1.

Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin instituirea:

2.

Comisia consideră în esență că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, acesta nu recunoaște statelor membre o marjă de apreciere pentru ajustarea cuantumului prestațiilor familiale plătite de acestea în funcție de nivelul prețurilor din statul de reședință al copilului în cauză și că această ajustare, precum și cea a anumitor avantaje fiscale acordate familiilor sunt discriminatorii și nu pot fi considerate o măsură necesară și proporțională.

3.

În prezentele concluzii, vom explica motivele pentru care considerăm că obiecțiile susținute de Comisie sunt întemeiate.

4.

Considerentele (8), (12) și (16) ale Regulamentului nr. 883/2004 enunță:

[…]

[…]

5.

Articolul 1 litera (z) din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

6.

Articolul 3 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede:

„Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[…]

7.

Articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Egalitatea de tratament”, prevede:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.”

8.

Articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor”, are următorul cuprins:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții:

9.

Articolul 7 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Eliminarea clauzelor de rezidență”, prevede:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, prestațiile în numerar care se plătesc în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre sau al prezentului regulament nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenți într‑un stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă de furnizarea prestației.”

10.

Articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Membrii de familie care își au reședința într‑un alt stat membru”, prevede:

„Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent pentru pensia sa.”

11.

În capitolul I din Regulamentul nr. 492/2011, articolul 7 alineatele (1) și (2), care figurează în secțiunea 2, intitulată „Desfășurarea activității salariate și egalitatea de tratament”, prevede:

„(1)   Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.

(2)   Acesta beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.”

12.

În conformitate cu articolul 1 din Bundesgesetz betreffend den Familienlastenausgleich durch Beihilfen (Legea federală privind compensarea cheltuielilor familiale prin alocații) ( 4 ) din 24 octombrie 1967, prestațiile prevăzute sunt „acordate în vederea compensării cheltuielilor în interesul familiei”.

13.

Articolul 2 alineatele (1) și (8) din FLAG prevede:

„(1)   Persoanele care au domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul federal au dreptul la alocații familiale

[…]

(8)   Persoanele au dreptul la alocații familiale numai dacă centrul intereselor lor este situat pe teritoriul federal. Centrul intereselor unei persoane este situat în statul cu care aceasta are cele mai strânse legături personale și economice.”

14.

Potrivit articolului 4 din FLAG:

„(1)   Persoanele care au dreptul la o prestație echivalentă acordată de un alt stat nu au dreptul la alocații familiale.

(2)   Resortisanții austrieci care sunt excluși de la dreptul la alocații familiale în temeiul alineatului (1) sau al articolului 5 alineatul [4] beneficiază de o plată compensatorie în cazul în care cuantumul prestației echivalente acordate de un alt stat, la care resortisanții austrieci respectivi sau o altă persoană au dreptul (articolul 5 alineatul [4]), este mai mic decât alocațiile familiale care, în lipsa prestației echivalente menționate anterior, ar trebui să le fie acordate în temeiul prezentei legi federale.

(3)   Plata compensatorie corespunde diferenței dintre prestația echivalentă acordată de un alt stat și alocațiile familiale care ar trebui să fie acordate în temeiul prezentei legi federale.

[…]

(6)   Plățile compensatorii sunt considerate alocații familiale în sensul prezentei legi federale, însă dispozițiile referitoare la cuantumul alocațiilor familiale nu se aplică plăților compensatorii.

[…]”

15.

Articolul 5 alineatele (3) și (4) din FLAG are următorul cuprins:

„(3)   Nu există un drept la alocațiile familiale pentru copiii care au reședința permanentă în străinătate.

(4)   Nu există un drept la alocațiile familiale pentru copiii pentru care există un drept la plata unei prestații echivalente acordate de un alt stat. Aceasta nu exclude acordarea unei plăți compensatorii [articolul 4 alineatul (2)].”

16.

Articolul 8 din FLAG prevede:

„(1)   Cuantumul alocațiilor familiale datorat unei persoane este determinat în funcție de numărul și de vârsta copiilor pentru care sunt acordate alocațiile familiale.

(2)   Cuantumul lunar al alocațiilor familiale se ridică la

[…]

(3)   Alocațiile familiale cresc pe lună, pentru fiecare copil,

[…]

(4)   Alocațiile familiale cresc pe lună, pentru fiecare copil cu handicap grav,

[…]

(8)   Pentru fiecare copil care, în cursul unui an calendaristic, a împlinit deja sau care împlinește 6 ani și care nu a împlinit încă 16 ani, alocațiile familiale cresc cu 100 de euro începând din [luna] septembrie a prezentului an calendaristic.”

17.

Articolul 8a din FLAG prevede:

„(1)   Cuantumul alocațiilor familiale (articolul 8) pentru copiii care au reședința permanentă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii […], al unei alte părți la Acordul privind Spațiul Economic European [din 2 mai 1992 ( 5 )] sau al Elveției este determinat pe baza raportului dintre nivelul prețurilor comparate publicat de Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene [Eurostat] pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii […], pentru fiecare dintre părțile la Acordul [privind SEE] și pentru Elveția și cel din Austria.

(2)   Cuantumul alocațiilor familiale menționat la alineatul (1) se aplică de la 1 ianuarie 2019 pe baza valorilor, în sensul alineatului (1), publicate la 1 iunie 2018. Ulterior, aceste cuantumuri sunt ajustate la fiecare doi ani pe baza valorilor publicate la data de 1 iunie a anului precedent.

(3)   Bundesministers für Frauen, Familien und Jugend [ministrul federal pentru femei, familie și tineret, Austria] publică, prin intermediul unui regulament adoptat împreună cu Bundesministers für Finanzen [ministrul federal al finanțelor, Austria], bazele de calcul și cuantumurile menționate la alineatele (1) și (2), precum și cuantumurile menționate la articolul 33 alineatul (3) punctul 2 din [Bundesgesetz über die Besteuerung des Einkommens natürlicher Personende (Legea federală privind impozitarea venitului persoanelor fizice) ( 6 ) din 7 iulie 1988 ( 7 )].”

18.

Articolul 53 din FLAG prevede:

„(1)   În cadrul prezentei legi federale, resortisanții părților la Acordul [privind SEE] sunt asimilați resortisanților austrieci, în măsura în care aceasta rezultă din acordul menționat anterior. În acest context, reședința permanentă a unui copil într‑un stat din Spațiul Economic European [SEE] trebuie, conform dispozițiilor comunitare, să fie asimilată unei reședințe permanente a unui copil în Austria.

[…]

(4)   Alineatul (1) a doua teză nu se aplică în ceea ce privește articolul 8a alineatele (1)-(3).

(5)   Articolul 26 alineatul (3) din Bundesabgabenordnung [Codul fiscal federal] […] este aplicabil până la 31 decembrie 2018 în ceea ce privește prestațiile prevăzute de prezenta lege federală. Începând cu 1 ianuarie 2019, articolul 26 alineatul (3) din Codul fiscal federal este aplicabil, în ceea ce privește prestațiile prevăzute de prezenta lege federală, doar persoanelor cu locul de muncă în străinătate care desfășoară o activitate în numele unei colectivități teritoriale, precum și soților și copiilor acestora.”

19.

Articolul 33 din EStG prevede:

„[…]

(2)   Creditele fiscale se deduc din [valoarea impozitului] care rezultă din aplicarea alineatului (1) în următoarea ordine:

(3)   Contribuabilii care beneficiază de alocații familiale în temeiul [FLAG] au dreptul, în paralel cu plata alocațiilor familiale, la un credit fiscal de 58,40 euro pe lună pentru fiecare copil. Situația este diferită în următoarele cazuri:

[…]

(3a)   Un copil care beneficiază de alocația familială în temeiul [FLAG] și care are reședința permanentă într‑un stat membru al Uniunii […] sau pe teritoriul unei alte părți la Acordul [privind SEE] sau în Elveția are dreptul, la cerere, la un bonus familial «plus» în conformitate cu următoarele dispoziții:

[…]

[…]

(4)   În plus, în cazul în care copilul are reședința permanentă într‑un stat membru al Uniunii […] sau pe teritoriul unei alte părți la Acordul [privind SEE] sau în Elveția, se aplică următoarele credite fiscale:

[…]

(7)   În cazul în care impozitul pe venit datorat în temeiul alineatului (1) este mai mic de 250 de euro și este aplicabil creditul fiscal pentru gospodărie cu venit unic sau creditul fiscal pentru familie monoparentală, se aplică următoarele dispoziții, atunci când există un copil [articolul 106 alineatul (1)]:

[…]

Această sumă este majorată, pentru fiecare copil suplimentar [articolul 106 alineatul (1)], cu o sumă de 250 de euro sau cu suma care o înlocuiește.

(8)   

[…]”

20.

Articolul 26 din Codul fiscal federal prevede:

„(1)   O persoană are domiciliul în sensul dispozițiilor fiscale în locul în care ocupă o locuință în condiții care permit să se concluzioneze că va păstra și va utiliza această locuință.

