(1)   Statele membre desemnează o autoritate la nivel ministerial, responsabilă cu:

(2)   Printr-un document oficial, autoritatea competentă decide cu privire la acordarea sau, după revizuire, retragerea acreditării agenției de plăți pe baza unei examinării a criteriilor de acreditare menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 („criteriile de acreditare”). Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia cu privire la acreditări și la retragerile acreditărilor.

(3)   Autoritatea competentă desemnează un organism de audit care să efectueze o examinare înaintea acordării oricărei acreditări (analiză de preacreditare). Organismul de audit este o autoritate de audit sau o altă organizație publică sau privată sau o unitate organizațională a unei autorități care deține competența, abilitățile și capacitatea necesare pentru a efectua audituri. Organismul de audit trebuie să fie independent de agenția de plăți care ar urma să fie acreditată.

Examinarea (analiza de preacreditare) care trebuie efectuată de organismul de audit cuprinde, în special:

Organismul de audit pregătește un raport care detaliază activitățile de audit desfășurate, rezultatele respectivelor activități și propria evaluare privind îndeplinirea de către agenția de plăți a criteriilor de acreditare. Raportul este prezentat autorității competente, care emite apoi actul de acreditare în cazul în care s-a asigurat că agenția de plăți îndeplinește criteriile de acreditare.

(4)   În cazul în care consideră că agenția de plăți nu îndeplinește criteriile de acreditare, autoritatea competentă informează agenția de plăți în privința condițiilor specifice pe care trebuie să le îndeplinească înainte de a putea fi acreditată.

În așteptarea punerii în aplicare a eventualelor schimbări necesare pentru îndeplinirea respectivelor condiții specifice, acreditarea poate fi acordată provizoriu pentru o perioadă care urmează a fi stabilită în funcție de gravitatea problemelor identificate și care nu depășește 12 luni. În anumite cazuri justificate corespunzător, la cererea statului membru în cauză, Comisia poate să autorizeze prelungirea perioadei respective.

(5)   Informațiile prevăzute la articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sunt comunicate imediat după prima acreditare a agenției de plăți și, în orice caz, înainte ca orice cheltuială efectuată de agenția respectivă să fie imputată fondurilor. Aceste informații sunt însoțite de declarații și de documente referitoare la:

(6)   Comisia informează Comitetul pentru fondurile agricole în privința agențiilor de plăți acreditate în fiecare stat membru.

(1)   Autoritatea competentă supraveghează constant agențiile de plăți de care răspunde, bazându-se în special pe certificatele și rapoartele întocmite de organismul de certificare menționat la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și monitorizează eventualele deficiențe identificate.

Din trei în trei ani, autoritatea competentă prezintă Comisiei un raport scris privind activitatea sa de supraveghere a agențiilor de plăți și privind monitorizarea activităților acestora. Raportul include o analiză privind îndeplinirea continuă de către agențiile de plăți a criteriilor de acreditare, împreună cu un rezumat al acțiunilor întreprinse pentru remedierea deficiențelor. Autoritatea competentă confirmă dacă o agenție de plăți de care răspunde continuă să îndeplinească criteriile de acreditare.

(2)   Statele membre creează un sistem prin care asigură comunicarea fără întârziere către autoritatea competentă a oricărei informații care sugerează că o agenție de plăți nu îndeplinește criteriile de acreditare.

(3)   Dacă autoritatea competentă a constatat că o agenție de plăți acreditată nu mai respectă unul sau mai multe dintre criteriile de acreditare într-un mod susceptibil să îngreuneze îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, autoritatea competentă supune fără întârziere acreditarea agenției de plăți unei perioade de probă. Autoritatea competentă elaborează un plan care include acțiuni și termene pentru remedierea deficiențelor constatate, într-o perioadă care urmează a fi determinată în funcție de gravitatea problemei și care nu depășește 12 luni de la data de la care acreditarea este supusă perioadei de probă. În anumite cazuri justificate corespunzător, la cererea statului membru în cauză, Comisia poate să autorizeze prelungirea perioadei respective.

(4)   Autoritatea competentă informează Comisia în privința deciziei sale de a supune acreditarea unei agenții de plăți unei perioade de probă, în privința planului elaborat în conformitate cu alineatul (3), și, ulterior, în privința progreselor realizate în implementarea planului respectiv.

(5)   Dacă acreditarea este retrasă, autoritatea competentă acreditează fără întârziere o altă agenție de plăți care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, pentru a se asigura că plățile către beneficiari nu sunt întrerupte.

(6)   În cazul în care constată că autoritatea competentă nu și-a îndeplinit obligația de a elabora un plan de remediere în conformitate cu alineatul (3) sau că agenția de plăți continuă să fie acreditată fără a fi implementat pe deplin un astfel de plan în perioada stabilită, Comisia cere autorității competente să retragă acreditarea agenției de plăți în cauză, cu excepția cazului în care se efectuează schimbările necesare într-o perioadă de timp care urmează a fi stabilită de Comisie în funcție de gravitatea problemei. Într-o astfel de situație, Comisia poate decide urmărirea deficiențelor prin intermediul procedurii de verificare a conformității, în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Declarația de gestiune menționată la articolul 7 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se elaborează în timp util pentru ca organismul de certificare să poată emite avizul menționat la articolul 9 alineatul (1) din respectivul regulament.

Declarația de gestiune se întocmește în forma prezentată în anexa I la prezentul regulament și poate fi însoțită de rezerve care cuantifică potențialul impact financiar. În cazul în care sunt exprimate rezerve, declarația include un plan de măsuri de remediere și un calendar precis pentru implementarea acestuia.

(2)   Declarația de gestiune se bazează pe o supraveghere eficace a sistemului de gestionare și control utilizat de-a lungul anului.

(1)   Organismul de coordonare menționat la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 funcționează ca interlocutor unic al Comisiei pentru statul membru în cauză, pentru toate problemele legate de fonduri, în ceea ce privește:

(2)   O agenție de plăți poate îndeplini rolul de organism de coordonare, cu condiția ca cele două funcții să fie menținute separate.

(3)   În conformitate cu procedurile naționale, în îndeplinirea sarcinilor sale, agenția de plăți poate să facă apel la alte organisme sau departamente administrative, în special la cele cu competență contabilă sau tehnică.

(4)   Confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea tuturor datelor informatice deținute de organismul de coordonare sunt asigurate prin măsuri adaptate structurii administrative, personalului și mediului tehnologic ale fiecărui organism de coordonare. Efortul financiar și tehnologic trebuie să fie proporțional cu riscurile reale asumate.

(5)   Comunicările prevăzute la articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se efectuează imediat după prima acreditare a organismului de coordonare și, în orice caz, înainte să fie imputată fondurilor orice cheltuială de care răspunde organismul respectiv. Comunicările sunt însoțite de documentul de acreditare a organismului, precum și de informații privind condițiile administrative, de contabilitate și de control intern referitoare la funcționarea organismului.

(1)   Autoritatea competentă desemnează organismul de certificare prevăzut la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   Organismul de certificare își organizează activitatea în mod eficace și eficient și își efectuează controalele respectând un calendar adecvat, ținând seama de natura și de calendarul tranzacțiilor pentru exercițiul financiar în cauză.

(3)   Avizul care trebuie furnizat de organismul de certificare în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se redactează anual.

Avizul se bazează pe activitatea de audit care trebuie desfășurată în conformitate cu articolele 6 și 7 din prezentul regulament.

(4)   Organismul de certificare întocmește un raport bazat pe constatările sale. Raportul include funcțiile delegate. Raportul trebuie să precizeze dacă, în perioada care face obiectul raportului:

Raportul include informații privind numărul și calificările membrilor personalului care au efectuat auditul, activitatea desfășurată, numărul tranzacțiilor examinate, nivelul de semnificație și de încredere obținut, eventualele puncte slabe constatate și recomandări emise în scopul îmbunătățirii, precum și operațiunile, atât cele ale organismului de certificare, cât și cele ale altor organisme de audit, interne sau externe față de agenția de plăți, de la care s-au obținut toate sau o parte dintre asigurările organismului de certificare privind aspectele incluse în raport.

(1)   Auditul de certificare se efectuează în conformitate cu standarde de audit acceptate la nivel internațional.

(2)   Organismul de certificare elaborează o strategie de audit care stabilește domeniul de aplicare, calendarul și direcția auditului de certificare, metodele de audit și metodologia de eșantionare. Pe baza riscului de audit estimat, se elaborează un plan de audit pentru fiecare exercițiu financiar auditat. La cerere, organismul de certificare furnizează Comisiei strategia de audit și planul de audit.

(3)   Nivelul rezonabil de asigurare de audit care trebuie obținut în urma testelor de audit se obține prin evaluarea sistemului de control, inclusiv prin testarea de conformitate și testarea de fond a cheltuielilor, sistemul fiind alcătuit din testarea detaliilor și din proceduri analitice.

(4)   Comisia stabilește orientări care cuprind, în special:

(1)   Metodele de audit relevante pentru auditul de certificare sunt definite în strategia de audit prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

(2)   Pentru îndeplinirea obiectivelor auditului și pentru emiterea avizului în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, etapele auditului trebuie să includă audituri ale sistemelor, teste de fond și verificarea reconcilierilor referitoare la declarațiile financiare și de gestiune.

(3)   Testarea de fond a cheltuielilor cuprinde verificarea legalității și a regularității operațiunilor subiacente la nivelul beneficiarilor finali. În aceste scopuri, organismul de certificare poate însoți agenția de plăți atunci când aceasta efectuează nivelul secundar de controale la fața locului. Organismul de certificare nu poate însoți agenția de plăți atunci când aceasta efectuează controalele inițiale la fața locului, cu excepția situațiilor în care ar fi fizic imposibil să se reverifice controlul inițial efectuat de agenția de plăți. În ceea ce privește testele de fond, organismele de certificare pot utiliza o metodă de eșantionare integrată.

(4)   Comisia furnizează condiții și orientări suplimentare cu privire la elaborarea procedurilor de audit, la integrarea eșantionării, la planificarea și la efectuarea reverificării la fața locului a tranzacțiilor, prin intermediul orientărilor menționate la articolul 6 alineatul (4).

(1)   Fiecare agenție de plăți ține un set de conturi dedicate exclusiv evidenței contabile a cheltuielilor și veniturilor menționate la articolul 4 alineatul (1) și la articolele 5 și 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și utilizării fondurilor puse la dispoziția sa pentru acoperirea cheltuielilor corespunzătoare. Respectivele evidențe contabile trebuie să permită distingerea și furnizarea separată a datelor financiare pentru FEGA și FEADR.

(2)   Agențiile de plăți ale statelor membre care nu au adoptat moneda euro țin evidențe contabile cu sume exprimate în moneda în care au fost efectuate cheltuielile și au fost încasate veniturile. Cu toate acestea, pentru a permite consolidarea tuturor cheltuielilor și veniturilor lor, agențiile de plăți în cauză trebuie să poată furniza datele corespunzătoare în moneda națională și în euro.

(3)   În ceea ce privește FEADR, fiecare agenție de plăți desemnată pentru un program de dezvoltare rurală ține o evidență contabilă care permite identificarea tuturor operațiunilor pentru fiecare program și pentru fiecare măsură. Aceste evidențe contabile includ, în special:

(1)   În conformitate cu articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre trimit Comisiei, prin mijloace electronice, următoarele informații și documente, care fac obiectul articolelor 11 și 12 din prezentul regulament:

(2)   Declarația de cheltuieli menționată la alineatul (1) litera (b) constă în:

(3)   Toate informațiile financiare necesare în temeiul prezentului articol se comunică în euro.

(1)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale referitoare la declarațiile de cheltuieli și venituri legate de depozitarea publică menționate la articolul 12, cheltuielile și veniturile alocate declarate de agențiile de plăți pentru o anumită lună trebuie să corespundă plăților și încasărilor efectuate în mod real în acea lună.

Respectivele cheltuieli și venituri trebuie înscrise în evidența contabilă a bugetului FEGA pentru exercițiul financiar N.

Totuși:

(2)   Cheltuielile și veniturile alocate sunt luate în considerare la data la care a fost debitat sau creditat contul agenției de plăți. Totuși, pentru plăți, data care trebuie luată în considerare poate fi cea la care agenția în cauză a emis documentul de plată și l-a trimis unei instituții financiare sau beneficiarului. Fiecare agenție de plăți utilizează aceeași metodă pe durata întregului exercițiu financiar.

(3)   Cheltuielile și veniturile alocate declarate în conformitate cu alineatul (1) pot să cuprindă corecții ale sumelor declarate pentru lunile precedente din același exercițiu financiar.

Atunci când, la nivelul unei agenții de plăți, corecțiile aduse veniturilor alocate determină declararea unor venituri negative alocate pentru o linie bugetară, corecțiile excedentare se reportează în luna următoare. După caz, acestea se regularizează la momentul verificării conturilor pentru anul în cauză.

(4)   Ordinele de plată neexecutate, precum și plățile debitate în cont și apoi recreditate apar în evidența contabilă ca deduceri din cheltuielile pentru luna în care este raportată agenției de plăți neexecutarea sau anularea.

(5)   Se consideră că, dacă sunt grevate de creanțe, plățile datorate din FEGA au fost efectuate în întregime în sensul aplicării alineatului (1):

(6)   Datele cumulative referitoare la cheltuielile și la veniturile alocate care pot fi imputate unui anumit exercițiu financiar, care trebuie transmise Comisiei până cel târziu la 27 octombrie, pot fi corectate numai în conturile anuale care trebuie trimise Comisiei în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Operațiunile care trebuie luate în considerare pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli referitoare la depozitarea publică sunt cele înregistrate la sfârșitul unei anumite luni în conturile agenției de plăți, efectuate de la începutul anului fiscal în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, până la sfârșitul respectivei luni.

(2)   Respectivele declarații de cheltuieli cuprind valorile și sumele stabilite în conformitate cu articolele 17 și 18 din prezentul regulament și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei (11), înregistrate în evidența contabilă de agențiile de plăți în luna care urmează celei la care se referă operațiunile.

Totuși:

(1)   Pe baza datelor trimise în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, Comisia decide să efectueze plățile lunare în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fără a aduce atingere corecțiilor care pot fi efectuate prin intermediul unor decizii ulterioare în conformitate cu articolele 51 și 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și luând în considerare reducerile și suspendările decise în conformitate cu articolul 41 din regulamentul respectiv.

(2)   Dacă cheltuielile totale declarate de statele membre pentru exercițiul financiar următor depășesc trei sferturi din totalul creditelor pentru exercițiul financiar în curs, angajamentele anticipate menționate la articolul 170 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și plățile lunare corespunzătoare se acordă proporțional cu declarațiile de cheltuieli, până la o limită maximă de 75 % din creditele pentru exercițiul financiar în curs. În deciziile referitoare la rambursările ulterioare, Comisia ia în considerare soldul sumelor nerambursate statelor membre.

(1)   Prin decizia de efectuare a plăților lunare, Comisia pune la dispoziția statelor membre, în cadrul creditelor bugetare, resursele necesare acoperirii cheltuielilor care trebuie finanțate din FEGA, mai puțin suma corespunzătoare veniturilor alocate, în contul deschis de fiecare stat membru.

Atunci când plățile care trebuie efectuate de către Comisie, minus veniturile alocate, generează un cuantum negativ pentru un stat membru, deducerile excedentare se reportează în lunile următoare.

(2)   Fiecare state membru notifică Comisiei denumirea și numărul contului menționat la alineatul (1), conform formatului pus de Comisie la dispoziția statului membru respectiv.

(1)   Agențiile de plăți transmit Comisiei:

(2)   Sistemele relevante de informații menționate la articolul 24 se utilizează pentru efectuarea notificărilor și a schimburilor de informații și pentru întocmirea documentelor referitoare la cheltuielile aferente intervenției publice.

(1)   Evidența stocurilor prevăzută la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 conține următoarele categorii de elemente, prezentate separat:

(2)   Contabilitatea financiară prevăzută la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 conține:

(1)   Elementele menționate la articolul 16 sunt contabilizate cu cantitățile, valorile, sumele și mediile efectiv înregistrate de către agențiile de plăți sau pentru valorile și sumele calculate pe baza sumelor standard stabilite de Comisie.

(2)   Înregistrările și calculele menționate la alineatul (1) se efectuează cu condiția aplicării următoarelor norme:

(3)   Corecțiile efectuate de Comisie în ceea ce privește elementele menționate la articolul 16 pentru anul fiscal în curs trebuie notificate Comitetului pentru fondurile agricole. Aceste corecții pot fi notificate statelor membre cu ocazia unei decizii de plată lunare sau, dacă nu, la momentul deciziei privind verificarea conturilor. Corecțiile sunt contabilizate de agențiile de plăți în condițiile prevăzute în respectiva decizie.

(1)   Diversele elemente de cheltuieli și venituri se înscriu în evidența contabilă la data la care are loc operațiunea fizică în temeiul măsurii de intervenție publică, cu utilizarea ratei de schimb menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 906/2014.

Totuși, datele următoare se aplică în cazurile enumerate mai jos:

(2)   Diversele elemente legate de mutarea fizică a produselor și de gestionarea stocurilor se introduc în evidențele contabile la data la care are loc operațiunea fizică în temeiul măsurii de intervenție.

Totuși, datele următoare se aplică în cazurile enumerate mai jos:

(1)   Suma care urmează a fi finanțată în temeiul măsurilor de intervenție menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 se stabilește pe baza evidențelor contabile întocmite și ținute de agențiile de plăți în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 și în care sunt debitate și creditate diferitele elemente de cheltuieli și, respectiv, venituri menționate la articolul 16 din prezentul regulament, ținând cont, atunci când este necesar, de sumele cheltuielilor stabilite în cadrul legislației agricole sectoriale.

(2)   Agențiile de plăți sau organismele de coordonare, după caz, transmit Comisiei, în fiecare lună și în fiecare an, prin mijloace electronice, pe baza modelelor puse de Comisie la dispoziția statelor membre prin intermediul sistemelor de informații, informațiile necesare pentru finanțarea cheltuielilor aferente depozitării publice și evidențele contabile care dovedesc cheltuielile și veniturile legate de depozitarea publică, sub formă de tabele (tabele P-STO), până la data prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (b) și până la data prevăzută la articolul 30 alineatul (2).

(1)   Finanțarea din FEGA în temeiul măsurilor de intervenție menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 este egală cu cheltuielile, calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul de informații creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli întocmită în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament.

(2)   Sumele recuperate în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și sumele primite sau recuperate de la vânzători, cumpărători și depozitari care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 43 din regulamentul menționat sunt declarate la bugetul FEGA în condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament.

(1)   Agențiile de plăți trebuie să declare cheltuielile pentru fiecare program de dezvoltare rurală menționat la articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

Pentru fiecare măsură de dezvoltare rurală, agențiile de plăți trebuie să precizeze într-o declarație de cheltuieli:

(2)   De îndată ce Comisia aprobă un program de dezvoltare rurală, statele membre trimit Comisiei, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, declarațiile de cheltuieli până la termenele următoare:

Totuși, toate cheltuielile efectuate de agențiile de plăți prin plăți către beneficiari în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 înaintea aprobării unui program de dezvoltare rurală menționat la articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se efectuează sub responsabilitatea statelor membre și sunt declarate Comisiei în prima declarație de cheltuieli care urmează adoptării programului respectiv. Aceeași regulă se aplică, mutatis mutandis, în cazul modificării unui program de dezvoltare rurală menționate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(3)   Agențiile de plăți pentru programele de dezvoltare rurală prezintă declarațiile de cheltuieli sub formă de date structurate în cadrul sistemului de informații SFC2014, prevăzut în capitolul I din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 184/2014.

(4)   În cazul în care Comisia solicită verificări ulterioare din cauza informațiilor incomplete sau neclare furnizate sau din cauza unor dezacorduri, a unor diferențe de interpretare sau a oricăror alte inconsecvențe legate de o declarație de cheltuieli pentru o perioadă de referință, rezultate în special din necomunicarea informațiilor solicitate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și a actelor Comisiei adoptate în temeiul regulamentului menționat sau din cauza unor indicații consistente potrivit cărora cheltuielile incluse în declarația de cheltuieli ar putea fi afectate de o neregularitate sau ar putea exista deficiențe în funcționarea sistemului de gestionare și control pentru dezvoltarea rurală, statul membru în cauză, la cererea Comisiei, furnizează informații suplimentare într-un termen precizat în respectiva cerere în funcție de gravitatea problemei.

Termenul limită prevăzut pentru plățile intermediare prevăzut la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 poate fi întrerupt pentru toată suma care face obiectul cererii de plată sau pentru o parte a acestei sume, de la data transmiterii solicitării de informații și până la data primirii informațiilor solicitate, dar fără depășirea perioadei maxime prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Dacă statul membru în cauză nu răspunde solicitării de informații suplimentare în termenul stabilit în cererea respectivă sau dacă răspunsul este considerat nesatisfăcător ori arată că normele aplicabile nu au fost respectate sau că fondurile Uniunii au fost utilizate în mod necorespunzător, Comisia poate suspenda sau reduce plățile în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Cheltuielile declarate pentru o anumită perioadă pot conține corecții ale datelor declarate pentru perioadele anterioare de declarare ale aceluiași exercițiu financiar.

Corecțiile aplicabile cheltuielilor și veniturilor alocate care urmează a fi imputate exercițiului financiar neintroduse în declarațiile menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) pot fi efectuate numai în conturile anuale care trebuie trimise Comisiei în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Contribuția Uniunii care urmează să fie plătită pentru cheltuielile publice eligibile se calculează pentru fiecare măsură și pentru fiecare perioadă de referință pe baza planului de finanțare menționat la articolul 8 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 în vigoare în prima zi a perioadei respective. Calculul ține seama de corecțiile aduse contribuției Uniunii, astfel cum au fost declarate în declarația de cheltuieli pentru perioada respectivă.

(2)   Fără a se aduce atingere plafonului prevăzut la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, atunci când totalul combinat al contribuției Uniunii plătite pentru programul de dezvoltare rurală depășește totalul programat pentru o măsură de dezvoltare rurală, suma care trebuie plătită se reduce la suma programată pentru respectiva măsură. Orice contribuție a Uniunii astfel exclusă poate fi plătită ulterior, cu condiția ca statul membru să fi prezentat un plan de finanțare adaptat, iar acesta să fi fost acceptat de către Comisie.

(3)   Comisia plătește contribuția Uniunii, sub rezerva disponibilității resurselor, în contul (conturile) deschis(e) de fiecare stat membru.

Fiecare stat membru notifică Comisiei denumirea contului sau numerele de cont, în conformitate cu formatul pus de Comisie la dispoziția statului membru respectiv.

(1)   Comisia definește sistemele de informații care să permită schimburi electronice de documente și informații între Comisie și statele membre pentru comunicările și consultările de informații prevăzute la articolul 102 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și măsurile necesare pentru aplicarea acestor sisteme. Comisia informează statele membre în privința condițiilor generale pentru implementarea sistemelor respective prin intermediul Comitetului pentru fondurile agricole.

(2)   Sistemele de informații menționate la alineatul (1) trebuie să poată prelucra în special:

(3)   Forma și conținutul documentelor menționate la articolele 10, 19, 20, 23 și la articolul 30 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) trebuie să fie puse de Comisie la dispoziția statelor membre sub forma unor modele prin intermediul sistemelor de informații.

Modelele respective se adaptează și se actualizează de către Comisie, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole.

(4)   Sistemele de informații menționate la alineatul (1) pot conține instrumentele necesare pentru stocarea datelor și pentru gestionarea conturilor fondurilor de către Comisie, precum și instrumentele necesare pentru calcularea cheltuielilor forfetare sau a cheltuielilor care necesită utilizarea unor metode uniforme, în special în ceea ce privește costurile financiare și deprecierea.

(5)   Datele referitoare la tranzacțiile financiare se comunică, se introduc și se actualizează în sistemele de informații menționate la alineatul (1) sub responsabilitatea agențiilor de plăți de către agențiile de plăți înseși sau de către organismele cărora li s-a delegat această funcție, după caz, prin intermediul organismelor de coordonare acreditate în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(6)   Atunci când un document sau o procedură prevăzut(ă) de Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau de acte ale Comisiei adoptate în temeiul regulamentului menționat necesită semnătura unei persoane autorizate sau aprobarea unei persoane în una sau mai multe dintre etapele procedurii respective, sistemele de informații create pentru comunicarea acestor documente trebuie să permită identificarea fără echivoc a fiecărei persoane și să ofere o asigurare rezonabilă privind imposibilitatea modificării conținutului documentelor, inclusiv în ceea ce privește etapele procedurii, în conformitate cu legislația Uniunii. În ceea ce privește declarațiile de cheltuieli și declarația de gestiune anexate conturilor anuale, menționate la articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (i) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, documentele comunicate prin mijloace electronice se păstrează, de asemenea, în forma lor originală de către agențiile de plăți sau, după caz, de organismele de coordonare acreditate în conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (4) din regulamentul menționat.

(7)   Documentele electronice și digitalizate se păstrează pe parcursul întregii perioade prevăzute la articolul 32.

(8)   În cazul unei defecțiuni a unui sistem de informații sau în absența unei conexiuni stabile, statul membru poate, cu acordul prealabil al Comisiei, să trimită documentele în altă formă, în condițiile stabilite de Comisie.

(1)   În sensul articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fiecare stat membru informează Comisia, până cel târziu la data de 1 noiembrie a fiecărui an, în următoarele privințe:

(2)   Statele membre care solicită Comisiei să obțină imaginile satelitare finalizează, în cooperare cu Comisia și înainte de data de 15 ianuarie care urmează după comunicarea informațiilor menționate la alineatul (1), zonele care trebuie acoperite și calendarul pentru obținerea imaginilor respective.

(3)   Comisia furnizează gratuit agenților autorizați ai statelor membre imaginile satelitare pe care le-a achiziționat. Agenții respectivi trebuie să respecte dispozițiile privind drepturile de autor stabilite în contractele cu furnizorii și returnarea imaginilor după încheierea activității.

(4)   Dacă totalul solicitărilor primite de statele membre depășește bugetul disponibil pentru aplicarea articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia decide cu privire la o limitare a imaginilor satelitare care să fie furnizate, urmărind cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile.

(1)   Cu excepția cazului în care legislația sectorială agricolă conține dispoziții contrare, dobânzile aferente plăților necuvenite care trebuie recuperate în urma unei neregularități sau a unei neglijențe se calculează pentru perioada scursă între expirarea termenului de plată pentru beneficiar indicat în ordinul de recuperare și data rambursării sau a deducerii. Termenul de plată nu se stabilește la mai mult de 60 de zile după ordinul de recuperare.

(2)   Rata dobânzii care trebuie aplicată nu este în niciun caz inferioară ratei dobânzii prevăzute de dreptul național pentru recuperarea unor cheltuieli nejustificate comparabile sau pentru colectarea creanțelor datorate.

(1)   În scopul verificării conturilor în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fiecare stat membru trimite Comisiei:

(2)   Documentele și informațiile contabile menționate la alineatul (1) trebuie trimise Comisiei până cel târziu la data de 15 februarie a anului care urmează încheierii exercițiului financiar la care se referă. Documentele menționate la literele (a), (b) și (d) din alineatul menționat se trimit într-un exemplar, împreună cu o copie electronică, în conformitate cu formatul și în condițiile definit(e) de Comisie în temeiul articolului 24.

(3)   La cererea Comisiei sau la inițiativa unui stat membru, pot fi trimise Comisiei informații suplimentare privind verificarea conturilor, în termenul stabilit de Comisie luând în considerare sarcina de lucru necesară pentru a furniza respectivele informații. În lipsa unor astfel de informații, Comisia poate verifica conturile pe baza informațiilor de care dispune.

(4)   În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate accepta o solicitare de transmitere cu întârziere a informațiilor, dacă cererea îi este adresată înaintea termenului de transmitere.

(1)   Forma și conținutul informațiilor contabile menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (c) și modul în care trebuie transmise Comisiei informațiile respective sunt cele prevăzute în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 991/2013 al Comisiei (17).

(2)   Informațiile contabile sunt utilizate de Comisie numai în scopul:

Curtea de Conturi Europeană și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) au acces la informațiile respective în scopul exercitării propriilor funcții.

(3)   Eventualele date cu caracter personal incluse în informațiile contabile colectate sunt prelucrate doar în scopurile specificate la alineatul (2). În special, în cazul în care informațiile contabile sunt utilizate de Comisie în scopul menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b), Comisia le face anonime și le prelucrează numai în formă agregată.

(4)   Eventualele întrebări referitoare la prelucrarea datelor personale se adresează Comisiei de către persoanele interesate în modul prevăzut în anexa IV.

(5)   Comisia se asigură că informațiile contabile sunt păstrate în condiții de confidențialitate și securitate.

(1)   Documentele justificative referitoare la cheltuielile finanțate și la veniturile alocate care trebuie colectate de FEGA sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care Comisia verifică conturile exercițiului financiar în cauză în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   Documentele justificative referitoare la cheltuielile finanțate și la veniturile alocate care trebuie colectate de FEADR sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care a fost efectuată plata finală de către agenția de plăți.

(3)   În cazul unor neregularități sau neglijențe, documentele justificative menționate la alineatele (1) și (2) sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care sumele sunt recuperate integral de la beneficiar și sunt creditate către fonduri sau în care consecințele financiare ale nerecuperării sunt stabilite în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   În cazul procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, documentele justificative menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin un an după anul în care s-a încheiat procedura sau, dacă o decizie de conformitate face obiectul unei proceduri judiciare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, timp de cel puțin un an după anul în care se încheie respectiva procedură.

(5)   Documentele justificative menționate la alineatele (1)-(4) sunt ținute la dispoziția Comisiei fie pe suport de hârtie, fie în format electronic și/sau în ambele formate.

Documentele pot fi păstrate doar în format electronic numai dacă dreptul național al statului membru în cauză permite utilizarea documentelor electronice ca dovadă a operațiunilor subiacente în procedurile judiciare naționale.

Dacă documentele sunt păstrate doar în format electronic, sistemul utilizat în acest scop trebuie să fie conform cu secțiunea 3 punctul B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014.

(1)   Decizia Comisiei privind verificarea conturilor menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 stabilește suma cheltuielilor efectuate în fiecare stat membru în cursul exercițiului financiar în cauză, care sunt recunoscute ca imputabile fondurilor pe baza conturilor menționate la articolul 29 din prezentul regulament și a eventualelor reduceri și suspendări în temeiul articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Această decizie stabilește, de asemenea, sumele care trebuie imputate Uniunii și statului membru în cauză în temeiul articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

În cazul FEADR, suma stabilită prin decizia privind verificarea conturilor include fondurile care pot fi reutilizate prin realocare de statul membru în cauză în temeiul articolului 56 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   În ceea ce privește FEGA, suma care, ca urmare a deciziei privind verificarea conturilor, poate fi recuperată de la fiecare stat membru sau poate fi plătită acestuia se stabilește prin deducerea plăților lunare pentru exercițiul financiar în cauză din cheltuielile recunoscute pentru același exercițiu financiar în conformitate cu alineatul (1). Comisia deduce suma respectivă din plata lunară legată de cheltuielile efectuate în a doua lună de după decizia privind verificarea conturilor sau adaugă suma respectivă la plata menționată.

În ceea ce privește FEADR, suma care, ca urmare a deciziei privind verificarea conturilor, poate fi recuperată de la fiecare stat membru sau poate fi plătită acestuia se stabilește prin deducerea plăților intermediare pentru exercițiul financiar în cauză din cheltuielile recunoscute pentru același exercițiu financiar în conformitate cu alineatul (1).

Comisia deduce suma respectivă din prima plată pentru care statul membru prezintă declarația de cheltuieli după adoptarea deciziei în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau adaugă suma respectivă la plata menționată.

(3)   Până cel târziu la data de 30 aprilie care urmează sfârșitului exercițiului financiar, Comisia comunică statului membru în cauză rezultatele verificării informațiilor furnizate, împreună cu eventualele modificări pe care le propune.

(4)   Dacă, din motive care pot fi atribuite statului membru în cauză, nu poate să verifice conturile unui stat membru înaintea datei de 31 mai a anului următor, Comisia notifică statului membru în cauză anchetele suplimentare pe care își propune să le desfășoare în temeiul articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Alineatele (1)-(4) se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate în sensul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Pentru a stabili sumele care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii, atunci când constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia utilizează propriile constatări și ia în considerare informațiile puse la dispoziție de statele membre, cu condiția ca aceste din urmă informații să fie furnizate în termenele prevăzute de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Atunci când consideră, în urma oricărei anchete, că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia comunică propriile constatări statului membru în cauză, specificând acțiunile corective necesare pentru a se asigura respectarea în viitor a normelor respective și indicând nivelul provizoriu al corecției financiare despre care consideră, în acea etapă a procedurii, că ar corespunde constatărilor sale. De asemenea, comunicarea respectivă trebuie să programeze o reuniune bilaterală în termen de patru luni de la expirarea termenului acordat pentru un răspuns din partea statului membru. Comunicarea face trimitere la prezentul articol.

Statul membru trebuie să răspundă în termen de două luni de la primirea comunicării. În răspunsul său, statul membru are, în special, posibilitatea:

În cazuri justificate și la cererea motivată a statului membru, Comisia poate acorda o prelungire cu maximum două luni a perioadei de două luni. Cererea trebuie adresată Comisiei înainte de expirarea perioadei respective.

În cazul în care consideră că nu este necesară o reuniune bilaterală, statul membru informează Comisia cu privire la acest lucru în răspunsul la comunicarea menționată.

(3)   În cadrul reuniunii bilaterale, ambele părți se străduiesc să ajungă la un acord privind măsurile care trebuie luate, precum și privind evaluarea gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat bugetului Uniunii.

În termen de 30 zile lucrătoare de la data reuniunii bilaterale, Comisia întocmește procesul-verbal și îl trimite statului membru. Statul membru poate trimite observațiile sale Comisiei în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal.

În termen de șase luni de la trimiterea procesului-verbal al reuniunii bilaterale, Comisia comunică oficial statului membru concluziile la care a ajuns pe baza informațiilor primite în cadrul procedurii de verificare a conformității. Comunicarea respectivă prezintă evaluarea cheltuielilor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și cu articolul 12 din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014. Comunicarea face trimitere la articolul 40 alineatul (1) din prezentul regulament.

(4)   Dacă statul membru a făcut uz de procedura de conciliere menționată la articolul 40, Comisia comunică statului membru concluziile sale în termen de cel mult șase luni de la:

(5)   Pentru a aplica alineatele (3) și (4) în perioadele de timp respective, Comisia trebuie să aibă la dispoziție toate informațiile relevante pentru acea etapă anume a procedurii. În cazul în care consideră că nu dispune de suficiente informații, în orice moment de pe parcursul perioadelor stabilite la alineatele (3) și (4), Comisia:

În acest caz, perioadele menționate la alineatele (3) și (4) se calculează din nou fie de la primirea de către Comisie a informațiilor suplimentare solicitate, fie de la ultima zi a misiunii de audit suplimentare.

(6)   La momentul evaluării cheltuielilor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii, informațiile comunicate de statul membru după comunicarea oficială a Comisiei menționată la alineatul (3) al doilea paragraf pot fi luate în considerare doar:

(7)   După ce a comunicat concluziile sale statelor membre în conformitate cu articolului 34 alineatul (3) sau (4) din prezentul regulament, Comisia adoptă, după caz, una sau mai multe decizii în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, pentru a exclude de la finanțare din partea Uniunii cheltuielile afectate de nerespectarea normelor Uniunii. Comisia poate parcurge proceduri consecutive de verificare a conformității, până când statul membru implementează efectiv acțiunile corective.

(8)   În ceea ce privește FEGA, sumele de dedus din finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plățile lunare legate de cheltuielile efectuate în cursul celei de-a doua luni care urmează deciziei în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

În ceea ce privește FEADR, sumele de dedus din finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plata pentru care statul membru prezintă declarația de cheltuieli după adoptarea deciziei în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Totuși, la solicitarea statului membru și după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, Comisia poate adopta o decizie de stabilire a unei date diferite pentru deduceri sau de autorizare a rambursării în tranșe, dacă acest lucru este justificat de importanța semnificativă a deducerilor incluse într-un act de punere în aplicare adoptat pe baza articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(9)   În cazuri justificate în mod corespunzător care trebuie notificate statului membru în cauză, Comisia poate prelungi perioadele prevăzute la alineatele (3) și (4).

(10)   Alineatele (1)-(9) se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate în sensul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Comisia poate decide să nu inițieze sau să nu continue o anchetă de verificare a conformității în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, dacă preconizează că eventuala corecție financiară pentru neconformitatea identificată în urma unei anchete menționate la articolul 34 alineatul (2) nu ar depăși 50 000 EUR și 2 % din cheltuielile relevante sau din sumele care trebuie recuperate.

(2)   Dacă reduce plățile lunare în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia poate decide să nu înceapă sau să nu continue o anchetă de verificare a conformității în conformitate cu articolul 52 din regulamentul menționat, cu condiția ca statul membru în cauză să nu își fi exprimat obiecția față de aplicarea prezentului alineat în cadrul procedurii prevăzute la articolul 41 alineatul (1) din regulamentul menționat.

(1)   Organismul de conciliere este compus din cel puțin cinci membri selectați din rândul unor persoane eminente care prezintă toate garanțiile de independență și care au o înaltă calificare în ceea ce privește finanțarea politicii agricole comune, inclusiv în materie de dezvoltare rurală, sau în practica auditului financiar.

Aceste persoane trebuie să fie resortisanți ai unor state membre diferite.

(2)   Președintele, membrii și membrii supleanți sunt desemnați de Comisie pentru un mandat inițial de trei ani, după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole.

Mandatele pot fi reînnoite numai pe perioade de câte un an, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole. Totuși, dacă se ia hotărârea numirii ca președinte a unei persoane care este deja membră a organismului de conciliere, durata mandatului său inițial ca președinte este de trei ani.

Numele președintelui, ale membrilor și ale membrilor supleanți sunt publicate în seria „C” a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Membrii organismului de conciliere sunt remunerați în funcție de timpul pe care trebuie să îl consacre sarcinii. Costurile sunt compensate în conformitate cu normele în vigoare pentru personalul Comisiei.

(4)   După expirarea mandatului, președintele și membrii rămân în funcție până când sunt înlocuiți sau până când mandatul lor este reînnoit.

(5)   După consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, Comisia poate pune capăt mandatelor membrilor care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor în cadrul organismului de conciliere sau care, indiferent de motiv, sunt indisponibili pentru o perioadă de timp nedeterminată.

În acest caz, membrul respectiv este înlocuit pentru restul perioadei pentru care a fost desemnat de un membru supleant, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole.

Dacă se pune capăt mandatului președintelui, membrul chemat să exercite sarcinile președinției pentru restul perioadei pentru care a fost desemnat președintele este desemnat de Comisie după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole.

(1)   Membrii organismului de conciliere își îndeplinesc sarcinile independent, fără a solicita sau a accepta instrucțiuni din partea Comisiei sau a vreunui guvern sau organism.

Membrii organismului de conciliere nu iau parte la lucrările organismului de conciliere și nici nu semnează un raport dacă, în funcțiile anterioare, au fost implicați personal în dosarul în cauză.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 287 din tratat, membrii organismului de conciliere nu divulgă nicio informație obținută în cursul activităților desfășurate în cadrul organismului de conciliere. Aceste informații sunt confidențiale și fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional.

(1)   Reuniunile organismului de conciliere au loc la sediul Comisiei. Președintele pregătește și organizează lucrările. În absența sa și fără a se aduce atingere articolului 37 alineatul (5) primul paragraf, funcțiile președintelui sunt exercitate de către decanul membrilor.

Secretariatul organismului de conciliere este asigurat de Comisie.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 38 alineatul (1) al doilea paragraf, rapoartele se adoptă de către majoritatea absolută a membrilor prezenți, cvorumul pentru deliberări fiind de trei.

Rapoartele sunt semnate de președinte și de membrii care au luat parte la deliberări. Rapoartele sunt cosemnate de secretariat.

(1)   Un stat membru poate înainta o chestiune organismului de conciliere în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii comunicării oficiale din partea Comisiei, menționată la articolul 34 alineatul (3) al doilea paragraf, adresând o cerere de conciliere motivată către secretariatul organismului de conciliere.

Procedura care trebuie urmată și adresa secretariatului sunt notificate statelor membre prin intermediul Comitetului pentru fondurile agricole.

(2)   O cerere de conciliere este admisibilă numai dacă suma preconizată a fi exclusă de la finanțarea din partea Uniunii, conform comunicării Comisiei:

În plus, dacă, în timpul discuțiilor precedente, statul membru a susținut și a demonstrat că este vorba despre o problemă de principiu referitoare la aplicarea normelor Uniunii, președintele organismului de conciliere poate declara admisibilă cererea de conciliere. Totuși, o asemenea cerere nu este admisibilă dacă se referă doar la o chestiune de interpretare juridică.

(3)   Organismul de conciliere își desfășoară investigațiile într-un mod cât mai informal și mai rapid posibil, bazându-se doar pe probele de care dispunea Comisia la momentul comunicării concluziilor oficiale în conformitate cu articolul 34 alineatul (3) și oferind Comisiei și autorităților naționale în cauză un proces echitabil.

Totuși, dacă statul membru consideră că este necesar să prezinte, în cererea sa de conciliere, informații care încă nu au fost comunicate Comisiei, organismul de conciliere poate invita Comisia să evalueze respectivele noi informații doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 34 alineatul (6). Informațiile sunt comunicate Comisiei în termen de cel mult două luni după trimiterea raportului menționat la articolul 36 litera (c).

(4)   Dacă, în termen de patru luni de la sesizarea sa, organismul de conciliere nu reușește să concilieze pozițiile Comisiei și ale statului membru, procedura de conciliere este declarată nereușită.

Raportul menționat la articolul 36 litera (c) indică motivele pentru care pozițiile nu au putut fi conciliate. Raportul indică dacă s-a ajuns la un acord parțial în cursul procedurii și dacă organismul de conciliere invită Comisia să evalueze noi informații în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf.

Raportul este trimis:

(1)   Statele membre pot decide să reducă nivelul minim al controalelor la fața locului, în conformitate cu articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(2)   Statele membre pot decide să reducă nivelul minim al controalelor la fața locului în conformitate cu nivelurile și, după caz, cu condițiile suplimentare prevăzute în legislația specifică acestui sector.

Statele membre informează Comisia cu privire la decizia lor de a reduce nivelul minim al controalelor la fața locului, imediat după adoptarea acesteia. Această informare indică:

(3)   Dacă nu mai este îndeplinită vreuna dintre condițiile cumulative prevăzute la alineatul (1) sau oricare dintre condițiile suplimentare prevăzute în legislația specifică sectorului, statele membre își revocă imediat decizia de a reduce nivelul minim al controalelor la fața locului și aplică, începând cu următorul an de cerere, nivelul minim al controalelor la fața locului stabilit de legislația agricolă sectorială.

(1)   Controlul sistematic al documentelor comerciale ale întreprinderilor menționat la articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică, pentru fiecare perioadă de control menționată la alineatul (4) din prezentul articol, unui număr de întreprinderi care nu poate fi mai mic de jumătate din numărul întreprinderilor ale căror încasări sau plăți, sau suma acestora, în cadrul sistemului de finanțare din FEGA, au depășit 150 000 EUR pentru exercițiul financiar FEGA care precedă începutul perioadei de control în cauză.

(2)   În ceea ce privește fiecare perioadă de control, fără a aduce atingere propriilor obligații prevăzute la articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre selectează întreprinderile care urmează să fie controlate, pe baza unei analize a riscurilor pentru toate măsurile în cazul cărora este posibil acest lucru. Statele membre prezintă Comisiei propunerile lor referitoare la utilizarea analizei riscurilor cu cel puțin 6 luni înainte de începutul perioadei de control. Propunerile includ toate informațiile relevante referitoare la abordarea, la tehnicile și la datele utilizate pentru analiză, precum și la criteriile și la metoda preconizată pentru punerea în aplicare a controalelor care urmează a fi efectuate. Propunerea se întocmește în conformitate cu anexa V la prezentul regulament. Fiecare stat membru ține seama de observațiile Comisiei privind propunerea de analiză a riscurilor, care sunt comunicate în termen de opt săptămâni de la primirea propunerii.

(3)   În ceea ce privește măsurile în cazul cărora un stat membru consideră că utilizarea unei analize a riscurilor nu este posibilă, este obligatorie controlarea întreprinderilor în cazul cărora suma încasărilor sau suma plăților sau totalul celor două sume în cadrul sistemului de finanțare din FEGA a depășit 350 000 EUR și care nu au fost controlate în conformitate cu prezentul regulament și cu titlul V capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul oricăreia dintre cele două perioade de control precedente.

(4)   Perioada de control este între data de 1 iulie și data de 30 iunie a anului următor. Controlul se referă la o perioadă de cel puțin 12 luni care se încheie în cursul perioadei de control precedente; controlul poate fi extins pentru perioade care urmează a fi stabilite de statul membru și care preced perioada de 12 luni sau urmează acestei perioade.

(1)   În cursul primelor trei luni după exercițiul financiar al FEGA în care s-au efectuat plățile, statele membre trimit o listă a întreprinderilor menționate la articolul 83 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 fiecărui stat membru în care este stabilită o astfel de întreprindere. Lista cuprinde toate detaliile necesare pentru a permite statului membru destinatar să identifice întreprinderile și să-și îndeplinească obligațiile de control. Statul membru destinatar este responsabil cu controlarea acestor întreprinderi în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. O copie a fiecărei liste trebuie trimisă Comisiei.

Statul membru care a primit sau care a efectuat plata poate solicita statului membru în care este stabilită întreprinderea să controleze unele dintre întreprinderile cuprinse în această listă în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, motivându-și solicitarea și, în special, indicând riscurile asociate acesteia.

Statul membru care primește solicitarea ia în considerare în mod corespunzător riscurile legate de întreprindere, care sunt comunicate de statul membru solicitant.

Statul membru solicitat informează statul membru solicitant cu privire la modul în care a dat curs solicitării. În cazul efectuării unui control în privința unei întreprinderi de pe listă, statul membru solicitat, care a efectuat controlul, informează statul membru solicitant cu privire la rezultatele respectivului control în termen de cel mult trei luni de la data încheierii perioadei de control.

O prezentare generală a acestor solicitări trebuie transmisă Comisiei trimestrial, în termen de o lună de la încheierea fiecărui trimestru. Comisia poate solicita furnizarea unui exemplar al fiecărei solicitări în parte.

Lista întreprinderilor menționate la primul paragraf se întocmește în conformitate cu modelul prezentat în anexa VI.

(2)   Lista de întreprinderi menționate la articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se întocmește în conformitate cu modelul prezentat în anexa VII la prezentul regulament.

(3)   Solicitarea unui stat membru pentru un control în privința unei întreprinderi dintr-un alt stat membru, menționată la alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 83 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, se întocmește conform modelului prezentat în anexa VIII la prezentul regulament.

(4)   Informarea în privința rezultatelor controalelor menționate la alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 83 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se întocmește conform modelului prezentat în anexa IX la prezentul regulament.

(5)   Prezentarea generală a solicitărilor menționată la alineatul (1) al cincilea paragraf și la articolul 83 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cuprinzând rezultatele controalelor, se întocmește conform modelului prezentat în anexa X la prezentul regulament.

(6)   Informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1) se comunică prin mijloace electronice, în formatul prevăzut în secțiunea 2 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 991/2013.

(1)   Programul anual de controale menționat la articolul 84 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se întocmește conform modelului prezentat în anexa XI la prezentul regulament.

(2)   Raportul anual menționat la articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prezintă eventualele dificultăți întâmpinate și măsurile luate pentru a le depăși, precum și, după caz, sugestii de îmbunătățiri.

Raportul conține informații detaliate privind fiecare dintre aspectele legate de punerea în aplicare a titlului V capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 enumerate în anexa XII la prezentul regulament, informații prezentate în secțiuni clar identificate la titlurile menționate în anexa respectivă.

(3)   Informațiile care trebuie transmise în temeiul prezentului articol și al articolului 45 pot fi comunicate pe suport de hârtie sau în format electronic, după cum convin expeditorul și destinatarul.

(4)   În raportul său financiar anual privind administrarea fondurilor menționat la articolul 109 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia evaluează anual progresul realizat.

(1)   Departamentele speciale menționate la articolul 85 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sunt responsabile, în plus față de sarcinile menționate la articolul respectiv, cu:

(2)   Statele membre acordă departamentelor speciale toate competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1).

Aceste departamente constau într-un număr suficient de funcționari formați în mod corespunzător pentru îndeplinirea sarcinilor respective.

(3)   Statele membre în cazul cărora numărul minim al întreprinderilor care trebuie controlate este mai mic de 10 nu sunt obligate să instituie un departament special.

(1)   Prezentul articol se aplică atunci când un regulament specific face referire la acesta.

(2)   O cerere pentru recunoașterea unui caz de forță majoră nu este admisibilă dacă este primită de autoritatea competentă cu mai mult de 30 zile calendaristice după:

(3)   Operatorii furnizează dovezi pe care autoritatea competentă să le considere satisfăcătoare, referitoare la circumstanțele pe care operatorii le consideră forță majoră, în termen de 181 de zile calendaristice de la expirarea perioadei în care obligația ar fi trebuit să fie îndeplinită în totalitate. Operatorilor li se poate acorda mai mult timp dacă nu pot prezenta dovada în termenul stabilit, în pofida faptului că au acționat cu toată diligența corespunzătoare pentru a o obține și a o transmite.

(4)   Statele membre notifică Comisiei cazurile de forță majoră pe care le-au recunoscut, furnizând informațiile relevante în fiecare caz.

(1)   O garanție poate fi constituită:

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza constituirea unei garanții:

(3)   Autoritatea competentă poate impune condiții suplimentare pentru acceptarea garanțiilor de tipurile menționate la alineatul (2).

(1)   La data constituirii, garanțiile constituite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) litera (c) trebuie să aibă o valoare realizabilă de cel puțin 115 % din valoarea garanției solicitate.

(2)   O autoritate competentă poate accepta o garanție de tipul celor menționate la articolul 51 alineatul (2) litera (c) doar dacă partea care oferă această garanție se angajează în scris fie să ofere o garanție suplimentară, fie să înlocuiască garanția inițială dacă valoarea realizabilă a garanției în cauză coboară, pentru o perioadă de trei luni, sub 105 % din valoarea garanției solicitate. Respectivul angajament scris nu este necesar dacă legislația națională conține deja o dispoziție în acest sens. Autoritatea competentă verifică periodic valoarea unei astfel de garanții.

(3)   Autoritatea competentă evaluează valoarea realizabilă a unei garanții de tipul celei menționate la articolul 51 alineatul (2) litera (c) luând în considerare eventualele costuri asociate cedării.

(4)   Valoarea realizabilă a garanțiilor se evaluează pe baza ultimei cotații disponibile.

(5)   La cererea autorității competente, partea care constituie garanția prezintă dovada valorii sale realizabile.

(1)   Orice formă de garanție poate fi înlocuită cu alta.

Totuși, acordul autorității competente este necesar în următoarele cazuri:

(2)   O garanție globală poate fi înlocuită cu altă garanție globală, cu condiția ca noua garanție globală să acopere cel puțin acea parte a garanției globale inițiale care, la momentul înlocuirii, este alocată pentru a asigura îndeplinirea uneia sau a mai multor obligații încă neîndeplinite.

(3)   Imediat ce o parte dintr-o garanție globală este alocată unei anumite obligații, soldul disponibil din garanția globală este actualizat.

(1)   De îndată ce are cunoștință despre circumstanțe care antrenează reținerea parțială sau totală a garanției, autoritatea competentă solicită fără întârziere părții care trebuie să îndeplinească obligația achitarea sumei reținute, acordând până la 30 de zile de la data primirii solicitării de plată.

Dacă plata nu a fost efectuată până la sfârșitul perioadei respective, autoritatea competentă:

Autoritatea competentă poate încasa în contul corespunzător, fără întârziere, orice garanție de tipul descris la articolul 51 alineatul (1) litera (a), fără a solicita în prealabil persoanei în cauză efectuarea plății.

(2)   Fără a se aduce atingere alineatului (1):

(3)   Dacă o garanție a fost reținută, iar suma a fost deja creditată fondurilor, și, ca urmare a rezultatului unei proceduri de recurs, suma reținută în totalitate sau parțial, inclusiv dobânda la o rată în conformitate cu dreptul național, trebuie restituită, suma care trebuie restituită este suportată din fonduri, cu excepția cazului în care restituirea garanției este imputabilă neglijenței sau unei greșeli grave a autorităților administrative sau a altor organisme ale statului membru.

(1)   Statele membre păstrează la dispoziția Comisiei, pentru fiecare an, numărul total al garanțiilor reținute și suma acestora, indiferent de stadiul în care s-a ajuns în cadrul procedurii prevăzute la articolul 55, făcând deosebirea în fiecare caz între garanțiile creditate bugetelor naționale și cele creditate bugetului Uniunii. Informațiile respective sunt păstrate pentru toate garanțiile reținute în cuantum de peste 1 000 EUR și pentru fiecare dispoziție a Uniunii care prevede constituirea unei garanții. Informațiile vizează atât sumele plătite direct de partea interesată, cât și sumele recuperate prin încasarea unei garanții.

(2)   Statele membre păstrează la dispoziția Comisiei o listă cu:

(1)   Informațiile menționate la articolul 111 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 includ:

(2)   Cuantumurile menționate la alineatul (1) sunt exprimate în euro în statele membre care au adoptat moneda euro și în moneda națională în alte state membre.

(3)   Statele membre pot publica informații mai detaliate decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2), fără a aduce atingere protecției necesare a vieții private.

(1)   Informațiile care trebuie să fie puse la dispoziție pe un site internet unic, astfel cum se prevede la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 trebuie să fie accesibile prin intermediul unui instrument de căutare care permite utilizatorilor să caute beneficiarii după nume, după localitate, astfel cum se menționează la articolul 58 din prezentul regulament, după sumele primite, după măsură sau după o combinație a acestora și să extragă toate informațiile corespunzătoare sub forma unui set unic de date. Informațiile respective trebuie furnizate în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru și/sau în una din cele trei limbi de lucru ale Comisiei.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) trebuie publicate până la data de 31 mai a fiecărui an pentru exercițiul financiar precedent.

(3)   În conformitate cu articolul respectiv, informațiile rămân disponibile pe site pentru o perioadă de doi ani de la data publicării lor inițiale.

(1)   Comisia creează și întreține un site al Uniunii în cadrul portalului său de internet centralizat, care include linkuri către site-urile statelor membre. Comisia asigură actualizarea linkurilor în conformitate cu informațiile trimise de statele membre.

(2)   Statele membre trimit Comisiei adresele propriilor site-uri imediat după crearea lor, precum și orice modificări ulterioare ale acestora care influențează accesul la site-urile lor pornind de la site-ul Uniunii.

(3)   Statele membre desemnează un organism responsabil cu crearea și întreținerea site-ului unic menționat la articolul 59 alineatul (1). Statele membre informează Comisia cu privire la denumirea și adresa organismului respectiv.