1.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (UE) nr. 833/2014 ( 2 ), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/1904 ( 3 ), care privește măsurile restrictive adoptate de Consiliul Uniunii Europene având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina.

2.

Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între GM și ON, potențialii cumpărători ai unui apartament situat în Berlin (Germania), pe de o parte, și PR, un notar care a refuzat autentificarea și executarea contractului de vânzare a apartamentului respectiv pentru motivul că vânzătorul era o persoană juridică stabilită în Rusia, pe de altă parte.

3.

Prezenta cauză necesită interpretarea noțiunii „servicii de consultanță juridică”, astfel cum este prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, în special pentru a stabili dacă autentificarea și executarea unui contract de vânzare de către un notar, în contextul unui transfer al unui bun imobil deținut de o persoană juridică stabilită în Rusia, sunt interzise în temeiul acestei dispoziții.

4.

Dacă aceasta ar fi situația, se ridică atunci problema dacă această autentificare și această executare pot face totuși obiectul unei exceptări în temeiul articolului 5n alineatul (6) din acest regulament. În esență, acest articol permite furnizarea de servicii de consultanță juridică care sunt strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj.

5.

Se ridică probleme similare în temeiul celor două dispoziții menționate mai sus în ceea ce privește asistența oferită de un interpret părților care nu stăpânesc suficient de bine limba în care se desfășoară procedura notarială de autentificare.

6.

Considerentele (1), (2), (3), (19) și (22) ale Regulamentului 2022/1904 afirmă:

[…]

[…]

7.

Articolul 1 punctul 12 din Regulamentul 2022/1904 prevede:

„Articolul 5n se înlocuiește cu următorul text:

«Articolul 5n

[…]

(2)   Se interzice furnizarea, direct sau indirect, […] de servicii de consultanță juridică […] către:

[…]

[…]

(6)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică furnizării de servicii care sunt strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj într‑un stat membru […], cu condiția ca furnizarea acestor servicii să fie în concordanță cu obiectivele prezentului regulament și ale Regulamentului (UE) nr. 269/2014 al Consiliului […]

[…]».”

8.

GM și ON sunt cetățeni germani care intenționau să achiziționeze un apartament în Berlin. Acest apartament este înscris în cartea funciară din Schöneberg, ținută de Amtsgericht Schöneberg (Tribunalul Districtual din Schöneberg, Germania). Visit‑Moscow Ltd., societate cu răspundere limitată cu sediul în Moscova (Rusia), este proprietara apartamentului potrivit cărții funciare respective.

9.

În scopul încheierii acestui act, GM, ON și Visit‑Moscow au solicitat PR, un notar care își desfășoară activitatea în Berlin, să autentifice contractul lor de vânzare în ceea ce privește informațiile pe care le conținea, și anume obiectul vânzării, prețul vânzării și celelalte dispoziții contractuale. De asemenea, i‑au solicitat să execute contractul după autentificarea acestuia, care consta în transcrierea titlului de proprietate asupra apartamentului pe numele cumpărătorilor, în obținerea radierii sarcinilor existente care grevează imobilul și în primirea într‑un cont fiduciar a prețului de vânzare și plata acestuia.

10.

Cu toate acestea, PR a informat părțile că a refuzat provizoriu să autentifice contractul de vânzare și, prin urmare, să îl execute. În opinia sa, nu putea exclude cu certitudine că autentificarea nu încalcă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, privind furnizarea, direct sau indirect, de servicii de consultanță juridică către persoane juridice stabilite în Rusia. PR a respins de asemenea contestația ulterioară formulată de părți și, în conformitate cu reglementarea aplicabilă, a înaintat‑o Landgericht Berlin (Tribunalul Regional, Berlin, Germania).

11.

Landgericht Berlin (Tribunalul Regional, Berlin), care este instanța de trimitere în prezenta cauză, consideră că litigiul cu care este sesizat necesită să se răspundă la întrebarea dacă autentificarea unui contract de vânzare de către notar, precum și alte activități conexe efectuate în vederea executării acestui contract, intră în domeniul de aplicare al articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, dat fiind că vânzătorul este o persoană juridică stabilită în Rusia. Dacă aceasta ar fi situația, instanța de trimitere consideră că atunci ar fi necesar să se stabilească dacă aceste activități pot fi exceptate de la această interdicție în temeiul articolului 5n alineatul (6) din acest regulament.

12.

În decizia de trimitere, instanța de trimitere subliniază, în primul rând, că mai multe considerații militează împotriva aplicării interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 în cazul activităților îndeplinite de un notar în temeiul dreptului german. În special, această instanță explică faptul că notarii nu furnizează niciun serviciu, ci îndeplinesc acte de autoritate publică. Aceștia au statutul unei funcții autonome și sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public de autentificare a actelor juridice și alte activități de administrare preventivă a justiției. În exercitarea atribuțiilor lor, notarii nu pot reprezenta o anumită parte, ci trebuie să exercite mai degrabă un rol independent și imparțial față de toate părțile în cauză.

13.

În al doilea rând, instanța de trimitere arată că, chiar dacă activitățile notariale ar trebui considerate servicii de consultanță juridică în temeiul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, interdicția care este prevăzută în acesta nu ar privi autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui imobil. Potrivit acestei instanțe, în vederea transferului proprietății asupra unui apartament în Germania, Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil german) impune că, pe lângă înscrierea dobânditorului dreptului în cartea funciară, mai este necesar și acordul de voință al ambelor părți pentru transferul proprietății, care trebuie la rândul său să fie autentificat, în principiu, de notar. Prin urmare, dacă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 s‑ar aplica autentificării de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil, persoanelor juridice stabilite în Rusia le‑ar fi luată din punct de vedere juridic și factual orice posibilitate de a dispune de patrimoniul lor, întrucât concursul notarului la înstrăinarea bunurilor imobile este indispensabil.

14.