(2)   O persoană are reședința obișnuită în sensul dispozițiilor fiscale acolo unde locuiește în condiții care indică faptul că nu locuiește numai temporar în acest loc sau în această țară. […]

(3)   Resortisanții austrieci care au un contract de muncă cu un organism public și al căror loc de muncă este situat în străinătate (funcționari care lucrează în străinătate) sunt considerați persoane care au reședința obișnuită în locul în care este situat serviciul care acordă remunerația. Același lucru este valabil pentru soții lor, în măsura în care au același domiciliu permanent, și pentru copiii lor minori care fac parte din această gospodărie.”

21.

Prin scrisoarea de punere în întârziere din 25 ianuarie 2019, Comisia a atras atenția Republicii Austria cu privire la preocupările generate de instituirea, de la 1 ianuarie 2019, a unui mecanism de ajustare a cuantumului prestațiilor familiale, precum și al avantajelor sociale și fiscale acordate de Republica Austria lucrătorilor care au copii, în funcție de nivelul general al prețurilor în statul membru în care aceștia au reședința permanentă.

22.

Comisia a considerat că o ajustare a cuantumului prestației familiale în funcție de locul de reședință al copilului este contrară articolelor 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004, potrivit cărora prestațiile în numerar nu pot face obiectul niciunei reduceri în temeiul faptului că un membru al familiei, precum un copil, are reședința în alt stat membru. În plus, lucrătorii din alte state membre, iar nu lucrătorii austrieci, sunt în principal vizați de ajustarea prestațiilor și a avantajelor acordate de Republica Austria în favoarea copiilor. O astfel de discriminare indirectă este, potrivit Comisiei, contrară principiului egalității de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și la articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011.

23.

În răspunsul său la scrisoarea de punere în întârziere din 25 martie 2019, Republica Austria a arătat că:

24.

Întrucât a considerat acest răspuns nesatisfăcător, Comisia a emis la 26 iulie 2019 un aviz motivat în care și‑a menținut în esență poziția. Ea a precizat că nu există o referință relevantă în dreptul Uniunii și a arătat că sumele acordate sunt forfetare, fără o ajustare în funcție de nivelul prețurilor din diferitele regiuni ale Austriei potrivit reședinței permanente a copilului. Astfel, o diferență a nivelului prestațiilor și al avantajelor acordate în favoarea copiilor aplicată pentru cei care au reședința în alt stat membru constituie o discriminare indirectă întrucât îi afectează mai mult pe lucrătorii migranți decât pe lucrătorii austrieci. Caracterul forfetar al cuantumurilor acestor prestații și ale avantajelor ar demonstra că ele nu depind de costurile reale legate de întreținerea unui copil și că, prin urmare, nu garantează o repartizare mai echitabilă a cheltuielilor suportate de familii pentru a asigura întreținerea copiilor.

25.

Prin scrisoarea din 24 octombrie 2019, Republica Austria a răspuns la acest aviz motivat, precizând că cuantumurile prestațiilor familiale, precum și avantajele sociale și fiscale în cauză nu ar fi doar forfetare, ci ar corespunde nevoilor reale. În plus, faptul că prestațiile și avantajele în cauză sunt acordate sub forma unor sume forfetare nu s‑ar opune ajustării lor în funcție de nivelul prețurilor la locul de reședință al copiilor. O astfel de ajustare nu ar constitui o inegalitate de tratament, ci ar garanta că lucrătorul care primește prestațiile și avantajele beneficiază în orice situație de o reducere identică a cheltuielilor, indiferent de locul de ședere efectivă al copilului. Presupunând că există o discriminare indirectă, aceasta ar fi justificată printre altele de obiectivul privind echilibrul cheltuielilor sistemului de securitate socială, precum și de obiectivul privind luarea în considerare a capacității contributive a beneficiarilor.

26.

Întrucât a considerat neconvingător acest răspuns, Comisia a introdus prezenta acțiune în temeiul articolului 258 TFUE.

27.

Prin cererea introductivă, Comisia solicită Curții:

28.

Republica Austria solicită Curții:

29.

Prin deciziile președintelui Curții, au fost admise cererile de intervenție formulate de Republica Cehă (6 noiembrie 2020), de Republica Croația (20 noiembrie 2020), de Republica Polonă (19 noiembrie 2020), de România (12 noiembrie 2020), de Republica Slovenia (22 octombrie 2020) și de Republica Slovacă (22 octombrie 2020) în susținerea concluziilor Comisiei.

30.

Prin decizia președintelui Curții, a fost admisă cererea de intervenție formulată de Regatul Danemarcei (20 noiembrie 2020) în susținerea concluziilor Republicii Austria.

31.

Prin Ordonanța președintelui Curții din 18 decembrie 2020, au fost admise cererile de intervenție formulate de Autoritatea de Supraveghere AELS și de Regatul Norvegiei în susținerea concluziilor Comisiei și, respectiv, ale Republicii Austria.

32.

Comisia își încheie observațiile referitoare la memoriile în intervenție în sensul că memoriile formulate de Republica Cehă, de Republica Croația, de Republica Polonă, de România, de Republica Slovenia, de Republica Slovacă și de Autoritatea de Supraveghere AELS confirmă integral argumentele sale, în timp ce argumentația dezvoltată în memoriile în intervenție formulate de Regatul Danemarcei și de Regatul Norvegiei nu este de natură să le infirme.

33.

În observațiile sale referitoare la memoriile în intervenție, Republica Austria precizează că împărtășește pe deplin observațiile Regatului Danemarcei, precum și ale Regatului Norvegiei și arată că intervenientele în susținerea Comisiei nu invocă niciun argument nou. Aceasta își menține integral concluziile, astfel cum au fost formulate în memoriul în apărare și astfel cum au fost reluate în memoriul în duplică.

34.

Comisia invocă două motive în susținerea acțiunii formulate, întemeiate pe constatarea că, prin faptul că se îndepărtează de suma forfetară stabilită prin lege, Republica Austria prevede o ajustare a cuantumului alocației familiale și al creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere, precum și a diverse alte avantaje fiscale, și anume bonusul familial „plus”, creditul fiscal pentru gospodărie cu venit unic, creditul fiscal pentru familie monoparentală și creditul fiscal pentru pensie alimentară, în funcție de nivelul prețurilor din statul membru ( 9 ) în care are reședința permanentă copilul care conferă dreptul la aceste prestații.

35.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolelor 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011.

36.

Prin intermediul primului motiv, Comisia concluzionează în sensul încălcării de către Republica Austria a obligațiilor care îi revin în temeiul articolelor 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004 în măsura în care reglementarea acestui stat membru prevede ajustarea alocației familiale și a creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere pentru lucrătorii afiliați la regimul de securitate socială austriac, ai căror copii au însă reședința în alt stat membru.

37.

Comisia arată că:

38.

Comisia susține că:

39.

În această privință, Comisia susține, ca răspuns la argumentul Regatului Danemarcei potrivit căruia articolul 5 litera (b) din Regulamentul nr. 883/2004 ar pleda de asemenea în favoarea legalității unei ajustări a prestațiilor familiale în funcție de locul de reședință al copilului, că, dimpotrivă, aceeași ficțiune privind reședința în statul membru competent în sensul dispoziției menționate figurează în aceasta atunci când statul membru trebuie să țină seama de fapte sau de evenimente desfășurate în alt stat membru, confirmând astfel interpretarea sa cu privire la articolele 7 și 67 din acest regulament.

40.

În plus, în ceea ce privește Decizia șefilor de stat sau de guvern, reuniți în cadrul Consiliului European, privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene ( 16 ), pe care Republica Austria o invocă întrucât această decizie prevedea că Comisia va face o propunere de modificare a Regulamentului nr. 883/2004 pentru a permite statelor membre să indexeze prestațiile sociale pentru copiii care au reședința într‑un alt stat membru decât cel în care are reședința lucrătorul, Comisia subliniază, pe de o parte, că, din cauza retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune, acest regulament nu a fost modificat. Pe de altă parte, ea consideră că din evaluarea de impact a modificării acestui regulament, citată de Republica Austria, nu rezultă, întrucât una dintre opțiunile avute în vedere consta într‑o ajustare a prestațiilor familiale exportate în funcție de standardul de viață din statul membru de reședință al copiilor ( 17 ), că o astfel de indexare este conformă cu dreptul Uniunii în vigoare, din moment ce în aceasta sunt exprimate rezerve în această privință ( 18 ), iar ea nu a reținut această opțiune.

41.

