(1)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (4) standardizează cerințele pentru decontarea instrumentelor financiare, precum și normele referitoare la organizarea și activitatea depozitarilor centrali de titluri de valoare (central securities depositories - CSD) pentru a promova siguranța, eficiența și buna desfășurare a decontării. Regulamentul respectiv a introdus perioade de decontare mai scurte, măsuri de disciplină în materie de decontare, cerințe stricte de organizare, de conduită profesională și prudențiale pentru CSD-uri, cerințe prudențiale și de supraveghere sporite pentru CSD-uri și alte instituții care furnizează servicii bancare care sprijină decontarea titlurilor de valoare, precum și un regim care permite CSD-urilor autorizate să își furnizeze serviciile în întreaga Uniune.

(2)

Simplificarea cerințelor în anumite domenii reglementate de Regulamentul (UE) nr. 909/2014 și utilizarea unei abordări mai proporționate a domeniilor respective ar fi conforme cu Programul Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), ceea ce subliniază necesitatea reducerii costurilor și a simplificării, astfel încât politicile Uniunii să își atingă obiectivele în modul cel mai eficient, și urmăresc în special să reducă sarcinile administrative și de reglementare.

(3)

Infrastructurile post-tranzacționare eficiente și reziliente reprezintă elemente esențiale pentru o bună funcționare a uniunii piețelor de capital și sporesc eforturile de sprijinire a investițiilor, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă, în conformitate cu prioritățile politice ale Comisiei. Din acest motiv, revizuirea Regulamentului (UE) nr. 909/2014 este una dintre acțiunile-cheie ale Planului de acțiune al Comisiei privind uniunea piețelor de capital prezentat în Comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”.

(4)

În 2019, Comisia a efectuat o consultare specifică privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 909/2014. Comisia a primit, de asemenea, contribuții din partea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), și a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Din rezultatul consultărilor a reieșit că părțile interesate sprijină și consideră relevant obiectivul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 de a promova o decontare sigură, eficientă și fără sincope a instrumentelor financiare, și că nu este necesară nicio revizuire majoră a regulamentului respectiv. Raportul prezentat de Comisie Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 a fost publicat la 1 iulie 2021. Deși nu sunt încă pe deplin aplicabile toate dispozițiile regulamentului respectiv, raportul a identificat domeniile pentru care sunt necesare acțiuni specifice pentru a se asigura că obiectivul regulamentului respectiv este atins într-un mod mai proporționat, mai eficient și mai eficace.

(5)

CSD-urile ar trebui să poată preciza, în normele lor interne, ce evenimente în afara procedurilor de insolvență constituie situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată ale unui participant. În general, astfel de evenimente se referă la neefectuarea unui transfer de fonduri sau de titluri de valoare în conformitate cu termenii și condițiile și normele interne ale sistemului de decontare a titlurilor de valoare.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 a introdus norme privind disciplina în materie de decontare pentru a preveni și a remedia deficiențele decontării tranzacțiilor cu titluri de valoare și, prin urmare, pentru a asigura siguranța decontării tranzacțiilor. Ar trebui explorate măsuri și instrumente suplimentare pentru îmbunătățirea eficienței decontării în Uniune, cum ar fi definirea dimensiunilor tranzacțiilor sau decontarea parțială. În consecință, ESMA ar trebui, în strânsă cooperare cu membrii SEBC, să revizuiască bunele practici din acest sector, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional, pentru a identifica toate măsurile relevante pe care le-ar putea pune în practică sistemele de decontare sau participanții la piață și pentru a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare actualizate privind măsurile de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării cu scopul de a spori eficiența decontărilor.

(7)

Normele introduse de Regulamentul (UE) nr. 909/2014 includ, în special, cerințe de raportare, un regim de sancțiuni în fonduri bănești și cumpărări impuse obligatorii. În prezent, se aplică numai cerințele de raportare și regimul de sancțiuni în fonduri bănești. Experiența acumulată în aplicarea regimului de sancțiuni în fonduri bănești, precum și elaborarea și precizarea cadrului disciplinei în materie de decontare, în special prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1229 al Comisiei (6), au permis tuturor părților interesate să înțeleagă mai bine cadrul respectiv și provocările generate de aplicarea lui. În special, ar trebui clarificat domeniul de aplicare al sancțiunilor în fonduri bănești și al procedurii de cumpărare impusă obligatorie prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Pentru a face distincția între cerințele referitoare la sancțiunile în fonduri bănești și cele referitoare la cumpărările impuse obligatorii, astfel de cerințe ar trebui prevăzute în articole separate.

(8)

Cazurile de neexecutare a decontării a căror cauză subiacentă nu poate fi atribuită participanților și operațiunile care nu sunt considerate tranzacții nu ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni în fonduri bănești sau al cumpărărilor impuse obligatorii, deoarece aplicarea măsurilor respective unor astfel de cazuri de neexecutare a decontării și operațiuni nu ar fi posibilă sau ar putea avea consecințe negative pentru piață. În cazul cumpărărilor impuse obligatorii, acest lucru este probabil valabil pentru anumite tranzacții de pe piața primară, tranzacții de finanțare prin titluri de valoare, operațiuni corporative, reorganizări sau crearea și răscumpărarea de unități de fond, operațiuni de realiniere sau alte tipuri de tranzacții care fac ca procedura de cumpărare impusă să nu fie necesară. În mod similar, măsurile de disciplină în materie de decontare nu ar trebui să se aplice participanților care cauzează neexecutarea decontării împotriva cărora au fost deschise proceduri de insolvență sau în cazul în care participanții care cauzează neexecutarea decontării sunt contrapărțile centrale (CPC), cu excepția tranzacțiilor încheiate de o CPC în cazul cărora aceasta nu se interpune între contrapărți.

(9)

Sancțiunile în fonduri bănești ar trebui calculate pentru fiecare zi lucrătoare atât timp cât neexecutarea decontării persistă. Posibilitatea existenței unui mediu caracterizat de rate negative ale dobânzii ar trebui să fie luată în considerare atunci când se definesc parametrii pentru calcularea sancțiunilor în fonduri bănești. Eliminarea oricăror stimulente negative de a nu executa decontarea care ar putea apărea într-un mediu caracterizat de rate scăzute sau negative ale dobânzii este necesară pentru a se evita efectele nedorite asupra participantului care nu cauzează neexecutarea. Comisia ar trebui să revizuiască periodic parametrii utilizați pentru calcularea sancțiunilor în fonduri bănești și, prin urmare, ar trebui să ia în considerare posibile modificări ale metodei utilizate pentru calcularea sancțiunilor respective, cum ar fi stabilirea unor rate progresive.

(10)

Cumpărările impuse obligatorii ar putea avea efecte negative, atât în condiții normale, cât și în condiții de criză a pieței. Prin urmare, cumpărările impuse obligatorii ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță și ar trebui să se aplice numai în cazul în care sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții: în primul rând, aplicarea altor măsuri, cum ar fi sancțiunile în fonduri bănești sau suspendarea, de către CSD-uri, CPC-uri sau locurile de tranzacționare, a participanților care cauzează cazuri de neexecutare a decontării în mod repetat și sistematic, nu a condus la o reducere durabilă pe termen lung în Uniune a cazurilor de neexecutare a decontării sau la menținerea în Uniune a unui nivel redus al acestor cazuri și, în al doilea rând, nivelul cazurilor de neexecutare a decontării are sau este susceptibil să aibă un efect negativ asupra stabilității financiare a Uniunii.

(11)

Atunci când analizează posibilitatea de a introduce cumpărări impuse obligatorii, Comisia ar trebui, pe lângă consultarea Comitetului european pentru risc sistemic, să solicite ESMA să furnizeze o analiză cost-beneficiu. Pe baza respectivei analize cost-beneficiu, Comisia ar trebui să poată introduce cumpărări impuse obligatorii prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare respectiv ar trebui să precizeze instrumentele financiare sau categoriile de tranzacții cărora urmează să li se aplice cumpărările impuse obligatorii.

(12)

Aplicarea cumpărărilor impuse unui lanț de tranzacții cu același instrument financiar efectuate de contrapărțile care sunt participante la un CSD ar putea genera costuri redundante inutile și ar putea afecta lichiditatea instrumentului financiar. Pentru evitarea unor astfel de consecințe, participanții la astfel de tranzacții ar trebui să aibă la dispoziție un mecanism de transfer. Fiecărui participant implicat în lanțul de tranzacții ar trebui să i se permită să transmită o obligație de cumpărare impusă următorului participant.

(13)

Cumpărările impuse obligatorii permit ca plata diferenței dintre prețul aferent cumpărării impuse al unui instrument financiar și prețul de tranzacționare inițial al acestuia să fie efectuată de la vânzător la cumpărător numai în cazul în care prețul de referință aferent cumpărării impuse este mai mare decât prețul de tranzacționare inițial. Această asimetrie ar aduce beneficii necuvenite cumpărătorului în cazul în care prețul de referință aferent cumpărării impuse este mai mic decât prețul de tranzacționare inițial. De asemenea, aceasta ar face imposibilă aplicarea mecanismului de transfer, îndeosebi deoarece sumele care trebuie plătite pot fi diferite în fiecare etapă a lanțului de tranzacții, în funcție de momentul în care fiecare intermediar execută cumpărarea impusă. Prin urmare, această asimetrie ar trebui eliminată pentru a se asigura că părțile la tranzacție sunt readuse în poziția economică care s-ar fi aplicat dacă tranzacția inițială ar fi avut loc.

(14)

Procedurile de cumpărare impusă obligatorie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) au încetat să se aplice la 1 februarie 2022, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului delegat (UE) 2018/1229. Cu toate acestea, procedurile de cumpărare impusă obligatorie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 236/2012 au fost independente de regimul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 909/2014 și ar fi trebuit să se aplice în continuare. Prin urmare, este oportun să se reintroducă în Regulamentul (UE) nr. 236/2012 dispoziția care reglementează cumpărările impuse obligatorii. Tranzacțiile care intră în domeniul de aplicare al dispoziției respective nu ar trebui să facă obiectul cumpărărilor impuse obligatorii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014.

(15)

Tranzacțiile care nu sunt compensate de un CPC ar putea fi negarantate și, prin urmare, fiecare membru al locului de tranzacționare sau parte la tranzacție suportă riscul de contraparte. Transferarea acestui risc către alte entități, cum ar fi participanții la un CSD, ar obliga participanții să își acopere expunerea la riscul de contraparte cu garanții, ceea ce ar putea duce la o creștere disproporționată a costurilor decontării titlurilor de valoare. Prin urmare, ar trebui ca membrul locului de tranzacționare care cauzează neexecutarea sau partea la tranzacție care cauzează neexecutarea, după caz, să fie responsabil(ă) pentru plata diferenței de preț, a compensației în fonduri bănești și a costurilor de cumpărare impusă.

(16)

În cazul în care se aplică cumpărările impuse obligatorii, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a suspenda temporar aplicarea acestora în anumite situații excepționale. O astfel de suspendare ar trebui să fie posibilă pentru categorii specifice de instrumente financiare atunci când acest lucru este necesar pentru a se evita sau a se aborda o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a bunei funcționări a piețelor financiare din Uniune. O astfel de suspendare ar trebui să fie proporțională cu obiectivele respective.

(17)

ESMA ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare actualizate pentru a ține seama de modificările introduse prin prezentul regulament în Regulamentul (UE) nr. 909/2014. Acest lucru ar permite Comisiei să efectueze orice corecturi sau modificări necesare în vederea clarificării cerințelor prevăzute în astfel de standarde tehnice de reglementare existente. ESMA ar trebui, de asemenea, să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile mecanismului de transfer, tipurile de tranzacții care fac inutilă procedura de cumpărare impusă și modul în care se ține seama de particularitățile investitorilor de retail atunci când execută cumpărarea impusă obligatorie.

(18)

În cazul în care un CSD nu desfășoară o activitate de decontare înainte de începerea procedurii de autorizare, criteriile de determinare a autorităților relevante care ar trebui să fie implicate în această procedură de autorizare ar trebui să țină seama de activitatea de decontare anticipată pentru a se asigura că sunt luate în considerare opiniile tuturor autorităților relevante potențial interesate de activitățile respectivului CSD.

(19)

În cazul în care un nou CSD solicită autorizarea, dar respectarea anumitor cerințe nu poate fi evaluată deoarece CSD-ul nu este încă operațional, autoritatea competentă ar trebui să fie în măsură să acorde autorizația în cazul în care se poate asuma că respectivul CSD va respecta Regulamentul (UE) nr. 909/2014 atunci când își va începe efectiv activitatea. Această evaluare este deosebit de relevantă în ceea ce privește utilizarea tehnologiei registrelor distribuite și aplicarea Regulamentului (UE) 2022/858 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(20)

Deși Regulamentul (UE) nr. 909/2014 prevede obligația autorităților naționale de supraveghere de a coopera cu autoritățile relevante și de a le implica, autoritățile naționale de supraveghere nu sunt obligate să informeze respectivele autorități relevante dacă sau în ce mod opiniile lor au fost luate în considerare în rezultatul procedurii de autorizare sau dacă au fost identificate probleme suplimentare în cursul examinărilor și evaluărilor periodice. Prin urmare, autoritățile relevante ar trebui să poată emite avize motivate privind autorizarea CSD-urilor și procesul de examinare și evaluare. Autoritățile competente ar trebui să ia în considerare astfel de avize sau să explice motivele pentru care aceste avize nu au fost urmate. Autoritățile competente ar trebui să informeze autoritățile relevante, precum și alte autorități consultate, cu privire la rezultatele procedurii de autorizare. Autoritățile competente ar trebui să informeze autoritățile relevante, ESMA și colegiul cu privire la rezultatele procesului de examinare și evaluare.

(21)

Dispozițiile privind termenele pentru autorizarea unui CSD de a externaliza servicii de bază către o parte terță sau de a-și extinde activitățile la anumite alte servicii ar trebui modificate pentru a elimina neconcordanțele neintenționate dintre termenele respective și termenele procedurii generale de autorizare.

(22)

Examinările și evaluările periodice ale CSD-urilor de către autoritățile competente sunt necesare pentru a se asigura că CSD-urile continuă să dispună de modalități, strategii, procese și mecanisme adecvate pentru a evalua riscurile la care CSD-urile sunt sau ar putea fi expuse sau care ar putea constitui o amenințare la adresa bunei funcționări a piețelor titlurilor de valoare. Totuși, experiența a arătat că o examinare și o evaluare anuale sunt disproporționat de împovărătoare atât pentru CSD-uri, cât și pentru autoritățile competente și au o valoare adăugată limitată. Sub rezerva unei frecvențe de cel puțin o dată la trei ani, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să stabilească o frecvență mai adecvată pentru examinarea și evaluarea fiecărui CSD, pentru a reduce această sarcină și a evita duplicarea informațiilor obținute de la un exercițiu la altul. În plus, atunci când evaluează frecvența și amploarea corespunzătoare ale examinării și evaluării, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare ceea ce ar fi proporțional, ținând seama de dimensiunea, importanța sistemică, profilul de risc, natura, amploarea și complexitatea CSD-ului. Totuși, capacitățile de supraveghere ale autorităților competente și obiectivul de a proteja stabilitatea financiară nu ar trebui subminate. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a efectua orice examinare și evaluare suplimentară. CSD-urile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar fac, de asemenea, obiectul examinării și evaluării în temeiul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(23)

Un CSD ar trebui să fie pregătit să facă față unor scenarii care l-ar putea împiedica să furnizeze operațiunile și serviciile sale critice în condiții de continuitate a activității și ar trebui să evalueze eficacitatea unei game complete de opțiuni de redresare sau de lichidare ordonată în scenariile respective. Regulamentul (UE) nr. 909/2014 a introdus cerințe în acest sens, prevăzând, în special, că o autoritate competentă trebuie să solicite CSD-ului prezentarea unui plan de redresare adecvat și să se asigure că, pentru fiecare CSD, se stabilește și se menține un plan de rezoluție adecvat. Cu toate acestea, în prezent nu există un regim armonizat de rezoluție pe care să se poată baza un plan de rezoluție. CSD-urile care sunt autorizate să ofere servicii auxiliare de tip bancar intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Cu toate acestea nu există dispoziții specifice pentru CSD-urile care nu sunt autorizate să furnizeze astfel de servicii și, prin urmare, nu sunt considerate instituții de credit în temeiul Directivei 2014/59/UE cu obligația de a dispune de planuri de redresare și rezoluție. Prin urmare, ar trebui introduse clarificări în vederea unei mai bune alinieri a cerințelor aplicabile CSD-urilor, ținând seama de absența unui cadru al Uniunii pentru redresarea și rezoluția tuturor CSD-urilor. Pentru a evita duplicarea cerințelor, în cazul în care a fost elaborat un plan de redresare și rezoluție pentru un CSD în temeiul Directivei 2014/59/UE, CSD-ul respectiv nu ar trebui să fie obligat să elaboreze planuri de redresare sau de lichidare ordonată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014, în măsura în care informațiile care se includ în planurile respective au fost deja furnizate. Cu toate acestea, CSD-urile respective ar trebui să furnizeze autorității lor competente planurile de redresare elaborate în temeiul directivei respective.

(24)

Procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 pentru furnizarea de către un CSD de servicii notariale și de administrare centralizată în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru care diferă de legislația statului membru în care este autorizat CSD-ul s-a dovedit a fi împovărătoare, iar unele dintre cerințele sale sunt neclare. Procedura respectivă a condus la un proces disproporționat de costisitor și de îndelungat pentru CSD-uri. Prin urmare, procedura ar trebui clarificată și simplificată pentru a elimina mai eficient barierele din calea decontării transfrontaliere, pentru a permite CSD-urilor autorizate să beneficieze pe deplin de libertatea de a furniza servicii în cadrul Uniunii. Fără a aduce atingere măsurilor pe care CSD-urile trebuie să le ia pentru a permite utilizatorilor lor să respecte dreptul intern, ar trebui să fie clar care este cadrul juridic relevant pentru evaluarea pe care un CSD trebuie să o efectueze în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 în ceea ce privește măsurile pe care intenționează să le ia pentru a permite utilizatorilor săi să respecte legislația unui alt stat membru și ar trebui ca evaluarea să vizeze exclusiv acțiunile. Autorității competente din statul membru gazdă ar trebui să i se ofere posibilitatea de a formula observații cu privire la evaluarea legată de legislația statului membru respectiv. Decizia finală ar trebui lăsată la latitudinea autorității competente a statului membru de origine.

(25)

Pentru a permite o mai bună cooperare în ceea ce privește supravegherea CSD-urilor care furnizează servicii transfrontaliere, autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui să poată invita personalul autorităților competente din statele membre gazdă și al ESMA să participe la inspecțiile la fața locului în sucursale. Autoritatea competentă din statul membru de origine ar trebui, de asemenea, să transmită ESMA și colegiului constatările inspecțiilor la fața locului și informații privind măsurile de remediere sau sancțiunile decise de autoritatea competentă respectivă.

(26)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 impune cooperarea autorităților care au un interes în operațiunile CSD-urilor care oferă servicii legate de instrumentele financiare constituite în temeiul legislației mai multor state membre. Cu toate acestea, mecanismele de supraveghere rămân fragmentate și pot conduce la diferențe în ceea ce privește alocarea și natura competențelor de supraveghere, în funcție de CSD-ul în cauză. O astfel de fragmentare creează bariere în calea furnizării la nivel transfrontalier a serviciilor de tip CSD în Uniune, perpetuează ineficiențele rămase pe piața serviciilor de decontare din Uniune și are un impact negativ asupra stabilității piețelor financiare din Uniune. Deși Regulamentul (UE) nr. 909/2014 prevede posibilitatea de a înființa colegii, această opțiune nu a fost utilizată decât rar. Pentru a asigura coordonarea efectivă și eficientă a supravegherii de către autoritățile competente, înființarea de colegii ar trebui să devină obligatorie în anumite condiții. Ar trebui înființat un colegiu de supraveghetori pentru CSD-urile ale căror activități sunt considerate a avea o importanță considerabilă pentru funcționarea piețelor titlurilor de valoare și pentru protecția investitorilor în cel puțin două state membre. Un colegiu înființat în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să împiedice sau să înlocuiască alte forme de cooperare între autoritățile competente. ESMA ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pe baza cărora se poate stabili dacă activitățile au o importanță considerabilă. Membrii unui colegiu ar trebui să poată cere colegiului să adopte un aviz neobligatoriu privind chestiunile identificate în cursul procesului de examinare și evaluare a unui CSD sau în cursul examinării și evaluării furnizorilor de servicii auxiliare de tip bancar sau privind chestiunile legate de extinderea sau externalizarea activităților și serviciilor furnizate de CSD sau privind orice posibilă încălcare a cerințelor din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 care rezultă din furnizarea de servicii într-un stat membru gazdă. Avizele neobligatorii ar trebui adoptate printr-un vot cu majoritate simplă.

(27)

ESMA și autoritățile competente dispun în prezent de informații limitate cu privire la serviciile oferite de CSD-urile dintr-o țară terță în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru, ca rezultat al mai multor factori. În primul rând, amânarea aplicării fără o dată-limită, a cerințelor privind recunoașterea pentru CSD-urile din țările terțe care au furnizat deja servicii de administrare centralizată și servicii notariale în Uniune înainte de data aplicării Regulamentului (UE) nr. 909/2014 în temeiul articolului 69 alineatul (4) din regulamentul respectiv. În al doilea rând, faptul că, în cazul în care un CSD dintr-o țară terță furnizează numai servicii de decontare, acesta nu este supus cerințelor privind recunoașterea. Al treilea motiv este faptul că Regulamentul (UE) nr. 909/2014 nu impune CSD-urilor dintr-o țară terță să notifice autorităților Uniunii activitățile lor în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru. Având în vedere lipsa de informații, nici emitenții, nici autoritățile publice de la nivelul Uniunii sau de la nivel național nu au fost în măsură să evalueze activitățile respectivelor CSD-uri în Uniune, atunci când a fost necesar. Prin urmare, CSD-urile dintr-o țară terță ar trebui să aibă obligația de a informa autoritățile Uniunii cu privire la activitățile lor legate de instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru.

(28)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 prevede ca un CSD să dispună de un organ de conducere care să aibă în componența sa membri independenți în proporție de cel puțin o treime și în număr de minimum doi. Pentru a asigura o aplicare mai consecventă a conceptului de independență, acest concept ar trebui clarificat, în conformitate cu definiția „membrilor independenți” din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(29)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 nu conține cerințe specifice aplicabile în cazul achiziționării sau creșterii participațiilor calificate în capitalul CSD-urilor. Astfel de cerințe, inclusiv cu privire la procedurile care trebuie urmate, ar trebui, prin urmare, să fie introduse pentru a asigura aplicarea consecventă a cerințelor privind structura acționariatului unui CSD, similar dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Directiva 2013/36/UE. ESMA ar trebui să elaboreze orientări cu privire la evaluarea caracterului adecvat al oricărei persoane care va conduce activitatea CSD-ului, precum și cu privire la normele procedurale și criteriile de evaluare pentru evaluarea prudențială a achizițiilor directe sau indirecte și a majorărilor de participații în CSD-uri.

(30)

Pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește principalele măsuri cu privire la care comitetele de utilizatori ar trebui să ofere recomandări organului de conducere, ar trebui să se clarifice într-o mai mare măsură ce elemente sunt incluse în „nivelul serviciilor”.

(31)

Având în vedere rolul lor central în ceea ce privește siguranța tranzacțiilor, CSD-urile ar trebui nu numai să reducă riscurile asociate custodiei și decontării tranzacțiilor cu titluri de valoare, ci și să urmărească să reducă la minimum aceste riscuri.

(32)

Mai multe CSD-uri stabilite în Uniune gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare care aplică decontarea pe bază netă amânată. CSD-urile respective ar trebui să măsoare, să monitorizeze și să gestioneze în mod adecvat riscurile care decurg din utilizarea unei astfel de decontări.

(33)

În anumite circumstanțe, un titlu de valoare ar putea fi constituit în temeiul dreptului societăților comerciale sau al legislației similare din două state membre diferite. Acest lucru este valabil în special pentru titlurile de creanță atunci când emitentul este constituit într-un stat membru, iar titlurile de valoare sunt emise în conformitate cu legislația altui stat membru. Este important să se clarifice faptul că, în astfel de cazuri, ar trebui să se aplice în continuare dreptul societăților comerciale sau o legislație similară a ambelor state membre. Alegerea legislației aplicabile nu este reglementată de Regulamentul (UE) nr. 909/2014 și, prin urmare, ar trebui să rămână la latitudinea emitenților sau să fie stabilită în alt mod prin lege.

(34)

Pentru a se asigura că emitenții care asigură înregistrarea titlurilor lor de valoare la un CSD stabilit în alt stat membru pot respecta dispozițiile relevante din dreptul societăților comerciale sau legislația similară a statului membru respectiv, statele membre ar trebui să actualizeze periodic lista acestor dispoziții relevante cheie de drept intern și să o transmită ESMA în vederea publicării.