În al treilea rând, instanța de trimitere consideră că, în orice caz, articolul 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014 – care exclude, de sub incidența interdicției menționate anterior, furnizarea de servicii care sunt strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj într‑un stat membru – pare a fi aplicabil activităților exercitate de notari. În această privință, instanța de trimitere arată că, potrivit dreptului german, de înscrierea în cartea funciară depinde constituirea și dobândirea unui drept asupra unui bun imobil. Ținerea cărții funciare este o procedură judiciară, în cadrul căreia notarii au un rol central, întrucât o cerere de înscriere în cartea funciară este valabilă numai dacă actul juridic este dovedit prin înscrisuri autentice notariale sau prin înscrisuri autentice care emană de la o autoritate publică. Acest lucru înseamnă că, de regulă, pentru efectuarea unei înscrieri în cartea funciară, este necesar concursul unui notar.

15.

În cele din urmă, instanța de trimitere subliniază totuși că Comisia Europeană a publicat un suport de lucru intitulat „Întrebări frecvente privind furnizarea de servicii privind sancțiunile adoptate ca urmare a agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei” („Frequently asked questions on provision of services concerning sanctions adopted following Russia’s military aggression against Ukraine”) ( 4 ). În acest document, Comisia arată că sub incidența interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 intră serviciile notariale furnizate persoanelor juridice stabilite în Rusia. Chiar dacă opinia exprimată de Comisie nu este obligatorie, aceasta creează un grad important de incertitudine cu privire la interpretarea corectă a acestei dispoziții. Această incertitudine se extinde la activități conexe exercitate în mod normal de notari pentru executarea contractului de vânzare după autentificarea sa și la serviciile care trebuie furnizate de un interpret care, potrivit legii, trebuie să asiste o parte care nu vorbește limba germană cu ocazia autentificării unui contract de vânzare.

16.

În aceste condiții, Landgericht Berlin (Tribunalul Regional, Berlin) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17.

Cererea de decizie preliminară a fost depusă la grefa Curții la 23 februarie 2023. Guvernele german, estonian, neerlandez, polonez și finlandez, precum și Comisia Europeană și părțile au depus observații scrise în litigiul principal. La data de 25 ianuarie 2024 a avut loc o ședință, la care a fost invitat să participe și Consiliul în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

18.

Prin intermediul celor trei întrebări, instanța de trimitere urmărește să obțină clarificări cu privire la interpretarea articolului 5n alineatele (2) și (6) din Regulamentul nr. 833/2014.

19.

În esență, această instanță ridică problema dacă domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 se aplică activităților îndeplinite de un notar într‑un stat membru cu ocazia autentificării unui contract de vânzare a unui bun imobil deținut de o persoană juridică stabilită în Rusia. Dacă aceasta ar fi situația, această instanță urmărește să stabilească în continuare dacă aceste activități intră sub incidența exceptării de la această interdicție prevăzută la articolul 5n alineatul (6) din regulamentul menționat (prima întrebare).

20.

Pe de altă parte, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la aceleași aspecte în ceea ce privește interpretul la care, în temeiul dreptului național, trebuie să facă apel un notar în cadrul procedurii de autentificare atunci când una dintre părți nu stăpânește limba utilizată în această procedură (a doua întrebare).

21.

În sfârșit, instanța de trimitere ridică problema dacă interdicția și exceptarea menționate mai sus se aplică în ceea ce privește activitățile pe care un notar le poate îndeplini, la cererea părților, pentru executarea contractului de vânzare ulterior autentificării sale – de exemplu, primirea într‑un cont fiduciar a prețului de vânzare și plata acestuia, obținerea radierii sarcinilor existente care grevează imobilul și transcrierea titlului de proprietate asupra imobilului pe numele cumpărătorilor (a treia întrebare).

22.

Întrucât prima și a treia întrebare se referă la activitățile care trebuie îndeplinite de un notar, iar cea de a doua întrebare se referă la cele realizate de un interpret, vom începe prin a examina prima întrebare, apoi a treia și, în sfârșit, a doua întrebare.

23.

Prima întrebare adresată de instanța de trimitere impune să se examineze dacă autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil, deținut de o persoană juridică stabilită în Rusia, intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 și, în caz afirmativ, dacă intră sub incidența exceptării de la această interdicție prevăzută la articolul 5n alineatul (6) din acest regulament.

24.

Articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 prevede că se interzice furnizarea, direct sau indirect, de servicii de consultanță juridică către persoanele juridice, entitățile sau organismele stabilite în Rusia. Din moment ce din decizia de trimitere reiese că una dintre părțile care solicită servicii notariale în cauza principală este o persoană juridică stabilită în Rusia, această întrebare necesită în principal interpretarea noțiunii „servicii de consultanță juridică”, în sensul acestei dispoziții, pentru a stabili dacă autentificarea notarială a unui contract de vânzare a unui bun imobil este inclusă în această noțiune.

25.

Potrivit unei jurisprudențe constante, din cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, precum și din principiul egalității rezultă că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul de aplicare al acesteia trebuie în mod normal să primească în întreaga Uniune Europeană o interpretare autonomă și uniformă ( 5 ).

26.

În prezenta cauză, în măsura în care noțiunea „servicii de consultanță juridică” nu decurge decât din Regulamentul nr. 833/2014 și în care nu se face referire la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare, această noțiune trebuie considerată o noțiune autonomă de drept al Uniunii, care trebuie astfel interpretată și aplicată în mod egal în toate statele membre. Prin urmare, revine Curții sarcina de a da acestei noțiuni o interpretare uniformă în ordinea juridică a Uniunii.

27.

În plus, Curtea a amintit în mod repetat canoanele hermeneutice care trebuie invocate pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii. Potrivit unei jurisprudențe constante, în acest scop trebuie luate în considerare nu numai formularea acesteia, ci și contextul său și obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție ( 6 ).

28.

În primul rând, în ceea ce privește interpretarea literală, este important de subliniat că nici articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, nici o altă dispoziție din regulamentul respectiv nu prevede o definiție a termenului „servicii de consultanță juridică”.

29.

O explicație a acestui termen poate fi găsită doar în considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904, care a modificat Regulamentul nr. 833/2014, inserând în cuprinsul acestuia, printre altele, articolul 5n alineatul (2).

30.