În primul rând, în ceea ce privește alocațiile familiale, Republica Austria arată că, potrivit articolului 1 din FLAG, acordarea alocațiilor familiale urmărește să instituie o compensare a cheltuielilor în interesul familiei și că creșterea cuantumului acestora, prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din FLAG, în funcție de vârsta copilului de care depinde nivelul cheltuielilor corespunde acestui obiectiv. Ea amintește că FLAG a grupat într‑un ajutor unic diferite ajutoare pentru familii care au fost acordate din primii ani de după al doilea război mondial, inițial sub forma unor prestații în natură, pentru a susține în mod specific familiile.

42.

Republica Austria subliniază, întemeindu‑se pe dispozițiile articolului 8 din FLAG, că:

43.

Republica Austria precizează că cuantumul alocațiilor familiale, corespunzător costurilor medii de subzistență sau nevoilor de bază, a fost majorat în funcție de nivelul salariilor și al prețurilor, precum și al inflației. În schimb, acesta a putut fi diminuat pentru motive privind bugetul de stat.

44.

În ceea ce privește finanțarea și condițiile de acordare a alocațiilor familiale, Republica Austria precizează că:

45.

În al doilea rând, în ceea ce privește creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere, Republica Austria arată că, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) din EStG, contribuabilul care beneficiază de alocații familiale pe baza FLAG are dreptul, pentru fiecare dintre copiii săi, la un credit fiscal pentru copil aflat în întreținere de 58,40 euro, plătit în același timp cu alocațiile familiale. Prin urmare, din punct de vedere economic, creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere are caracterul unei majorări a alocațiilor familiale. Spre deosebire de acestea din urmă, creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere nu este finanțat însă din resurse ale fondului de compensare pentru alocațiile familiale, ci din veniturile fiscale generale.

46.

În schimb, bonusul familial „plus” și celelalte avantaje fiscale ( 26 ) în cauză nu constituie o contribuție la întreținerea copiilor, ci o compensare, printr‑o reducere a sarcinii fiscale, a faptului că, la venituri egale, contribuabilii care exercită o activitate profesională și care au copii au o capacitate contributivă inferioară celei a contribuabililor care exercită o activitate profesională și care nu au copii. Această capacitate este evaluată având în vedere nevoile materiale de bază (sau nevoile medii) pentru întreținerea unui copil, inclusiv activitățile indispensabile vieții acestuia.

47.

Republica Austria explică alegerea sa de a ajusta cuantumul prestațiilor familiale și al avantajelor fiscale ( 27 ) în cauză, în funcție de statul de reședință al copilului, pe baza nivelurilor prețurilor comparate publicate de Eurostat, având în vedere în special finalitatea alocațiilor familiale și a creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere, care este de a rambursa părinților o parte din cheltuielile pe care aceștia trebuie să le suporte în mod obișnuit în vederea întreținerii copilului lor, precum și faptul că aceste cheltuieli depind, prin esența lor, de nivelul prețurilor de la locul de reședință permanentă.

48.

Or, creșterea libertății de circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii și exportul nediferențiat al alocațiilor familiale și al creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere care a rezultat din aceasta, indiferent de statul în care aveau reședința permanentă copiii pentru care erau acordate prestațiile, au condus la denaturări din ce în ce mai importante în sistemul acestor prestații. Dacă un copil trăia într‑un stat membru cu o putere de cumpărare scăzută, efectul sprijinului depășea reducerea vizată ( 28 ). În schimb, dacă un copil trăia într‑un stat cu o putere de cumpărare mai ridicată, reducerea era mai mică decât măsura vizată.

49.

În al treilea rând, ca răspuns la primul motiv invocat de Comisie, Republica Austria apreciază că mecanismul de ajustare a cuantumului alocației familiale și al creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere, pentru toți lucrătorii indiferent dacă sunt sau nu sunt austrieci, nu este interzis de articolele 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004.

50.

Republica Austria susține că:

51.

În această privință, Republica Austria face referire de asemenea:

52.

Astfel, Republica Austria consideră, primo, că Comisia nu poate susține, făcând trimitere la Hotărârile Lenoir și Moser, că prestațiile acordate sub formă de sumă forfetară, spre deosebire de cele acordate direct în raport cu situația reală a beneficiarilor, nu pot fi în niciun caz ajustate. În această privință, Republica Austria apreciază că prestațiile în cauză sunt comparabile cu cele care au făcut obiectul Hotărârii Lenoir. Ea susține că costurile de achiziție a unor articole de necesitate curentă, care sunt nu numai, dar și în legătură cu începerea anului școlar, sunt de asemenea rambursate forfetar în cadrul alocațiilor familiale pe care le plătește. În plus, aceasta subliniază că luarea în considerare a obiectivului prestației în discuție în Hotărârea Moser poate fi transpusă în speță.

53.

Concret, Republica Austria arată că alocațiile familiale ajustate în funcție de puterea de cumpărare din statul membru de reședință al copiilor în temeiul mecanismului de ajustare încă sunt mai mari, într‑o serie de state membre cu un coeficient mai mic de 100 % ‐ în parte, și chiar în mod considerabil ‐ decât prestația prevăzută la locul de reședință al copiilor. Ea dă următoarele două exemple privind suma plătită unei familii cu un singur copil, nou‑născut: în timp ce cuantumul alocațiilor familiale în Ungaria era în anul 2020 de 12200 de forinți maghiari (HUF) pe lună, și anume echivalentul a aproximativ 34 de euro, alocațiile familiale ajustate și creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere plătite de Republica Austria se ridicau la 99,13 euro, și anume la o sumă de aproape trei ori mai mare. De asemenea, în timp ce în anul 2020 alocațiile familiale din Slovacia se ridicau la aproximativ 24,95 euro pe lună, alocațiile familiale ajustate și creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere se ridicau la 122,57 euro, și anume la o sumă de aproape cinci ori cuantumul alocației slovace ( 33 ).

54.

Secundo, Republica Austria consideră că Comisia nu poate face trimitere la Hotărârea Pinna, din moment ce aceasta privea o reglementare națională care excludea acordarea unor prestații familiale, ceea ce o deosebește de mecanismul de ajustare a cuantumului prestațiilor plătite pe care l‑a instituit.

55.

Ea adaugă că, ținând seama de obiectul reglementării franceze în discuție în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, Curtea tocmai nu a preluat considerațiile avocatului general Mancini ( 34 ) referitoare la reglementări care prevăd o ajustare a prestațiilor exportate. În plus, acest aviz nu poate fi transpus în ceea ce privește alocațiile familiale austriece, pentru motivul că acestea țin seama de costul vieții și că nici alocațiile familiale, nici creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere nu sunt „un element complementar al salariului de bază” ( 35 ) – din moment ce sunt acordate independent de un eventual venit profesional.

56.

Tertio, în ceea ce privește argumentul Comisiei întemeiat pe faptul că noua înțelegere pentru Regatul Unit nu a intrat niciodată în vigoare ( 36 ), Republica Austria subliniază că totuși angajamentul față de Regatul Unit urmărea să țină seama de diferitele niveluri de prețuri din Uniune, precum și, în plus – contrar reglementărilor care trebuie să fie apreciate în cadrul acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor –, de importanța prestațiilor acordate pentru copii în statul de reședință. Ea constată de asemenea că, în concluziile sale, la punctul 2, Consiliul European a reținut că dispozițiile pe care le adoptase erau „pe deplin compatibile cu tratatele” ( 37 ) și că, în opinia Comisiei, opțiunea reținută nu va încălca articolul 48 TFUE ( 38 ).

57.

În această privință, Republica Austria subliniază că, deși o adaptare a Regulamentului nr. 883/2004 a fost, desigur, avută în vedere, acest lucru nu era valabil pentru Regulamentul nr. 492/2011. Ea deduce de aici că articolul 7 din acest regulament – la fel ca articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 – nu conține un principiu al nediscriminării care îl depășește pe cel consacrat de dreptul primar.

58.

În concluzie, Republica Austria subliniază că nu ar fi fost necesară o modificare a Regulamentului nr. 883/2004 pentru cazurile în care un stat membru ajustează, în cazul exportului, în conformitate cu norme obiective, „în sus” sau „în jos”, o prestație familială care are legătură cu mediul economic și social al statului membru și că această situație se regăsește în cazul reglementării sale care trebuie, în consecință, să fie deosebită de măsurile avute în vedere în anul 2016 pentru Regatul Unit.

59.

Acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor exercitată de Comisie are ca obiect reglementarea austriacă care prevede, de la 1 ianuarie 2019, ajustarea cuantumului anumitor prestații familiale, precum și al avantajelor sociale și fiscale, în sensul majorării sau al reducerii, în funcție de nivelul general al prețurilor din statul membru în care au reședința permanentă copiii care conferă dreptul la aceste prestații, pe baza raportului dintre nivelurile prețurilor comparate publicate de Eurostat pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii și cel din Republica Austria ( 39 ).

60.

Primul motiv al acestei acțiuni, întemeiat pe încălcarea articolelor 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004, privește alocațiile familiale și creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere.

61.

Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul nr. 883/2004, acest regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind prestațiile familiale.

