ANEXĂ

Manualul SIRENE și alte dispoziții de aplicare a Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II)

CUPRINS

INTRODUCERE

1.	BIROURILE SIRENE ȘI INFORMAȚII SUPLIMENTARE

1.1.	Biroul SIRENE

1.2.	Manualul SIRENE

1.3.	Apendicele la Manualul SIRENE

1.4.	Catalog cu recomandări privind aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și cele mai bune practici (Sistemul de informații Schengen)

1.5.	Rolul birourilor SIRENE în cooperarea polițienească din cadrul Uniunii Europene

1.5.1.

Transferul datelor către țări terțe

1.6.	Relațiile între birourile SIRENE și Europol

1.7.	Relațiile între birourile SIRENE și Eurojust

1.8.	Relațiile între birourile SIRENE și Interpol

1.8.1.

Prioritatea semnalărilor SIS II față de semnalările Interpol

1.8.2.

Alegerea canalului de comunicare

1.8.3.

Utilizarea și transmiterea semnalărilor Interpol în statele Schengen

1.8.4.

Obținerea unui rezultat pozitiv și ștergerea unei semnalări

1.8.5.

Îmbunătățirea cooperării între birourile SIRENE și BCN Interpol

1.9.

Standarde

1.9.1.

Disponibilitate

1.9.2.

Continuitate

1.9.3.

Confidențialitate

1.9.4.

Accesibilitate

1.10.

Comunicările

1.10.1.

Limba de comunicare

1.10.2.

Schimbul de date între birourile SIRENE

1.10.3.

Rețea, mesaje și căsuțe poștale

1.10.4.

Comunicarea în împrejurări excepționale

1.11.

Carnetul de adrese SIRENE (CAS)

1.12.

Sistemul de gestionare a fluxului de date al birourilor SIRENE

1.13.

Termene limită de răspuns

1.13.1.

Indicarea gradului de urgență în formularele SIRENE, inclusiv raportarea urgentă a unui rezultat pozitiv

1.14.

Regulile privind transliterarea/transcrierea

1.15.

Calitatea datelor

1.16.

Arhivarea

1.17.

Personalul

1.17.1.

Responsabilii birourilor SIRENE

1.17.2.

Persoana de contact SIRENE (SIRCoP)

1.17.3.

Cunoștințe

1.17.4.

Formarea

1.17.5.

Schimburi de personal

2.	PROCEDURI GENERALE

2.1.

Definiții

2.2.	Semnalări multiple [articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) din Decizia SIS II]

2.2.1.

Compatibilitatea semnalărilor

2.2.2.

Ordinea priorității semnalărilor

2.2.3.

Verificarea incompatibilității și introducerea semnalărilor multiple

2.3.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

2.4.	Imposibilitatea respectării procedurilor după obținerea unui rezultat pozitiv (articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II)

2.5.	Procesarea datelor în alt scop decât cel pentru care au fost introduse în SIS II [articolul 46 alineatul (5) din Decizia SIS II]

2.6.	Aplicarea unui indicator de validitate

2.6.1.

Consultarea statelor membre în vederea aplicării unui indicator de validitate

2.6.2.

Cererea de eliminare a indicatorului de validitate

2.7.	Cazul datelor care conțin erori de drept sau de fapt (articolul 34 din Regulamentul SIS II și articolul 49 din Decizia SIS II)

2.8.	Dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolul 41 din Regulamentul SIS II și articolul 58 din Decizia SIS II)

2.8.1.

Cereri de acces la date sau de rectificare a datelor

2.8.2.

Schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre

2.8.3.

Schimbul de informații privind cererile de rectificare sau ștergere a datelor introduse de alte state membre

2.9.	Ștergerea semnalării în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a acesteia

2.10.

Introducerea numelor proprii

2.11.

Diferite categorii de identitate

2.11.1.

Identitate uzurpată (articolul 36 din Regulamentul SIS II și articolul 51 din Decizia SIS II)

2.11.2.

Introducerea unui alias

2.11.3.

Alte informații utilizate pentru stabilirea identității unei persoane

2.12.

Schimbul de informații în cazul semnalărilor între care există conexiuni

2.12.1.

Reguli operaționale

2.13.

SIRPIT (SIRENE PIcture Transfer), formatul și calitatea datelor biometrice în SIS II

2.13.1.

Utilizarea ulterioară a datelor transmise, inclusiv arhivarea

2.13.2.

Procedura SIRPIT

2.13.3.

Cerințe tehnice

2.13.4.

Formatul și calitatea datelor biometrice

2.14.

Tipuri specifice de căutare

2.14.1.

Căutare după criteriul geografic

2.14.2.

Căutare cu participarea unor unități speciale de poliție care efectuează căutări specifice (FAST)

3.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU A FI ARESTATE ÎN VEDEREA PREDĂRII SAU A EXTRĂDĂRII (ARTICOLUL 26 DIN DECIZIA SIS II)

3.1.	Introducerea unei semnalări

3.2.	Semnalări multiple

3.3.	Uzurparea identității

3.4.	Introducerea unui alias

3.5.	Informații suplimentare care trebuie trimise statelor membre

3.5.1.

Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la arestarea preventivă

3.6.	Aplicarea unui indicator de validitate

3.6.1.

Cererea sistematică de aplicare a unui indicator de validitate pentru semnalările referitoare la persoane căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării, în cazul în care nu se aplică dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI

3.7.	Acțiunile întreprinse de biroul SIRENE la primirea unei semnalări în vederea arestării

3.8.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

3.9.	Schimbul de informații suplimentare cu privire la predare sau extrădare

3.10.

Schimbul de informații suplimentare cu privire la tranzitarea unui alt stat membru

3.11.

Ștergerea semnalărilor în cazul predării sau extrădării

4.	SEMNALĂRILE PRIVIND INTERDICȚIA DE INTRARE SAU DE ȘEDERE (ARTICOLUL 24 DIN REGULAMENTUL SIS II)

4.1.	Introducerea unei semnalări

4.2.	Semnalări multiple

4.3.	Identitate uzurpată

4.4.	Introducerea unui alias

4.5.	Schimbul de informații în vederea eliberării permiselor de ședere sau a vizelor

4.5.1.

Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen

4.5.2.

Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul frontierelor Schengen

4.6.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv, al interdicției de intrare sau al expulzării din spațiul Schengen

4.7.	Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

4.8.	Schimbul de informații în cazul în care, în absența unui rezultat pozitiv, un stat membru constată că există o semnalare privind interdicția de intrare pentru un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

4.9.	Ștergerea semnalărilor emise pentru cetățenii UE

5.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANE DISPĂRUTE (ARTICOLUL 32 DIN DECIZIA SIS II)

5.1.	Semnalări multiple

5.2.	Uzurparea identității

5.3.	Introducerea unui alias

5.4.	Aplicarea unui indicator de validitate

5.5.	Furnizarea de detalii descriptive privind minorii dispăruți și alte persoane considerate ca fiind expuse riscurilor

5.6.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

6.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU O PROCEDURĂ JUDICIARĂ (ARTICOLUL 34 DIN DECIZIA SIS II)

6.1.	Semnalări multiple

6.2.	Uzurparea identității

6.3.	Introducerea unui alias

6.4.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

7.	SEMNALĂRILE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CONTROALE DISCRETE ȘI CONTROALE SPECIFICE (ARTICOLUL 36 DIN DECIZIA SIS II)

7.1.	Semnalări multiple

7.2.	Uzurparea identității

7.3.	Introducerea unui alias

7.4.	Informarea altor state membre în cazul emiterii unor semnalări la cererea autorităților responsabile de securitatea națională [articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II]

7.5.	Aplicarea unui indicator de validitate

7.6.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

7.7.	Sistemele de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare (ANPR)

8.	SEMNALĂRI PRIVIND OBIECTE CĂUTATE PENTRU A FI CONFISCATE SAU FOLOSITE CA PROBE (ARTICOLUL 38 DIN DECIZIA SIS II)

8.1.	Semnalări multiple

8.2.	Semnalări privind vehicule

8.2.1.

Verificarea existenței unor semnalări multiple privind un vehicul

8.2.2.

Vehicule cu același NIV

8.3.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

9.	SISTEMELE DE RECUNOAȘTERE AUTOMATĂ A NUMERELOR DE ÎNMATRICULARE (ANPR)

10.	STATISTICI

INTRODUCERE

Spațiul Schengen

La 14 iunie 1985, guvernele Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului și Regatului Țărilor de Jos au semnat la Schengen, o localitate din Luxemburg, un acord care avea drept obiectiv „[…] libera trecere a frontierelor interne de către toți resortisanții statelor membre” și „[…] libera circulație a mărfurilor și a serviciilor”.

Cele cinci state fondatoare au semnat la 19 iunie 1990 Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (1), iar acestora li s-au alăturat ulterior Republica Italiană (la 27 noiembrie 1990), Regatul Spaniei și Republica Portugheză (la 25 iunie 1991), Republica Elenă (la 6 noiembrie 1992), Republica Austria (la 28 aprilie 1995), precum și Regatul Danemarcei, Regatul Suediei și Republica Finlanda (la 19 decembrie 1996).

Prin urmare, de la 26 martie 1995, acquis-ul Schengen este pe deplin aplicabil în Belgia, Germania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Spania și Portugalia (2), de la 31 martie 1998, în Austria și Italia (3), de la 26 martie 2000, în Grecia (4), și, în sfârșit, de la 25 martie 2001, în Norvegia, Islanda, Suedia, Danemarca și Finlanda (5).

Regatul Unit și Irlanda participă doar la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE și, respectiv, Decizia 2002/192/CE.

În cazul Regatului Unit, dispozițiile la care acesta dorește să participe (cu excepția SIS) sunt aplicabile cu începere de la 1 ianuarie 2005 (6).

Acquis-ul Schengen a fost integrat în cadrul juridic al Uniunii Europene prin intermediul protocoalelor anexate la Tratatul de la Amsterdam (7) în 1999. La 12 mai 1999 a fost adoptată o decizie a Consiliului în vederea stabilirii, în conformitate cu prevederile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen.

De la 1 mai 2004, acquis-ul Schengen, astfel cum este integrat în cadrul juridic al Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „Protocolul Schengen”), precum și actele adoptate în temeiul acestuia sau care au legătură cu acesta sunt obligatorii pentru Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Ungaria, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia și Republica Slovacia. Aceste state membre au devenit membre cu drepturi depline ale spațiului Schengen la 21 decembrie 2007.

Cipru a semnat Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, însă beneficiază de o derogare în temeiul Actului său de aderare din 2003.

Republica Bulgaria și România au aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007; de la această dată, acquis-ul Schengen și actele adoptate în temeiul acestuia sau care au legătură cu acesta sunt obligatorii pentru cele două state.

Croația a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 9 decembrie 2011 și va deveni membră a Uniunii la 1 iulie 2013. Până la data menționată, Croația participă la lucrările grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului Uniunii Europene și ale altor comitete cu titlul de observator.

