EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62013CN0397

Cauza C-397/13: Recurs introdus la 15 iulie 2013 de Simone Gbagbo împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 25 aprilie 2013 în cauza T-119/11, Gbagbo/Consiliul

JO C 274, 21.9.2013, p. 11–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
JO C 274, 21.9.2013, p. 7–8 (HR)

21.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 274/11


Recurs introdus la 15 iulie 2013 de Simone Gbagbo împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 25 aprilie 2013 în cauza T-119/11, Gbagbo/Consiliul

(Cauza C-397/13)

2013/C 274/19

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Simone Gbagbo (reprezentant: J.-C. Tchikaya, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Republica Côte d’Ivoire

Concluziile recurentei

Constatarea admisibilității și a temeiniciei recursului introdus de doamna Simone Gbagbo;

anularea hotărârii atacate;

anularea Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului (1), a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 (2), a Deciziei 2011/221/PESC a Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (3) și a Regulamentului (UE) nr. 330/2011 al Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (4), în măsura în care aceste acte o privesc pe recurentă;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

În primul rând, recurenta critică faptul că Tribunalul a respins motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare pe care l-a invocat. Recurenta reproșează astfel Tribunalului faptul că a reținut că, în speță, Consiliul furnizase indicații suficiente, în condițiile în care decizia contestată era motivată exclusiv de calitatea doamnei Gbagbo, și anume aceea de „președintă a grupului FPI din Adunarea Națională”.

În al doilea rând, recurenta consideră ca Tribunalul a săvârșit o eroare vădită în aprecierea situației de fapt. Aceasta susține că faptele de obstrucționare a procesului de pace și reconciliere, de incitare publică la ură și la violență sunt inexacte din punct de vedere material și nici nu se coroborează cu elemente de probă.


(1)  JO L 11, p. 36

(2)  JO L 11, p. 1

(3)  JO L 93, p. 20

(4)  JO L 93, p. 10


Top