62.

În speță, nu se contestă că prestațiile austriece în cauză constituie „prestații familiale” în sensul articolului 1 litera (z) din regulamentul menționat, această expresie desemnând toate prestațiile în natură sau în numerar pentru acoperirea cheltuielilor familiei, cu excepția avansurilor din pensiile alimentare și a alocațiilor speciale de naștere sau de adopție prevăzute în anexa I la același regulament ( 40 ).

63.

În consecință, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, aceste prestații intră sub incidența normei generale enunțate la articolul 7 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Eliminarea clauzelor de rezidență”, referitoare în special la cuantumul prestațiilor în numerar, întrucât acest articol prevede că acestea nu pot face obiectul unei reduceri sau al unei modificări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenți într‑un stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă de furnizarea prestației.

64.

Această normă este reiterarea principiului exportabilității prestațiilor de securitate socială prevăzut la articolul 48 primul paragraf litera (b) TFUE. Prin urmare, stabilirea cuantumului acestor prestații în funcție de reședința membrilor de familie constituie o atingere adusă dreptului la liberă circulație conferit cetățenilor Uniunii ( 41 ).

65.

Desigur, articolul 7 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede rezerve admise în mod expres în acesta ( 42 ). Totuși, articolul 67 din acest regulament nu figurează printre acestea. Dimpotrivă, astfel cum arată Comisia și majoritatea statelor membre care au intervenit în susținerea acesteia, dispoziția respectivă prevede, în capitolul 8 din regulamentul menționat, consacrat prestațiilor familiale, principiul irelevanței reședinței membrilor de familie într‑un stat membru care nu este cel care acordă aceste prestații.

66.

În această privință, Curtea a amintit de asemenea foarte recent că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 urmărește să împiedice posibilitatea unui stat membru de a condiționa acordarea sau cuantumul prestațiilor familiale de reședința membrilor de familie ai lucrătorului în statul membru care acordă prestațiile ( 43 ).

67.

În consecință, considerăm că, ținând seama de regula ficțiunii privind reședința lucrătorului în statul membru în care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație, precum și reședința întregii sale familii ( 44 ), prevăzută la articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, care asigură egalitatea de tratament a lucrătorilor migranți, nu este admisibil, fără modificarea acestei dispoziții ( 45 ), ca un stat membru să introducă în reglementarea sa o excepție de la principiul strictei echivalențe a cuantumului prestațiilor familiale, considerând că această cerință poate fi îndeplinită numai în termeni de valoare, în conformitate cu obiectivul urmărit de legiuitorul național, și anume cel de acoperire a cheltuielilor familiei.

68.

Această analiză este confirmată, pe de o parte, de economia generală a Regulamentului nr. 883/2004, al cărui articol 68 prevede reguli de prioritate pentru evitarea cumulului nejustificat al prestațiilor atunci când, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru ( 46 ), precum și, pe de altă parte, de articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 ( 47 ), citat de Autoritatea de Supraveghere AELS și de Republica Cehă, care definește procedura de aplicare a articolelor 67 și 68 din Regulamentul nr. 883/2004. În această privință, Curtea a amintit că obiectivul urmărit este de a garanta beneficiarului prestațiilor plătite de mai multe state membre un cuantum total identic cu cuantumul prestației celei mai favorabile care i se cuvine în temeiul legislației unuia singur dintre aceste state ( 48 ). Acest sistem este bazat pe ideea generală potrivit căreia, dacă un lucrător migrant plătește contribuții sociale și impozite într‑un stat membru, el trebuie să poată beneficia de aceleași alocații precum resortisanții naționali ( 49 ). Sistemul menționat ar fi lipsit de efect dacă unul dintre statele membre ar avea dreptul să ajusteze cuantumul prestațiilor în funcție de locul de reședință al beneficiarului.

69.

Argumente contrare acestei interpretări sunt întemeiate de Republica Austria, susținută de Regatul Danemarcei și de Regatul Norvegiei, pe Hotărârile Pinna ( 50 ), Lenoir ( 51 ) și Moser ( 52 ). Considerăm că acestea trebuie înlăturate ca urmare a evoluției conținutului regulamentelor aplicabile în materie de securitate socială și a domeniului de aplicare al acestor hotărâri.

70.

În primul rând, trebuie să se sublinieze că principiul exportabilității prestațiilor familiale a fost reținut de Curte în Hotărârea Pinna și ulterior în Hotărârea Lenoir, care face trimitere la aceasta ( 53 ). Se poate chiar sublinia, după lectura argumentelor părților amintite de Curte în Hotărârea Pinna ( 54 ), că litigiul în care s‑a pronunțat această hotărâre avea ca obiect diferența în ceea ce privește cuantumurile sau rata prestațiilor în funcție de statul în care aveau reședința membrii de familie în cauză, ceea ce avea ca efect repunerea în discuție a drepturilor dobândite ale lucrătorului în conformitate cu legea care i se aplica și, prin urmare, cu obiectivul de a asigura libera circulație a lucrătorilor.

71.

În al doilea rând, în opinia noastră, excepția admisă în Hotărârea Lenoir în cazul acordării unor prestații care sunt strâns legate de mediul social ( 55 ) are un domeniu de aplicare limitat.

72.

Astfel, este necesar ca această decizie să fie replasată în cadrul juridic pe baza căruia a fost pronunțată, și anume articolul 1 litera (u) din Regulamentul nr. 1408/71, care făcea distincție între alocațiile familiale – această expresie desemnând prestațiile periodice în numerar acordate exclusiv prin raportare la numărul și, după caz, vârsta membrilor de familie – și prestațiile familiale – această expresie desemnând toate prestațiile în natură sau în numerar destinate acoperirii cheltuielilor familiale, cu excepția alocațiilor speciale de naștere menționate în anexa I ( 56 ).

73.

În plus, după cum a subliniat Republica Polonă, derogarea de la principiul exportabilității prestațiilor de securitate socială admisă de Curte în Hotărârea Lenoir a fost extinsă și la alte prestații speciale de tip necontributiv ( 57 ).

74.

Or, pe de o parte, în Regulamentul nr. 883/2004, la articolul 1 litera (z), legiuitorul Uniunii nu a reluat o astfel de distincție între diferitele prestații destinate familiilor. Pe de altă parte, cu titlu de excepție de la principiul general prevăzut la articolul 7 din acest regulament, referitor la clauzele de rezidență, criteriul mediului economic și social a fost admis numai pentru prestațiile care intră în domeniul de aplicare material al articolului 70 din regulamentul menționat ( 58 ).

75.

În al treilea rând, în ceea ce privește Hotărârea Moser, care ar justifica, potrivit Republicii Austria și Regatului Norvegiei, să se rețină că obiectivul prestației în cauză este determinant, considerăm că interpretarea Curții nu poate fi transpusă în speță. Astfel, cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre privea o alocație pentru îngrijirea copilului, care, în varianta sa legată de venit, constituia un substitut pentru venitul profesional. Cuantumul său depindea în mod expres de cel al venitului anterior, ceea ce a justificat efectuarea de către Curte a unei interpretări în conformitate cu obiectivul de a compensa salariul nerealizat, reținând că cuantumul alocației trebuia calculat în funcție de salariul efectiv. Astfel, soluția reținută de Curte în hotărârea menționată nu este întemeiată pe posibilitatea de a ajusta o prestație familială în funcție de mediul economic și social în raport cu locul de reședință al beneficiarului său.

76.

În speță, trimiterea la Hotărârea Moser nu este, a fortiori, relevantă pentru a justifica ajustarea cuantumului prestațiilor familiale atunci când acesta nu depinde de costurile reale și este determinat independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale ale beneficiarilor, pe baza unei situații definite de lege ( 59 ).

77.

Astfel, observăm, asemenea Comisiei și statelor membre care au intervenit în susținerea acesteia, că din elementele dosarului prezentat Curții reiese că alocațiile familiale acordate de Republica Austria corespund definiției date acestora de Regulamentul nr. 1408/71, și anume că este vorba despre prestații periodice în numerar acordate familiei beneficiarului, exclusiv în funcție de numărul și, după caz, de vârsta membrilor de familie.

78.

În această privință, arătăm, primo, că, potrivit modului de redactare a articolului 8 din FLAG, cuantumul alocațiilor familiale datorat unei persoane este determinat în funcție de numărul și de vârsta copiilor pentru care sunt acordate aceste alocații familiale. Secundo, nu se face nicio precizare cu privire la legătura dintre cuantumul acestei prestații și nivelul real al prețurilor pe baza cărora este calculat ( 60 ). Prin urmare, Republica Austria nu se poate limita la a susține că faptul că cuantumul acestei prestații crește odată cu vârsta demonstrează că aceasta este „în principiu” legată de costurile de întreținere a copilului.

79.

În general, din reglementarea națională în cauză nu reiese care sunt exact cheltuielile curente care servesc drept bază pentru stabilirea cuantumului forfetar al prestațiilor familiale ( 61 ), nici ce alte elemente decât cel al vârstei sau al numărului de copii ar putea justifica creșterea acestora și nici în ce proporție. În aceste condiții, Comisia poate susține în mod întemeiat că nu sunt luate în considerare cheltuielile efective ( 62 ) legate de nevoi precise, fapt confirmat de uniformitatea cuantumurilor pe întreg teritoriul austriac, indiferent de variațiile legate de nivelul prețurilor din Austria.

80.

Astfel, pentru toate motivele prezentate anterior, propunem Curții să statueze că primul motiv invocat de Comisie este întemeiat.

81.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia concluzionează în sensul încălcării de către Republica Austria a principiului egalității de tratament prevăzut, pe de o parte, la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, în măsura în care reglementarea acestui stat membru pune în aplicare ajustarea alocației familiale, precum și a creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere și, pe de altă parte, la articolul 7 alineatul (2) din acest din urmă regulament, în măsura în care reglementarea statului membru menționat prevede ajustarea bonusului familial „plus”, a creditului fiscal pentru gospodărie cu venit unic, a creditului fiscal pentru familie monoparentală și a creditului fiscal pentru pensie alimentară, în funcție de locul de reședință al copilului.

82.

Comisia arată că:

83.

Comisia susține că:

84.

În această privință, Comisia arată că:

85.

Comisia adaugă că totuși reglementarea austriacă exclude cazurile în care copiii din familia unui funcționar austriac l‑au urmat pe acesta atunci când a fost detașat în alt stat membru în cadrul unei misiuni de serviciu, tratând prestațiile ca și cum ei ar avea reședința în Austria.

86.

Or, potrivit acestei instituții, în raport cu criteriile de apreciere a comparabilității situațiilor stabilite de Curte ( 66 ), cea a lucrătorilor frontalieri care trăiesc cu copiii lor nu ar fi diferită de cele ale funcționarilor austrieci detașați. Deși sunt dezavantajați întrucât sunt repartizați în state membre în care costul vieții este mai mare decât cel din Republica Austria, numărul lor este mult mai mic decât cel al lucrătorilor migranți. Comisia consideră de asemenea că diferențele juridice internaționale, europene și naționale invocate de acest stat membru sunt inoperante.

87.

Comisia concluzionează din acestea că Republica Austria creează o discriminare indirectă în detrimentul lucrătorilor migranți, pe care niciun obiectiv legitim nu pare să o poată justifica.

88.

Ca răspuns la argumentele Republicii Austria potrivit cărora, în primul rând, nu există nicio discriminare pentru motivul că principiul egalității de tratament impune ca valoarea avantajelor financiare pentru întreținerea unui copil datorate unui lucrător să corespundă celei a cheltuielilor sale de la locul de reședință al acestui copil ( 67 ), Comisia observă că prestațiile familiale, precum și avantajele sociale și fiscale în cauză nu sunt calculate, în general, în funcție de nivelul real al prețurilor din acest loc și că cuantumul forfetar al acestora este uniform, pe întreg teritoriul național, în pofida diferenței de putere de cumpărare din diferitele unități regionale. În această privință, ea arată că explicația dată de Regatul Danemarcei în susținerea celei a Republicii Austria, potrivit căreia această uniformitate ar rezulta din calculul cuantumului alocațiilor familiale și al creditului fiscal pentru copil aflat în întreținere în raport cu categoria de persoane cu cel mai mic venit, nu este întemeiată pe niciun element furnizat de Republica Austria.

89.

Comisia precizează de asemenea că este dificil de conceput cum poate susține acest stat membru că prestațiile familiale, precum și avantajele sociale și fiscale pe care le acordă au o legătură reală cu cheltuielile efectuate pentru copii, considerând în același timp că trebuie să efectueze, de exemplu, în privința Germaniei și a Italiei, o ajustare a acestor prestații și avantaje pentru o diferență de putere de cumpărare de numai 2,6 % și de 5,2 %, cu mult mai mică decât cea existentă în interiorul Republicii Austria, de 8 % între statul federat Viena și statul federat Austria Inferioară, de care nu se ține seama ( 68 ).

90.

Comisia adaugă că mecanismul de ajustare prevăzut în Austria, pus în aplicare în funcție de locul de reședință al copilului, nu este comparabil cu coeficienții corectori aplicați remunerațiilor și ajutoarelor financiare prevăzute în actele Uniunii pentru motivul că aceștia depind de locul de repartizare a funcționarului Uniunii sau de locul în care trebuie să fie plătite aceste ajutoare și că alocațiile familiale austriece sunt plătite lucrătorului migrant pentru copiii săi, iar nu pentru el însuși.

91.

Comisia arată, în plus, că Regatul Danemarcei nu poate susține în același timp că situațiile diferite trebuie tratate în mod diferit și că statele membre nu sunt obligate să ajusteze cuantumul alocațiilor atunci când puterea de cumpărare este mai ridicată în statul membru de reședință al copiilor.

92.

În ceea ce privește, în al doilea rând, justificarea de către Republica Austria a existenței unei eventuale discriminări, care s‑ar întemeia pe obiectivul urmărit de a se proteja împotriva riscului de a se aduce o atingere echilibrului financiar al sistemului de securitate socială ( 69 ), Comisia amintește că acest risc trebuie să fie grav ( 70 ). Or, ea arată că din raportul Rechnungshof (Curtea de Conturi, Austria), invocat de Republica Austria însăși în cursul procedurii precontencioase pentru a susține această pretinsă justificare, rezultă că, primo, susținerea bugetului național pentru finanțarea prestațiilor familiale a devenit necesară ca urmare a creșterii sumelor forfetare și a reducerii concomitente a surselor de finanțare a prestațiilor familiale ( 71 ).

93.

Secundo, partea prestațiilor familiale destinate copiilor care au reședința în alt stat membru decât Republica Austria corespunde cu aproximativ 6 % din totalul plăților.

94.

Tertio, faptul că acordarea acestor prestații are repercusiuni asupra finanțării prestațiilor familiale este cauzat în principal de lipsa unor controale adecvate privind condițiile de acordare a acestor prestații de către autoritățile austriece ( 72 ).

95.

Quarto, ajustarea prestațiilor familiale în funcție de nivelul prețurilor din statul membru în cauză în raport cu cel din Republica Austria face mai dificilă gestionarea acestor prestații, din punct de vedere tehnic și economic, ca urmare a sistemului de plată a suplimentului reprezentând diferența în raport cu prestațiile familiale acordate în statul membru de reședință al copilului. Acest sistem, instituit prin articolul 68 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, este aplicabil în trei sferturi din cazurile de plată a prestațiilor familiale pentru copii care au reședința în alte state membre.

96.

În ceea ce privește, în al treilea rând, justificarea existenței unei discriminări invocată de Republica Austria, cu titlu subsidiar, întemeiată pe obiectivul de a garanta echivalența în termeni de valoare a sprijinului și a reducerii financiare în Austria cu celelalte state membre în funcție de reședința copilului, Comisia susține că această justificare nu constituie un motiv imperativ de interes general recunoscut și se întemeiază pe argumente referitoare la inexistența unei inegalități de tratament și la coerența mecanismului de ajustare care sunt, în plus, contrazise de excepția de la acest mecanism în favoarea funcționarilor austrieci detașați.

97.

Pe de altă parte, Comisia, susținută de Republica Slovacă, apreciază că Republica Austria, atunci când consideră că trebuia să reacționeze la distorsiunile din sistem care rezultă din faptul că sprijinul financiar al lucrătorilor migranți depășea nivelul de reducere a cheltuielilor acestora, pare să piardă din vedere faptul că lucrătorii originari din alte state membre contribuie la finanțarea sistemului social și fiscal austriac în același mod ca lucrătorii austrieci, indiferent de locul de reședință al copiilor lor. Comisia subliniază că venitul pe care acești lucrători îl primesc în Austria în schimbul prestației lor economice este luat în considerare în aceeași măsură, atât pentru calculul contribuției plătite de angajatori pentru finanțarea alocațiilor familiale, cât și pentru calculul impozitului.

98.

Potrivit Republicii Austria, mecanismul de ajustare nu conduce la o inegalitate de tratament a unor situații identice, ci garantează ca situații diferite să fie tratate de asemenea în mod diferit. Republica Austria amintește că obiectivul urmărit de legiuitorul austriac prin acordarea unor avantaje sociale și fiscale părinților care au copii în întreținere este de a le permite să suporte o parte din cheltuielile efectuate de aceștia pentru întreținerea copiilor lor. Acesta conduce la necesitatea de a distinge situația lucrătorilor cu copii care au reședința în străinătate de cea a lucrătorilor cu copii care au reședința în Austria, care nu sunt comparabile din punct de vedere material din cauza diferențelor de cost al vieții din statele membre și, în consecință, de nivel al cheltuielilor pentru achiziții echivalente.

