Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Un cadru comun pentru programarea multianuală comună

Comunicarea Comisiei propune un cadru comun destinat programării ajutorului pentru dezvoltare în vederea îmbunătăţirii eficacităţii acestuia. Această programare reprezintă una dintre componentele planului de acţiune al Uniunii Europene (UE) pentru eficacitatea ajutorului.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 2 March 2006: Increasing the impact of EU aid: A common framework for drafting country strategy papers and joint multiannual programming [COM(2006) 88 final - Official Journal C 130 of 3.6.2006] (Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 2 martie 2006, intitulată: „Creşterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor de strategie naţională şi programarea multianuală comună”.

SINTEZĂ

Cadrul de programare pentru documentele de strategie naţională (DSN) este un instrument de programare multianuală adoptat în 2000 în contextul reformei gestionării ajutorului extern al Comisiei. În perioada 2002-2006, acesta a fost aplicat pentru programarea DSN şi a documentelor de strategie regională (DSR) pentru toate ţările în curs de dezvoltare beneficiare ale Fondului european de dezvoltare (FED) şi ale programelor ALA, MEDA, TACIS şi CARDS. Utilizarea DSN/DSR a permis îmbunătăţirea calităţii procesului de programare al Comisiei. În plus, calitatea şi eficacitatea DSN au fost consolidate cu ocazia revizuirilor intermediare din 2004 şi 2005; strategiile regionale au fost revizuite în 2005.

Această comunicare propune o actualizare a cadrului de programare pentru DSN din 2000 în vederea instituirii unei programări multianuale comune, având ca scop:

  • facilitarea alinierii progresive a furnizorilor de fonduri la ciclurile de programare multianuale ale ţării partenere;
  • creşterea posibilităţii de sincronizare a proceselor de programare ale statelor membre şi ale Comisiei.

Programarea multianuală comună este una dintre componentele planului de acţiune al Uniunii Europene (UE) pentru eficacitatea ajutorului, precum şi unul dintre principiile stabilite în cadrul „Consensului european privind dezvoltarea».

Principiile unei programări eficiente

Comisia recomandă ca structura DSN şi a componentelor lor esenţiale să fie ghidată de următoarele principii:

  • respectarea acordurilor de parteneriat şi cooperare şi conformitatea cu strategiile regionale;
  • respectarea obiectivelor Consensului european (eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă, promovarea democraţiei etc.);
  • coerenţa între obiectivele politicii de dezvoltare şi obiectivele altor politici care definesc relaţiile cu ţara parteneră;
  • necesitatea de a ţine seama de diversitatea partenerilor, atât în cadrul politicii generale, cât şi în cadrul programelor de cooperare, precum şi de aspectele transversale, cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, drepturile omului şi un mediu durabil;
  • schimbul de informaţii cu toţi actorii implicaţi şi complementaritatea între intervenţiile Comisiei şi ale statelor membre şi activităţile altor furnizori internaţionali de fonduri;
  • utilizarea sprijinului bugetar general şi/sau sectorial ca modalitate de aplicare;
  • concentrarea asupra unui număr limitat de domenii de intervenţie;
  • pregătirea strategiei şi a programării pe baza agendei ţării partenere;
  • utilizarea indicatorilor de rezultate pentru programare, punere în aplicare şi evaluare, în vederea cuantificării impactului ajutorului;
  • participarea societăţii civile, a sectorului privat, a autorităţilor locale şi a parlamentelor la elaborarea şi punerea în aplicare a strategiei de cooperare;
  • evaluarea periodică a performanţelor DSN, în vederea adaptării strategiei în funcţie de rezultate.

Componentele esenţiale ale DSN

Comisia propune ca DSN să includă o serie de componente considerate esenţiale, şi anume:

  • cadrul relaţiilor dintre donator şi ţara parteneră (inclusiv acordurile de asociere şi de parteneriat);
  • analiza de ţară:
  • o panoramă a acţiunilor de cooperare trecute şi actuale ale donatorului;
  • o descriere a situaţiei parteneriatului cu ţara parteneră;
  • strategia de cooperare a donatorului, obiectivele sale specifice, coerenţa cu celelalte instrumente şi politici de ajutor extern şi complementaritatea cu programele altor furnizori de fonduri;
  • un program indicativ naţional (PIN), şi anume un program de lucru multianual care să definească obiective măsurabile, grupurile-ţintă şi programele care urmează să fie implementate pentru atingerea acestor obiective, contribuţia furnizorilor de fonduri, natura şi amploarea mecanismelor de sprijin, rezultatele preconizate şi un calendar de punere în aplicare;
  • anexe, inclusiv un tabel sinoptic al ţării, un profil de mediu succint, o matrice financiară prospectivă a furnizorilor de fonduri, un profil al migraţiei, o descriere a consultării actorilor nestatali şi, dacă este cazul, o foaie de parcurs privind armonizarea.

Pe baza acestor componente, Comisia va elabora propriile DSN, urmând o abordare progresivă: imediat pentru ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (ţările ACP), iar ulterior pentru regiunile din Asia şi America Latină, pentru ţările din cadrul politicii europene de vecinătate şi pentru Rusia.

Procedura de elaborare a DSN

Programarea comună trebuie să fie un proces:

  • flexibil, adaptat la situaţia ţărilor partenere şi a furnizorilor de fonduri, precum şi la pregătirea lor pentru armonizare;
  • gradual, prin intermediul unor etape progresive de integrare, în funcţie de evoluţia situaţiei;
  • deschis, şi anume să nu fie limitat la statele membre şi să poată fi integrat în eventualele procese existente menite să introducă o programare comună;
  • în care ţara parteneră să joace un rol motor în pregătirea şi coordonarea programării comune. Ţările care nu au capacităţi în acest sens trebuie să beneficieze de sprijinul necesar pentru a le putea dezvolta;
  • care să reprezinte un forum pentru delegaţiile Comisiei şi ceilalţi parteneri de la faţa locului, menit să asigure schimburile frecvente între sediile centrale şi reprezentanţele locale.

Etapele programării comune

Prima etapă a procesului de programare comună o reprezintă punerea în comun a elementelor de analiză esenţiale pentru definirea unei strategii de cooperare, şi anume:

  • evaluarea situaţiei politice globale;
  • evaluarea contextului macroeconomic, social şi de mediu al ţării;
  • formularea priorităţilor ţării partenere;
  • analiza experienţelor de cooperare anterioare şi a coerenţei celorlalte politici ale ţării partenere.

A doua etapă este elaborarea unei strategii de răspuns comun, pe baza:

  • definirii comune a obiectivelor de cooperare cu ţara parteneră;
  • definirii domeniilor de acţiune, inclusiv a diviziunii muncii între parteneri (matricea financiară a furnizorilor de fonduri);
  • indicaţiilor privind alocările financiare şi analiza riscurilor, precum şi a angajamentelor ţării partenere asumate de comun acord.

ACTE CONEXE

Concluziile Consiliului: „Finanţarea ajutorului pentru dezvoltare şi eficacitatea ajutorului: furnizarea unui ajutor mai consistent, mai eficient şi mai rapid”. Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe – 11 aprilie 2006 [Nepublicate în Jurnalul Oficial]. Consiliul a aprobat propunerea Comisiei privind programarea multianuală comună şi a adoptat un model de referinţă în vederea unui cadru comun pentru elaborarea documentelor de strategie naţională, precum şi principiile programării multianuale comune.

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 2 martie 2006, intitulată: „Finanţarea dezvoltării şi eficacitatea ajutorului – Provocările intensificării ajutorului UE în perioada 2006-2010” [COM(2006) 85 final – Jurnalul Oficial C 130 din 3.6.2006].

Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006, intitulată: „Ajutorul UE: furnizarea unui ajutor mai consistent, mai eficient şi mai rapid” [COM(2006) 87 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 31.08.2007

Top