(35)

Pentru a evita riscurile de decontare cauzate de starea de insolvență a unui agent de decontare, CSD-urile ar trebui să deconteze, ori de câte ori acest lucru este posibil și practic, plățile în fonduri bănești din sistemul său de decontare a titlurilor de valoare prin conturi deschise la o bancă centrală. În cazul în care această opțiune nu este practică și disponibilă, de exemplu în cazul în care un CSD nu îndeplinește condițiile pentru deschiderea unui cont la o altă bancă centrală decât cea din statul său membru de origine, CSD-ul respectiv ar trebui să poată deconta plățile în fonduri bănești pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din acestea, într-o altă monedă decât cea a țării în care este stabilit CSD-ul prin conturi deschise la CSD-uri sau la instituții de credit autorizate să furnizeze servicii bancare în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 909/2014.

(36)

Pentru a sprijini mai bine eficiența pieței serviciilor de decontare, pentru a aprofunda piețele de capital și pentru a consolida decontarea transfrontalieră, un CSD autorizat să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014, ale cărui riscuri relevante sunt deja monitorizate, ar trebui să poată oferi servicii legate de decontarea plăților în fonduri bănești CSD-urilor care nu sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, într-o altă monedă decât cea a țării în care este stabilit CSD-ul care dorește să utilizeze serviciile respective, indiferent dacă acestea fac parte sau nu din același grup de întreprinderi. Autorizația de a desemna CSD-uri sau instituții de credit ar trebui utilizată numai pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sistemele de decontare a titlurilor de valoare ale CSD-ului care dorește să utilizeze serviciile auxiliare de tip bancar ori pentru o parte din aceste sisteme. Autorizația nu ar trebui utilizată în scopul desfășurării altor activități. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca un CSD care intenționează să deconteze plățile în fonduri bănești pentru toate sistemele sale de decontare a titlurilor de valoare ori pentru o parte din acestea prin propriile conturi sau care intenționează să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar să fie autorizat în acest sens în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 909/2014.

(37)

Sub un prag adecvat, CSD-urile care nu sunt autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar ar trebui să poată deconta plățile în fonduri bănești a tranzacțiilor prin conturi deschise la CSD-uri autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 și prin conturi deschise la orice instituție de credit, în orice monedă. Acest prag ar trebui să constea într-o sumă agregată maximă pentru o astfel de decontare a plăților în fonduri bănești. În plus, pragul ar trebui să fie calibrat într-un mod care să promoveze eficiența decontării și să permită CSD-urilor să atingă un nivel de decontare în fonduri bănești dincolo de care devine relevantă obligativitatea autorizației bancare în temeiul Directivei 2013/36/UE sau conectarea la o bancă centrală de emisiune, asigurând în același timp stabilitatea financiară și limitând implicațiile în materie de riscuri care rezultă din derogările aplicabile sub pragul respectiv. Calibrarea pragului ar trebui să țină seama de necesitatea ca un CSD să poată deconta plățile în diferite monede, în special în cazul monedelor celor mai lichide, stabilind, în același timp, o limită adecvată care ar fi aplicabilă CSD-ului în ansamblu. Calibrarea pragului ar trebui să țină seama, de asemenea, de necesitatea de a se evita renunțarea neintenționată la decontarea în moneda băncii centrale.

(38)

În calitate de organism cu expertiză specializată în domeniul bancar și al riscului de credit, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12), ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea de proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili un prag adecvat și pentru a preciza eventualele cerințe de gestionare a riscurilor și cerințe prudențiale adecvate aferente. ABE ar trebui, de asemenea, să coopereze îndeaproape cu membrii SEBC și cu ESMA. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare respective în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Autoritățile competente, care monitorizează periodic pragul, ar trebui să transmită constatările lor împreună cu datele subiacente către ESMA și ABE, și constatările lor către membrii SEBC, în special pentru a contribui la un raport periodic care ar trebui elaborat de ABE, în cooperare cu membrii SEBC și cu ESMA, cu privire la serviciile auxiliare de tip bancar.

(39)

CSD-urile, inclusiv cele autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, și instituțiile de credit desemnate ar trebui să acopere riscurile relevante în cadrele lor prudențiale și de gestionare a riscurilor. Printre instrumentele de acoperire a acestor riscuri ar trebui să se numere menținerea unor resurse lichide calificate suficiente în toate monedele relevante și asigurarea faptului că scenariile de criză sunt suficient de solide. CSD-urile ar trebui, de asemenea, să se asigure că riscurile de lichiditate aferente sunt gestionate și acoperite prin mecanisme de finanțare extrem de fiabile cu instituții solvabile; respectivele mecanisme ar trebui să fie angajate sau să aibă o fiabilitate similară. CSD-urile care furnizează servicii auxiliare de tip bancar ar trebui, de asemenea, să dispună de norme și proceduri specifice pentru a aborda riscurile potențiale de credit, de lichiditate și de concentrare care decurg din furnizarea acestor servicii. ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a actualiza standardele tehnice de reglementare existente astfel încât să țină seama de modificările respective aduse cerințelor prudențiale. Acest lucru ar permite Comisiei să efectueze eventuale modificări necesare în vederea clarificării cerințelor prevăzute în respectivele standarde tehnice de reglementare, cum ar fi cele privind gestionarea deficitelor potențiale de lichiditate.