99.

În plus, ea arată, asemenea Regatului Danemarcei, că, potrivit poziției Comitetului European pentru Drepturi Sociale, însărcinat cu supravegherea punerii în aplicare a Cartei Sociale Europene ( 73 ) și a acestei carte modificate din 3 mai 1996, cerința nediscriminării în ceea ce privește prestațiile de securitate socială în temeiul articolului 12 alineatul (4) din carta menționată nu se opune ajustării lor în cazul în care copilul locuiește într‑un stat în care costurile vieții sunt net inferioare ( 74 ).

100.

Republica Austria constată că garantarea aceleiași puteri de cumpărare în funcție de costul vieții în diferite state este de asemenea pusă în aplicare nu numai printr‑un coeficient corector pentru remunerația funcționarilor Uniunii, inclusiv pentru alocațiile familiale, atunci când acestea sunt datorate unei alte persoane decât acești funcționari ( 75 ), ceea ce conduce la luarea în considerare a locului de reședință al copiilor, ci și printr‑o clasificare a țărilor care participă la programul Erasmus+ în trei categorii pentru a ajusta cuantumul subvenției studenților pentru cheltuielile lor de ședere și de deplasare ( 76 ).

101.

Republica Austria face trimitere, în plus, la Concluziile Consiliului din 9 octombrie 2020 privind consolidarea protecției venitului minim pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în pandemia de COVID‑19 și dincolo de aceasta ( 77 ). Făcând referire la Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resursele suficiente și asistența socială în sistemele de protecție socială ( 78 ), ea arată că Consiliul a identificat, printre trei principii esențiale, pe cel al „[a]decv[ării]”, care îl determină să considere că „nevoile de bază ar trebui acoperite de prestațiile de venit minim într‑un mod adecvat, ținând seama de standardele de viață și de nivelurile prețurilor […] din statul membru în cauză”.

102.

În ceea ce privește argumentele Comisiei întemeiate pe lipsa uniformității puterii de cumpărare pe teritoriul austriac, Republica Austria arată, mai întâi, că diferențele de putere de cumpărare sunt foarte reduse comparativ cu cele care există în statele membre ( 79 ) și că ar trebui să fie prevăzută o ajustare în funcție de regiuni și în aceste state. Dificultățile care ar fi generate de un astfel de sistem ar justifica recurgerea la calcularea de către Eurostat a unei valori medii per stat, care prezintă avantajul de a fi un criteriu obiectiv care evită să se ridice problema cazurilor în care există diferențe mici de putere de cumpărare, de exemplu în Germania sau în Italia.

103.

În continuare, Republica Austria consideră că, potrivit jurisprudenței Curții, o astfel de raportare la cuantumuri uniforme și aproximative ar fi legală ( 80 ), la fel și alegerea criteriului privind diferența costului vieții ( 81 ). În această privință, ea face trimitere de asemenea la Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Hosse ( 82 ), potrivit cărora „statului care acordă prestațiile i s‑ar putea recunoaște eventual dreptul de a ajusta prestația în cazul unei diferențe vădite la nivelul prețurilor în statul de domiciliu al beneficiarului, în măsura în care Regulamentul nr. 1408/71 nu se opune acestui lucru. Acest argument nu poate conduce însă în niciun caz la un refuz total al acordării prestației către persoana în cauză”.

104.

În sfârșit, Republica Austria observă că Uniunea se referă la regiunile care nu aparțin în niciun caz la mai mult de un stat membru printre altele în cadrul aprecierii eligibilității pentru sprijinul regional al cărui scop este tocmai promovarea coeziunii și, prin urmare, armonizarea condițiilor de viață în cadrul Uniunii ( 83 ). Ea consideră că, dacă argumentația susținută de Comisie în prezenta procedură ar fi corectă, ar fi dificil să se califice drept adecvat faptul că regiunile Burgenland (Austria), Bratislava (Slovacia) și Transdanubia de Vest (Ungaria) – având comune învecinate direct cu Deutsch Jahrndorf (Austria), Rusovce (Slovacia) și Rajka (Ungaria) – au drepturi foarte diferite la resursele de sprijin regional al Uniunii, deși sunt direct frontaliere între ele.

105.

În primul rând, Republica Austria susține că Comisia a citat documente care nu justifică faptul că ea urmărea un obiectiv specific de realizare de economii și că analiza sa este infirmată de lucrările pregătitoare ale reglementării naționale ( 84 ) și în special de evaluarea consecințelor sale în termeni de eficacitate ( 85 ).

106.

În al doilea rând, în ceea ce privește alocațiile familiale și creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere, Republica Austria amintește, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenței constante a Curții ( 86 ), este de competența statelor membre să își organizeze sistemele de securitate socială respective și că, în acest cadru, ea a modificat modul de calcul al prestațiilor, în funcție de costul real al vieții, în sensul majorării sau al reducerii, pentru a răspunde obiectivelor de acoperire a unei părți din cheltuielile legate în mod obișnuit de întreținerea copiilor și de echitate a sistemului social în termeni de valoare. Pe de altă parte, Republica Austria face trimitere la jurisprudența instanțelor civile austriece referitoare la pensia alimentară pentru copiii care locuiesc în străinătate. Această pensie alimentară este calculată în funcție de condițiile de viață medii ale debitorului obligației de întreținere și de puterea de cumpărare din țara în care trăiește copilul. Pe această bază, nevoile beneficiarului obligației de întreținere sunt corelate în mod concret și individual cu condițiile de viață ale părinților. Ea arată de asemenea că constatarea faptului că alocațiile familiale nu acoperă decât nevoile esențiale nu modifică în niciun fel funcția lor de sprijin ( 87 ), având în vedere că aceste prestații urmăresc, în principiu, același obiectiv ca pensia alimentară, și anume acoperirea cheltuielilor suportate în mod obișnuit de părinți pentru întreținerea copilului lor, și că este lipsit de relevanță faptul că nivelul de abstractizare este, prin natura sa, puțin mai ridicat în cazul unei prestații de stat de care beneficiază toți copiii decât în cadrul evaluării individuale a pensiei alimentare a unui părinte pentru un anumit copil.

107.

În al treilea rând, în ceea ce privește bonusul familial „plus” și alte credite fiscale, Republica Austria arată că mecanismul de ajustare garantează că cheltuielile reale vor fi luate în considerare în mod echitabil și că toți contribuabilii care exercită o activitate profesională, care au copii, vor fi tratați în mod egal în ceea ce privește capacitatea lor contributivă.

108.

În această privință, ea face referire din nou la principiul capacității contributive ( 88 ) în temeiul căruia cheltuielile generate de copii trebuie luate în considerare din punct de vedere fiscal într‑o măsură adecvată. Acest principiu și‑ar avea temeiul în dreptul Uniunii în domeniul fiscalității directe și ar constitui un principiu general al dreptului fiscal în cadrul Uniunii. Astfel, în Hotărârea din 15 septembrie 2011, Schulz‑Delzers și Schulz ( 89 ), Curtea ar fi statuat că o comparabilitate a două situații de fapt sub aspectul indemnizațiilor acordate pentru stabilirea reședinței în afara țării de origine „nu există […] în lumina obiectivului urmărit prin aplicarea unui barem progresiv de impozitare care […] este întemeiat în mod necesar pe o apreciere a capacității contributive a contribuabilului realizată pe baza condițiilor de trai de pe teritoriul statului membru vizat”.

109.

În al patrulea rând, ea afirmă că, din moment ce mecanismul de ajustare a prestațiilor familiale și a avantajelor fiscale în cauză garantează acordarea unui sprijin sau a unei reduceri de aceeași valoare, acesta nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit.

110.

În ceea ce privește argumentele Comisiei întemeiate pe Raportul Curții de Conturi, Republica Austria observă că:

111.

În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia, pentru aproximativ trei sferturi dintre copiii care au reședința în alte state membre, Republica Austria nu efectuează decât plăți ale unor diferențe ( 90 ), aceasta observă că chiar și aceste plăți, inclusiv creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere, rămân, în numeroase cazuri, mai mari decât prestațiile primare din statul de reședință al copilului.

112.

În ceea ce privește argumentul general al Comisiei, susținut de asemenea de Republica Croația, de Republica Polonă și de Republica Slovenia, întemeiat pe faptul că ar fi inechitabil ca lucrătorii să plătească impozite în Austria, precum și contribuții reținute din salariile lor și să participe astfel la finanțarea prestațiilor în litigiu, pentru a le primi în final numai sub forma unor prestații ajustate în termeni de valoare pentru copiii lor care au reședința în alt stat membru, Republica Austria apreciază că baza de calcul al contribuțiilor angajatorului nu este relevantă și că nu există niciun raport între o eventuală obligație fiscală și dreptul la prestații plătite de stat. Invers, dacă obligația fiscală a lucrătorului ar avea influență asupra exportului prestațiilor de securitate socială, atunci norma prevăzută la articolul 70 din Regulamentul nr. 883/2004 ar fi contrară dreptului Uniunii.