Potrivit acestui considerent (19), noțiunea „servicii de consultanță juridică” trebuie interpretată în sensul că include: (i) furnizarea de consultanță juridică clienților în proceduri necontencioase, inclusiv în tranzacții comerciale, care implică aplicarea sau interpretarea legii; (ii) participarea cu clienții sau în numele acestora la tranzacții comerciale, negocieri și alte relații cu terți și (iii) pregătirea, executarea și verificarea documentelor juridice.

31.

În ceea ce privește, în primul rând, aspectul dacă autentificarea îndeplinită de notar constituie furnizarea de consultanță juridică clienților în proceduri necontencioase, subliniem că este cert că autentificarea unui act – inclusiv un contract de vânzare a unui bun imobil – constă în esență în confirmarea faptului că toate condițiile impuse de lege pentru întocmirea acestui act sunt îndeplinite și că părțile au personalitate juridică și capacitatea de a încheia acte juridice.

32.

Aceasta este interpretarea procedurii de autentificare, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții ( 7 ) și în special din descrierea pe care instanța de trimitere a făcut‑o acestei proceduri în ordinea juridică germană. Prin autentificarea sa, actul dobândește efecte juridice semnificative, și anume forță probantă deplină și opozabilitate ( 8 ). În cazul unui contract de vânzare, aceste efecte acoperă, în general, identitatea și capacitatea juridică a părților, declarațiile părților, identificarea și caracteristicile obiectului vânzării, prețul vânzării, consimțământul părților, precum și data și locul autentificării ( 9 ).

33.

Rezultă de asemenea din jurisprudența Curții că un act care este prezentat spre autentificare trebuie înțeles ca fiind un act la care părțile au consimțit în mod liber ( 10 ).

34.

Desigur, Curtea a statuat, cu ocazia examinării naturii activităților notariale îndeplinite în anumite state membre, inclusiv în Germania ( 11 ), că părțile sunt cele care decid ele însele, în limitele prevăzute de lege, întinderea drepturilor și a obligațiilor lor. În plus, acestea aleg în mod liber condițiile la care doresc să fie supuse atunci când prezintă în fața notarului un act sau o convenție spre autentificare. Intervenția notarului presupune astfel, potrivit Curții, existența prealabilă a unui consimțământ sau a unui acord de voință al părților ( 12 ), la care acest notar nu ia parte.

35.

Întrucât notarii nu intervin în procesul decizional al părților, procedura de autentificare îndeplinită de un notar nu poate fi considerată, ca atare, consultanță juridică. Astfel, având în vedere definiția comună dată acestei noțiuni ( 13 ), pentru a fi considerată consultanță juridică, autentificarea unui act de către un notar ar necesita ca acesta să asigure un act de consultanță, din punct de vedere juridic, cu privire la ceea ce ar trebui să convină părțile, de exemplu, atunci când definesc clauzele contractuale ale acestui act sau cu privire la avantajele și dezavantajele operațiunii pentru aceste părți. Cu toate acestea, autentificarea unui înscris, pentru încheierea căruia notarul nu face decât să confirme legalitatea tranzacției în cauză și să aplice formula executorie ( 14 ), nu implică o astfel de consultanță.

36.

Această situație se regăsește chiar și atunci când notarul refuză autentificarea unui act sau a unei convenții care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. În aceste situații, Curtea a subliniat în special că părțile rămân libere, în urma unui asemenea refuz, fie să remedieze nelegalitatea constatată, fie să modifice clauzele actului sau ale convenției în cauză, fie să renunțe la acest act sau la această convenție ( 15 ).

37.

Rezultă că activitatea exercitată de notar, atunci când autentifică un contract de vânzare a unui bun imobil, nu intră sub incidența primei părți a explicației care figurează în considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904.

38.

O concluzie similară se aplică, în opinia noastră, celei de a doua părți a acestei explicații, care se referă, astfel cum s‑a arătat deja, la participarea cu clienții sau în numele acestora la tranzacții comerciale, negocieri și alte relații cu terți. Atunci când autentifică un act, este de la sine înțeles că notarul nu intervine, împreună cu părțile care solicită această autentificare sau în calitate de reprezentant al acestora, în nicio tranzacție, negociere sau relații cu terți.

39.

În sfârșit, în ceea ce privește a treia parte a explicației cuprinse în considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904, care face referire la pregătirea, executarea și verificarea documentelor juridice, este adevărat că este vorba, la o primă lectură, despre activitățile pe care un notar le îndeplinește atunci când se ocupă de o cerere de autentificare. Cu toate acestea, nu suntem de părere că acest lucru este suficient pentru a considera că autentificarea unui contract de vânzare de către un notar intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

40.

Astfel, este important de remarcat, după cum a arătat Consiliul în ședință, că, în măsura în care considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904 oferă o explicație a noțiunii „servicii de consultanță juridică” în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, activitățile menționate în această explicație trebuie să includă elementele esențiale ale acestei noțiuni. Printre aceste elemente se remarcă caracterul lor „de consultanță”.

41.

În consecință, activitățile de pregătire, de executare și de verificare a documentelor juridice, astfel cum rezultă din considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904, trebuie să implice un element de consultanță juridică pentru a fi înglobate în noțiunea „servicii de consultanță juridică” în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

42.

În prezenta cauză, pentru motive similare celor expuse la punctul 35 de mai sus, nu considerăm că pregătirea și verificarea pe care un notar trebuie să le efectueze pentru autentificarea unui contract de vânzare a unui bun imobil cuprind acest element de consultanță. Acest element nu este, în principiu, prezent nici la executarea unui contract autentificat, ceea ce vom examina în contextul celei de a treia întrebări preliminare ( 16 ).

43.

În această privință, este adevărat, pe de o parte, că, în cadrul unei proceduri de autentificare, un notar trebuie să verifice voința părților și, în anumite ocazii, să reproducă în scris declarațiile lor într‑o formă standardizată, ceea ce poate implica pregătirea și verificarea unui document juridic. Cu toate acestea, astfel cum reiese din jurisprudența Curții, acest lucru are doar scopul de a se asigura că actul autentificat este întocmit în mod corespunzător și în forma cerută de lege ( 17 ), astfel încât acest act să obțină încrederea publică și să devină pe deplin fiabil și opozabil. Pregătirea și verificarea actului juridic la care se face referire în acest context nu implică, în mod cert, furnizarea de consultanță părților în ceea ce privește cea mai bună modalitate de a asigura respectarea dorințelor lor, în special în ceea ce privește clauzele contractuale.

