REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) …/… AL COMISIEI
din 12.1.2018
de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului 1 , în special articolul 9 alineatul (2), articolul 36 alineatul (6), articolul 53 alineatul (1), articolul 57 alineatul (2), articolul 104 și articolul 114,
întrucât:
(1)în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei 2 , organismul de certificare poate utiliza o metodă de eșantionare integrată atunci când efectuează testarea de fond a cheltuielilor. În urma experienței dobândite în aplicarea articolului respectiv în primii doi ani, este oportun să se clarifice ce anume se înțelege printr-o abordare de eșantionare integrată atunci când se urmăresc diferitele obiective de audit, astfel cum se menționează la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)Articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 3 stabilește limita pentru fiecare declarație de cheltuieli a agențiilor de plăți care conține cereri de plată aferente instrumentelor financiare la nivelul maxim de 25 % din suma totală a contribuțiilor din program angajate pentru instrumentul financiar. Articolul 22 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 prevede că în declarația trimestrială trebuie să se precizeze suma cheltuielilor publice eligibile plătite efectiv de către agenția de plăți în fiecare trimestru, în conformitate cu alineatul 2 din articolul menționat. Sumele plătite de agenția de plăți în cadrul instrumentelor financiare ar trebui să fie declarate Comisiei cu respectarea limitei de 25 % și cu condiția ca etapa de punere în aplicare corespunzătoare să fi fost încheiată. Prima declarație adresată Comisiei în limita de 25 % este inițiată de semnarea acordului de finanțare și de plata ulterioară către instrumentul financiar. Tranșele ulterioare urmează să fie declarate Comisiei la atingerea ratei corespunzătoare a plăților, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. În cazul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (denumit în continuare „FEADR”), acest lucru înseamnă că agenția de plăți poate declara numai 25 % din contribuția totală planificată per trimestru. Prin urmare, se pare că normele stabilite la articolul 22 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 nu sunt adecvate pentru modul în care trebuie să fie gestionate instrumentele financiare de către statele membre și Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și este necesar să fie modificate în consecință.
(3)Pentru a reduce sarcina administrativă a statelor membre la recuperarea sumelor datorate, experiența arată că ar trebui să se stabilească un prag pentru nerecuperarea dobânzii.
(4)Articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 prevede că documentele și informațiile contabile utilizate în scopul verificării conturilor trebuie transmise Comisiei atât în format tipărit, cât și în format electronic. În scopul de a reduce sarcina administrativă pentru statele membre și Comisie, a raționaliza analiza documentelor și a atenua riscul de neconcordanță a datelor utilizate, statele membre ar trebui să aibă obligația de a prezenta numai documentele electronice, cu utilizarea semnăturii electronice. Cerința respectivă ar trebui să se reflecte și în textul declarației de gestiune prevăzute în anexa I la regulamentul de punere în aplicare menționat. Pentru a evita orice întârzieri în transmiterea documentelor în cazul unor dificultăți de natură tehnică legate de punerea în aplicare a semnăturii electronice, ar trebui să fie posibil ca, în primul an de aplicare a noii cerințe, să existe posibilitatea de a depune documente semnate transmise în format electronic.
(5)În conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014, forma și conținutul informațiilor contabile menționate la articolul 30 alineatul (1) litera (c) din respectivul regulament de punere în aplicare, precum și modul în care trebuie transmise Comisiei informațiile respective sunt cele prevăzute în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1758 al Comisiei 4 . Experiența arată că este necesar ca forma și conținutul informațiilor contabile să fie modificate în fiecare an, cu sarcina administrativă și riscul de întârzieri aferente. Din motive de simplificare și pentru a permite stabilirea în timp util a specificațiilor tehnice aferente, este necesar, prin urmare, să se permită ca, începând cu exercițiul financiar 2019, modelele și specificațiile tehnice conexe pentru informațiile contabile să fie puse la dispoziție și actualizate de Comisie, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole înainte de începutul fiecărui an financiar. Este, de asemenea, oportun să se stabilească cerințele generale pentru aceste specificații tehnice.
(6)Articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 prevede că, în cazul în care Comisia consideră că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, aceasta comunică constatările sale statului membru în cauză, iar comunicarea respectivă trebuie să programeze o reuniune bilaterală în termen de patru luni de la expirarea termenului acordat pentru un răspuns din partea statului membru. În această perioadă sunt necesare anumite etape administrative, cum ar fi traducerea răspunsului din partea statului membru, analiza Comisiei cu privire la elementele prezentate de statul membru, pregătirea invitației la reuniunea bilaterală în limba națională a statului membru și pregătirea reuniunii. Experiența din ultimii doi ani arată că termenul de patru luni este, în majoritatea cazurilor, insuficient pentru a organiza reuniuni eficiente. Pentru a permite o mai bună pregătire a reuniunii bilaterale, termenul în care ar trebui să aibă loc o reuniune ar trebui să fie prelungit la cinci luni. Această prelungire se va aplica numai anchetelor în cazul cărora comunicarea în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) nu a fost încă trimisă la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament pentru a evita orice întrerupere a anchetelor în curs.
(7)Articolul 34 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 impune Comisiei să comunice statului membru concluziile la care a ajuns în termen de șase luni de la trimiterea procesului-verbal al reuniunii bilaterale. Termenul este precizat numai în relație cu procesul-verbal al reuniunii bilaterale, ceea ce înseamnă că a avut loc o reuniune bilaterală. Respectivul regulament de punere în aplicare nu definește în mod explicit un termen pentru transmiterea comunicării în cazul în care un stat membru a considerat că nu este necesară o reuniune bilaterală. Dispoziția respectivă ar trebui, prin urmare, clarificată în acest sens și ar trebui stabilit un punct de pornire pentru termenul de șase luni atunci când nu a fost necesară o reuniune bilaterală.
(8)Articolul 34 alineatul (9) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 prevede că, în cazuri justificate, perioada menționată la alineatele (3), (4) și (5) de la articolul respectiv poate fi prelungită. Articolul 34 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare menționat prevede o perioadă în care urmează să aibă loc reuniunea bilaterală și se poate întâmpla ca, în cazuri justificate corespunzător, să fie necesar să se prelungească perioada respectivă. Așadar, articolul 34 alineatul (9) din regulamentul de punere în aplicare menționat ar trebui modificat în consecință.
(9)În temeiul articolului 111 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre trebuie să publice informații privind beneficiarii Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și FEADR, inclusiv, printre altele, cuantumul plății primite pentru fiecare măsură finanțată din fondurile respective pe durata exercițiului financiar vizat, precum și natura și descrierea fiecărei măsuri. Articolul 57 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 precizează detaliile care trebuie publicate în legătură cu măsurile respective și face trimitere la anexa XIII la regulament menționat, care cuprinde o listă a măsurilor vizate.
(10)Anexa XIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 ar trebui să fie modificată pentru a lua în considerare faptul că ar trebui să fie incluse printre măsurile enumerate în respectiva anexă și măsurile excepționale necesare pentru a aborda situația de pe piață în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) și cu articolul 221 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 5 . Măsurile excepționale respective sunt considerate măsuri de sprijinire a piețelor agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Prin urmare, este necesar să se modifice punctul 10 din anexa XIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014. În plus, ajutorul pentru sectorul viermilor de mătase menționat la punctul 3 în lista din anexa respectivă nu mai este aplicabil, având în vedere faptul că articolul 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului 6 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 cu efect de la 1 ianuarie 2014 și că toate angajamentele financiare și plățile către beneficiari au luat sfârșit. Trimiterea la ajutoarele pentru sectorul viermilor de mătase ar trebui, așadar, eliminată din lista respectivă.
(11)Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 ar trebui modificat în consecință.