Creşterea preţurilor petrolului ar trebui să stimuleze UE să pună în aplicare politicile sale integrate în domeniul energiei şi schimbărilor climatice. În ciuda dificultăţilor imediate cu care se confruntă anumite categorii ale populaţiei UE în a face faţă creşterii facturilor la energie, singurele soluţii constau în modificarea cererii de energie şi încurajarea eficienţei energetice la nivelul întregii economii. Măsurile paliative pe termen scurt pe care statele membre le pot lua trebuie să fie bine direcţionate şi să nu aibă ca rezultat efecte de distorsionare a pieţei interne.

În acest context, Comisia recomandă Consiliului European următoarele:

- să confirme determinarea sa de a adopta, până la sfârşitul anului 2008, măsuri obligatorii din punct de vedere juridic pentru a atinge obiectivele propuse pentru anul 2020 privind energiile regenerabile, biocombustibilii şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea fiind esenţiale pentru a îmbunătăţi în mod substanţial eficienţa energetică şi diversificarea aprovizionării cu energie a UE;

- intensificarea eforturilor pentru promovarea eficienţei energetice în cadrul întreprinderilor şi gospodăriilor individuale, care să aibă ca efect posibilitatea realizării unor economii mai substanţiale şi mai rapide, conform obiectivelor convenite;

- să ia act de faptul că următoarea analiză strategică a politicii energetice privind securitatea surselor de aprovizionare şi politica externă în materie de energie va prezenta un raport, de asemenea, cu privire la funcţionarea pieţelor petrolului şi produselor petroliere. Pe lângă o propunere de îmbunătăţire a transparenţei rezervelor de petrol de urgenţă, Comisia va întocmi, de asemenea, un raport cu privire la fezabilitatea unei mai mari transparenţe a rezervelor comerciale de petrol;

- să ia act de analizarea de către Comisie a opţiunilor pentru revizuirea directivei privind impozitarea energiei şi de propunerea pe care o va face Comisia în viitorul apropiat cu privire la modificarea directivei „Eurovigneta”, în cadrul mai larg al eforturilor de susţinere a unei eficienţe energetice mai ridicate;

- să ia act de intenţia Comisiei de a prezenta un raport cu privire la posibila folosire a stimulentelor fiscale, inclusiv reducerea cotelor TVA pentru a încuraja economiile de energie;

- să sprijine organizarea unei întâlniri la nivel înalt privind pieţele petroliere, reunind principalele ţări producătoare şi consumatoare de petrol, precum şi consolidarea dialogurilor regionale şi bilaterale existente, în vederea îmbunătăţirii transparenţei şi accesului la piaţă;

- să accepte că statele membre pot acorda sprijin direcţionat, în cazuri justificate, gospodăriilor vulnerabile;

- să accepte că statele membre pot furniza sprijin financiar direcţionat categoriilor cele mai defavorizate, cu condiţia ca acest ajutor să fie folosit pentru reconversia industrială, programe de formare noi sau măsuri de restructurare. În plus, orice măsură luată pentru a atenua impactul imediat al creşterii preţurilor petrolului trebuie să fie proporţională şi să stimuleze adaptarea pe termen lung la o economie cu emisii scăzute de carbon;

- să accepte necesitatea de a restructura sectorul pescuitului, cu luarea în considerare a repercusiunilor economice şi sociale. Comisia va face în viitorul apropiat propuneri de măsuri urgente pentru a asigura supravieţuirea segmentelor cele mai vulnerabile ale flotei europene;

- să accepte să sprijine ţările în curs de dezvoltare importatoare nete de petrol să atenueze efectele pe termen scurt ale creşterii preţurilor petrolului, să-şi îmbunătăţească eficienţa energetică şi să dezvolte alternative la combustibilii fosili, ca parte a politicii generale de dezvoltare şi programelor de asistenţă ale UE şi statelor membre.

[1] COM (2008) 321.

[2] În 2007, dependenţa energetică a UE în raport cu petrolul a crescut la 82,2%, comparativ cu 74,4 în 1995. Eurostat , Indicatori privind energia, transportul şi mediul, ediţia din 2007.

[3] Coşul OPEC, care este foarte apropiat de costul de aprovizionare cu petrol brut la nivelul UE 27.

[4] Agenţia Internaţională a Energiei, Perspective energetice mondiale, 2007. (World Energy Outlook 2007).

[5] Comisia Europeană, Transportul şi energia europeană, Tendinţe până în 2030 – actualizat în 2007 .

[6] Aceasta corespunde unei creşteri de 20,5% a consumului final de energie, în special pentru nevoile din transport şi industrie. Cererea de energie la nivelul gospodăriilor este de aşteptat să crească cu doar 12%, în funcţie de transformările demografice şi ale stilului de viaţă.

[7] Directiva 2005/32/CE

[8] Directiva 2002/91

[9] COM (2008) 11.

[10] 2008/C 82/01, Jurnalul Oficial C 82 din 1.4.2008.

[11] COM (2007)19.

[12] COM (2007)856.

[13] COM (2008)316.