44.

Pe de altă parte, chiar dacă un notar trebuie să informeze părțile, în cursul procedurii de autentificare, cu privire la drepturile și obligațiile lor, precum și cu privire la efectele care decurg din autentificarea actului în cauză – astfel cum impune, potrivit deciziei de trimitere, dreptul german –, această activitate nu include furnizarea de consultanță pentru a promova interesele specifice ale uneia sau ale ambelor părți. Este vorba despre o obligație impusă de lege, iar obiectivul său este explicativ, astfel încât părțile să aibă o înțelegere adecvată a implicațiilor acestei proceduri. În acest mod, notarii garantează de asemenea că părțile la un contract iau o decizie în cunoștință de cauză prin încheierea convenției pe care au consimțit‑o în prealabil.

45.

Desigur, nu se poate exclude ca notarul, în cadrul unei proceduri de autentificare, să furnizeze consultanță juridică cu privire la aspecte care nu sunt legate de autentificare, caz în care această dispoziție ar deveni aplicabilă. Cu toate acestea, este vorba despre un element care, din punct de vedere conceptual, diferă de autentificarea însăși și care poate fi apreciat numai de instanța sesizată cu această chestiune în raport cu împrejurările specifice ale unei anumite cauze.

46.

În consecință, în opinia noastră, autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil nu se încadrează în cea de a treia parte a explicației care figurează în considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904, atât timp cât, în cadrul unei proceduri de autentificare, acest notar nu furnizează consultanță juridică cu privire la chestiuni care nu sunt legate de autentificare.

47.

Rezultă că, din moment ce niciuna dintre activitățile descrise în acest considerent nu corespunde celor exercitate de notar la autentificarea unui contract de vânzare a unui bun imobil, această autentificare nu ar trebui să fie considerată furnizare de servicii de consultanță juridică în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

48.

Dorim să adăugăm că, pentru a ajunge la această din urmă concluzie, este irelevant dacă lista activităților din considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904 este sau nu exhaustivă. Astfel cum am arătat mai sus, aceste activități trebuie să aibă caracter de consultanță, ceea ce nu este cazul autentificării unui act potrivit analizei pe care o propunem Curții.

49.

Pe de altă parte, pentru același motiv, este de asemenea lipsit de relevanță aspectul dacă procedura de autentificare poate fi considerată un „serviciu” în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 ( 18 ). Din moment ce această dispoziție se referă la „servicii de consultanță juridică” și nu la „servicii juridice”, interdicția prevăzută de aceasta este aplicabilă doar serviciilor care implică furnizarea de consultanță, ceea ce, din nou, nu este, după părerea noastră, cazul activităților de autentificare exercitate de notari.

50.

Având în vedere considerațiile care precedă, o interpretare literală a articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, citit în lumina considerentului (19) al Regulamentului 2022/1904, ne determină să concluzionăm că procedura de autentificare îndeplinită de un notar nu intră sub incidența interdicției prevăzute de acest articol, cu excepția cazului în care notarul furnizează consultanță juridică suplimentară, în plus față de această autentificare.

51.

Interpretarea literală a unei dispoziții a Uniunii, care se întemeiază exclusiv pe modul său de redactare, poate fi reevaluată după plasarea în context a dispoziției respective și după interpretarea acesteia în lumina dreptului Uniunii în ansamblul său ( 19 ).

52.

În prezenta cauză, Curtea trebuie să stabilească dacă interpretarea literală a articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, astfel cum a fost propusă la punctele precedente din prezentele concluzii, se confirmă, din punctul de vedere al coerenței sistematice, atunci când dispoziția în cauză este examinată în lumina altor articole relevante din regulament și a altor reglementări ale Uniunii prin care se impun măsuri restrictive unor persoane juridice stabilite în Rusia. De asemenea, Curtea trebuie să examineze dacă interpretarea literală propusă este cea care trebuie reținută în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

53.

În primul rând, în ceea ce privește coerența internă a Regulamentului nr. 833/2014, observăm că articolul 5aa alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014 prevede în esență interdicția de a se angaja, direct sau indirect, în orice tranzacție cu persoane juridice care, pe lângă faptul că sunt stabilite în Rusia, sunt deținute sau controlate de statul rus sau au legături strânse cu acest stat sau cu persoanele juridice enumerate în anexa XIX la acest regulament.

54.

În schimb, nici articolul 5aa alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014, nici o altă dispoziție a acestuia nu interzic încheierea unei tranzacții cu o persoană juridică stabilită în Rusia care nu are legături cu statul rus sau care nu își desfășoară activitatea în sectoarele economice vizate în mod specific de acest regulament. Nicio dispoziție din acest regulament nu interzice în mod expres persoanelor juridice stabilite în Rusia să dispună de bunurile lor imobile situate pe teritoriul Uniunii Europene.

55.

Astfel cum a susținut majoritatea părților în ședință, prin urmare, este dificil de interpretat, din motive de coerență, articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 în sensul că interzice procedura de autentificare desfășurată de notari – în contextul unui transfer de proprietate de către persoane juridice stabilite în Rusia –, în vreme ce, în același timp, nu stabilește nicio restricție cu privire la posibilitatea de a dispune a acestor persoane de bunurile lor imobile.

56.

În această privință, trebuie avut în vedere faptul că autentificarea notarială a contractului de vânzare constituie, în special în statele membre în care există un notariat de tip latin, o cerință esențială pentru a se dispune de bunuri imobile ( 20 ).

57.

Aceasta este în special situația sistemului juridic german care, astfel cum reiese din Hotărârea Comisia/Germania ( 21 ), impune, în ceea ce privește dobândirea și transferul proprietății asupra unui bun imobil, autentificarea de către un notar a actului de confirmare a transferului dreptului de proprietate în vederea înscrierii acestui transfer în cartea funciară.

58.

Într‑adevăr, în aceste state membre, autentificarea notarială este necesară pentru a efectua o înscriere în cartea funciară, astfel încât să se asigure exactitatea acestei înscrieri și, prin urmare, să se garanteze securitatea juridică a operațiunilor imobiliare și, în general, să se protejeze buna administrare a justiției ( 22 ). În același timp, cartea funciară și buna funcționare a acesteia sunt de o importanță crucială, întrucât opozabilitatea drepturilor noului dobânditor depinde de înscrierea în această carte ( 23 ).

59.

Din punct de vedere sistematic, rezultă, prin urmare, că, în măsura în care (i) autentificarea efectuată de un notar este, în anumite state membre, o cerință esențială pentru transferul proprietății asupra unui bun imobil și (ii) în care transferul nu este interzis în mod expres de Regulamentul nr. 833/2014 pentru persoane juridice stabilite în Rusia care nu sunt controlate sau deținute de statul rus sau nu prezintă legături strânse cu acest stat, această autentificare nu ar trebui să fie considerată ca fiind interzisă în temeiul articolului 5n alineatul (2) din acest regulament. În caz contrar, aplicarea acestui regulament ar duce la un rezultat incoerent, care ar consta în permiterea anumitor tipuri de tranzacții, interzicând în același timp singurul mijloc de a le efectua ( 24 ).

60.

Se poate ajunge la o concluzie similară, în opinia noastră, dintr‑o perspectivă contextuală mai largă, în special dacă se ia în considerare celălalt instrument juridic al UE care impune măsuri restrictive persoanelor juridice stabilite în Rusia și care este relevant în contextul actual, și anume Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ( 25 ). Acest regulament prevede măsuri pentru înghețarea fondurilor în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

61.

Mai precis, articolul 2 alineatul (1) din acest regulament prevede că trebuie să se înghețe toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de orice persoane fizice sau de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate cu acestea, astfel cum sunt enumerate în lista din anexa I la acesta.

62.

În prezenta cauză, astfel cum a arătat guvernul german, persoana juridică vizată de procedura în fața instanței de trimitere nu figurează pe lista din această anexă, ceea ce înseamnă că nu a făcut obiectul niciuneia dintre măsurile de înghețare a fondurilor prevăzute de acest regulament. Dacă ar fi intenționat să interzică acestei persoane să dispună de fondurile și de activele sale, Consiliul ar fi putut recurge la același tip de măsuri instituite în privința persoanelor juridice sau a entităților vizate de lista respectivă.

63.

Din acest motiv, dacă articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 este interpretat în sensul că interzice autentificarea unui contract de vânzare a unui bun imobil de către un notar, atunci când această autentificare constituie o cerință esențială pentru înscrierea în cartea funciară a unui stat membru, o astfel de interpretare ar priva persoana juridică în cauză de orice posibilitate de a dispune de patrimoniul său și ar plasa‑o într‑o situație similară celor enumerate în anexa I la Regulamentul nr. 269/2014. În opinia noastră, această interpretare nu pare să fie expresia intenției Consiliului.

64.

Rezultă că singura interpretare care ar permite evitarea oricăror neconcordanțe dintre cele două regulamente ar fi cea potrivit căreia autentificarea unui contract de vânzare a unui bun imobil privind o persoană juridică stabilită în Rusia nu este interzisă în temeiul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

65.

În sfârșit, este important de subliniat că, în măsura în care o interpretare potrivit căreia procedura de autentificare constituie un serviciu de consultanță juridică ar avea drept consecință imposibilitatea persoanelor juridice stabilite în Rusia de a dispune de bunurile lor imobile, o astfel de interpretare ar da naștere, prin definiție ( 26 ), la o limitare a dreptului lor fundamental de proprietate, consacrat la articolul 17 alineatul (1) din cartă. Acest articol prevede, în prima teză, că orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le‑a dobândit în mod legal.

66.

Cu toate acestea, articolul 52 alineatul (1) din cartă prevede că orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin aceasta trebuie, înainte de toate, să fie prevăzută de lege. În prezenta cauză, astfel cum susține guvernul finlandez, este vorba despre o cerință care nu ar fi îndeplinită, întrucât nicio dispoziție a Regulamentului nr. 833/2014 nu prevede o interdicție expresă pentru toate persoanele juridice stabilite în Rusia de a dispune de bunurile lor imobile.

67.

În consecință, o interpretare care duce la interzicerea autentificării notariale a unui contract de vânzare a unui bun imobil în temeiul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 – și, prin urmare, la limitarea dreptului de proprietate al persoanelor juridice stabilite în Rusia – este de asemenea incompatibilă cu articolul 17 alineatul (1) din cartă coroborat cu articolul 52 alineatul (1) din aceasta.

68.

Având în vedere considerațiile care precedă, interpretarea contextuală a Regulamentului nr. 833/2014 nu conduce la o concluzie diferită de cea reținută în urma interpretării literale a articolului 5n alineatul (2) din acest regulament, astfel cum s‑a arătat la punctul 50 din prezentele concluzii. De fapt, aceasta permite să se considere că procedura de autentificare îndeplinită de notar, în special în legătură cu un contract de vânzare a unui bun imobil, nu intră sub incidența interdicției prevăzute de această dispoziție.

69.

Adăugăm pe scurt că este lipsit de relevanță faptul că, în „Guidance on the implementation of Regulation No 833/2014” („Orientările privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 833/2014”) ( 27 ), Comisia a arătat că activitățile notariale intră în sfera noțiunii „servicii de consultanță juridică”. Comisia recunoaște în mod întemeiat în aceste orientări că numai Curtea are competența de a interpreta regulamentele aplicabile în domeniul măsurilor restrictive ale Uniunii, ceea ce înseamnă că aceste orientări nu pot determina, în niciun mod, rezultatul analizei noastre referitoare la interpretarea corectă care trebuie dată articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

70.

În sfârșit, în ceea ce privește problema dacă interpretarea literală a Regulamentului nr. 833/2014 pe care o propunem este conformă cu obiectivele acestui regulament, trebuie amintit că Regulamentul 2022/1904 – care a modificat Regulamentul nr. 833/2014 pentru a introduce în acesta, printre altele, articolul 5n alineatul (2) – a fost adoptat având în vedere gravitatea situației din Ucraina, în urma adoptării Deciziei (PESC) 2022/1909 ( 28 ). Această decizie descrie succesiunea evenimentelor care au determinat Consiliul să introducă noi măsuri restrictive ( 29 ), ceea ce a condus la așa‑numitul „Al optulea pachet de sancțiuni” ( 30 ). Astfel cum se arată în considerentul (8) al Deciziei 2022/1909, aceste noi măsuri au fost introduse în principal pentru a combate acțiunile ilegale ale Rusiei și pentru a intensifica și mai mult presiunea asupra acestei țări pentru a pune capăt războiului său de agresiune.

71.

Subliniem totuși că, în ceea ce privește interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică, nu este oferită nicio explicație concretă în Decizia 2022/1909 – și nici, prin urmare, în Regulamentul 2022/1904 – pentru a justifica restricția privind furnizarea acestor servicii persoanelor juridice stabilite în Rusia. Nu se poate găsi nicio explicație, fie și cu titlu ilustrativ, în ceea ce privește interdicția de a furniza alte servicii prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 – respectiv servicii de arhitectură și de inginerie și servicii de consultanță în domeniul informatic – și la articolul 5n alineatul (1) din același regulament ( 31 ) – și anume, printre altele, servicii de contabilitate, de audit, de evidență contabilă sau de consultanță fiscală.

72.

Părțile sunt de acord că interdicția privind aceste servicii relevante pentru afaceri face parte din obiectivul general de a slăbi din punct de vedere strategic baza economică și industrială a Rusiei, în special infrastructura militaro‑industrială, pentru a submina capacitatea Federației Ruse de a continua finanțarea și desfășurarea războiului. În schimb, acestea nu sunt de acord cu privire la aspectul dacă acest obiectiv general a implicat și scopul de a elimina toate formele de tranzacții cu persoane juridice care sunt doar stabilite în Rusia sau, alternativ, scopul de a îngreuna activitățile economice în Uniunea Europeană pentru aceste persoane.

73.

Contrar poziției adoptate de guvernele neerlandez și estonian, considerăm că este clar, pentru motivele deja expuse mai sus în analiza contextuală a articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, că la adoptarea Deciziei 2022/1909 și a Regulamentului 2022/1904 nu s‑a urmărit o interdicție absolută a tranzacțiilor comerciale cu persoane juridice stabilite în Rusia. Această interdicție absolută a fost avută în vedere numai în ceea ce privește sectoarele economice specifice și în ceea ce privește persoanele juridice specifice care au o legătură strânsă cu statul rus. Considerentul (10) al Deciziei 2022/1909 este explicit în această privință, întrucât face referire la interzicerea tuturor tranzacțiilor numai cu privire la „anumite” persoane juridice, entități sau organisme deținute de statul rus sau controlate de acesta ( 32 ).

74.

În continuare, pornind de la ipoteza că interdicția de a furniza servicii relevante pentru afaceri în temeiul articolului 5n alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 833/2014 a fost introdusă ca un mijloc de a prejudicia economia Rusiei, se poate deduce, pe de o parte, că Consiliul a perceput această economie ca fiind puternic dependentă de importul acestor servicii de către întreprinderile și societățile comerciale europene ( 33 ). Desigur, activitățile notariale nu pot face obiectul importului, ceea ce înseamnă că autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui imobil situat pe teritoriul Uniunii nu afectează acest obiectiv.

75.

Pe de altă parte, este important de subliniat că una dintre principalele preocupări exprimate de Consiliu în Decizia 2022/1909, în special în considerentul (5) al acesteia, a fost necesitatea de a preveni în continuare eludarea sancțiunilor adoptate în ceea ce privește entitățile rusești ( 34 ). Interpretată în lumina acestui considerent, interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică, care este una dintre principalele noutăți normative introduse prin Decizia 2022/1909, ar trebui, de asemenea, înțeleasă ca împiedicând furnizorii de servicii juridice să ajute entitățile ruse prin consiliere să evite efectele sancțiunilor Uniunii. Or, în ceea ce privește autentificarea notarială a unui contract de vânzare, constatăm că este clar că, în măsura în care tranzacțiile comerciale cu persoane juridice care sunt doar stabilite în Rusia nu sunt interzise de Regulamentul nr. 833/2014, această interdicție nu aduce atingere – și nici nu contribuie la eludarea – efectelor măsurilor restrictive adoptate de Consiliu în contextul actual.

76.

În sfârșit, presupunând că Consiliul a adoptat interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică pentru a avea un impact asupra economiei Rusiei, acest lucru se datorează faptului că, în absența acestor servicii, ar fi mai dificil pentru entitățile ruse care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii să își mențină activitățile comerciale pe acest teritoriu. În această privință, decizia unei persoane juridice stabilite în Rusia de a‑și retrage investiția într‑o proprietate imobiliară în Uniune, recurgând la un notar în scopul autentificării contractului de vânzare, constituie astfel cel mai bun indiciu că această persoană juridică pune capăt activităților sale pe teritoriul Uniunii și renunță la avantajele economice pe care aceste activități le pot genera. Din această perspectivă, intervenția notarului în această tranzacție nu este contrară obiectivului care vizează slăbirea bazei economice a Rusiei urmărite de Consiliu.

77.

În consecință, interpretarea potrivit căreia autentificarea unui contract de vânzare efectuată de un notar nu constituie „servicii de consultanță juridică”, în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, nu este în contradicție cu obiectivele urmărite prin Decizia 2022/1909, astfel cum a fost pusă în aplicare ulterior prin Regulamentul 2022/1904. Această interpretare confirmă mai degrabă înțelegerea literală a acestui articol pe care o propunem Curții.

78.

Din considerațiile care precedă rezultă că niciunul dintre criteriile de interpretare a dreptului Uniunii examinate la punctele precedente nu permite să se concluzioneze că autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil constituie servicii de consultanță juridică în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

79.