(40)

O perioadă de numai o lună în care autoritățile relevante și autoritățile competente să emită un aviz motivat privind autorizația de a furniza servicii auxiliare de tip bancar s-a dovedit a fi prea scurtă pentru ca autoritățile respective să poată efectua o analiză solidă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă o perioadă mai lungă, de două luni.

(41)

Pentru a oferi CSD-urilor stabilite în Uniune și CSD-urilor din țări terțe suficient timp pentru a solicita autorizarea și recunoașterea activităților lor, data aplicării cerințelor privind autorizarea și recunoașterea din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 a fost inițial amânată până la adoptarea unei decizii de autorizare sau de recunoaștere în temeiul regulamentului respectiv. A trecut suficient timp de la intrarea în vigoare a regulamentului respectiv. Prin urmare, aceste cerințe ar trebui acum să înceapă să se aplice pentru a asigura, pe de o parte, condiții de concurență echitabile între toate CSD-urile care oferă servicii legate de instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru și, pe de altă parte, că autoritățile de la nivelul Uniunii și de la nivel național dispun de informațiile necesare pentru a asigura protecția investitorilor și a monitoriza stabilitatea financiară.

(42)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 prevede în prezent obligația ESMA de a elabora, în cooperare cu ABE, cu autoritățile naționale competente și cu autoritățile relevante, rapoarte anuale cu privire la 12 teme și de a transmite aceste rapoarte Comisiei în fiecare an. Cerința respectivă este disproporționată având în vedere natura anumitor teme care nu necesită o actualizare anuală. Frecvența și numărul acestor rapoarte ar trebui, prin urmare, să fie recalibrate pentru a reduce sarcina suportată de ESMA și de autoritățile competente, asigurând în același timp furnizarea către Comisie a informațiilor de care aceasta are nevoie pentru a revizui punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 909/2014. Cu toate acestea, având în vedere modificările regimului disciplinei în materie de decontare prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 introduse prin prezentul regulament, este oportun să se solicite ESMA să elaboreze periodic rapoarte către Comisie cu privire la unele subiecte suplimentare, cum ar fi măsurile luate de autoritățile competente pentru a aborda situațiile în care eficiența decontării înregistrată de un CSD pe o perioadă de șase luni este semnificativ mai mică decât nivelurile medii de eficiență a decontării înregistrate pe piața Uniunii și posibilitatea de a aplica instrumente de reglementare suplimentare pentru a îmbunătăți eficiența decontării în Uniune. În plus, ESMA, în cooperare cu membrii SEBC, ar trebui, de asemenea, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind posibila scurtare a ciclului de decontare, pentru a contribui la evoluțiile viitoare potențiale din acest domeniu. ABE ar trebui să elaboreze un raport anual axat pe constatările autorităților competente ca urmare a monitorizării de către acestea a pragului pentru decontarea plăților în fonduri bănești. La cererea Comisiei, ESMA ar trebui să furnizeze o analiză cost-beneficiu care ar trebui utilizată ca bază pentru actul de punere în aplicare privind cumpărările impuse obligatorii.

(43)

Pentru a asigura eficacitatea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a ține seama, la elaborarea parametrilor pentru calcularea nivelului sancțiunilor în fonduri bănești, de durata cazurilor de neexecutare a decontării, de nivelul cazurilor de neexecutare a decontării pentru fiecare clasă de instrumente financiare și de efectul pe care ratele scăzute sau negative ale dobânzii îl pot avea asupra stimulentelor contrapărților și a cazurilor de neexecutare a decontării, pentru a revizui parametrii respectivi și pentru a preciza care sunt cauzele subiacente ale cazurilor de neexecutare a decontării care nu pot fi considerate imputabile participanților și care operațiuni nu sunt considerate tranzacții. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(44)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE și cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, standardele tehnice de reglementare elaborate de ABE și de ESMA în ceea ce privește: specificațiile procedurii de cumpărare impusă obligatorie referitor la detaliile mecanismului de transfer, tipurile de tranzacții care fac inutilă procedura de cumpărare impusă și modul în care se ține seama de particularitățile investitorilor de retail atunci când execută cumpărarea impusă obligatorie; informațiile care trebuie notificate de CSD-urile din țări terțe; condițiile pentru ca activitățile unui CSD să fie considerate de o importanță considerabilă; normele și procedurile care urmează să fie stabilite de un CSD care furnizează servicii auxiliare de tip bancar; detaliile privind măsurarea, monitorizarea, gestionarea și raportarea riscurilor de credit și de lichiditate de către CSD-uri în legătură cu decontarea pe bază netă amânată; pragul sub care CSD-urile pot deconta plățile în fonduri bănești prin intermediul oricărei instituții de credit și cerințele prudențiale actualizate privind lichiditatea și normele și procedurile privind riscurile de credit, de lichiditate și de concentrare în cazul CSD-urilor autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar.