113.

Republica Austria arată că argumentul Comisiei în susținerea existenței unei discriminări indirecte nu poate privi decât situația funcționarilor austrieci care lucrează în străinătate ai căror copii s‑au mutat de asemenea și că aceasta nu este comparabilă cu cea a lucrătorilor migranți din motive juridice și materiale. Pe de o parte, funcționarii care lucrează în străinătate ar fi supuși unui regim special de scutire de la regimul fiscal și de securitate socială al statului gazdă în temeiul articolelor 33, 34 și 37 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice ( 91 ), precum și al articolelor 48 și 49 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare ( 92 ).

114.

În plus, specificitatea situației funcționarilor care lucrează în străinătate s‑ar regăsi și în dreptul Uniunii, la articolul 45 alineatul (4) TFUE, precum și la articolul 11 alineatul (3) litera (b) și la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul nr. 883/2004 ( 93 ), din care ar rezulta că funcționarii care lucrează în străinătate nu au dreptul, în statele gazdă, la alocații familiale și, în consecință, nici la plăți ale unor diferențe sau la prestații suplimentare legate de situația lor familială.

115.

În sfârșit, în temeiul dreptului austriac, se consideră că funcționarii care lucrează în străinătate își desfășoară activitatea pe teritoriul național în ceea ce privește regimul de securitate socială și tratarea situației lor din punct de vedere fiscal. În plus, în materie civilă, ei intră întotdeauna sub incidența instanței de drept comun austriece.

116.

Pe de altă parte, în ceea ce privește diferențele materiale, funcționarii care lucrează în străinătate, supuși unui regim de mutări regulate, își păstrează, de regulă, domiciliul și centrul intereselor lor în Austria.

117.

Pe de altă parte, potrivit Republicii Austria, dacă s‑ar considera că situația funcționarilor care lucrează în străinătate este comparabilă cu cea a lucrătorilor migranți, ar rezulta din aceasta că primii, întrucât sunt excluși de la aplicarea mecanismului de ajustare, nu sunt favorizați, ci dezavantajați, dacă îi avem în vedere în ansamblu. Ar trebui să se țină seama de faptul că cea mai mare parte a funcționarilor din Republica Austria care lucrează în străinătate, detașați în alte state membre, precum și în state părți la Acordul privind SEE și în Elveția, se află în state în care costul vieții este mai mare decât cel din Austria.

118.

În această privință, Comisia nu poate invoca un număr mai mare de lucrători migranți afectați de mecanismul de ajustare în raport cu funcționarii austrieci detașați fără a demonstra, conform jurisprudenței Curții ( 94 ), că proporția lucrătorilor migranți în cauză este mai mare decât cea a funcționarilor puși în aceeași situație defavorabilă.

119.

În cazul în care Curtea ar considera că reglementările aplicabile funcționarilor care lucrează în străinătate constituie o discriminare indirectă, Republica Austria invocă drept justificare, ca motiv imperativ de interes general, obligația de solicitudine a statului față de acești funcționari, corelată cu obligația lor de loialitate față de ea. După ce a subliniat că Comisia nu repune în discuție temeiul acestei justificări în cadrul acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, Republica Austria face trimitere, în această privință, la anumite hotărâri ale Curții referitoare la principiul solicitudinii care privesc activități exercitate de agenți în cadrul instituțiilor Uniunii și în administrația publică a statelor membre ( 95 ).

120.

În opinia Republicii Austria, ea dă dovadă, în calitatea sa de angajator, de o solicitudine sporită față de funcționarii săi care își desfășoară activitatea pe teritoriul național și în străinătate întrucât aplică acestora din urmă un sistem coerent, care poate fi gestionat din punct de vedere practic, întemeiat pe dreptul internațional, potrivit căruia aceștia intră sub incidența dreptului național al statului de origine pornind de la principiul că toate consecințele juridice sunt legate de domiciliul lor în acest stat. Ea observă de asemenea că aplicarea mecanismului de ajustare în cadrul Uniunii, dar nu în afara acesteia din urmă, ar fi contrară obligației de solicitudine a Republicii Austria față de funcționarii săi, pentru care trebuie să garanteze egalitatea de tratament.

121.

Cu titlu introductiv, Republica Austria arată că, în cadrul avizului motivat, Comisia nu a contestat reglementările aplicabile funcționarilor care lucrează în străinătate decât din perspectiva unei discriminări indirecte. Ea afirmă că, dacă, în cadrul argumentației sale dezvoltate în susținerea cererii sale introductive, Comisia i‑ar reproșa de asemenea lipsa de coerență a reglementărilor care fac obiectul acțiunii și care instituie un mecanism de ajustare, acest argument ar trebui respins ca inadmisibil, conform jurisprudenței Curții ( 96 ).

122.

Dacă totuși acest argument ar trebui să fie examinat, Republica Austria reia elementele din răspunsul său care privesc faptul că reglementările aplicabile funcționarilor care lucrează în străinătate fac parte dintr‑un sistem global coerent în mod intrinsec. Ea adaugă că Curtea a statuat că nu orice excepție de la o reglementare națională conduce la incoerența acesteia, în special în cazul în care domeniul său de aplicare este deosebit de restrâns și că această situație se regăsește în speță ( 97 ).

123.

În ceea ce privește temeiurile celui de al doilea motiv invocat de Comisie, care nu sunt contestate, se poate aminti că Curtea a statuat că:

124.

În speță, alocația familială și creditul fiscal pentru copil aflat în întreținere sunt atât prestații familiale care intră sub incidența principiului egalității de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, cât și avantaje sociale care intră în domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, în timp ce bonusul familial „plus”, creditul fiscal pentru gospodărie cu venit unic, creditul fiscal pentru familie monoparentală și creditul fiscal pentru pensie alimentară intră sub incidența principiului egalității de tratament prevăzut la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011.

125.

În această privință, din jurisprudența Curții rezultă că:

126.

În consecință, interpretarea articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 7 din Regulamentul nr. 492/2011, întrucât urmăresc să asigure libera circulație a lucrătorilor, trebuie să fie coordonată.

127.

În ceea ce privește relația dintre aceste două regulamente ale căror domenii de aplicare se suprapun ( 105 ), Curtea a subliniat aplicabilitatea generală a Regulamentului nr. 492/2011 în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor ( 106 ). Ea a reiterat astfel soluția adoptată cu ocazia examinării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor întemeiate de Comisie atât pe încălcarea Regulamentului nr. 1408/71 ca urmare a stabilirii criteriului reședinței pentru exportabilitatea prestațiilor de boală, cât și pe posibilitatea de a justifica alegerea acestui criteriu, având în vedere articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității ( 107 ). În consecință, aplicarea articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004 ar putea fi rezervată situațiilor care nu sunt acoperite de Regulamentul nr. 492/2011, chiar dacă Regulamentul nr. 883/2004 conține dispoziții speciale care interzic clauzele de rezidență, în special la articolul 7 ( 108 ).

128.

Republica Austria susține, cu titlu principal, că mecanismul de ajustare pentru prestațiile familiale, precum și pentru avantajele sociale și fiscale nu conduce la o inegalitate de tratament. Ea arată în esență, pe de o parte, că, întrucât obiectivul prestațiilor și al avantajelor este fie de a rambursa o parte din cheltuielile suportate de părinți pentru întreținerea copiilor, fie de a reduce sarcinile fiscale ale acestora, situațiile lucrătorilor cu copii care nu au reședința în Austria și a celor care au reședința în acest stat nu sunt comparabile din cauza diferențelor de nivel de viață dintre statele membre. Pe de altă parte, în aplicarea mecanismului de ajustare, lucrătorii migranți obțin sprijinul de care au nevoie în funcție de costul vieții în statul de reședință al copilului.

129.

Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea, condițiile impuse de dreptul național trebuie considerate ca fiind indirect discriminatorii atunci când, deși sunt aplicabile indiferent de cetățenie, îi afectează în principal pe lucrătorii migranți sau marea majoritate a persoanelor vizate sunt lucrători migranți, atunci când sunt aplicabile fără a face distincție, însă pot fi îndeplinite mai ușor de lucrătorii naționali decât de lucrătorii migranți sau atunci când prezintă riscul de a acționa în special în detrimentul acestora din urmă ( 109 ).

130.

În speță, din criteriul legat de reședința copiilor stabilit de reglementarea austriacă rezultă că reducerea cuantumului prestațiilor familiale, precum și al avantajelor sociale și fiscale îi afectează în principal pe lucrătorii migranți, din moment ce copiii acestora sunt în special susceptibili de a avea reședința în alt stat membru ( 110 ). În plus, din tabelele care prevăd coeficienții de ajustare a cuantumurilor ( 111 ) prestațiilor care privesc statele frontaliere ale Republicii Austria rezultă foarte clar că, din cauza diferenței de nivel de viață care există în majoritatea acestor state în raport cu Republica Austria, lucrătorii care și‑au exercitat libertatea de circulație din aceste state sunt în mare majoritate cei care vor primi prestații, precum și avantaje sociale și fiscale de un cuantum mai mic decât cel acordat în Austria. Or, potrivit datelor din Raportul Curții de Conturi prezentat de Comisie ( 112 ) și invocat de Republica Austria, aproximativ 50 % din plățile din anul 2016 priveau copii cu reședința în Ungaria, precum și în Slovacia și 40 % din aceste plăți priveau copii cu reședința în Republica Cehă, în Polonia, în România, precum și în Slovenia.

131.

Această analiză este confirmată de explicațiile guvernului austriac referitoare la estimările efectelor ajustării referitoare la bonusul familial „plus” ( 113 ). Aceste elemente trebuie corelate cu constatarea Curții de Conturi potrivit căreia numărul copiilor beneficiari a crescut de șase ori între anii 2004 și 2016 în paralel cu deschiderea pieței austriece a muncii ( 114 ).

132.

În opinia noastră, numai aceste elemente sunt suficiente pentru a stabili, fără a trebui să se examineze argumentele suplimentare discutate de părți, că distincția operată în reglementarea austriacă în ceea ce privește cuantumul prestațiilor exportabile în funcție de locul de reședință al copiilor în statele membre îi afectează mai mult pe lucrătorii migranți și constituie o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie care nu poate fi admisă decât dacă este justificată în mod obiectiv ( 115 ).

133.

Din câte știm, Curtea nu a făcut referire în mod expres la această condiție cu ocazia aplicării articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004. Cu toate acestea, singura hotărâre a Curții privind articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 care prevedea în termeni similari principiul egalității de tratament poate, în opinia noastră, să fie transpusă în speță ( 116 ). În plus, subliniem că Curtea a interpretat articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, care urmărește ca un lucrător să nu fie descurajat să își exercite dreptul la liberă circulație ( 117 ), coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, și a verificat numai în acest temei justificările invocate de instanța de trimitere. Deducem de aici că alegerea de către un stat membru a unui criteriu de reședință aplicabil prestațiilor familiale poate fi justificată de asemenea având în vedere regula interpretării coordonate a articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, care rezultă din temeiul lor comun, și anume articolul 45 TFUE, care stabilește obiectivul de a garanta libera circulație a lucrătorilor ( 118 ).

134.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții referitoare la aplicarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, pentru a fi justificată, discriminarea indirectă trebuie să fie de natură să asigure realizarea unui obiectiv legitim și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv ( 119 ).

135.

Comisia susține în mod întemeiat că Republica Austria nu invocă niciun motiv care să poată justifica discriminarea indirectă generată de mecanismul de ajustare a cuantumului prestațiilor, precum și al avantajelor sociale și fiscale pe care l‑a instituit.

136.

Astfel, în cadrul prezentei acțiuni, Republica Austria arată, pe de o parte, cu susținerea în esență a Regatului Danemarcei și a Regatului Norvegiei, că ajustarea cuantumului prestațiilor urmărește să asigure că sprijinul și reducerea subsecventă a cheltuielilor familiale corespund în termeni de valoare celor acordate în Austria ( 120 ).

137.

Or, în primul rând, trebuie, în opinia noastră, să se sublinieze din nou că prestațiile acordate sunt forfetare ( 121 ) și nu țin seama de nevoile reale ale copilului. În această privință, împărtășim de asemenea punctul de vedere al României potrivit căruia Republica Austria nu poate utiliza aceleași argumente pentru a contesta existența unei discriminări și pentru a o justifica.

138.

În al doilea rând, din demonstrația cifrică efectuată de Comisie ( 122 ), care nu este repusă în discuție de Republica Austria, rezultă în mod clar că această corespondență în termeni de valoare nu este asigurată pe teritoriul austriac ( 123 ) și că nu există proporțional nicio coerență între diferențele de cost al vieții constatate în Austria și coeficienții aplicați în anumite state membre ( 124 ). În plus, astfel cum subliniază Republica Slovacă, în cadrul acestor state membre pot exista disparități ( 125 ), ceea ce demonstrează importanța locului în care sunt efectuate cumpărăturile, în cazul în care s‑ar admite un sistem de corespondență cu nivelul prețurilor.

139.

Argumentul Republicii Austria potrivit căruia diferențele de putere de cumpărare sunt semnificativ mai mari, în special cu Bulgaria ( 126 ), ceea ce compensează și efectele mecanismului de ajustare, nu este de natură să repună în discuție toate aceste constatări.

140.

În consecință, obiectivul care urmărește să se asigure că sprijinul și reducerea consecutivă a cheltuielilor familiale corespund în termeni de valoare celor acordate în Austria nu este, în opinia noastră, de natură să justifice discriminarea indirectă în cauză.

141.

Pe de altă parte, Republica Austria susține că obiectivul superior al mecanismului de ajustare a cuantumului avantajelor sociale și fiscale este stabilirea sau restabilirea funcției de sprijin, precum și a echității sistemului social.

142.

Asemenea Comisiei, arătăm, în primul rând, că din Raportul Curții de Conturi ( 127 ) rezultă că ajustarea prestațiilor familiale în funcție de nivelul prețurilor din statul membru în cauză în raport cu Republica Austria este de natură să genereze costuri suplimentare, chiar dacă acest impact este minimizat de Republica Austria. Or, aceste costuri trebuie în mod necesar să fie suportate de toți cei care contribuie la bugetul de stat. În acest context, considerăm că este oportun să precizăm că în acest raport se indică de asemenea ( 128 ), astfel cum subliniază Comisia și Republica Polonă, că motivul care ar putea pune în pericol echilibrul financiar al sistemului de securitate socială nu este plata unor prestații către lucrătorii ai căror copii au reședința în afara Republicii Austria, care reprezintă aproximativ 6 % ( 129 ) din cheltuielile cu prestațiile familiale, ci lipsa unui control adecvat în ceea ce privește acordarea acestor prestații.

143.

În al doilea rând, împărtășim opiniile exprimate de Comisie ( 130 ), precum și de Autoritatea de Supraveghere AELS și de Republica Slovenia potrivit cărora este primordial să se amintească faptul că normele care protejează libertatea de circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii și al SEE ( 131 ), inclusiv egalitatea de tratament, se întemeiază pe un sistem global în care, pe de o parte, legislația aplicabilă în materie de securitate socială este, în general, legislația statului membru în care persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă ( 132 ) și, pe de altă parte, lucrătorii migranți contribuie la finanțarea politicilor sociale ale statului membru gazdă prin contribuțiile atât fiscale, cât și sociale plătite pentru activitatea pe care o desfășoară în acest stat ( 133 ), ceea ce justifică egalitatea prestațiilor sau a avantajelor acordate ( 134 ).

144.

În speță, constatăm, asemenea Republicii Cehe, Republicii Croația și Republicii Polone, că, din punct de vedere pur economic, din moment ce alocațiile familiale austriece sunt finanțate prin contribuții ale angajatorilor calculate pe baza cuantumului total al salariilor lucrătorilor, un lucrător migrant participă, ca urmare a acestui fapt, în același mod ca un lucrător național, la stabilirea cuantumului sumelor plătite de angajatorul său.

145.

În plus, în ceea ce privește bonusul familial „plus” și celelalte credite fiscale în cauză, Republica Austria a arătat că aceste avantaje erau finanțate prin impozitul pe venitul lucrătorilor, ceea ce lipsește de validitate de asemenea orice justificare a alegerii de către legiuitorul austriac a lipsei de reciprocitate printr‑un obiectiv de echitate socială.

146.

În consecință, considerăm că diferența de tratament în funcție de locul de reședință al copilului lucrătorului în cauză nu este nici adecvată, nici necesară în vederea stabilirii sau a restabilirii funcției de sprijin, precum și a echității sistemului social.

147.

Pentru toate motivele prezentate anterior, considerăm că reglementarea austriacă referitoare la ajustarea cuantumului prestațiilor familiale, precum și al avantajelor sociale și fiscale pentru persoanele care lucrează în Austria ai căror copii au reședința în alt stat membru este contrară principiului egalității de tratament prevăzut atât la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, cât și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011.

148.

În consecință, propunem Curții să statueze că al doilea motiv invocat de Comisie este întemeiat.

149.

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât considerăm că concluziile Comisiei trebuie admise de către Curte, Republica Austria trebuie să suporte cheltuielile de judecată.

150.

În conformitate cu articolul 140 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, potrivit căruia statele membre, statele părți la Acordul privind SEE, altele decât statele membre, precum și Autoritatea de Supraveghere AELS care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Croația, Republica Polonă, România, Republica Slovenia și Republica Slovacă, precum și Regatul Norvegiei și Autoritatea de Supraveghere AELS suportă propriile cheltuieli de judecată.

151.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează: