HOTĂRÂREA CURȚII

din 26 martie 1987(*)

„Preferințe tarifare generalizate – Acțiune în anulare – Temei juridic – Obligația de motivare a actelor comunitare”

În cauza 45/86,

Comisia Comunităților Europene, reprezentată de domnul Peter Gilsdorf, consilier juridic, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg, la biroul domnului Georges Kremlis, membru al Serviciului juridic, bâtiment Jean Monnet, Kirchberg,

reclamantă,

împotriva

Consiliului Comunităților Europene, reprezentat de domnul Jean‑Louis Dewost, director general al Serviciului juridic, în calitate de agent, asistat de domnul John Carbery, consilier în cadrul Serviciului juridic al Consiliului, în calitate de coagent, cu domiciliul ales în Luxemburg, la biroul domnului Jörg Käser, directorul Departamentului de afaceri juridice din cadrul Băncii Europene de Investiții, 100, Boulevard Konrad Adenauer,

pârât,

având ca obiect anularea Regulamentului (CEE) nr. 3599/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 anumitor produse industriale originare din țări în curs de dezvoltare și a Regulamentului (CEE) nr. 3600/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 produselor textile originare din țări în curs de dezvoltare,

CURTEA,

compusă din domnii Mackenzie Stuart, președinte, Y. Galmot, C. Kakouris, T. F. O’Higgins și F. Schockweiler, președinți de cameră, G. Bosco, T. Koopmans, U. Everling, K. Bahlmann, R. Joliet și G. C. Rodriguez Iglesias, judecători,

avocat general: domnul C. O. Lenz,

grefier: doamna D. Louterman, administrator,

având în vedere raportul de ședință și în urma procedurii orale din 2 decembrie 1986,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 29 ianuarie 1987,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 17 februarie 1986, Comisia a introdus, în temeiul articolului 173 primul paragraf din Tratatul CEE, o acțiune în anulare a Regulamentului nr. 3599/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 anumitor produse industriale originare din țări în curs de dezvoltare și a Regulamentului nr. 3600/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 produselor textile originare din țări în curs de dezvoltare (JO L 352, p. 1 și 107).

2        În ceea ce privește situația de fapt, motivele și argumentele părților, se face trimitere la raportul ședinței. Aceste elemente ale dosarului sunt reluate în continuare numai în măsura necesară pentru expunerea raționamentului Curții.

3        Cu privire la îndoielile exprimate de către Consiliu legate de admisibilitatea acțiunii, în ceea ce privește interesul Comisiei de a exercita o acțiune, este suficient să se constate că articolul 173 din tratat face o distincție clară între dreptul de a exercita o acțiune de care dispun instituțiile comunitare și statele membre, pe de o parte, și dreptul de a exercita o acțiune de care dispun persoanele fizice și juridice, pe de altă parte. Într‑adevăr, primul paragraf al articolului menționat acordă Comisiei și oricărui stat membru dreptul de a contesta, pe calea unei acțiuni în anulare, legalitatea oricărui regulament al Consiliului, fără ca exercitarea acestui drept să fie condiționată de justificarea unui interes. Prin urmare, acțiunea este admisibilă.

4        În susținerea acțiunii sale, Comisia invocă două motive care, în opinia sa, corespund unei obiecții unice: lipsa unui temei juridic precis, ceea ce, pe de o parte, ar constitui per se o încălcare a articolului 190 din tratat și care, în același timp, ar reprezenta în speță o încălcare a tratatului, deoarece ar avea ca rezultat recurgerea la o procedură în cadrul căreia este necesar votul în unanimitate în locul procedurii aplicabile în conformitate cu articolul 113 din tratat care, potrivit Comisiei, constituie singurul temei juridic corect.

5        Articolul 190 din tratat prevede că „regulamentele, directivele și deciziile Consiliului și ale Comisiei sunt motivate”. În conformitate cu jurisprudența Curții (în special Hotărârea din 7 iulie 1981, Rewe, 158/80, Rec., p. 1805), pentru a îndeplini această obligație de motivare, actele comunitare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării lor de către instituția respectivă, astfel încât Curtea să poată să își exercite controlul și atât statele membre, cât și persoanele interesate să cunoască condițiile în care instituțiile comunitare aplică dispozițiile tratatului.

6        Prin urmare, trebuie să se analizeze dacă regulamentele atacate îndeplinesc aceste cerințe.

7        În această privință, Consiliul a susținut că, deși indicarea temeiului juridic nu este precisă, considerentele regulamentelor furnizează suficiente informații alternative privind scopurile urmărite de Consiliu, care vizează atât politica comercială, cât și politica de ajutor pentru dezvoltare.

8        Cu toate acestea, elementele respective nu sunt suficiente pentru a identifica temeiul juridic în virtutea căruia a acționat Consiliul. Într‑adevăr, cu toate că se referă la îmbunătățirea accesului țărilor în curs de dezvoltare la piețele țărilor care acordă astfel de preferințe, considerentele regulamentelor se limitează la a sublinia necesitatea unor adaptări ale sistemul comunitar de preferințe generalizate pe baza unei experiențe acumulate în ultimii 15 ani. Pe de altă parte, potrivit informațiilor pe care chiar Consiliul le‑a furnizat Curții, sintagma „având în vedere tratatul” a fost adoptată ca urmare a punctelor de vedere divergente cu privire la alegerea temeiului juridic adecvat. În consecință, o astfel de formulare a avut tocmai scopul de a determina în mod vag temeiul juridic al regulamentelor în cauză.

9        Într‑adevăr, lipsa unei trimiteri la o anumită dispoziție din tratat nu constituie un viciu de fond în cazul în care temeiul juridic al unui act poate fi stabilit cu ajutorul altor elemente din actul respectiv. Cu toate acestea, o astfel de trimitere este indispensabilă atunci când, în lipsa sa, persoanele interesate și Curtea nu pot determina cu certitudine temeiul juridic.

10      Răspunzând unei întrebări adresate de Curte, Consiliul a precizat că, în momentul adoptării regulamentelor atacate, a intenționat să se întemeieze pe articolele 113 și 235 din tratat. Consiliul a explicat că s‑a îndepărtat de la propunerea Comisiei, care se întemeia în exclusivitate pe articolul 113, întrucât avea convingerea că, prin intermediul regulamentelor în litigiu, se urmăreau nu numai obiective de politică comercială, ci și obiective importante ale politicii de dezvoltare. Punerea în aplicare a unei astfel de politici ar exceda cadrului articolului 113 din tratat și ar impune aplicarea articolului 235.

11      Trebuie remarcat faptul că, în cadrul sistemului de competențe ale Comunității, alegerea temeiului juridic al unui act nu poate depinde exclusiv de convingerea unei instituții în ceea ce privește scopul urmărit, ci trebuie să se întemeieze pe factori obiectivi care pot fi supuși controlului judiciar.

12      În prezenta cauză, controversa cu privire la temeiul juridic nu a fost numai una pur formală, întrucât articolele 113 și 235 din tratat prevăd norme diferite cu privire la formarea voinței Consiliului, iar alegerea temeiului juridic ar putea, prin urmare, să aibă consecințe în ceea ce privește stabilirea conținutului regulamentelor atacate.

13      Chiar din formularea articolului 235 rezultă că nu se justifică recurgerea la acesta ca temei juridic al unui act decât în cazul în care nicio altă dispoziție din tratat nu conferă instituțiilor comunitare competența necesară pentru adoptarea actului respectiv.

14      Prin urmare, trebuie să se verifice dacă, în acest caz, Consiliul avea competența să adopte regulamentele atacate numai în temeiul articolului 113 din tratat, astfel cum susține Comisia.

15      Este cert că preferințele tarifare acordate de regulamentele în litigiu constituie „modificări tarifare” în sensul articolului 113. Cu toate acestea, Consiliul susține că obiectivele urmărite de regulamente în materia politicii de ajutor pentru dezvoltare depășesc cadrul politicii comerciale comune.

16      Trebuie să se sublinieze, în primul rând, astfel cum Curtea a constatat deja, că noțiunea de politică comercială are același conținut, indiferent dacă se aplică în contextul acțiunii întreprinse de un stat pe plan internațional sau pe plan comunitar (Avizul 1/75 din 11 noiembrie 1975, Rec., p. 1355).

17      Legătura între comerț și dezvoltare s‑a afirmat din ce în ce mai pregnant în societatea internațională contemporană; acest fapt a fost recunoscut în cadrul Organizației Națiunilor Unite, respectiv în cadrul lucrărilor Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), precum și în cadrul GATT, în special prin includerea în Acordul general a părții IV, intitulată „Comerț și dezvoltare”.

18      În acest context, a fost elaborat modelul din care s‑a inspirat sistemul comunitar al preferințelor generalizate, pus în aplicare parțial prin regulamentele în litigiu. Acest sistem este expresia unei noi concepții privitoare la relațiile comerciale internaționale, în cadrul cărora obiectivele de dezvoltare joacă un rol important.

19      Prin definirea, la articolul 110 și următoarele, a caracteristicilor și a instrumentelor politicii comerciale comune, tratatul a luat în considerare evoluțiile posibile. Astfel, articolul 110 enumeră, printre obiectivele politicii comerciale, pe acela de a contribui la „dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial”, obiectiv ce presupune adaptarea acestei politici la posibilele schimbări ale concepțiilor în societatea internațională. De asemenea, articolele 113-116 prevăd nu numai acte ale instituțiilor și încheierea unor acorduri cu țări terțe, ci și acțiunea comună „în cadrul organizațiilor internaționale cu caracter economic”, expresie care este suficient de cuprinzătoare pentru a îngloba organizații internaționale care ar putea să abordeze probleme comerciale din perspectiva unei politici de dezvoltare.

20      Curtea a recunoscut deja că existența unei legături cu problemele de dezvoltare nu determină excluderea unui act din domeniul politicii comerciale comune, astfel cum este aceasta definită de tratat. Curtea a considerat că o politică comercială comună nu ar mai putea fi promovată în mod util în cazul în care Comunitatea nu ar fi în măsură să dispună și de mijloacele de acțiune care să depășească instrumentele menite să aibă un efect exclusiv asupra aspectelor tradiționale ale comerțului exterior. O „politică comercială” astfel înțeleasă ar fi menită să devină treptat nesemnificativă (Avizul 1/78 din 4 octombrie 1979, Rec., p. 2871).

21      Rezultă că regulamentele în litigiu sunt acte care intră în domeniul politicii comerciale comune și că, întrucât era competent să le adopte în temeiul articolului 113 din tratat, Consiliul nu era îndreptățit să se întemeieze pe articolul 235.

22      Din cele ce precedă rezultă că, pe de o parte, regulamentele atacate nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 190 din tratat cu privire la obligația de motivare și că, pe de altă parte, acestea nu au fost adoptate prin raportare la un temei juridic corect. Prin urmare, acestea trebuie să fie anulate.

23      Cu toate acestea, având în vedere împrejurările cauzei și cerințele de securitate juridică, efectele regulamentelor anulate trebuie să fie declarate definitive în temeiul articolului 174 al doilea paragraf din tratat.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

24      În conformitate cu articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive,

CURTEA,

declară și hotărăște:

1)      Anulează Regulamentul nr. 3599/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 anumitor produse industriale originare din țări în curs de dezvoltare și Regulamentul nr. 3600/85 al Consiliului din 17 decembrie 1985 privind aplicarea de preferințe tarifare generalizate pentru anul 1986 produselor textile originare din țări în curs de dezvoltare (JO L 352, p. 1 și 107).

2)      Efectele regulamentelor anulate sunt considerate definitive.

3)      Obligă Consiliul la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 26 martie 1987.

* Limba de procedură: franceza.