(45)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a modificărilor introduse prin prezentul regulament și, în special, în ceea ce privește aplicarea și suspendarea cerințelor privind cumpărarea impusă obligatorie în cazurile în care acestea se aplică, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14). Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de aplicarea și suspendarea cumpărărilor impuse obligatorii, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(46)

Actele delegate și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolele 290 și 291 din TFUE constituie acte juridice ale Uniunii. În temeiul articolului 127 alineatul (4) și al articolului 282 alineatul (5) din TFUE, Banca Centrală Europeană (BCE) este consultată cu privire la orice propunere de act al Uniunii care se încadrează în domeniile sale de competență. În cazul în care consultarea BCE este necesară în temeiul tratatelor, BCE trebuie să fie consultată în mod corespunzător cu privire la actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.

(47)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume sporirea furnizării de servicii de decontare la nivel transfrontalier de către CSD-uri, reducerea sarcinii administrative și a costurilor de conformare și asigurarea faptului că autoritățile dispun de informații suficiente pentru a monitoriza riscurile, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectelor lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(48)

Aplicarea domeniului de aplicare revizuit al normelor privind sancțiunile în fonduri bănești, a noilor cerințe privind înființarea colegiilor de supraveghetori, a obligației transmiterii unei notificări de către CSD-urile din țările terțe cu privire la serviciile de bază pe care le furnizează în legătură cu instrumentele financiare constituite în temeiul legislației unui stat membru, a noilor norme privind decontarea pe bază netă amânată, a pragului revizuit sub care instituțiile de credit se pot oferi să deconteze plățile în fonduri bănești pentru o parte din sistemul de decontare a titlurilor de valoare al CSD-ului și a cerințelor prudențiale revizuite aplicabile instituțiilor de credit sau CSD-urilor autorizate să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în temeiul articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 ar trebui fie amânată, fie supusă unor dispoziții tranzitorii adecvate pentru a se acorda suficient timp pentru adoptarea actelor delegate necesare care detaliază aceste cerințe. Având în vedere modificările introduse prin prezentul regulament în ceea ce privește procedura referitoare la libertatea de a furniza servicii într-un alt stat membru, este, de asemenea, oportun să se clarifice normele care ar trebui să se aplice pentru furnizarea de servicii de către CSD-uri în alte state membre decât statul membru de origine și pentru înființarea unei sucursale într-un alt stat membru. Având în vedere modificările introduse prin prezentul regulament în ceea ce privește frecvența și conținutul rapoartelor pe care ESMA urmează să le prezinte Comisiei, aplicarea dispozițiilor care reglementează conținutul unora dintre rapoartele respective ar trebui să fie amânată pentru a garanta ESMA suficient timp pentru a pregăti noile rapoarte și că vor trebui să fie transmise până la 30 aprilie 2024 numai rapoartele care urmează să fie elaborate în temeiul dispozițiilor curente.

(49)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 909/2014 și (UE) nr. 236/2012 ar trebui modificate în mod corespunzător,

1.

La articolul 2, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 6 alineatul (5), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

3.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

(*2)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).” "

4.

La articolul 12 alineatul (1), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

5.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 19, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

7.

La articolul 20, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

8.

Articolul 22 se modifică după cum urmează:

9.

Se introduce următorul articol:

10.

La articolul 23, alineatele (2)-(7) se înlocuiesc cu următorul text:

11.

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

12.

Se introduce următorul articol:

13.

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 26 se modifică după cum urmează:

15.

Articolul 27 se modifică după cum urmează:

16.

Se introduc următoarele articole:

(*4)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32)."

(*5)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1)."

(*6)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).” "

17.

La articolul 28, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

18.

La articolul 29 se introduce următorul alineat:

19.

Articolul 36 se înlocuiește cu următorul text:

20.

La articolul 40, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

21.

La articolul 47, alineatul (2) se elimină.

22.

Se introduce următorul articol:

23.

La articolul 49 alineatul (1), al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Fără a aduce atingere dreptului emitentului menționat la primul paragraf, continuă să se aplice dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară a statului membru în temeiul căruia sunt constituite titlurile de valoare. Dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară a statului membru în temeiul căruia sunt constituite titlurile de valoare înseamnă:

Statele membre întocmesc o listă a principalelor lor dispoziții relevante din dreptul societăților comerciale sau altă legislație similară, astfel cum se menționează la al doilea paragraf. Autoritățile competente transmit ESMA lista respectivă până la 17 ianuarie 2025. ESMA publică lista până la 17 februarie 2025. Statele membre actualizează lista respectivă în mod regulat și cel puțin o dată la fiecare doi ani. Statele membre comunică ESMA lista actualizată la intervalele regulate respective. ESMA publică această listă actualizată.”

24.

La articolul 52, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

25.

Articolul 54 se modifică după cum urmează:

26.

Articolul 55 se modifică după cum urmează:

27.

Articolul 59 se modifică după cum urmează:

28.

Articolul 60 se modifică după cum urmează:

29.

Articolul 67 se modifică după cum urmează:

30.

La articolul 68 se adaugă următorul alineat:

31.

Articolul 69 se modifică după cum urmează:

32.

Articolul 72 se elimină.

33.

Articolul 74 se modifică după cum urmează:

34.

Articolul 75 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

punctul 3, în ceea ce privește articolul 7 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014;

(b)

punctul 13 litera (a);

(c)

punctul 22, în ceea ce privește articolul 47a alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014;

(d)

punctul 25 litera (e);

(e)

punctul 27 litera (a).