52011PC0559

EXPUNERE DE MOTIVE

CONTEXTUL PROPUNERII

Guvernanța Schengen – consolidarea spațiului fără controale la frontierele interne

În ceea ce privește contextul și motivația modificărilor prevăzute în prezenta propunere, precum și o explicație detaliată a modului în care acestea urmează fie utilizate în practică, se face trimitere la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Guvernanța Schengen – consolidarea spațiului fără controale la frontierele interne” , care este adoptată împreună cu prezenta propunere.

Modificări legislative

La 16 noiembrie 2010, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen[1]. Prezenta propunere consolidează mecanismul de evaluare Schengen, în special prin raționalizarea monitorizării, solicitându-se statului membru evaluat să prezinte un plan de acțiune pentru a remedia vulnerabilitățile identificate și să raporteze periodic cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune respectiv, până la remedierea tuturor vulnerabilităților. În cazul unor deficiențe grave, care au un impact asupra nivelului general de securitate al unuia sau mai multor state membre, propunerea prevede informarea Consiliului și a Parlamentului European, exercitându-se astfel o presiune inter pares la cel mai înalt nivel politic asupra statului membru care nu respectă normele.

Un stat membru este evaluat cel puțin o dată pe parcursul unei perioade de cinci ani; cu toate acestea, calendarul ar putea fi adaptat în conformitate cu necesitățile și situațiile identificate pe teren. De asemenea, pot fi efectuate vizite neanunțate, pentru a monitoriza punerea corectă în aplicare a tuturor măsurilor de însoțire.

În vederea asigurării cadrului juridic necesar pentru a răspunde invitației Consiliului European, din 23-24 iunie 2011, de a consolida în continuare sistemul de evaluare Schengen și de a introduce o clauză de salvgardare în scopul de a reacționa în cazul unor situații cu adevărat critice, în care un stat membru nu mai este capabil să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul normelor Schengen, astfel cum se explică în detaliu în comunicarea menționată la punctul 1.1, Comisia își modifică propunerea, prevăzând un sprijin suplimentar la nivelul Uniunii și la nivel național, consolidând sprijinul oferit de Frontex și introducând posibilitatea instituirii unui mecanism la nivelul Uniunii pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne în cazul în care un stat membru își neglijează în mod repetat obligația de a controla secțiunea sa de frontieră externă și în măsura în care circumstanțele ar fi de așa natură încât să constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul Uniunii sau la nivel național. Introducerea unui astfel de mecanism implică, de asemenea, efectuarea unor modificări ale Codului frontierelor Schengen, care sunt prezentate în același timp cu prezenta propunere.

Necesitatea de a modifica actualul mecanism de evaluare Schengen a fost explicată în detaliu în propunerea menționată anterior, din 16 noiembrie 2010. Deși aceasta din urmă este înlocuită cu prezenta propunere, motivele care au condus la prezentarea propunerii din noiembrie 2010 rămân neschimbate; prin urmare, Comisia se abține să reproducă justificarea detaliată în prezenta propunere modificată. Întrucât propunerea inițială nu a fost încă adoptată de autoritățile legislative [Parlamentul European nu a adoptat încă o poziție în primă lectură, în conformitate cu articolul 294 alineatul (3) din TFUE, cu privire la propunere], modificarea este inclusă în textul global al propunerii inițiale respective[2], care rămâne neschimbat, cu excepția modificărilor referitoare la sprijinul care urmează să fie acordat unui stat membru și la reintroducerea eventuală a controalelor la frontierele interne (articolele 14 și 15, precum și o trimitere la „monitorizare” în tot cuprinsul textului) și cu excepția unei anumite adaptări a competențelor de executare conferite Comisiei (articolul 5, 8, 13 și 17). Aceste adaptări sunt necesare deoarece normele orizontale relevante privind „comitologia” au fost modificate după prezentarea propunerii inițiale prin Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[3]. În plus, textului îi sunt aduse unele adaptări suplimentare, inclusiv cele referitoare la rolul Frontex (articolul 6), Europol (articolul 8) și prezentarea de rapoarte Parlamentului European și Consiliului (articolul 19).

2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI EVALUĂRILE IMPACTULUI

Primele discuții referitoare la propunerea privind evaluarea Schengen în cadrul Consiliului și al Parlamentului European, precum și rezoluția acestuia din urmă, din 7 iulie 2011[4], arată că există un larg sprijin politic în favoarea ideii conform căreia un mecanism funcțional trebuie să fie însoțit de instrumente care permit o reacție eficientă în cazul unei deficiențe grave în aplicarea acquis-ului de către un stat membru.

În comunicarea sa privind migrația[5], Comisia a sugerat posibilitatea introducerii unui mecanism menit să permită adoptarea unei decizii la nivel european prin care să se stabilească ce state membre ar reintroduce, în mod excepțional, controalele la frontierele interne și pentru ce perioadă. Mecanismul ar trebui utilizat doar în ultimă instanță, după adoptarea altor măsuri (de urgență) pentru a stabiliza situația în secțiunea respectivă a frontierei externe, fie la nivel european, într-un spirit de solidaritate, și/sau la nivel național, pentru o mai bună respectare a normelor comune.

Această idee a fost salutată de Consiliul Justiție și Afaceri Interne, la 12 mai 2011, precum și de către Consiliul European, în cadrul reuniunii sale din 23-24 iunie 2011, când acesta a cerut ca un mecanism să fie „introdus pentru a răspunde situațiilor excepționale care periclitează funcționarea generală a cooperării Schengen, fără a aduce prejudicii principiului liberei circulații a persoanelor”.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Prezenta propunere constituie o dezvoltare a politicii privind frontierele interne în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Articolul 77 prevede eliminarea controalelor la frontierele interne ca obiectivul final al creării unui spațiu de liberă circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, astfel cum se prevede la articolul 26 din TFUE. Eliminarea controalelor la frontierele interne trebuie să fie însoțită de măsuri în domeniul frontierelor externe, politicii în materie de vize, Sistemului de Informații Schengen, protecției datelor, cooperării polițienești, cooperării judiciare în materie penală. Aplicarea corectă a acestor măsuri permite menținerea unui spațiu fără controale la frontierele interne. Prin urmare, evaluarea și monitorizarea aplicării corecte a acestor măsuri susține realizarea obiectivului final de politică de a menține acest spațiu fără controale la frontierele interne. De asemenea, la realizarea acestui obiectiv final contribuie măsurile menite să atenueze impactul negativ al deficiențelor grave persistente în aplicarea de către un stat membru a acquis-ului Schengen, inclusiv posibilitatea de a recurge la reintroducerea temporară, cu titlu excepțional, a controalelor la frontierele interne, ca măsură de ultimă instanță în circumstanțe în care deficiențele ar fi de așa natură încât să constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul Uniunii sau la nivel național.

Propunerea de instituire a unui mecanism de evaluare Schengen, prezentată în noiembrie 2010, conține toate informațiile necesare cu privire la implicațiile bugetare, care rămân neschimbate.

2010/0312 (COD)

Propunere modificată de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind instituirea unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (e),

având în vedere propunerea Comisiei Europene ,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din tratat procedura legislativă ordinară ,

(1) Spațiul Schengen fără controale la frontierele interne se bazează pe aplicarea eficace și eficientă de către statele membre a măsurilor de însoțire în domeniile frontierelor externe, politicii în materie de vize, Sistemului de Informații Schengen, inclusiv ale protecției datelor, cooperării polițienești, cooperării judiciare în materie penală și politicilor în materie de droguri.

(2) Prin decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998[6], a fost înființat un comitet permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Convenției Schengen. Comitetul permanent a primit mandatul, în primul rând, de a stabili dacă au fost îndeplinite toate condițiile preliminare pentru eliminarea controalelor la frontierele interne cu un stat candidat și, în al doilea rând, de a se asigura că acquis-ul Schengen este aplicat în mod corespunzător de statele care au pus deja integral în aplicare acquis-ul.

(3) Este necesar un mecanism specific de evaluare și monitorizare pentru a verifica aplicarea acquis-ului Schengen, dată fiind nevoia de a asigura standarde ridicate unitare în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen și de a menține un nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre care fac parte dintr-un spațiu fără controale la frontierele interne. Un astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă între Comisie și statele membre în cauză.

(4) Programul de la Haga[7] a invitat Comisia „să prezinte, de îndată ce va fi finalizată eliminarea controalelor la frontierele interne, o propunere de completare a actualului mecanism de evaluare Schengen cu un mecanism de supraveghere, care să asigure implicarea deplină a experților statelor membre și să includă inspecții neanunțate”.

(5) Programul de la Stockholm[8] „consideră că evaluarea spațiului Schengen va avea în continuare o importanță crucială și că, prin urmare, ar trebui să fie îmbunătățită prin consolidarea rolului Frontex în acest domeniu”.

(6) Prin urmare, mecanismul de evaluare înființat în 1998 ar trebui să fie revizuit, în ceea ce privește a doua parte a mandatului încredințat Comitetului permanent. Prima parte a mandatului încredințat Comitetului permanent ar trebui să se aplice în continuare, astfel cum prevede partea I a deciziei din 16 septembrie 1998.

(7) Experiența acumulată în timpul evaluărilor anterioare demonstrează nevoia de a menține un mecanism de evaluare și monitorizare coerent, care să reglementeze toate domeniile acquis-ului Schengen, cu excepția celor în care există deja un mecanism specific de evaluare prevăzut de dreptul UE.

(8) Statele membre ar trebui să fie implicate îndeaproape în procesul de evaluare și monitorizare . Măsurile de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate prin procedura de gestionare, astfel cum se prevede la articolul 4 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei.

Pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[9]. Conform prevederilor articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din regulamentul menționat, se aplică procedura de examinare.

(9) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să stabilească norme transparente, eficiente și clare privind metoda aplicabilă evaluărilor, utilizarea experților de înaltă calificare pentru vizitele la fața locului și transpunerea în practică a constatărilor evaluărilor. În special, metoda ar trebui să prevadă vizite neanunțate la fața locului care să completeze vizitele anunțate la fața locului, în special în ceea ce privește controalele la frontieră și vizele.

(10) Mecanismul de evaluare și monitorizare ar trebui să includă, de asemenea, verificarea legislației relevante privind eliminarea controalelor la frontierele interne și verificări pe teritoriile naționale. Având în vedere caracterul specific al acestor dispoziții, care nu afectează securitatea internă a statelor membre, vizitele relevante la fața locului ar trebui să fie încredințate exclusiv Comisiei.

(11) Evaluarea și monitorizarea ar trebui să acorde o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale în aplicarea acquis-ului Schengen.

(12) Evaluarea ar trebui să garanteze că statele membre aplică efectiv normele Schengen, în conformitate cu principiile și normele fundamentale. Prin urmare, evaluarea se referă la întreaga legislație relevantă și la activitățile operaționale care contribuie la funcționarea unui spațiu fără controale la frontierele interne.

( 12 13) Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene[10] (denumită în continuare „Frontex”) ar trebui să sprijine punerea în aplicare a mecanismului, în special în domeniul analizei riscului referitor la frontierele externe. De asemenea, mecanismul ar trebui să poată recurge, pe o bază ad hoc , la expertiza agenției pentru efectuarea vizitelor la fața locului la frontierele externe.

(14) De asemenea, ar trebui ca mecanismul de evaluare și monitorizare să permită remedierea deficiențelor grave în aplicarea acquis-ului, asigurând furnizarea unui sprijin corespunzător din partea Comisiei, cu asistența tehnică a Frontex, a Europol sau a altor agenții relevante ale Uniunii Europene. Ca o măsură de ultimă instanță, și în măsura în care circumstanțele ar fi de așa natură încât să constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul Uniunii sau la nivel național, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a reintroduce controale la frontierele interne în măsura și pe durata necesară pentru a atenua consecințele negative generate de aceste deficiențe.

( 13 15) Statele membre ar trebui să se asigure că experții puși la dispoziție pentru vizitele la fața locului au experiența necesară și au urmat cursuri de formare specifice în acest scop. Ar trebui asigurate cursuri de formare corespunzătoare de către organismele competente (de exemplu, Frontex) și ar trebui puse la dispoziția statelor membre fonduri pentru inițiativele care vizează formări specifice în domeniul evaluării acquis-ului Schengen, prin intermediul instrumentelor financiare existente și al actelor de dezvoltare a acestora.

( 14 16) În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, astfel cum a fost anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, în temeiul titlului V din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca ar trebui să decidă, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament, dacă îl va transpune în dreptul său intern.

( 15 17) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[11]. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

( 16 18) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[12]. Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

( 17 19) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta propunere constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum prevede Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[13].

( 18 20) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum prevede Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[14].

( 19 21) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta propunere constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum prevede Protocolul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[15].

( 20 23) În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

( 21 24) În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, astfel cum prevede articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

( 22 25) Cu toate acestea, experții din Cipru, Bulgaria și România ar trebui să participe la evaluarea tuturor părților acquis-ului Schengen,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scopul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament instituie un mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen în statele membre cărora acquis-ul Schengen li se aplică integral.

Cu toate acestea, experții din statele membre care, în conformitate cu actul de aderare relevant, nu aplică încă integral acquis-ul, participă la evaluarea și monitorizarea tuturor părților acquis-ului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

„acquis Schengen” înseamnă dispozițiile acquis-ului Schengen, astfel cum au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și actele care se bazează pe acesta sau care au legătură cu acesta.

Articolul 3

Responsabilități

1. Comisia este responsabilă de punerea în aplicare a acestui mecanism de evaluare și monitorizare în strânsă cooperare cu statele membre și cu sprijinul organismelor europene, astfel cum se precizează în prezentul regulament.

2. Statele membre cooperează cu Comisia pentru a permite acesteia să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament. De asemenea, statele membre cooperează cu Comisia pe parcursul fazelor evaluărilor: pregătire, efectuare de vizite la fața locului, prezentare de rapoarte și monitorizare.

Articolul 4

Evaluări

Evaluările pot consta în chestionare și vizite la fața locului. Ambele forme pot fi completate de prezentări efectuate de statul membru evaluat cu privire la domeniul supus evaluării. Vizitele la fața locului și chestionarele pot fi utilizate independent sau împreună, referitor la anumite state membre și/sau domenii specifice. Vizitele la fața locului pot fi anunțate sau neanunțate.

Articolul 5

Program multianual

1. Un program de evaluare multianual care vizează o perioadă de cinci ani este stabilit de către Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), în termen de cel mult șase luni înainte de începutul următoarei perioade de cinci ani. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2) .

2. Programul multianual conține lista statelor membre care vor fi evaluate în fiecare an. Fiecare stat membru este evaluat cel puțin o dată pe parcursul fiecărei perioade de cinci ani. Ordinea în care vor fi evaluate statele membre se bazează pe o analiză a riscului care ia în considerare presiunea exercitată de migrație, timpul scurs de la evaluarea anterioară și echilibrul dintre diversele părți ale acquis-ului Schengen care urmează să fie evaluate.

3. Programul multianual poate fi adaptat, dacă este cazul, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (1).

Articolul 6

Analiza riscului

1. Cel târziu până la data de 30 septembrie a fiecărui an, Frontex prezintă Comisiei o analiză a riscului, luând în considerare presiunea exercitată de migrație și făcând recomandări privind prioritățile pentru evaluările din anul următor. Recomandările se referă la sectoare specifice ale frontierelor externe și la puncte specifice de trecere a frontierei care urmează să fie evaluate în anul următor în cadrul programului multianual. Comisia pune această analiză a riscului la dispoziția statelor membre.

2. În același termen prevăzut la alineatul (1), Frontex prezintă Comisiei o analiză a riscului separată, făcând recomandări privind prioritățile evaluărilor care urmează să fie puse în aplicare sub forma vizitelor neanunțate la fața locului în anul următor. Aceste recomandări pot viza orice regiune sau domeniu specific și conțin o listă de cel puțin zece secțiuni specifice ale frontierelor externe și zece puncte specifice de trecere a frontierei. În orice moment, Comisia poate solicita agenției Frontex să îi prezinte o analiză a riscului făcând recomandări pentru evaluările care urmează să fie puse în aplicare sub forma unor vizite neanunțate la fața locului.

Articolul 7

Chestionar

1. Comisia trimite un chestionar standard statelor membre care vor fi evaluate în anul următor, până cel târziu la data de 15 august a anului anterior. Chestionarele standard se referă la legislația relevantă și la mijloacele organizaționale și tehnice disponibile pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen și la datele statistice pentru fiecare domeniu al evaluării.

2. Statele membre transmit Comisiei răspunsurile la chestionar în termen de șase săptămâni de la comunicarea acestuia. Comisia pune aceste răspunsuri la dispoziția celorlalte state membre.

Articolul 8

Program anual

1. Ținând seama de analiza riscului furnizată de Frontex în conformitate cu articolul 6, de răspunsurile la chestionarul menționat la articolul 7 și, dacă este cazul, de informațiile furnizate de Europol sau de alte surse relevante, Comisia va stabili un program anual de evaluare, până cel târziu la data de 30 noiembrie a anului anterior. Programul poate asigura evaluarea următoarelor elemente:

- aplicarea acquis-ului sau a unor părți ale acquis-ului de către un stat membru, astfel cum se precizează în programul multianual;

și suplimentar, dacă este cazul:

- aplicarea unor părți specifice ale acquis-ului în mai multe state membre (evaluări tematice);

- aplicarea acquis-ului de un grup de state membre (evaluări regionale).

2. Prima secțiune a programului, adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), enumeră statele membre care vor fi evaluate în anul următor, în conformitate cu programul multianual. Această secțiune enumeră domeniile care vor fi evaluate și vizitele la fața locului. Această secțiune este adoptată de către Comisie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2).

3. Comisia elaborează o a doua secțiune a programului, care enumeră vizitele la fața locului neanunțate care urmează să fie efectuate în anul următor. Această secțiune este considerată confidențială și nu este comunicată statelor membre.

4. Programul anual poate fi adaptat, dacă este cazul, în conformitate cu dispozițiile de la alineatele (2) și (3).

Articolul 9

Lista experților

1. Comisia întocmește o listă de experți desemnați de statele membre pentru a participa la vizitele la fața locului. Această listă este comunicată statelor membre.

2. Statele membre indică domeniile de expertiză ale fiecărui expert, cu referire la domeniile enumerate în anexa la prezentul regulament. În cel mai scurt timp, orice modificări sunt notificate Comisiei de către statele membre.

3. Statele membre precizează ce experți pot fi puși la dispoziție pentru vizitele la fața locului neanunțate, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (5).

4. Experții au calificările corespunzătoare, inclusiv cunoștințe teoretice solide și experiență practică în domeniile vizate de mecanismul de evaluare, precum și cunoștințe temeinice privind principiile, procedurile și tehnicile de evaluare, și sunt în măsură să comunice eficient într-o limbă comună.

5. Statele membre se asigură că experții pe care i-au desemnat îndeplinesc cerințele menționate la alineatul anterior, inclusiv prin indicarea cursurilor de formare urmate de aceștia. În plus, statele membre se asigură că experții beneficiază de cursuri de formare continuă pentru a îndeplini în continuare aceste cerințe.

Articolul 10

Echipele responsabile de vizitele la fața locului

1. Vizitele la fața locului sunt efectuate de echipe numite de Comisie. Echipele sunt formate din experți desemnați din lista de experți menționată la articolul 9 și din reprezentanți funcționari ai Comisiei. Comisia depune eforturi pentru a asigura echilibrul geografic și competența experților din fiecare echipă. Experții statelor membre nu pot participa la o vizită la fața locului în statul membru în care sunt angajați.

2. Comisia poate invita invită Frontex, și, dacă este cazul , Europol, Eurojust sau alte organisme europene competente să desemneze un reprezentant pentru a participa, în calitate de observator, la o vizită referitoare la un domeniu care face obiectul mandatului acestora.

3. Numărul experților (inclusiv observatori) care participă la vizitele de evaluare nu poate depăși opt persoane pentru vizitele la fața locului anunțate și șase persoane pentru vizitele la fața locului neanunțate.

4. În cazul vizitelor anunțate, statele membre ai căror experți au fost numiți în conformitate cu alineatul (1) sunt notificate de către Comisie cu cel târziu patru săptămâni înainte de data la care este programată vizita la fața locului. Statele membre confirmă disponibilitatea experților în termen de o săptămână.

5. În cazul vizitelor neanunțate, statele membre ai căror experți au fost numiți în conformitate cu alineatul (1) sunt notificate de către Comisie cu cel târziu o săptămână înainte de data la care este programată vizita la fața locului. Statele membre confirmă disponibilitatea experților în termen de 48 de ore.

6. Conducerea vizitelor la fața locului este asigurată de un funcționar reprezentant al Comisiei și de un expert dintr-un stat membru, care sunt desemnați de comun acord de către membrii echipei de experți, înainte de efectuarea vizitei la fața locului.

Articolul 11

Efectuarea vizitelor la fața locului

1. Echipele care efectuează vizite la fața locului desfășoară toate activitățile de pregătire necesare pentru a asigura eficiența, acuratețea și coerența vizitelor la fața locului.

2. Statul membru în cauză este notificat:

- cu cel puțin două luni înainte de data la care are loc o vizită la fața locului anunțată;

- cu cel puțin 48 de ore înainte de data la care are loc o vizită la fața locului neanunțată.

3. Fiecare membru al echipei care efectuează vizite la fața locului deține documente de identificare autorizându-l să desfășoare această activitate în numele Uniunii Europene.

4. Statul membru în cauză se asigură că echipa de experți se poate adresa în mod direct persoanelor competente. Acesta asigură accesul echipei la toate domeniile, sediile și documentele necesare pentru evaluare. Statul membru se asigură că echipa poate să își exercite mandatul de a verifica activitățile aferente domeniilor care vor fi evaluate.

5. Statul membru în cauză asistă echipa, prin orice mijloace în cadrul competențelor sale juridice, în îndeplinirea misiunii sale.

6. În cazul vizitelor la fața locului anunțate, Comisia transmite statului membru în cauză numele experților din echipă, în prealabil. Statul membru în cauză desemnează un punct de contact pentru luarea măsurilor practice privind vizita la fața locului.

7. Statele membre sunt responsabile de luarea măsurilor necesare pentru transportul și cazarea experților lor. Costurile de deplasare și cazare ale experților care participă la vizite sunt rambursate de către Comisie.

Articolul 12

Verificarea liberei circulații a persoanelor la frontierele interne

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 10, echipele care efectuează vizite la fața locului neanunțate pentru a verifica absența controalelor la frontierele interne sunt alcătuite exclusiv din funcționari reprezentanți ai Comisiei.

Articolul 13

Rapoarte de evaluare

1. După fiecare evaluare, se întocmește un raport. Raportul de evaluare se bazează pe constatările vizitei la fața locului și pe chestionar, după caz.

1. În cazul în care evaluarea se bazează exclusiv pe chestionar sau pe o vizită neanunțată, raportul este întocmit de către Comisie.

2. În cazul vizitelor la fața locului anunțate, raportul este întocmit de echipă în timpul vizitei. Funcționarul Reprezentantul Comisiei își asumă responsabilitatea generală pentru întocmirea raportului și pentru asigurarea integrității și calității acestuia. În caz de dezacord, echipa depune toate eforturile pentru a ajunge la un compromis. Opiniile divergente pot fi incluse în raport.

2. Raportul analizează aspectele calitative, cantitative, operaționale, administrative și organizaționale, după caz, și enumeră orice carențe sau vulnerabilități constatate în timpul evaluării. Raportul conține recomandări pentru acțiuni de remediere și termenele de punere în aplicare a acestora.

3. Constatările raportului sunt clasate în una din următoarele categorii:

3. conform;

4. conform, dar necesită îmbunătățiri;

5. neconform.

4. Comisia comunică proiectul de raport statului membru în cauză în termen de șase săptămâni de la efectuarea vizitei la fața locului sau de la primirea răspunsurilor la chestionar, după caz. Statul membru în cauză își prezintă observațiile cu privire la raport în termen de două săptămâni.

5. Proiectul de raport și răspunsul statului membru în cauză sunt prezentate de către expertul Comisiei comitetului instituit în conformitate cu articolul 15 17. Statele membre sunt invitate să facă observații cu privire la răspunsurile la chestionar, la proiectul de raport și la observațiile formulate de statul membru în cauză.

Pe această bază, Comisia decide cu privire la raportul de evaluare și recomandările referitoare la clasificarea constatărilor menționate la alineatul (3) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2).

În termen de o lună de la adoptarea raportului, statul membru în cauză transmite Comisiei un plan de acțiune privind remedierea oricăror vulnerabilități identificate.

După consultarea echipei de experți, Comisia prezintă evaluarea sa cu privire la caracterul adecvat al planului de acțiune comitetului instituit în conformitate cu articolul 15 17 , în termen de o lună de la primirea planului de acțiune din partea statului membru . Statele membre sunt invitate să facă observații privind planul de acțiune.

6. Statul membru în cauză prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a planului de acțiune în termen de șase luni de la primirea raportului de evaluare și continuă apoi să prezinte un raport la fiecare trei luni, până la punerea în aplicare integrală a planului de acțiune. În funcție de gravitatea vulnerabilităților identificate și de măsurile luate pentru remedierea acestora, Comisia poate programa vizite anunțate la fața locului, în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), pentru a verifica punerea în aplicare a planului de acțiune decide cu privire la efectuarea de vizite anunțate pentru a verifica punerea în aplicare a planului de acțiune . Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2). De asemenea, Comisia poate programa vizite neanunțate la fața locului.

În mod periodic, Comisia informează comitetul instituit în conformitate cu articolul 15 17 cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune.

7. În cazul în care vizitele la fața locului evidențiază o deficiență gravă, considerată a avea un impact semnificativ asupra nivelului general de securitate al unui stat membru sau al mai multor state membre, Comisia, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui stat membru, informează Consiliul și Parlamentul European în cel mai scurt timp.

Articolul 14

Măsuri la frontierele externe și sprijinul acordat de Frontex

1. În cazul în care în raportul de evaluare sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe sau a procedurilor de returnare și în vederea asigurării conformității cu recomandările menționate la articolul 13 alineatul (5), Comisia poate decide să solicite statului membru evaluat adoptarea anumitor măsuri specifice, care pot include una sau mai multe din următoarele acțiuni:

- inițierea desfășurării echipelor europene de polițiști de frontieră, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Frontex;

- prezentarea, în vederea aprobării de către Frontex, a deciziilor sale strategice privind evaluarea riscului și a planurilor pentru desfășurarea echipamentului;

- închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei, pentru o perioadă limitată, până la remedierea vulnerabilităților.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17 alineatul (2).

2. În mod periodic, Comisia informează comitetul instituit în conformitate cu articolul 17 cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor menționate la alineatul (1) și cu privire la impactul acestora asupra deficiențelor identificate.

Articolul 15

Deficiențe grave legate de controalele la frontierele externe sau de procedurile de returnare

1. Fără a aduce atingere perioadei de șase luni prevăzute pentru prezentarea raportului privind punerea în aplicare a planului de acțiune menționat la articolul 13 alineatul (6), în cazul în care raportul de evaluare la care se face referire la articolul 13 alineatul (5) concluzionează că statul membru evaluat își neglijează în mod grav obligația de a efectua controale la frontierele externe sau proceduri de returnare, statul membru evaluat prezintă un raport privind punerea în aplicare a planului de acțiune în termen de trei luni de la primirea raportului de evaluare.

2. În cazul în care, după perioada de trei luni menționată la alineatul (1), Comisia constată că situația persistă, se aplică articolele 23, 23a și 26 din Codul frontierelor Schengen.

Articolul 14 16

Informații sensibile

Echipele consideră drept confidențiale orice informații pe care le obțin în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor. Rapoartele întocmite ulterior efectuării vizitelor la fața locului se clasifică drept documente cu acces limitat. Comisia, după consultarea statului membru în cauză, hotărăște asupra părții din raport care poate fi făcută publică.

Articolul 15

Comitet

1. Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4, 7 și 8 din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 17

Comitet

1. Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16 18

Dispoziții tranzitorii

1. Primul program multianual întocmit în conformitate cu articolul 5 și primul program anual întocmit în conformitate cu articolul 8 se stabilesc în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Datele de începere a ambelor programe sunt de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

2. Prima analiză a riscului care trebuie prezentată de Frontex în conformitate cu articolul 6 este transmisă Comisiei în termen de cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

3. Statele membre își desemnează experții în conformitate cu articolul 9, în termen de cel mult trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 17 19

Informarea Parlamentului European și a Consiliului

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la recomandările pe care le-a adoptat, în conformitate cu articolul 13 alineatul (5).

Articolul 18 20

Raportul către Parlamentul European și Consiliu

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind evaluările efectuate în temeiul prezentului regulament. Raportul este făcut public și conține informații privind:

- evaluările efectuate în anul anterior și

- concluziile referitoare la fiecare evaluare și la stadiul acțiunilor corective.

Articolul 19 21

Abrogare

Partea II din Decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de înființare a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Convenției Schengen [SCH/Com-ex (98) 26 def], intitulat „Comitetul de punere în aplicare pentru statele care aplică deja convenția”, se abrogă în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 20 22

Consiliul poate lua decizia de a efectua evaluările Schengen menționate în actele de aderare încheiate după intrarea în vigoare a prezentului regulament, în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 21 23

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene tratatele .

Adoptat la

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] COM (2010) 624 din 16.11.2010.

[2] Modificările sunt evidențiate prin caractere aldine și sunt subliniate .

[3] JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[4] P7_TA(2011)0336.

[5] COM (2011) 248 din 4.5.2011.

[6] JO L 239, 22.9.2000, p. 138.

[7] JO 53, 3.3.2005, p. 1 (punctul 1.7.1).

[8] Documentul Consiliului 17024/09, adoptat de Consiliul European la 10-11 decembrie 2009.

[9] JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[10] Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 (JO L 349, 25.11.2004, p. 1).

[11] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[12] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[13] JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[14] JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[15] JO L 160, 18.6.2011, p. 19.