În opinia noastră, această autentificare nu ar trebui, așadar, să fie considerată interzisă de această dispoziție.

80.

Având în vedere concluzia noastră anterioară, doar din motive de exhaustivitate, vom prezenta pe scurt punctul nostru de vedere cu privire la aspectul dacă autentificarea unui contract de vânzare a unui bun imobil poate fi, în orice caz, exceptată în temeiul articolului 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014.

81.

Potrivit acestui articol, interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică către persoane juridice stabilite în Rusia, astfel cum este prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, nu se aplică furnizării de servicii care sunt strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj, cu condiția ca furnizarea acestor servicii să fie în concordanță cu obiectivele acestui regulament și ale Regulamentului nr. 269/2014 ( 35 ).

82.

Astfel, articolul 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014 impune, în vederea aplicării exceptării prevăzute de acesta, îndeplinirea a trei condiții: în primul rând, accesul în cauză trebuie să privească proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj, în al doilea rând, serviciile de consultanță juridică examinate trebuie să fie strict necesare pentru a asigura acest acces și, în al treilea rând, aceste servicii nu trebuie să aducă atingere obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 833/2014 și de Regulamentul nr. 269/2014.

83.

În ceea ce privește prima dintre aceste trei condiții, am subliniat deja că, potrivit Curții, cartea funciară are o importanță decisivă pentru transferul bunurilor imobile, în special în statele membre în care există un notariat de tip latin ( 36 ). În esență, numai o înscriere în cartea funciară are efect constitutiv de drepturi pentru noul proprietar și de opozabilitate față de terți.

84.

În plus, atunci când ținerea cărții funciare într‑un stat membru este încredințată instanțelor locale și este reglementată prin norme de procedură judiciară, trebuie să se considere că această înscriere este acoperită de noțiunea „procedură judiciară” în sensul articolului 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014. Chiar dacă, în pofida competenței acestor tribunale, procedurile referitoare la cartea funciară nu ar trebui considerate ca fiind de natură judiciară, acestea ar fi, în orice caz, calificate drept administrative. Aceasta ar fi situația și în acele sisteme juridice în care cartea funciară face parte din administrația publică a statului membru însuși ( 37 ).

85.

În împrejurările unei cauze similare celei din litigiul principal, prima condiție ar fi, așadar, îndeplinită, întrucât, potrivit deciziei de trimitere, toate aceste elemente par să fie întrunite.

86.

Referitor la a doua condiție prevăzută la articolul 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014, care privește stricta necesitate a serviciilor examinate pentru a garanta accesul la procedurile judiciare sau administrative, caracteristica esențială a acestei condiții se întemeiază pe faptul că aceste servicii sunt esențiale în scopul acestor proceduri. În cazul procedurii de autentificare efectuate de un notar, această condiție trebuie considerată îndeplinită dacă, pe de o parte, o astfel de autentificare poate fi efectuată numai de acești profesioniști și, pe de altă parte, este o condiție obligatorie pentru introducerea unei înscrieri în cartea funciară ( 38 ).

87.

Din nou, acest lucru ar fi aplicabil, de exemplu, într‑o cauză similară celei din litigiul principal, în care, potrivit explicațiilor oferite de instanța de trimitere în decizia de trimitere, notarii au competența exclusivă atât de a întocmi înscrisuri autentice notariale privind acte încheiate între subiecte de drept civil, cât și de a autentifica înscrisuri sub semnătură privată ( 39 ). În același timp, cartea funciară este accesibilă numai dacă un act încheiat între subiecte de drept civil este autentificat ( 40 ), ceea ce implică îndeplinirea pe deplin a criteriului strictei necesități.

88.

În sfârșit, în ceea ce privește a treia condiție prevăzută la articolul 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014, arătăm pe scurt, în continuarea analizei teleologice efectuate la punctele precedente din prezentele concluzii, că exceptarea de la procedura de autentificare a unui contract de vânzare care privește o persoană juridică stabilită în Rusia nu aduce atingere obiectivelor urmărite de acest regulament sau de Regulamentul nr. 269/2014, presupunând, bineînțeles, că persoana juridică implicată în tranzacție nu este menționată în acest din urmă regulament sau nu prezintă niciuna dintre legăturile prevăzute la articolul 5aa alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014.

89.

În consecință, autentificarea unui contract de vânzare de către un notar în cadrul unei tranzacții care implică o persoană juridică stabilită în Rusia îndeplinește cele trei condiții necesare pentru aplicarea articolului 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014. Prin urmare, în cazul în care Curtea ar considera că această autentificare intră sub incidența interdicției prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, această autentificare ar trebui să fie în continuare exceptată în temeiul alineatului (6) al acestuia.

90.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle dacă articolul 5n alineatele (2) și (6) din Regulamentul nr. 833/2014 interzice notarului să execute un contract de vânzare a unui bun imobil deținut de o persoană juridică stabilită în Rusia după autentificarea acestuia. În special, instanța de trimitere adresează această întrebare în ceea ce privește trei activități cu îndeplinirea cărora notarul ar putea fi însărcinat de părți, și anume primirea într‑un cont fiduciar a prețului de vânzare și plata acestuia, radierea sarcinilor existente care grevează imobilul, precum și transcrierea titlului de proprietate în cartea funciară pe numele noilor proprietari.

91.

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30 și 39 din prezentele concluzii, considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904 afirmă că noțiunea „servicii de consultanță juridică” acoperă executarea actelor juridice. Totuși, această activitate nu poate fi înglobată în cadrul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 cu excepția cazului în care include un element de consiliere, care devine, în consecință, standardul în temeiul căruia trebuie analizată prezenta întrebare a instanței de trimitere.

92.

De asemenea, dorim să amintim că, potrivit jurisprudenței Curții, statele membre sunt libere, în temeiul principiului autonomiei procedurale, să stabilească norme privind asigurarea respectării actelor juridice și să atribuie un rol notarilor în cadrul acestei proceduri ( 41 ). Prin urmare, legislația națională poate încredința notarilor responsabilitatea de a îndeplini anumite activități în legătură cu aplicarea formulei executorii pentru executarea unui contract după ce acesta a fost autentificat.

93.

În plus, trebuie arătat că faptul că activitățile de executare acoperite de prezenta întrebare pot fi îndeplinite, de exemplu, de părțile însele sau chiar de terți nu este relevant pentru a stabili dacă aceste activități sunt interzise în temeiul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014. Într‑adevăr, în timp ce criteriul strictei necesități se află în centrul aplicării excepției prevăzute la articolul 5n alineatul (6) din acest regulament, nu aceasta este situația în ceea ce privește interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din acest regulament, în care analiza trebuie să se concentreze asupra aspectului dacă o anumită activitate constituie sau nu consultanță juridică.

94.

În ceea ce privește prezenta cauză, chiar dacă informațiile furnizate de instanța de trimitere nu sunt deosebit de exhaustive, considerăm că este dificil să se identifice, din punct de vedere strict, un element de consultanță juridică în ceea ce privește activitățile concrete menționate de această instanță pentru executarea contractului de vânzare a unui bun imobil. Aceste activități reprezintă, de fapt, etapele care urmează automat autentificării acestui contract.

95.

În special, în ceea ce privește primirea într‑un cont fiduciar a prețului de vânzare și plata acestuia, această activitate nu poate fi considerată un serviciu de consultanță juridică din moment ce rolul notarului se limitează la protejarea sumei aferente prețului de vânzare deținute în numele cumpărătorului și la plata acestei sume vânzătorului. Astfel, Curtea a statuat, în această privință, că activitățile notarului în materie de depozit notarial se limitează la verificarea respectării condițiilor prevăzute de lege ( 42 ).

96.

Acest raționament este de asemenea aplicabil transcrierii titlului de proprietate în cartea funciară pe numele noilor proprietari, care nu necesită decât prezentarea la oficiul de carte funciară a actului autentificat sau, cel mult, precum în sistemul german, introducerea unei cereri ca o cerință pur formală ( 43 ).

97.

În sfârșit, în ceea ce privește radierea sarcinilor existente care grevează imobilul, această activitate nu pare să intre nici în categoria serviciilor de consultanță juridică. O astfel de radiere nu implică, de regulă, decât o cerere la oficiul de carte funciară, care trebuie să includă declarația de consimțământ a beneficiarului acestei sarcini reale în fața notarului ( 44 ).

98.

Rezultă că activitățile îndeplinite de un notar în vederea executării unui contract de vânzare a unui bun imobil deținut de o persoană juridică stabilită în Rusia, odată ce acest contract a fost autentificat, nu intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

99.

Cu toate acestea, având în vedere lipsa unor informații specifice cu privire la aceste activități și la modul în care sunt îndeplinite în sistemul german, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili, ținând seama de particularitățile litigiului principal, dacă acestea pot fi realizate fără a oferi consultanță juridică părților.

100.

În ceea ce privește articolul 5n alineatul (6) din Regulamentul nr. 833/2014, este suficient să observăm că, întrucât aceste activități pot fi îndeplinite nu numai de notari, ci și de alți actori, inclusiv de părțile vizate de contractul de vânzare, criteriul necesității, astfel cum a fost menționat mai sus, nu ar fi îndeplinit. În aceste condiții, în cazul în care Curtea ar considera că activitățile îndeplinite de un notar pentru executarea unui contract de vânzare a unui bun imobil intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, nu considerăm că aceste activități pot fi exceptate în temeiul articolului 5n alineatul (6) din acesta.

101.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 se aplică serviciilor furnizate de un interpret care asistă reprezentantul unei persoane juridice stabilită în Rusia în cursul procedurii de autentificare.

102.

Subliniem că intervenția unui interpret în contextul autentificării unui contract de vânzare a unui bun imobil are două obiective principale.

103.

În primul rând, interpretul asistă prin interpretarea conversațiilor dintre o persoană și un notar și prin transmiterea în limba solicitată a informațiilor esențiale ale documentelor care trebuie autentificate. Această activitate asigură respectarea dreptului de a fi informat în timpul procedurii de autentificare, în special pentru persoana care are nevoie de asistența unui interpret.

104.

În al doilea rând, un interpret garantează eficiența comunicării orale între notar și părți. Astfel cum am arătat ( 45 ), instrumentul autentic constituie o dovadă completă a faptelor și a declarațiilor autentificate de notar. Aceste fapte se întemeiază pe cunoștințele sale personale dobândite cu ocazia discuțiilor cu părțile. Notarul trebuie să fie sigur cu privire la voința părților și, în unele cazuri, să consemneze declarațiile acestora în mod clar și neechivoc. Aceste activități fac parte din controlul legalității efectuat de un notar, întrucât vizează să stabilească dacă acordul are un scop ilicit sau necinstit, caz în care notarul trebuie să refuze autentificarea.

105.

Este evident că această interpretare permite verificarea cerințelor legale pentru autentificarea contractului, ceea ce înseamnă că lipsa interpretării ar împiedica autentificarea însăși. Prin urmare, deși constituie un serviciu conex de simplă asistență în cadrul procedurii de autentificare, interpretarea este esențială pentru desfășurarea eficientă a procedurii.

106.

Cu toate acestea, suntem convinși că asistența unui interpret nu intră în domeniul de aplicare al articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014. Astfel, în pofida legăturii sale cu autentificarea însăși, avem serioase îndoieli în ceea ce privește calificarea interpretării drept serviciu juridic, dat fiind că profesia de interpret nu are, prin definiție, natură juridică, nici măcar atunci când este vorba de asistență pentru elaborarea actelor juridice. Rolul unui interpret este de a transmite verbal și cu exactitate cuvintele unei persoane în limba unei altei persoane, ceea ce presupune un serviciu de comunicare, indiferent de conținutul transmis.

107.

Pe scurt, considerăm că activitatea de interpretare în cadrul unei proceduri de autentificare nu poate fi considerată un „serviciu de consultanță juridică” în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.

108.

Pe baza analizei expuse mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Landgericht Berlin (Tribunalul Regional, Berlin, Germania) după cum urmează: