Parteneriatele cu Balcanii de Vest

În cadrul procesului de stabilizare şi de asociere a ţărilor din Balcanii de Vest, Uniunea Europeană a stabilit parteneriate cu Albania, Bosnia şi Herţegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru şi Serbia, inclusiv Kosovo, astfel cum este acesta definit prin Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Parteneriatele stabilesc un cadru de domenii prioritare de acţiune şi un cadru financiar pentru a favoriza stabilitatea şi prosperitatea acestor ţări şi a regiunii, în perspectiva unei mai ample integrări în UE, acestea fiind recunoscute ca ţări potenţial candidate la aderare. Croaţia, ca ţară candidată cu care s-au iniţiat negocierile de aderare, beneficiază de un parteneriat pentru aderare.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 533/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 privind stabilirea de parteneriate europene în cadrul procesului de stabilizare şi asociere [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) aplică ţărilor din Balcanii de Vest aceeaşi metodologie ca în cazul noilor state membre şi al ţărilor aderente. În aceste condiţii, procesul de stabilizare şi de asociere îmbogăţit rămâne cadrul general pentru parcursul european al ţărilor din Balcanii de Vest până la integrarea lor în UE.

S-au stabilit parteneriate cu Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia, inclusiv Kosovo, astfel cum este acesta definit prin Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 iunie 1999.

Croaţia, cu care s-au iniţiat negocierile de aderare, şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei beneficiază de parteneriate pentru aderare, care ţin seama de statutul lor specific de ţări candidate.

Parteneriatele vizează să sprijine procesul de stabilizare şi de asociere a ţărilor din Balcanii de Vest, precum şi respectarea criteriilor de aderare (denumite şi criteriile de la Copenhaga) în perspectiva aderării acestor ţări. Parteneriatele oferă un cadru coerent pentru reformele care urmează să fie întreprinse, precum şi un cadru financiar în acest sens. Ţările vizate elaborează, la rândul lor, planuri de acţiune însoţite de un calendar şi detalii privind mijloacele precise prin care intenţionează să îndeplinească cerinţele în vederea unei mai ample integrări în UE.

Mecanismul parteneriatelor

Aceste parteneriate prevăd un cadru pentru priorităţile care decurg din analiza situaţiei fiecărui partener, asupra cărora trebuie să se concentreze pregătirile în vederea unei mai ample integrări în Uniunea Europeană, ţinând cont de criteriile definite de Consiliul European, precum şi pentru progresele realizate în punerea în aplicare a procesului de stabilizare şi asociere, inclusiv, după caz, a acordurilor de stabilizare şi de asociere, în special în domeniul cooperării regionale.

Parteneriatele sunt revizuite în mod regulat, în funcţie de progresele realizate de fiecare ţară şi de noile priorităţi identificate. La propunerea Comisiei, Consiliul adoptă, cu majoritate calificată, principiile, priorităţile şi condiţiile care trebuie să fie prevăzute de parteneriatele europene, precum şi eventualele modificări ulterioare.

Monitorizarea acestor parteneriate este asigurată prin mecanismele stabilite în contextul procesului de stabilizare şi de asociere, în special pe baza rapoartelor anuale.

Asistenţă financiară

Parteneriatele oferă, de asemenea, un cadru de asistenţă financiară menit, în principal, să asigure punerea în aplicare a priorităţilor şi a obiectivelor identificate.

Asistenţa comunitară de care beneficiază ţările din Balcanii de Vest în cadrul procesului de stabilizare şi de asociere se acordă prin intermediul unor instrumente financiare specifice, şi anume Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IAP) pentru perioada 2007-2013, care înlocuieşte programul CARDS din 2000-2006.

Context

Consiliul European de la Feira din iunie 2000 a recunoscut ţărilor din Balcanii de Vest statutul de ţări potenţial candidate la aderarea la UE. Această perspectivă implică îndeplinirea anumitor criterii politice, economice şi instituţionale definite cu ocazia Consiliului European de la Copenhaga din 1993 (articolele 6 şi 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană), astfel cum au fost recunoscute prin Declaraţia de la Zagreb din noiembrie 2000 a UE şi a ţărilor participante la procesul de stabilizare şi de asociere şi reafirmate de Consiliul European de la Salonic din iunie 2003.

„Agenda de la Salonic” din iunie 2003 (EN) defineşte căile şi mijloacele de intensificare a procesului de stabilizare şi de asociere, în special prin elaborarea de parteneriate.

Croaţia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt ambele ţări candidate, statut recunoscut în 2004, respectiv, 2005. De asemenea, statele membre au început negocierile de aderare cu Croaţia la 3 octombrie 2005.

Ultima actualizare: 31.08.2011