Sistemul de intrare/ieșire al Uniunii Europene

ASPECTE-CHEIE

Obiectul

Regulamentul (UE) 2017/2226 instituie EES, un sistem informatic centralizat care:

• înregistrează intrările, ieșirile și refuzurile de intrare ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale spațiului Schengen pentru o ședere de scurtă durată;
• calculează automat durata de ședere autorizată a unor astfel de resortisanți ai țărilor terțe și generează alerte către statele țările asociate spațiului Schengen în momentul în care șederea autorizată a expirat.

Regulamentul (UE) 2025/1534 stabilește derogări temporare de la aceste norme pentru a permite o perioadă de „începere progresivă” de 180 de zile, începând cu 12 octombrie 2025, data la care EES a devenit operațional în conformitate cu Decizia (UE) 2025/1544.

În această perioadă de lansare progresivă, țările asociate spațiului Schengen pot implementa treptat EES la punctele lor de trecere a frontierei, cu condiția să respecte pragurile necesare. De asemenea, acestea pot decide să accelereze implementarea sistemului sau să îl pună în funcțiune integral începând cu 12 octombrie.

Regulamentul (UE) 2025/1534 a introdus mai multe norme pentru a permite începerea progresivă a operațiunilor, printre care:

• pe parcursul celor șase luni de punere în funcțiune progresivă a EES, țările asociate spațiului Schengen trebuie să continue să ștampileze documentele de călătorie. În paralel, acestea trebuie să înregistreze date în EES;
• Țările asociate spațiului Schengen au flexibilitatea de a implementa treptat funcționalități biometrice; anumite funcții sunt suspendate temporar – autoritățile naționale nu trebuie să țină seama de calculul automat al duratei șederii și de listele generate de EES cu persoanele care au depășit durata autorizată de ședere.

Domeniul de aplicare

EES:

• se aplică resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale spațiului Schengen, atât celor cărora li se solicită viză, cât și celor exonerați de obligația de a deține viză, care efectuează o ședere de scurtă durată de până la 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile;
• funcționează la frontierele externe ale țărilor asociate spațiului Schengen care aplică acquis-ul Schengen în totalitate și la frontierele țărilor asociate spațiului Schengen care – în momentul în care sistemul devine funcțional – nu vor aplica încă în totalitate acquis-ul Schengen, ci vor fi trecut cu succes prin procedura de evaluare Schengen și vor fi obținut acces pasiv la VIS și acces deplin la Sistemul de Informații Schengen (SIS).

Stocarea și accesibilitatea datelor

EES stochează date privind documentele de identitate și de călătorie (numele complet, data nașterii etc.), împreună cu datele biometrice (amprente digitale și imagini faciale) și data și locul intrării și ieșirii sau a refuzului intrării.

Aceste date sunt:

• păstrate timp de trei ani în cazul călătorilor care respectă normele privind șederea de scurtă durată, termenul fiind calculat de la data ieșirii sau a refuzului intrării, și timp de cinci ani în cazul celor care depășesc perioada de ședere autorizată, termenul fiind calculat de la data expirării șederii autorizate;
• accesibile autorităților competente, inclusiv autorităților de frontieră și autorităților care eliberează vize.

În vederea prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave, autoritățile desemnate de aplicare a legii și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) pot face o cerere de consultare a datelor EES.

Arhitectura tehnică

EES cuprinde:

• un sistem central care va opera o bază centrală de date computerizată a datelor biometrice și alfanumerice (o combinație de litere și cifre);
• o interfață uniformă națională în fiecare țară participantă;
• un canal securizat de comunicații între sistemul central al EES și sistemul central al VIS;
• o infrastructură de comunicații securizată și criptată între sistemul central al EES și interfețele uniforme naționale (interfețele identice pentru toate statele membre conectează infrastructurile de frontieră la sistemul central al EES);
• un registru de date pentru a obține rapoarte și statistici adaptabile;
• un serviciu web pentru a permite resortisanților țărilor terțe să își verifice șederea autorizată rămasă.

eu-LISA este responsabilă cu dezvoltarea și operarea sistemului, inclusiv cu adaptarea VIS pentru a asigura interoperabilitatea între sistemele centrale EES și VIS.

Regulamentul de modificare (UE) 2024/1356 adaptează Regulamentul (UE) 2017/2226 pentru a introduce screeningul resortisanților țărilor terțe la frontierele externe ale UE. Printre altele, aceasta acordă autorităților de screening acces la EES, pentru a verifica dacă persoanele ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității interne.

Modificarea Codului Frontierelor Schengen

Regulamentul (UE) 2017/2225 modifică Codul frontierelor Schengen în ceea ce privește utilizarea EES la frontierele externe ale spațiului Schengen, după cum urmează:

• intrarea, ieșirea și refuzul intrării resortisanților țărilor terțe sunt înregistrate direct în EES;
• resortisanții din afara UE trebuie să furnizeze date biometrice pentru fi înregistrați în EES;
• se verifică identitatea resortisanților țărilor terțe, precum și autenticitatea și validitatea documentelor de călătorie pe baza cărora aceștia traversează frontiera;
• țările asociate spațiului Schengen pot stabili, pe bază voluntară, programe naționale de facilitare a intrărilor pentru resortisanții țărilor terțe care au făcut obiectul unor verificări preliminare;
• țările asociate spațiului Schengen pot decide dacă și în ce măsură utilizează tehnologii precum sistemele de self-service pentru resortisanții țărilor terțe, pentru preînregistrarea sau actualizarea datelor în EES, porțile biometrice de acces și sistemele automatizate de control la frontieră, atât timp cât este asigurat un nivel de securitate corespunzător, utilizarea acestora fiind supravegheată și polițiștii de frontieră care au acces la rezultatul acestor verificări la frontieră.

Rețineți că unele dintre aceste norme nu se aplică de la începerea operațiunilor EES, ci sunt puse în aplicare treptat, astfel cum permite Regulamentul (UE) 2025/1534.

Acte de punere în aplicare

Comisia Europeană a adoptat o serie de acte de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2226:

• Decizia (UE) 2018/1547 – specificații pentru conectarea punctelor centrale de acces la EES și pentru identificarea unei soluții tehnice în vederea facilitării colectării de date de către țările asociate spațiului Schengen, în scopul generării statisticilor privind accesul la datele EES în scopul asigurării respectării legii;
• Decizia (UE) 2018/1548 – norme pentru întocmirea listei persoanelor identificate ca fiind persoane care au depășit durata de ședere autorizată în EES și procedura de punere la dispoziția țărilor asociate spațiului Schengen a listei respective;
• Decizia (UE) 2019/326 – măsuri pentru introducerea datelor în EES;
• Decizia (UE) 2019/327 – măsuri pentru accesarea datelor în EES;
• Decizia (UE) 2019/328 – măsuri pentru păstrarea și accesarea evidențelor în EES;
• Decizia (UE) 2019/329 – specificații în ceea ce privește calitatea, rezoluția și utilizarea amprentelor digitale și a imaginilor faciale pentru verificarea biometrică și identificarea în EES;
• Decizia (UE) 2022/1337  – model de informare a resortisanților țărilor terțe cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în EES;
• Regulamentul (UE) 2022/1409 – condițiile de operare a serviciului web prevăzut de Regulamentul (UE) 2017/2226, precum și dezvoltarea și implementarea tehnică a serviciului;
• Decizia (UE) 2023/2601 – norme privind gestionarea funcționalității pentru gestionarea centralizată a listelor autorităților naționale competente care accesează EES și VIS.