Unele dispoziții ale acquis-ului Schengen se aplică odată cu aderarea la UE a noilor state membre. Alte dispoziții se aplică în statele membre respective doar în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens. În cele din urmă, Consiliul adoptă o decizie de desființare a controalelor la frontiere, după ce s-a verificat îndeplinirea în statul membru respectiv a condițiilor necesare pentru aplicarea tuturor părților din acquis relevante în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în domeniu, după consultarea Parlamentului European.

Și alte țări europene au aderat la spațiul Schengen. Regatul Norvegiei și Republica Islanda au încheiat un acord de cooperare cu statele membre la 18 mai 1999 (8) pentru a se alătura Convenției Schengen.

În 2004, Confederația Elvețiană a semnat un acord cu Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană privind asocierea sa la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), în temeiul căruia a devenit membră a spațiului Schengen la 12 decembrie 2008.

În 2008, Principatul Liechtenstein a semnat Protocolul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), în temeiul căruia a devenit membru al spațiului Schengen la 19 decembrie 2011.

Sistemul de informații Schengen din a doua generație (SIS II)

SIS II, creat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (Regulamentul SIS II) și al Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului (12) (Decizia SIS II) privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (împreună: instrumentele juridice SIS II), este un sistem comun de informații care permite autorităților competente din statele membre să coopereze prin schimbul de informații și reprezintă un instrument esențial pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen, astfel cum sunt integrate în legislația cadru a Uniunii Europene. Atunci când sunt puse în aplicare, aceste instrumente abrogă prevederile de la titlul IV din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen. SIS II înlocuiește Sistemul de informații Schengen din prima generație, care a devenit operațional în 1995 și a fost extins în 2005 și 2007.

Scopul acestuia, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul menționat anterior, este „[…] de a asigura un nivel ridicat de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, inclusiv menținerea siguranței și ordinii publice și garantarea securității pe teritoriul statelor membre, precum și de a aplica prevederile părții a treia titlul IV din Tratatul CE (denumit în continuare «Tratatul CE»), privind circulația persoanelor pe teritoriul acestora, cu ajutorul informațiilor transmise prin intermediul acestui sistem”.

În conformitate cu instrumentele juridice SIS II, prin intermediul unei proceduri de consultare automatizate, SIS II permite următoarelor autorități accesul la semnalările privind persoane și obiecte:

(a)	autoritățile responsabile de controlul la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (13);

(b)	autoritățile responsabile de efectuarea și coordonarea altor controale polițienești și vamale în interiorul țării;

(c)	autoritățile judiciare naționale și autoritățile de coordonare a acestora;

(d)

autoritățile răspunzătoare de eliberarea vizelor, autoritățile centrale care au competența de a examina cererile de viză, autoritățile care au competența de a elibera permise de ședere și de a pune în aplicare legislația cu privire la resortisanții țărilor terțe în cadrul aplicării dreptului Uniunii privind circulația persoanelor;

(e)

autoritățile răspunzătoare de eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor [în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor (14)].

În conformitate cu Decizia SIS II, Europol și Eurojust au, de asemenea, acces la anumite categorii de semnalări.

SIS II este alcătuit din următoarele componente:

1.	un sistem central (SIS II Central) alcătuit din: (a) o funcție de suport tehnic („CS-CIS”) care conține baza de date („baza de date SIS II”); (b) o interfață națională uniformă („NI-SIS”);

2.	un sistem național („N.SIS II”) în fiecare dintre statele membre, care constă în sistemele naționale de date care comunică cu SIS II central. Un N.SIS II poate conține un fișier de date („o copie națională”) care conține o înregistrare completă sau parțială a bazei de date SIS II;

3.	o infrastructură de comunicare între CS-SIS și NI-SIS, care oferă o rețea virtuală criptată destinată SIS II și schimbului de date între birourile SIRENE, definite în cele ce urmează.

1.   BIROURILE SIRENE ȘI INFORMAȚII SUPLIMENTARE

1.1.   Biroul SIRENE

SIS II conține doar informații indispensabile (de exemplu, date privind semnalările) care permit identificarea unei persoane sau a unui obiect și acțiunea necesară care trebuie întreprinsă. În plus, în conformitate cu instrumentele juridice SIS II, statele membre fac schimb de informații suplimentare referitoare la semnalare, care sunt necesare punerii în aplicare a anumitor dispoziții în temeiul instrumentelor juridice SIS II, precum și funcționării corespunzătoare a SIS II, la nivel bilateral sau multilateral.

Această structură, creată pentru a realiza schimbul de informații suplimentare, a fost denumită „SIRENE”, abreviere provenind de la definiția în limba engleză a structurii: Supplementary Information Request at the National Entries („Solicitare de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național”).

Fiecare stat membru înființează un „birou SIRENE” național, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II. Acesta reprezintă unicul punct de contact pentru statele membre, care funcționează non-stop și are menirea de a face schimb de informații suplimentare privind introducerea semnalărilor și de a permite luarea măsurilor adecvate în cazul în care persoanele sau obiectele care fac obiectul unei semnalări în SIS II sunt identificate în urma obținerii unui rezultat pozitiv. Una dintre atribuțiile principale ale birourilor SIRENE (15) este de a garanta că schimbul de informații suplimentare are loc în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE, astfel cum se stipulează la articolul 8 din instrumentele juridice SIS II și în următoarele scopuri:

(a)	pentru a permite statelor membre să se consulte sau să se informeze reciproc la introducerea unei semnalări (de exemplu, la introducerea semnalărilor în vederea arestării);

(b)	în urma obținerii unui rezultat pozitiv, pentru a permite luarea măsurilor adecvate (de exemplu, descoperirea unei semnalări);

(c)	atunci când măsura necesară nu poate fi luată (de exemplu, aplicarea unui indicator de validitate);

(d)	atunci când se analizează calitatea datelor din SIS II (de exemplu, atunci când datele au fost introduse pe căi ilegale sau sunt incorecte), inclusiv validarea semnalărilor la ieșire și verificarea semnalărilor la intrare, dacă legislația națională prevede astfel;

(e)	atunci când se analizează compatibilitatea și prioritatea semnalărilor (de exemplu, atunci când se verifică dacă există semnalări multiple);

(f)	atunci când sunt vizate drepturile posesorilor datelor, în special dreptul de acces la date.

Statele membre sunt încurajate să organizeze în mod structurat toate organismele naționale însărcinate cu cooperarea polițienească internațională, inclusiv birourile SIRENE, pentru a preveni conflictele de competență și dublarea muncii.

1.2.   Manualul SIRENE

Manualul SIRENE este un set de instrucțiuni care descriu în mod detaliat normele și procedurile care reglementează schimbul bilateral sau multilateral de informații suplimentare.

1.3.   Apendicele la Manualul SIRENE

Având în vedere faptul că anumite norme de natură tehnică au un impact direct asupra activității utilizatorilor din statele membre, inclusiv a birourilor SIRENE, este oportun ca acestea să se regăsească în Manualul SIRENE. Prin urmare, apendicele la manual conțin, printre altele, norme privind transliterarea, tabeluri de coduri, formulare pentru transmiterea de informații suplimentare și alte măsuri tehnice de punere în aplicare a prelucrării datelor.

1.4.   Catalog cu recomandări privind aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și cele mai bune practici (Sistemul de informații Schengen)

Catalogul oferă statelor membre recomandări fără caracter de obligativitate juridică și exemple de cele mai bune practici din perspectiva experienței. Acesta reprezintă, de asemenea, un instrument de referință pentru evaluarea punerii în aplicare corecte a instrumentelor juridice SIS II. Prin urmare, catalogul trebuie să fie respectat pe cât de mult posibil.

1.5.   Rolul birourilor SIRENE în cooperarea polițienească din cadrul Uniunii Europene

Schimbul de informații suplimentare nu aduce atingere atribuțiilor încredințate birourilor SIRENE în materie de cooperare polițienească internațională prin legislația națională de punere în aplicare a altor instrumente juridice ale Uniunii Europene.

Birourilor SIRENE le pot fi încredințate atribuții suplimentare, în special prin legislația națională de punere în aplicare a Deciziei-cadru 2006/960/JAI, a articolelor 39 și 46 din Convenția Schengen, în măsura în care acestea nu sunt înlocuite de Decizia-cadru 2006/960/JAI, de articolul 40 sau 41 din Convenția Schengen sau în cazul în care informațiile intră sub incidența asistenței juridice reciproce.

În cazul în care un birou SIRENE primește de la un alt birou SIRENE o cerere care, în conformitate cu legislația națională, nu este de competența sa, acesta o transmite fără întârziere autorității competente și informează biroul SIRENE solicitant despre această acțiune. Dacă este necesar, acesta oferă asistență biroului SIRENE solicitant pentru a facilita comunicarea.

1.5.1.   Transferul datelor către țări terțe

(a)   Date prelucrate în SIS II

În conformitate cu articolul 39 din Regulamentul SIS II și cu articolul 54 din Decizia SIS II, datele prelucrate în SIS II conform dispozițiilor celor două instrumente juridice nu pot fi transferate sau puse la dispoziția unor țări terțe sau a unor organizații internaționale. Articolul 55 din Decizia SIS II prevede o derogare de la această regulă pentru schimbul de date cu Interpolul privind pașapoartele furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate, în conformitate cu dispozițiile articolului respectiv.

(b)   Informații suplimentare

În conformitate cu „principiul proprietății datelor” prevăzut la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și la articolul 49 alineatul (2) din Decizia SIS II, doar statul membru „posesor” al datelor poate transmite informații suplimentare țărilor terțe. În cazul în care o cerere de informații suplimentare privind o anumită semnalare este primită de către biroul SIRENE al unui stat membru altul decât cel care a emis semnalarea, acesta îl informează cu privire la cererea de informații, pentru a permite statului semnalant să adopte o decizie în deplină conformitate cu legislația națională aplicabilă, inclusiv normele privind protecția datelor. Utilizarea Interpolului pentru a comunica cu țările terțe depinde de prevederile sau procedurile naționale.

1.6.   Relațiile între birourile SIRENE și Europol

Europol are dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 36 și 38 din Decizia SIS II. Europol poate solicita informații suplimentare statelor membre în cauză, în conformitate cu dispozițiile Deciziei privind Europol (16). În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu unitatea națională Europol (ENU) este recomandată cu căldură, pentru a garanta că biroul SIRENE va fi informat despre orice schimb de informații suplimentare între Europol și ENU cu privire la semnalările din SIS II. În situațiile excepționale în care comunicarea privind semnalările din SIS II la nivel național se realizează prin ENU, toate părțile implicate, inclusiv biroul SIRENE, trebuie să știe acest lucru, pentru a evita confuziile.

1.7.   Relațiile între birourile SIRENE și Eurojust

Membrii naționali ai Eurojust și asistenții lor au dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 32, 34 și 38 din Decizia SIS II. În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu aceștia se stabilește pentru a garanta un schimb facil de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În special, biroul SIRENE ar trebui să servească drept punct de contact pentru membrii naționali ai Eurojust și pentru asistenții lor pentru obținerea de informații suplimentare referitoare la semnalările introduse în SIS II.

1.8.   Relațiile între birourile SIRENE și Interpol  (17)

Rolul SIS II nu este de a înlocui Interpolul și nici de a reproduce rolul acestuia. Deși sarcinile se pot suprapune, principiile de acțiune și de cooperare între statele membre în cadrul Schengen sunt sensibil diferite față de cele din cadrul Interpol. Prin urmare, este necesar să se stabilească la nivel național reguli de cooperare între birourile SIRENE și BCN (Birourile Centrale Naționale).

Se aplică următoarele principii:

1.8.1.   Prioritatea semnalărilor SIS II față de semnalările Interpol

În cazul unor semnalări emise de statele membre, semnalările SIS II și schimbul de informații în legătură cu semnalările respective au întotdeauna prioritate față de semnalările și schimbul de informații prin intermediul Interpol. Această dispoziție este deosebit de importantă în cazul în care semnalările sunt în conflict.

1.8.2.   Alegerea canalului de comunicare

Este necesar ca principiul priorității semnalărilor Schengen față de cele Interpol emise de statele membre să fie respectat și să se asigure faptul că BCN din statele membre se conformează acestui principiu. Odată creată semnalarea SIS II, birourile SIRENE asigură toate comunicările legate de aceasta, de scopul acesteia și de executarea acțiunii care trebuie întreprinsă. În cazul în care un stat membru dorește să schimbe canalul de comunicare, acesta trebuie să consulte în prealabil celelalte părți. O astfel de schimbare de canal este posibilă numai în cazuri speciale.

1.8.3.   Utilizarea și transmiterea semnalărilor Interpol în statele Schengen

Având în vedere prioritatea semnalărilor SIS II față de cele Interpol, semnalările Interpol vor fi limitate la cazuri excepționale (și anume, pentru semnalări a căror introducere în SIS II nu este prevăzută nici în convenția de aplicare, nici din punct de vedere tehnic sau în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare creării unei semnalări SIS II). În spațiul Schengen se evită semnalările paralele în SIS II și prin intermediul Interpol. Semnalările care sunt transmise prin intermediul canalelor Interpol și care acoperă inclusiv spațiul Schengen sau părți din acesta trebuie să menționeze următorul text: „except for the Schengen States” (cu excepția statelor din spațiul Schengen).

1.8.4.   Obținerea unui rezultat pozitiv și ștergerea unei semnalări

Pentru a asigura rolul de coordonator al verificării calității informațiilor introduse în SIS II pe care îl îndeplinește biroul SIRENE, statele membre se asigură că birourile SIRENE și BCN se informează reciproc în cazul obținerii de rezultate pozitive și al ștergerii semnalărilor.

1.8.5.   Îmbunătățirea cooperării între birourile SIRENE și BCN Interpol

În conformitate cu legislația sa internă, fiecare stat membru adoptă măsurile corespunzătoare pentru a asigura schimbul efectiv de informații la nivel național între birourile SIRENE și BCN.

1.9.   Standarde

Standardele care reglementează cooperarea prin intermediul birourilor SIRENE sunt următoarele:

1.9.1.   Disponibilitate

Fiecare birou SIRENE trebuie să fie deplin operațional 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. De asemenea, biroul va fi disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână pentru analiză tehnică și juridică, asistență și soluții.

1.9.2.   Continuitate

Fiecare birou SIRENE creează o structură internă care să garanteze continuitatea gestionării, a personalului și a infrastructurii tehnice.

1.9.3.   Confidențialitate

În temeiul articolului 11 din instrumentele juridice SIS II, întregul personal SIRENE se supune normelor naționale cu privire la secretul de serviciu sau altor obligații echivalente de confidențialitate. Această obligație se aplică, de asemenea, după ce membrii personalului părăsesc funcția sau locul de muncă.

1.9.4.   Accesibilitate

Pentru a-și îndeplini obligația de a furniza informații suplimentare, este necesar ca personalul SIRENE să aibă acces direct sau indirect la toate informațiile naționale relevante și la consiliere specializată.

1.10.   Comunicările

1.10.1.   Limba de comunicare

Pentru o maximă eficiență a comunicării bilaterale între membrii personalului SIRENE, este necesară utilizarea unei limbi cunoscute de ambele părți.

1.10.2.   Schimbul de date între birourile SIRENE

Specificațiile tehnice privind schimbul de informații între birourile SIRENE sunt prezentate în documentul „Schimbul de date între birourile SIRENE (DEBS)”. Aceste instrucțiuni trebuie să fie respectate.

1.10.3.   Rețea, mesaje și căsuțe poștale

Birourile SIRENE utilizează o rețea virtuală criptată destinată exclusiv datelor din SIS II și schimbului de informații suplimentare între birourile SIRENE, astfel cum se stipulează la articolul 4 alineatul (1) litera (c) și la articolul 8 alineatul (1) din instrumentele juridice SIS II. Numai în cazul în care acest canal nu este disponibil poate fi utilizat un alt mijloc de comunicare, adecvat și securizat în mod corespunzător. Posibilitatea de a alege canalul de comunicare înseamnă că acesta va fi stabilit, de la caz la caz, în funcție de posibilitățile tehnice și de cerințele privind securitatea și calitatea pe care trebuie să le respecte comunicarea.

Se pot distinge două categorii de mesaje: textele libere și formularele standard. Apendicele 3 descrie formularele transmise către și de către birourile SIRENE și oferă orientări privind conținutul rubricilor, precum și privind caracterul obligatoriu al acestora.

Există cinci căsuțe poștale diferite în rețea pentru mesajele cu text liber, formularele SIRENE și datele SIRPIT.

Căsuță poștală	Adresă	Scop
Operațională	oper@xx.sirenemail2.eu	Utilizată pentru trimiterea și primirea formularelor și a fișierelor atașate de către birourile SIRENE
Tehnică	tech@xx.sirenemail2.eu	Utilizată pentru schimbul de e-mail-uri între membrii personalului tehnic al birourilor SIRENE
Responsabilul SIRENE	director@xx.sirenemail2.eu	Utilizată pentru schimbul de e-mail-uri între responsabilii birourilor SIRENE
E-mail	message@xx.sirenemail2.eu	Utilizată pentru schimbul de mesaje cu text liber între birourile SIRENE
SIRPIT	sirpit@xx.sirenemail2.eu	Utilizată pentru schimbul de date SIRPIT între birourile SIRENE

Există un al doilea domeniu folosit în scop de testare (18) (testxx.sirenemail2.eu), în care oricare dintre căsuțele poștale din tabelul de mai sus poate fi reprodusă în scopul efectuării de teste, fără a afecta schimbul real de mesaje și fluxul de lucru.

Se aplică regulile detaliate privind căsuțele poștale SIRENE și transmiterea formularelor SIRENE, prezentate în DEBS.

Sistemul de gestionare a fluxului de date SIRENE (a se vedea punctul 1.12) monitorizează căsuța poștală operațională, de e-mail și SIRPIT („oper”, „message” și „sirpit”) pentru a detecta formularele primite, e-mail-urile și amprentele digitale conexe. Mesajele urgente sunt trimise numai către căsuța poștală operațională.

1.10.4.   Comunicarea în împrejurări excepționale

În cazul în care canalele de comunicare obișnuite nu sunt disponibile și este necesară, de exemplu, trimiterea formularelor standard prin fax, se aplică procedura descrisă în DEBS.

1.11.   Carnetul de adrese SIRENE (CAS)

Datele de contact ale birourilor SIRENE și informațiile relevante pentru comunicarea și cooperarea între acestea sunt colectate și furnizate prin intermediul carnetului de adrese SIRENE (CAS). Actualizarea CAS intră în atribuțiile Comisiei, aceasta realizându-se de cel puțin două ori pe an. Fiecare birou SIRENE se asigură că:

(a)	informațiile incluse în CAS nu sunt divulgate unor părți terțe;

(b)	personalul SIRENE cunoaște și utilizează CAS;

(c)	orice actualizare a informațiilor din CAS este notificată Comisiei fără întârziere.

1.12.   Sistemul de gestionare a fluxului de date al birourilor SIRENE

Activitatea birourilor SIRENE poate fi gestionată în modul cel mai eficient printr-un sistem de gestionare computerizat (sistem de gestionare a fluxului de date), existent în fiecare birou SIRENE, care permite un grad înalt de automatizare în cadrul gestionării volumului de lucru zilnic.

Biroul SIRENE poate fi echipat cu un computer și un sistem de baze de date de rezervă, instalate într-un spațiu secundar, pentru cazurile de urgență majoră la biroul SIRENE. De asemenea, acesta ar trebui să aibă energie electrică de rezervă și mijloace de comunicare suficiente.

Birourile SIRENE trebuie să dispună de asistență IT corespunzătoare pentru a asigura un grad înalt de disponibilitate al activității SIRENE.

1.13.   Termene limită de răspuns

Biroul SIRENE răspunde în cel mai scurt timp posibil tuturor solicitărilor de informații formulate de celelalte state membre, cu privire la semnalările și procedurile adoptate în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În orice caz, se acordă un răspuns în termen de douăsprezece ore. (A se vedea, de asemenea, punctul 1.13.1 privind indicarea gradului de urgență în formularele SIRENE.)

Ordinea priorităților în programul de muncă zilnic este determinată în funcție de categoria semnalării și de importanța cazului.

1.13.1.   Indicarea gradului de urgență în formularele SIRENE, inclusiv raportarea urgentă a unui rezultat pozitiv

Formularele SIRENE care trebuie prelucrate în mod prioritar de către biroul SIRENE destinatar pot fi marcate cu indicația „URGENT” în câmpul 311 („Notă importantă”), urmată de motivul urgenței. De asemenea, se poate folosi comunicarea sau notificarea telefonică atunci când este necesar un răspuns urgent.

În cazul în care circumstanțele obținerii unui rezultat pozitiv privind o semnalare impun acest lucru, de exemplu într-o situație de reală urgență sau de importanță extremă, biroul SIRENE al statului membru care a descoperit semnalarea trebuie să informeze telefonic în acest sens, după caz, biroul SIRENE al statului membru semnalant, după trimiterea formularului G.

1.14.   Regulile privind transliterarea/transcrierea

Definițiile și regulile privind transliterarea și transcrierea sunt prezentate în apendicele 1. Acestea trebuie să fie respectate în cadrul comunicării între birourile SIRENE (a se vedea, de asemenea, punctul 2.10 privind introducerea numelor proprii).

1.15.   Calitatea datelor

În temeiul articolului 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II, birourile SIRENE coordonează verificarea calității informațiilor introduse în SIS II. Birourile SIRENE ar trebui să dispună de competența necesară la nivel național pentru a îndeplini această funcție. Prin urmare, este necesar să se stabilească un control național adecvat al calității datelor, inclusiv verificarea raportului semnalări/rezultate pozitive și a conținutului datelor.

Pentru a permite fiecărui birou SIRENE să își îndeplinească rolul de coordonator al verificării calității datelor, acesta trebuie să dispună de asistența informatică necesară și de drepturile corespunzătoare în cadrul sistemelor.

Ar trebui să se stabilească standarde naționale pentru formarea utilizatorilor în ceea ce privește principiile și practicile referitoare la calitatea datelor, în cooperare cu biroul național SIRENE. Statele membre pot cere ca personalul birourilor SIRENE să participe la formarea tuturor autorităților care introduc semnalări, punând accentul pe calitatea datelor și pe creșterea gradului de utilizare a SIS II.

1.16.   Arhivarea

(a)	Fiecare stat membru stabilește condițiile de păstrare a informațiilor.

(b)	Biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea are obligația de a păstra și de a pune la dispoziția celorlalte state membre toate informațiile privind propriile semnalări, inclusiv o trimitere la decizia care a dus la emiterea semnalării.

(c)	Este necesar ca arhivele fiecărui birou SIRENE să permită un acces rapid la informațiile relevante pentru a respecta termenele foarte scurte de transmitere a informațiilor.

(d)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din instrumentele juridice SIS II, datele cu caracter personal păstrate în dosare de către biroul SIRENE ca urmare a unui schimb de informații sunt păstrate numai pentru perioada necesară realizării obiectivelor pentru care au fost furnizate. De regulă, informațiile se șterg imediat după ce semnalarea în cauză a fost ștearsă din SIS II și, în orice caz, cel mult la un an după aceasta. Totuși, datele referitoare la o semnalare specifică emisă de un stat membru sau la o semnalare în raport cu care s-a întreprins o acțiune pe teritoriul său pot fi păstrate o perioadă mai îndelungată, în conformitate cu legislația națională.

(e)

Informațiile suplimentare trimise de alte state membre se păstrează în conformitate cu legislația internă în domeniul protecției datelor din statul membru destinatar. Se aplică, de asemenea, dispozițiile articolului 12 din instrumentele juridice SIS II, din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (19) și din Convenția 108 a Consiliului Europei (20).

(f)	Informațiile privind cazurile de uzurpare a identității se elimină după ștergerea semnalării căreia îi corespund.

(g)	Este necesar ca accesul la arhive să fie înregistrat, controlat și limitat la personalul desemnat.

1.17.   Personalul

Un personal cu un nivel superior de experiență este capabil să lucreze din proprie inițiativă și se poate ocupa în mod eficient de cazuri. Prin urmare, este de dorit o fluctuație redusă a personalului, ceea ce necesită susținerea necondiționată din partea conducerii pentru crearea unui mediu de lucru descentralizat. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru a evita pierderea calificării și expertizei cauzată de fluctuația personalului.

1.17.1.   Responsabilii birourilor SIRENE

Responsabilii birourilor SIRENE ar trebui să se întrunească de cel puțin două ori pe an pentru a evalua calitatea cooperării între serviciile acestora, pentru a discuta despre măsurile tehnice sau organizatorice care se impun în cazul unor dificultăți și pentru a clarifica, după caz, procedurile. Întrunirile responsabililor birourilor SIRENE sunt organizate de către statul membru care deține președinția Consiliului Uniunii Europene.

1.17.2.   Persoana de contact SIRENE (SIRCoP)

În cazul în care procedurile standard sunt insuficiente, persoana de contact SIRENE (SIRCoP) se poate ocupa de dosarele a căror evoluție este complexă, problematică sau sensibilă și care presupun un grad înalt de siguranță a datelor și/sau un contact mai îndelungat cu un alt birou SIRENE pentru soluționarea situației. SIRCoP nu se ocupă de cazurile urgente, acestea intrând, de regulă, în atribuțiile serviciilor de bază disponibile 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.

SIRCoP poate să elaboreze propuneri pentru a spori calitatea și poate prezenta opțiuni pentru soluționarea acestor situații pe termen lung.

De regulă, SIRCoP pot fi contactate de o altă SIRCoP numai în timpul programului de lucru.

1.17.3.   Cunoștințe

Este necesar ca personalul birourilor SIRENE să aibă competențe lingvistice care să acopere un maximum de limbi, iar personalul de serviciu trebuie să fie capabil să comunice cu toate birourile SIRENE.

Acesta trebuie să aibă cunoștințele necesare în următoarele domenii:

—	aspecte juridice naționale, europene și internaționale;

—	autorități naționale de aplicare a legii; și

—	sisteme judiciare și de gestionare a imigrației la nivel național și european.

Este necesar ca personalul să dispună de autoritatea necesară pentru a se ocupa în mod independent de orice caz nou.

Este necesar ca operatorii care sunt de serviciu în afara orelor de program să dispună de aceleași competențe, cunoștințe și autoritate și să aibă posibilitatea de a se adresa unor experți care asigură permanența.

În cadrul biroului SIRENE sunt necesare cunoștințe în domeniul juridic care să permită soluționarea atât a cazurilor normale, cât și a celor excepționale. În funcție de caz, acestea pot fi furnizate de oricare membru al personalului care are pregătirea juridică necesară sau de experți ai autorităților judiciare.

1.17.4.   Formarea

La nivel național

La nivel național, o formare profesională suficientă va garanta că personalul îndeplinește cerințele stabilite în prezentul manual. Înainte de a primi autorizația de a prelucra datele stocate în SIS II, personalul trebuie să urmeze, în special, o formare profesională corespunzătoare privind normele în domeniul securității și protecției datelor și să fie informat cu privire la infracțiunile și sancțiunile penale în materie.

La nivel european

Cel puțin o dată pe an vor fi organizate cursuri comune de formare profesională pentru a consolida cooperarea dintre birourile SIRENE, personalul putând astfel să întâlnească colegi din celelalte birouri SIRENE, să facă schimb de informații cu privire la metodele de lucru naționale și să constituie un corpus de cunoștințe omogen și echivalent. De asemenea, cursurile vor permite personalului să devină conștient de importanța muncii pe care o desfășoară și de necesitatea solidarității reciproce în vederea asigurării securității comune a statelor membre.

Formarea trebuie să fie organizată în conformitate cu Manualul formatorilor SIRENE.

Articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21) stipulează că Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție („agenția”) este însărcinată cu formarea privind utilizarea tehnică a SIS II, în special a personalului SIRENE.

1.17.5.   Schimburi de personal

Pe cât posibil, birourile SIRENE vor lua în considerare, de asemenea, organizarea unor schimburi de personal cu alte birouri SIRENE, cel puțin o dată pe an. Schimburile au ca scop aprofundarea cunoașterii metodelor de lucru de către personal, prezentarea structurii organizatorice a altor birouri SIRENE și stabilirea unor contacte personale cu colegi din alte state membre.

2.   PROCEDURI GENERALE

Procedurile descrise mai jos se aplică tuturor categoriilor de semnalări. Procedurile specifice fiecărei categorii de semnalări sunt descrise în secțiunile corespunzătoare ale acestui manual.

2.1.   Definiții

„Stat membru semnalant”: statul membru care a introdus semnalarea în SIS II.

„Stat membru executant”: statul membru care întreprinde acțiunile necesare ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv.

„Biroul SIRENE furnizor”: biroul SIRENE al unui stat membru care deține amprente sau fotografii ale persoanei vizate de semnalarea introdusă de un alt stat membru (procedura SIRPIT – a se vedea punctul 2.13).

„Rezultat pozitiv”: în SIS II, se obține un rezultat pozitiv atunci când:

„Indicator de validitate”: suspendarea validității la nivel național, care poate fi adăugată semnalărilor în vederea arestării, semnalărilor privind persoane dispărute și semnalărilor în vederea efectuării de controale, în cazul în care un stat membru consideră că punerea în aplicare a unei semnalări este incompatibilă cu legislația sa internă, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale fundamentale. În cazul în care semnalării i s-a aplicat un indicator de validitate, acțiunea care trebuie întreprinsă în baza semnalării nu va fi pusă în practică pe teritoriul statului membru respectiv.

2.2.   Semnalări multiple [articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) din Decizia SIS II]

Un stat membru poate introduce în SIS II o singură semnalare vizând aceeași persoană sau același obiect.

Prin urmare, de fiecare dată când este posibil și necesar, semnalările ulterioare privind aceeași persoană sau același obiect își păstrează valabilitatea la nivel național pentru a putea fi introduse după expirarea sau ștergerea primei semnalări.

Pot fi introduse mai multe semnalări având același obiect de către state membre diferite. Este esențial ca această situație să nu conducă la confuzii în rândul utilizatorilor și ca aceștia din urmă să cunoască în mod clar măsurile care trebuie luate în momentul introducerii unei semnalări și procedura care trebuie urmată în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. Prin urmare, vor fi stabilite proceduri pentru depistarea semnalărilor multiple, precum și ordinea de prioritate pentru introducerea semnalărilor în SIS II.

Aceasta necesită:

—	efectuarea de verificări anterioare introducerii unei semnalări, pentru a depista dacă persoana respectivă nu există deja în SIS II;

—	consultarea celorlalte state membre, în cazul în care introducerea unei semnalări duce la semnalări multiple incompatibile.

2.2.1.   Compatibilitatea semnalărilor

Mai multe state membre pot introduce o semnalare privind aceeași persoană sau același obiect, dacă semnalările sunt compatibile.

Tabelul compatibilității semnalărilor privind persoane

Ordinea importanței	Semnalări în vederea arestării	Semnalări privind interdicția de intrare	Semnalări privind persoane dispărute (protecție)	Semnalări privind controale specifice	Semnalări privind controale discrete	Semnalări privind persoane dispărute (locul de ședere)	Semnalări privind o procedură judiciară
Semnalări în vederea arestării	da	da	da	nu	nu	da	da
Semnalări privind interdicția de intrare	da	da	nu	nu	nu	nu	nu
Semnalări privind persoane dispărute (protecție)	da	nu	da	nu	nu	da	da
Semnalări privind controale specifice	nu	nu	nu	da	nu	nu	nu
Semnalări privind controale discrete	nu	nu	nu	nu	da	nu	nu
Semnalări privind persoane dispărute (locul de ședere) (whereabouts)	da	nu	da	nu	nu	da	da
Semnalări privind o procedură judiciară	da	nu	da	nu	nu	da	da

Tabelul compatibilității semnalărilor privind obiecte

Ordinea importanței	Semnalări privind utilizarea ca probă	Semnalări privind confiscarea	Semnalări privind controale specifice	Semnalări privind controale discrete
Semnalări privind utilizarea ca probă	da	da	nu	nu
Semnalări privind confiscarea	da	da	nu	nu
Semnalări privind controale specifice	nu	nu	da	nu
Semnalări privind controale discrete	nu	nu	nu	da

2.2.2.   Ordinea priorității semnalărilor

În cazul semnalărilor incompatibile, ordinea priorității semnalărilor privind persoane este următoarea:

—	arestarea în vederea predării sau extrădării (articolul 26 din Decizia SIS II);

—	interdicția de intrare sau ședere pe teritoriul Schengen (articolul 24 din Regulamentul SIS II);

—	plasarea sub protecție (articolul 32 din Decizia SIS II);

—	controale specifice (articolul 36 din Decizia SIS II);

—	controale discrete (articolul 36 din Decizia SIS II);

—	comunicarea locului de ședere (articolele 32 și 34 din decizie).

Ordinea priorității semnalărilor privind obiecte este următoarea:

—	folosirea ca probă (articolul 38 din decizie);

—	confiscare (articolul 38 din decizie);

—	control specific (articolul 36 din decizie);

—	control discret (articolul 36 din decizie).

În cazul în care anumite interese naționale esențiale impun acest lucru, se pot face derogări de la ordinea priorității indicată anterior, după o consultare între statele membre.

2.2.3.   Verificarea incompatibilității și introducerea semnalărilor multiple

Pentru a evita semnalările multiple incompatibile, este important să se facă o distincție clară între persoanele și obiectele care au caracteristici similare. Prin urmare, consultarea și cooperarea între birourile SIRENE este esențială și fiecare stat membru trebuie să stabilească proceduri tehnice adecvate pentru depistarea unor astfel de cazuri înainte de introducerea semnalării.

Biroul SIRENE trebuie să se asigure că există o singură semnalare în SIS II, în conformitate cu procedura națională, în cazul în care o cerere de introducere a unei semnalări intră în conflict cu o semnalare introdusă de același stat membru.

Pentru a verifica dacă există semnalări multiple vizând aceeași persoană sau același obiect, se aplică următoarea procedură:

(a)

se compară criteriile de identitate obligatorii pentru a verifica existența semnalărilor multiple: (i) pentru o persoană: — numele; — prenumele; — data nașterii; — sexul; (ii) pentru un vehicul: — numărul de identificare a vehiculului (NIV); — numărul de înmatriculare și țara de înmatriculare; — marca; — tipul; (iii) pentru o aeronavă: — categoria aeronavei; — numărul de înmatriculare ICAO; (iv) pentru o ambarcațiune: — categoria ambarcațiunii; — numărul de corpuri; — numărul de identificare extern al ambarcațiunii (nu este obligatoriu, însă poate fi utilizat); (v) pentru un container: — numărul BIC (22);

(b)	în cazul introducerii unei noi semnalări privind un vehicul sau un alt obiect cu număr de identificare sau număr de înmatriculare, a se vedea procedurile de la punctul 8.2.1;

(c)	în cazul altor obiecte, cele mai potrivite câmpuri pentru a verifica existența semnalărilor multiple sunt câmpurile obligatorii, toate acestea fiind utilizate pentru a permite sistemului să efectueze o comparație automată.

Procedurile descrise la punctul 8.2.1 (verificarea existenței unor semnalări multiple pentru un vehicul) se utilizează pentru a face distincția între alte categorii de obiecte în SIS II atunci când se constată că două obiecte similare au același număr de serie.

În cazul în care, în urma verificării, se constată că este vorba de două persoane sau obiecte diferite, biroul SIRENE validează cererea de introducere a unei noi semnalări (23).

În cazul în care, în urma verificării existenței unor semnalări multiple, se constată că datele sunt identice și se referă la aceeași persoană sau la același obiect, biroul SIRENE al statului membru care dorește să introducă o nouă semnalare trebuie să consulte biroul SIRENE al statului membru semnalant, dacă semnalările sunt incompatibile.

Pentru a verifica compatibilitatea semnalărilor, se aplică următoarea procedură:

(a)	înainte de introducerea unei semnalări, este obligatoriu să se efectueze o verificare menită să garanteze că nu există semnalări incompatibile;

(b)	dacă există o altă semnalare compatibilă, nu este necesar ca birourile SIRENE să se consulte. Totuși, în cazul în care este necesar să se clarifice dacă semnalarea se referă la aceeași persoană, biroul SIRENE consultă biroul SIRENE al statului membru semnalant prin intermediul formularului L;

(c)	dacă semnalările sunt incompatibile, birourile SIRENE se consultă reciproc prin intermediul formularului E, pentru ca, în final, să se introducă o singură semnalare;

(d)	semnalările în vederea arestării se introduc imediat, fără a se aștepta rezultatul unei consultări cu celelalte state membre;

(e)	în cazul în care, în urma consultărilor, o semnalare incompatibilă cu semnalări existente devine prioritară, în momentul introducerii sale celelalte semnalări sunt șterse de către statele membre care le-au emis. Statele membre soluționează orice divergențe prin intermediul birourilor SIRENE;

(f)	statele membre care nu au putut introduce o semnalare se pot înscrie pentru a fi informate de către CS-SIS cu privire la ștergerea semnalării;

(g)	biroul SIRENE din statul membru care nu a putut introduce semnalarea poate solicita ca biroul SIRENE din statul membru care a introdus semnalarea să îl informeze în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la aceasta.

2.3.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

În cazul în care, după obținerea unui rezultat pozitiv, utilizatorul necesită informații suplimentare, biroul SIRENE contactează fără întârziere biroul SIRENE din statul semnalant și solicită informațiile necesare. Atunci când este cazul, birourile SIRENE acționează ca intermediari între autoritățile naționale, obțin și transmit informațiile suplimentare relevante pentru semnalarea respectivă.

Cu excepția unor dispoziții contrare, statul membru semnalant este informat cu privire la rezultatul pozitiv și la consecințele acestuia (a se vedea, de asemenea, punctul 1.13.1 privind indicarea gradului de urgență).

Se aplică următoarea procedură:

(a)	fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 2.4 din prezentul manual, un rezultat pozitiv privind o persoană sau un obiect care face obiectul unei semnalări se comunică, în principiu, biroului SIRENE din statul membru semnalant prin intermediul formularului G;

(b)

atunci când statului membru semnalant i se comunică obținerea unui rezultat pozitiv, articolul aplicabil din instrumentele juridice SIS II se menționează la rubrica 090 din formularul G, inclusiv informațiile suplimentare, dacă este cazul (de exemplu, „MINOR”). Formularul G furnizează cât mai multe informații posibil cu privire la rezultatul pozitiv, inclusiv cu privire la acțiunile întreprinse, la rubrica 088. Se pot solicita informații suplimentare de la statului membru semnalant la rubrica 089;

(c)	în cazul în care biroul SIRENE din statul membru executant intenționează să furnizeze informații suplimentare după trimiterea unui formular G, acesta va folosi un formular M;

(d)	după caz, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică orice informații relevante și specifice și menționează măsurile speciale pe care biroul SIRENE din statul membru executant trebuie să le întreprindă.

Pentru procedura de raportare a rezultatelor pozitive obținute prin sistemele de recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare (Automatic Number Plate Recognition – ANPR), a se consulta punctul 9.

2.4.   Imposibilitatea respectării procedurilor după obținerea unui rezultat pozitiv (articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II)

În conformitate cu articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II, se aplică următoarea procedură:

(a)	statul membru care se află în imposibilitatea de a urma procedura informează imediat statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, despre imposibilitatea de a întreprinde acțiunea solicitată și precizează motivele în rubrica 083 din formularul H;

(b)	statele membre în cauză se pot pune de acord asupra acțiunii care trebuie întreprinsă, în conformitate cu legislația lor internă și cu dispozițiile instrumentelor juridice SIS II.

2.5.   Procesarea datelor în alt scop decât cel pentru care au fost introduse în SIS II [articolul 46 alineatul (5) din Decizia SIS II]

Datele conținute în SIS II pot fi procesate numai în scopurile stabilite pentru fiecare categorie de semnalări.

Cu toate acestea, dacă s-a obținut o autorizație prealabilă din partea statului membru semnalant, datele pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, în vederea prevenirii unei amenințări grave, iminente la adresa ordinii și securității publice, din motive serioase de securitate națională sau în scopul prevenirii unei infracțiuni grave.

Dacă un stat membru dorește să proceseze datele din SIS II în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, schimbul de informații se desfășoară în conformitate cu următoarele reguli:

(a)	prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru care intenționează să utilizeze datele în alt scop expune statului membru semnalant motivele pentru care dorește să facă acest lucru, utilizând un formular I;

(b)	statul membru semnalant examinează cât se poate de repede posibilitatea de a da curs solicitării și informează celălalt stat membru cu privire la decizia sa, prin intermediul biroului său SIRENE;

(c)	dacă este cazul, statul membru semnalant poate acorda autorizația, sub rezerva anumitor condiții privind utilizarea datelor.

După ce statul membru semnalant și-a dat acordul, celălalt stat membru utilizează datele numai în scopul pentru care a solicitat și a obținut autorizația. Acesta ia în considerare toate condițiile impuse de către statul membru semnalant.

2.6.   Aplicarea unui indicator de validitate

(a)

Articolul 24 din Decizia SIS II prevede următoarele situații în care un stat membru poate solicita aplicarea unui indicator de validitate: (i) în cazul în care un stat membru consideră că faptul de a da curs unei semnalări introduse în conformitate cu articolul 26, 32 sau 36 din Decizia SIS II este incompatibil cu legislația sa internă, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale vitale, statul membru respectiv poate solicita ulterior aplicarea unui indicator de validitate, pentru ca acțiunea care trebuie întreprinsă în temeiul semnalării să nu fie efectuată pe teritoriul său. Indicatorul de validitate este adăugat de biroul SIRENE al statului membru semnalant; (ii) pentru a permite unui stat membru să solicite adăugarea unui indicator de validitate la o alertă emisă în conformitate cu articolul 26, toate statele membre sunt notificate în mod automat cu privire la introducerea unei noi semnalări din categoria respectivă, prin schimb de informații suplimentare; (iii) în cazul în care, în anumite situații deosebit de urgente și grave, statul membru care a emis o semnalare solicită executarea acțiunii, statul membru executant examinează dacă este posibil să permită retragerea indicatorului de validitate adăugat la solicitarea sa urgentă. Dacă statul membru executant poate face acest lucru, acesta va lua măsurile necesare pentru a asigura că acțiunea care trebuie întreprinsă poate fi efectuată fără întârziere.

(b)	Există o procedură alternativă numai pentru semnalările în vederea arestării (a se vedea punctul 3.6).

(c)	Dacă se aplică un indicator de validitate semnalărilor privind persoane dispărute și semnalărilor privind efectuarea de controale discrete sau specifice, semnalarea nu apare pe ecran atunci când utilizatorul consultă sistemul.

2.6.1.   Consultarea statelor membre în vederea aplicării unui indicator de validitate

Se adaugă un indicator de validitate numai la cererea sau cu acordul unui alt stat membru.

Se aplică următoarea procedură:

(a)

în cazul în care un stat membru dorește să aplice un indicator de validitate, acesta face o cerere către statul membru semnalant, cu ajutorul unui formular F, precizând motivele. În acest sens, se utilizează rubrica 071, iar în rubrica 080 se prezintă motivele pentru aplicarea indicatorului de validitate. Pentru alte informații suplimentare privind semnalarea se utilizează rubrica 083;

(b)	statul membru semnalant aplică imediat indicatorul de validitate solicitat;

(c)

la încheierea schimbului de informații, în funcție de informațiile furnizate în cadrul procesului de consultare de către statul membru care solicită aplicarea indicatorului de validitate, semnalarea va trebui eventual modificată ori ștearsă sau cererea poate fi retrasă, semnalarea rămânând neschimbată.

2.6.2.   Cererea de eliminare a indicatorului de validitate

Statele membre solicită eliminarea indicatorului de validitate solicitat anterior de îndată ce motivul aflat la baza aplicării acestuia nu mai este valabil. Aceasta se întâmplă, în special, dacă legislația națională s-a schimbat sau dacă schimbul de informații suplimentare cu privire la caz arată că circumstanțele menționate la articolul 24 alineatul (1) sau la articolul 25 din Decizia SIS II nu mai există.

Se aplică următoarea procedură:

(a)

biroul SIRENE care a solicitat anterior aplicarea indicatorului de validitate solicită biroului SIRENE din statul membru semnalant eliminarea acestuia, prin intermediul unui formular F. Rubrica 075 este utilizată în acest sens (24). Pentru mai multe informații cu privire la legislația națională se utilizează rubrica 080 și, dacă este cazul, pentru informații suplimentare care explică motivul eliminării indicatorului de validitate și pentru alte informații suplimentare cu privire la semnalare se utilizează rubrica 083;

(b)	biroul SIRENE al statului membru semnalant elimină imediat indicatorul de validitate.

2.7.   Cazul datelor care conțin erori de drept sau de fapt (articolul 34 din Regulamentul SIS II și articolul 49 din Decizia SIS II)

În cazul descoperirii unor date incorecte sau stocate ilegal în SIS II, schimbul de informații suplimentare se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și la articolul 49 alineatul (2) din Decizia SIS II, unde se stipulează că doar statul membru care a emis semnalarea este autorizat să modifice, să suplimenteze, să corecteze, să actualizeze sau să șteargă datele.

Statul membru care a constatat că datele conțin o eroare sau că au fost stocate ilegal informează statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, în cel mai scurt timp și nu mai târziu de 10 zile calendaristice de la data la care a identificat elementele respective. Schimbul de informații se desfășoară utilizând un formular J.

(a)	În urma consultărilor, statul membru semnalant poate fi nevoit să șteargă sau să corecteze datele, în conformitate cu procedurile sale naționale referitoare la corectarea informației respective.

(b)

În cazul în care nu se ajunge la un acord în termen de două luni, biroul SIRENE al statului membru care a descoperit eroarea sau stocarea ilegală a datelor sesizează autoritatea competentă din țara sa pentru a prezenta situația Autorității Europene pentru Protecția Datelor, care acționează ca mediator, de comun acord cu autoritățile naționale de supraveghere interesate.

2.8.   Dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolul 41 din Regulamentul SIS II și articolul 58 din Decizia SIS II)

2.8.1.   Cereri de acces la date sau de rectificare a datelor

Fără să aducă atingere legislației interne, în cazul în care este necesar ca autoritățile naționale să fie informate cu privire la o cerere de acces la date sau de rectificare a datelor, schimbul de informații se desfășoară după următoarele reguli:

(a)

fiecare birou SIRENE aplică legislația sa internă privind dreptul de acces la datele personale. După caz și în conformitate cu legislația aplicabilă, birourile SIRENE fie transmit autorităților naționale competente cererile pe care le primesc privind accesul la date sau rectificarea datelor, fie iau o decizie cu privire la cererile respective în limita competențelor pe care le dețin;

(b)	la solicitarea autorităților naționale competente, birourile SIRENE din statele membre respective transmit, în conformitate cu legislația lor internă, informații privind exercitarea dreptului de acces la date.

2.8.2.   Schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre

Informațiile privind cererile de acces la semnalările introduse în SIS II de către un alt stat membru se comunică prin intermediul birourilor naționale SIRENE, utilizând un formular K.

Se aplică următoarea procedură:

(a)	cererea de acces este transmisă biroului SIRENE al statului membru semnalant în cel mai scurt timp posibil, astfel încât acesta să se poată pronunța;

(b)	biroul SIRENE al statului membru semnalant informează biroul SIRENE al statului membru care a primit cererea cu privire la poziția sa;

(c)	răspunsul biroului SIRENE al statului membru semnalant trebuie să țină seama de eventualele termene limită pentru procesarea cererii, care au fost stabilite de către biroul SIRENE al statului membru care a primit cererea de acces;

(d)	biroul SIRENE al statului membru care primește din partea unei persoane o cerere de acces, de corectare sau de ștergere ia toate măsurile necesare pentru a asigura furnizarea unui răspuns în timp util.

În cazul în care biroul SIRENE al statului membru semnalant transmite poziția sa biroului SIRENE din statul membru care a primit cererea de acces, biroul SIRENE, în conformitate cu legislația internă și în limitele domeniului său de competență, fie se pronunță asupra cererii, fie se asigură că poziția sa este comunicată în cel mai scurt timp posibil autorității care are competența de a se pronunța asupra cererii.

2.8.3.   Schimbul de informații privind cererile de rectificare sau ștergere a datelor introduse de alte state membre

În cazul în care o persoană solicită ca datele sale să fie rectificate sau șterse, operațiunea poate fi efectuată doar de statul membru semnalant. Dacă persoana se adresează unui alt stat membru decât cel care a emis semnalarea, biroul SIRENE din statul membru solicitat informează biroul SIRENE al statului membru semnalant prin intermediul formularului K și se aplică procedura descrisă la punctul 2.8.2.

2.9.   Ștergerea semnalării în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a acesteia

Semnalările introduse în SIS II se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru realizarea obiectivelor în vederea cărora au fost introduse.

Cu excepția cazurilor ulterioare obținerii unui rezultat pozitiv, o semnalare este ștearsă fie automat de către CS-SIS (după expirarea datei de valabilitate), fie direct de către statul membru care a introdus semnalarea în SIS II (după ce nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a semnalării).

În ambele cazuri, mesajul de ștergere al CS-SIS este procesat automat de N.SIS II.

Statele membre se pot înscrie pentru a fi informate în mod automat cu privire la ștergerea unei semnalări.

2.10.   Introducerea numelor proprii

Respectând constrângerile impuse de sistemele naționale privind introducerea și disponibilitatea datelor, numele proprii (nume și prenume) sunt introduse în SIS II în forma (grafie și ortografie) utilizată în documentele oficiale de călătorie, în conformitate cu standardele ICAO pentru documentele de călătorie, care se aplică, de asemenea, în operațiile de transliterare și transcriere în cadrul SIS II Central. În schimburile de informații suplimentare, birourile SIRENE folosesc numele proprii sub forma în care acestea sunt introduse în SIS II. Atât utilizatorii, cât și birourile SIRENE din statele membre semnalante vor utiliza, ca regulă, alfabetul latin pentru introducerea datelor în SIS II, fără să aducă atingere normelor de transliterare și transcriere prevăzute în apendicele 1.

În cazul în care este necesar să se transmită informații suplimentare cu privire la o persoană care nu face obiectul unei semnalări, însă poate avea legătură cu aceasta (de exemplu, o persoană care ar putea însoți un minor raportat ca dispărut), numele acesteia este scris și ortografiat după regulile prezentate în apendicele 1, cu caractere latine și în forma originală, în cazul în care statul membru care furnizează informația poate introduce, de asemenea, caractere speciale în formatul original.

2.11.   Diferite categorii de identitate

Identitate confirmată

O identitate confirmată înseamnă că identitatea a fost confirmată pe baza unor documente de identitate originale, pe baza unui pașaport sau printr-o declarație din partea autorităților competente.

Identitate neconfirmată

O identitate neconfirmată înseamnă că nu există dovezi suficiente pentru probarea identității.

Identitate uzurpată

O identitate uzurpată (nume, prenume, data nașterii) apare atunci când o persoană înregistrată în SIS II utilizează identitatea unei alte persoane reale. Acesta este, de exemplu, cazul în care un document este utilizat în detrimentul adevăratului proprietar al acestuia.

Alias

Alias-ul este o identitate de împrumut, utilizată de către o persoană cunoscută sub alte identități.

2.11.1.   Identitate uzurpată (articolul 36 din Regulamentul SIS II și articolul 51 din Decizia SIS II)

Având în vedere complexitatea cazurilor de uzurpare a identității, atunci când se constată că o persoană care face obiectul unei semnalări în SIS II uzurpă identitatea unei alte persoane, statul membru semnalant verifică dacă este necesar să se mențină identitatea uzurpată în semnalarea SIS II.

Cu consimțământul explicit al persoanei în cauză, de îndată ce se stabilește că identitatea persoanei a fost uzurpată, se adaugă informații suplimentare la semnalarea din SIS II pentru a evita consecințele negative ale identificării eronate. Persoana a cărei identitate a fost uzurpată poate, în conformitate cu procedurile naționale, să furnizeze autorității competente informațiile menționate la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul SIS II și la articolul 51 alineatul (3) din Decizia SIS II. Orice persoană a cărei identitate a fost uzurpată are dreptul de a-și retrage acordul pentru procesarea informațiilor.

Statului membru semnalant îi revine sarcina de a introduce în semnalare nota „identitate uzurpată” și de a adăuga date suplimentare referitoare la victima uzurpării de identitate, precum fotografii, amprente digitale și informații referitoare la eventualele documente de identitate valabile.

În cazul în care un stat membru descoperă că o semnalare privind o persoană emisă de un alt stat membru se referă la un caz de identitate uzurpată și se stabilește că identitatea persoanei este uzurpată, acesta informează biroul SIRENE al statului membru semnalant utilizând un formular Q, astfel încât datele să fie adăugate semnalării în SIS II.

Ținând cont de scopul introducerii datelor de această natură, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei a cărei identitate a fost uzurpată vor fi adăugate la semnalare, dacă sunt disponibile. Un caz de uzurpare de identitate presupune potrivirea dintre datele unei persoane nevinovate și o identitate existentă într-o semnalare. Formularul Q trebuie să conțină datele de identitate, inclusiv numărul alias-ului din semnalare, astfel încât statul membru semnalant să poată stabili la care identitate din semnalare se referă formularul. Rubricile care trebuie completate în mod obligatoriu în formularul Q în astfel de situații sunt menționate în apendicele 3.

Datele persoanei a cărei identitate a fost uzurpată sunt disponibile numai în scopul stabilirii identității persoanei controlate și nu pot fi în niciun caz utilizate în alte scopuri. Informațiile privind identitatea uzurpată, inclusiv amprentele și fotografiile, sunt șterse în același timp cu semnalarea sau mai devreme, în cazul în care persoana în cauză solicită acest lucru.

2.11.2.   Introducerea unui alias

În vederea evitării semnalărilor incompatibile dintr-o anumită categorie datorate unui alias care urmează să fie introdus, pentru a evita cauzarea de probleme unor victime inocente și pentru a asigura un nivel adecvat de calitate de datelor, statele membre se informează reciproc, în măsura în care este posibil, cu privire la alias-uri și își transmit toate informațiile relevante cu privire la identitatea reală a subiectului căutat.

Statul membru care a introdus semnalarea este responsabil de adăugarea alias-urilor. Dacă un alt stat membru descoperă un alias, acesta are obligația să îl transmită statului membru semnalant, prin intermediul unui formular M.

2.11.3.   Alte informații utilizate pentru stabilirea identității unei persoane

În cazul în care datele din SIS II sunt insuficiente, biroul SIRENE din statul membru semnalant poate să furnizeze, de asemenea, informații suplimentare după consultare, din proprie inițiativă sau la cererea unui alt stat membru, pentru a contribui la stabilirea identității unei persoane. În acest scop, se va utiliza formularul L (și anexele la acesta). Aceste informații se referă, în special, la următoarele:

—	originea pașaportului sau a documentului de identitate aflat în posesia persoanei căutate;

—	numărul, data, locul și autoritatea care a emis pașaportul sau documentul de identitate, precum și data de expirare a acestuia;

—	descrierea persoanei căutate;

—	numele și prenumele tatălui și mamei persoanei căutate;

—	alte ortografieri posibile ale numelui și prenumelor persoanei căutate;

—	fotografii și amprente digitale, dacă sunt disponibile;

—	ultima adresă cunoscută.

În măsura în care este posibil, aceste informații vor fi disponibile în birourile SIRENE sau accesibile acestora în mod imediat și în permanență, în vederea unei transmiteri rapide.

Obiectivul comun este reducerea la minimum a riscului de a interpela în mod greșit o persoană care ar avea o identitate similară persoanei pentru care a fost emisă semnalarea.

2.12.   Schimbul de informații în cazul semnalărilor între care există conexiuni

Fiecare conexiune permite stabilirea unei relații între cel puțin două semnalări.

Un stat membru poate crea o conexiune între semnalările pe care le introduce în SIS II și numai statul membru respectiv poate modifica sau șterge conexiunea. Conexiunile sunt vizibile pentru utilizatori numai în cazul în care aceștia dețin drepturi corespunzătoare de acces, care le permit să vizualizeze cel puțin două semnalări aflate în conexiune. Statele membre se asigură că este posibil doar accesul autorizat la conexiuni.

2.12.1.   Reguli operaționale

Conexiunile între semnalări nu necesită proceduri speciale pentru schimbul de informații suplimentare. Cu toate acestea, se vor respecta următoarele principii:

În cazul obținerii un rezultat pozitiv pentru două sau mai multe semnalări între care există conexiuni, biroul SIRENE al statului membru executant trimite un formular G pentru fiecare dintre acestea, menționând în rubrica 086 că se vor trimite și alte formulare G privind alertele aflate în conexiune.

Nu se trimit formulare în cazul semnalărilor care, deși au conexiuni cu o semnalare în legătură cu care s-a obținut un rezultat pozitiv, nu au făcut ele însele obiectul respectivului rezultat pozitiv. Totuși, dacă există o semnalare aflată într-o conexiune privind predarea/extrădarea sau privind o persoană dispărută (pentru propria protecție sau pentru prevenirea amenințărilor), această descoperire este comunicată prin intermediul unui formular M, dacă este cazul și dacă informațiile sunt disponibile.

2.13.   SIRPIT (SIRENE PIcture Transfer), formatul și calitatea datelor biometrice în SIS II

În conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Decizia SIS II, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei se adaugă la semnalare, în cazul în care sunt disponibile.

Este necesar ca birourile SIRENE să fie în măsură să facă schimb de amprente digitale și de fotografii pentru a completa semnalarea și/sau pentru a susține executarea acțiunii care trebuie întreprinsă. În cazul în care un stat membru deține o fotografie sau amprentele digitale ale unei persoane în legătură cu care a fost emisă o semnalare de către un alt stat membru, acesta le poate transmite prin intermediul SIRPIT pentru a oferi posibilitatea statului membru semnalant să completeze semnalarea.

Acest schimb are loc fără a aduce prejudicii schimbului de informații în cadrul cooperării polițienești în aplicarea Deciziei-cadru 2006/960/JAI.

2.13.1.   Utilizarea ulterioară a datelor transmise, inclusiv arhivarea

Restricțiile privind utilizarea datelor furnizate pentru semnalările din SIS II sunt prezentate în instrumentele juridice SIS II. Orice utilizare ulterioară a fotografiilor și a amprentelor digitale transmise prin intermediul SIRPIT, inclusiv arhivarea acestora, trebuie să fie conformă cu dispozițiile relevante ale instrumentelor juridice SIS II, cu legislația națională aplicabilă în domeniul protecției datelor, cu dispozițiile Directivei 95/46/CE, ale Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (25) și ale Convenției 108 a Consiliului Europei, după caz.

2.13.2.   Procedura SIRPIT

Se aplică următoarea procedură:

(a)	biroul SIRENE furnizor trimite un formular L pe calea electronică uzuală și menționează în rubrica 083 că amprentele digitale și fotografiile sunt transmise în scopul completării semnalării din SIS II;

(b)	biroul SIRENE din statul membru semnalant adaugă amprentele digitale sau fotografiile la semnalarea din SIS II sau le transmite autorității competente în vederea completării semnalării.

2.13.3.   Cerințe tehnice

Amprentele digitale și fotografiile sunt colectate și transmise în conformitate cu standardele definite în dispozițiile de aplicare privind introducerea datelor biometrice în SIS II.

Este necesar ca fiecare birou SIRENE să îndeplinească cerințele tehnice SIRPIT.

Amprentele digitale și fotografiile sunt transmise, sub forma unui fișier atașat, pe un ecran de introducere a datelor (input screen), special conceput pentru SIRPIT.

Ecranul de introducere a datelor este descris în apendicele 5.

2.13.4.   Formatul și calitatea datelor biometrice

Toate datele biometrice introduse în sistem sunt supuse unui control specific al calității în vederea asigurării unui standard minim de calitate comun tuturor utilizatorilor SIS II.

Înainte de introducere, se efectuează controale la nivel național pentru a se asigura că:

(a)	datele privind amprentele digitale sunt conforme cu formatul specificat ANSI/NIST-ITL 1-2000, astfel cum a fost pus în aplicare pentru necesitățile Interpol și adaptat pentru SIRPIT (SIRENE Picture Transfer);

(b)

fotografiile, care se utilizează doar pentru a confirma identitatea unei persoane localizate ca urmare a unei căutări alfanumerice efectuate în SIS II, îndeplinesc următoarele cerințe: raportul înălțime/lățime al fotografiilor integrale ale feței va fi, pe cât posibil, de 3/4 sau 4/5. Dacă este posibil, se utilizează o rezoluție de cel puțin 480 × 600 pixeli cu 24 biți de intensitate a culorii. În cazul în care imaginea trebuie să fie scanată, mărimea acesteia va fi, pe cât posibil, mai mică de aproximativ 200 kiloocteți.

2.14.   Tipuri specifice de căutare

2.14.1.   Căutare după criteriul geografic

O căutare după criteriul geografic se efectuează în situațiile în care un stat membru are dovezi ferme privind locul în care se află o persoană sau un obiect care face obiectul unei semnalări, într-un spațiu geografic restrâns.

În spațiul Schengen, căutările după criteriul geografic se realizează prin intermediul semnalării din SIS II. În cazul în care locul în care se găsește un obiect sau o persoană este cunoscut, se poate completa rubrica 311 (Notă importantă) pentru a indica o căutare după criteriul geografic și pentru a selecta țările relevante. În plus, dacă se cunoaște locul de ședere al unei persoane atunci când se emite o semnalare în vederea arestării, rubrica 061 din formularul A trebuie să includă informațiile referitoare la locul de ședere al persoanei căutate. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru comunicarea locului în care se află obiectele căutate, se utilizează formularul M (rubrica 083). Semnalarea privind persoana căutată este introdusă în SIS II pentru a se garanta caracterul imediat executoriu al oricărei cereri privind acțiunea care trebuie întreprinsă [articolul 9 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (26)].

Atunci când subiectul unei căutări după criteriul geografic se află într-un alt loc decât cel indicat în cadrul căutării, biroul SIRENE al statului membru semnalant comunică acest lucru, prin intermediul unui formular M, statului membru (statelor membre) implicat(e) în căutarea după criteriul geografic, pentru ca eventuala activitate legată de acest aspect să înceteze.

2.14.2.   Căutare cu participarea unor unități speciale de poliție care efectuează căutări specifice (FAST)

În anumite cazuri, birourile SIRENE din statele membre solicitate ar trebui să facă apel, de asemenea, la serviciile unor unități speciale de poliție care efectuează căutări specifice (FAST). Semnalarea în SIS II nu ar trebui să fie înlocuită de cooperarea internațională a unităților de poliție menționate anterior. O astfel de cooperare nu ar trebui să intre în conflict cu rolul de punct de convergență al cercetărilor efectuate prin intermediul SIS II, care revine biroului SIRENE.

Cooperarea se stabilește, după caz, pentru a se asigura că biroul SIRENE din statul membru semnalant este informat de către unitățile FAST naționale ale acestuia cu privire la orice operațiune în curs de desfășurare referitoare la o semnalare introdusă în SIS II. Dacă este cazul, biroul SIRENE în cauză furnizează informațiile altor birouri SIRENE.

Birourile SIRENE se asigură că informațiile suplimentare, inclusiv cele privind obținerea unui rezultat pozitiv, sunt transmise rapid unităților FAST naționale, dacă acestea din urmă sunt implicate în căutare.

3.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU A FI ARESTATE ÎN VEDEREA PREDĂRII SAU A EXTRĂDĂRII (ARTICOLUL 26 DIN DECIZIA SIS II)

3.1.   Introducerea unei semnalări

Majoritatea semnalărilor în vederea arestării sunt însoțite de un mandat european de arestare (MEA). Cu toate acestea, semnalarea în vederea arestării poate conduce, de asemenea, la arest preventiv înaintea obținerii unei cereri de extrădare (CE), conform articolului 16 din Convenția Europeană privind Extrădarea.

MEA/CE trebuie eliberat(ă) de către o autoritate judiciară competentă să îndeplinească această funcție în statul membru semnalant.

În momentul introducerii unei semnalări privind o persoană căutată pentru a fi arestată în vederea predării, o copie a MEA original se introduce în SIS II. Poate fi introdusă, de asemenea, o copie a MEA tradusă în una sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor UE.

În plus, se adaugă fotografiile și amprentele digitale ale persoanei, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Este necesar ca informațiile relevante, inclusiv MEA sau CE, furnizate cu privire la persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării, să fie disponibile pentru biroul SIRENE în momentul introducerii semnalării. Se efectuează o verificare pentru a se asigura că informațiile sunt complete și corect prezentate.

Statele membre au posibilitatea să introducă mai multe MEA pentru fiecare semnalare în vederea arestării. Statelor membre semnalante le revine responsabilitatea de a șterge orice MEA care nu mai este valabil, de a verifica dacă există alte mandate europene de arestare referitoare la semnalare și de a prelungi durata acesteia din urmă, dacă este necesar.

Pe lângă MEA, statele membre au posibilitatea să atașeze la o semnalare în vederea arestării traduceri ale mandatelor, dacă este necesar în fișiere binare separate.

Documentele scanate care se atașează la semnalări vor avea, pe cât posibil, o rezoluție de minimum 150 DPI.

3.2.   Semnalări multiple

Procedurile generale sunt descrise la punctul 2.2.

În plus, se aplică următoarele reguli:

Mai multe state membre pot introduce o semnalare în vederea arestării privind aceeași persoană. Dacă două sau mai multe state membre au emis o semnalare pentru aceeași persoană, în cazul arestării, autoritățile judiciare executante din statul membru în care are loc arestarea vor decide care dintre mandate va fi executat. Biroul SIRENE al statului membru executant trimite un formular G fiecărui stat membru implicat.

3.3.   Uzurparea identității

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.1.

3.4.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.2.

În cazul semnalărilor în vederea arestării, biroul SIRENE utilizează rubrica 011 din formularul A  (27) (în momentul introducerii semnalării) sau, ulterior, formularul M, atunci când informează celelalte state membre cu privire la alias-urile legate de o semnalare în vederea arestării, în cazul în care biroul SIRENE dispune de aceste informații.

3.5.   Informații suplimentare care trebuie trimise statelor membre

În cazul emiterii unei semnalări, informațiile suplimentare cu privire la semnalare se trimit tuturor statelor membre.

Informațiile la care se face referire la punctul 3.5.1 trebuie să fie transmise celorlalte birouri SIRENE prin intermediul formularului A, în momentul introducerii semnalării. Orice informații suplimentare solicitate în scopul identificării sunt transmise după consultarea și/sau la cererea unui alt stat membru.

În cazul în care există mai multe MEA sau CE pentru aceeași persoană, se completează formulare A separate pentru fiecare dintre acestea.

Este necesar ca MEA/CE și formularul A să conțină suficiente detalii [în special secțiunea (e) din MEA: „descrierea împrejurărilor în care a (au) fost comisă (comise) infracțiunea (infracțiunile), inclusiv momentul și locul”, rubricile 042, 043, 044, 045: „descrierea împrejurărilor”] pentru ca celelalte birouri SIRENE să poată verifica semnalarea. Apendicele 3 stabilește informațiile necesare și legătura acestora cu rubricile din MEA.

3.5.1.   Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la arestarea preventivă

3.5.1.1.   În cazul emiterii unei semnalări bazate deopotrivă pe un MEA și pe o CE

În cazul emiterii unei semnalări în vederea arestării în scopul extrădării, informațiile suplimentare se transmit tuturor statelor membre printr-un formular A. Dacă datele semnalării și informațiile suplimentare transmise statelor membre cu privire la un MEA nu sunt suficiente pentru extrădare, se pot furniza informații suplimentare.

În rubrica 239 se va indica faptul că formularul se referă deopotrivă la un MEA și la o CE.

3.5.1.2.   În cazul emiterii unei semnalări bazate doar pe CE

În cazul emiterii unei semnalări privind o arestare în vederea extrădării, informațiile suplimentare se trimit tuturor statelor membre printr-un formular A.

În rubrica 239 se indică faptul că formularul se referă la o CE.

3.6.   Aplicarea unui indicator de validitate

Pentru procedurile generale, a se vedea punctul 2.6.

Dacă cel puțin unul dintre MEA anexate la semnalare poate fi executat, nu se aplică semnalării un indicator de validitate.

Astfel cum se menționează la punctul 2.6, se consideră că o semnalare căreia i s-a aplicat un indicator de validitate în temeiul articolului 26 din Decizia SIS II, în perioada în care indicatorul de validitate este prezent, a fost introdusă în scopul comunicării locului de ședere al persoanei pentru care a fost emisă semnalarea.

3.6.1.   Cererea sistematică de aplicare a unui indicator de validitate pentru semnalările referitoare la persoane căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării, în cazul în care nu se aplică dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI

Se aplică următoarea procedură:

(a)

în cazul semnalărilor referitoare la persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării cărora nu li se aplică dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI, un birou SIRENE poate solicita altui birou SIRENE/altor birouri SIRENE să aplice în mod sistematic un indicator de validitate semnalărilor care intră sub incidența articolului 26 din Decizia SIS II, referitoare la resortisanții acestuia;

(b)	orice birou SIRENE care dorește să procedeze astfel adresează o cerere scrisă către celelalte birouri SIRENE;

(c)	orice birou SIRENE care primește o astfel de cerere aplică un indicator de validitate pentru statul membru respectiv de îndată ce a fost emisă o semnalare;

(d)	indicatorul de validitate este menținut până când biroul SIRENE solicitant cere eliminarea acestuia.

3.7.   Acțiunile întreprinse de biroul SIRENE la primirea unei semnalări în vederea arestării

Atunci când un birou SIRENE primește un formular A, acesta are obligația să consulte, cât mai repede posibil, toate sursele disponibile pentru a încerca să localizeze subiectul. Faptul că informațiile furnizate de statul membru semnalant sunt insuficiente pentru a fi acceptate de către statul membru destinatar nu trebuie să îl împiedice pe acesta din urmă să efectueze cercetările. Statul membru destinatar efectuează cercetările în limitele premise de legislația națională.

În cazul în care semnalarea în vederea arestării este validată și subiectul este localizat sau arestat într-un stat membru, informațiile din formularul A pot fi transmise de către biroul SIRENE destinatar autorității competente a statului membru responsabil cu executarea MEA sau CE. În cazul în care este solicitat originalul MEA sau CE, acesta poate fi transmis direct de către autoritatea judiciară semnalantă autorității judiciare executante (cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în legislația internă a statului membru semnalant sau a statului membru executant).

3.8.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală de la punctul 2.3.

În plus, se aplică următoarea procedură:

(a)

un rezultat pozitiv referitor la o persoană pentru care a fost emisă o semnalare în vederea arestării se comunică imediat biroului SIRENE din statul membru semnalant. În plus, după trimiterea formularului G, biroul SIRENE din statul membru executant comunică, de asemenea, rezultatul pozitiv biroului SIRENE din statul membru semnalant, prin telefon, atunci când este necesar;

(b)	după caz, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică orice informații relevante și specifice privind măsurile speciale pe care biroul SIRENE din statul membru executant trebuie să le întreprindă;

(c)

în rubrica 091 din formularul G se menționează autoritatea competentă pentru primirea MEA sau a CE, coordonatele sale complete (adresa poștală, numărul de telefon și, dacă este disponibil, numărul de fax și e-mailul), numărul de referință (dacă este disponibil), persoana competentă (dacă este disponibilă), limba necesară, termenul și modalitatea livrării;

(d)	în plus, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează alte birouri SIRENE despre rezultatul pozitiv, utilizând un formular M, în cazul în care se constată că există o legătură clară cu anumite state membre pe baza faptelor cazului și a cercetărilor suplimentare efectuate;

(e)	birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările care intră sub incidența articolului 26 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare în cazul în care informațiile respective fac obiectul asistenței judiciare reciproce.

3.9.   Schimbul de informații suplimentare cu privire la predare sau extrădare

Atunci când autoritățile judiciare competente furnizează biroului SIRENE din statul membru executant informații privind eventuala predare sau extrădare a unei persoane care face obiectul unei semnalări în vederea arestării, biroul SIRENE respectiv pune imediat informațiile respective la dispoziția biroului SIRENE din statul membru emitent prin intermediul unui formular M, în care se menționează în rubrica 083 cuvântul „SURRENDER” (predare) sau „EXTRADITION” (28) (extrădare). Modalitățile de predare sau de extrădare sunt comunicate în detaliu, dacă este cazul, prin intermediul birourilor SIRENE, cât mai curând posibil.

3.10.   Schimbul de informații suplimentare cu privire la tranzitarea unui alt stat membru

În cazul în care persoana căutată trebuie să tranziteze teritoriul unui stat membru, biroul SIRENE din statul în cauză oferă informațiile și asistența necesară, ca răspuns la o cerere adresată de biroul SIRENE sau de autoritatea judiciară competentă a statului membru emitent, trimisă de biroul SIRENE, prin intermediul unui formular M, în care se va menționa cuvântul „TRANSIT” (tranzit) la începutul rubricii 083.

3.11.   Ștergerea semnalărilor în cazul predării sau extrădării

Semnalările privind persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării sunt șterse după ce persoanele în cauză au fost extrădate sau predate autorităților competente din statul membru semnalant, dar și în cazul în care hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost emisă semnalarea a fost revocată de către autoritatea judiciară competentă, conform legislației interne.

4.   SEMNALĂRILE PRIVIND INTERDICȚIA DE INTRARE SAU DE ȘEDERE (ARTICOLUL 24 DIN REGULAMENTUL SIS II)

Introducere

Schimbul de informații privind resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei semnalări în temeiul articolului 24 din Regulamentul SIS II permite statelor membre să ia decizii cu privire la intrarea acestora sau la cererile de viză. Dacă persoana se află deja pe teritoriul statului membru, schimbul de informații permite autorităților naționale să ia măsurile corespunzătoare în vederea eliberării permiselor de ședere, a vizelor pe termen lung sau a expulzării. În cadrul acestui punct, termenul „vize” se referă la vize pe termen lung, cu excepția cazului în care se specifică altfel (de exemplu, vize de întoarcere).

Îndeplinirea procedurilor de informare prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Codul frontierelor Schengen și a procedurilor de consultare prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen este de competența autorităților responsabile de efectuarea controlului la frontiere și de eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor. În principiu, birourile SIRENE se implică în aceste proceduri numai pentru transmiterea de informații suplimentare legate în mod direct de semnalări (de exemplu, notificarea unui rezultat pozitiv, precizarea unei identități) sau pentru ștergerea semnalărilor.

Cu toate acestea, birourile SIRENE se pot implica, de asemenea, în transmiterea de informații suplimentare necesare expulzării sau interdicției de intrare vizând un resortisant al unei țări terțe, precum și în transmiterea oricăror informații suplimentare necesare ca urmare a acestor acțiuni.

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (29) nu se aplică în Elveția. Prin urmare, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, se inițiază proceduri obișnuite de consultare între Elveția, statul membru semnalant și orice alt stat membru care deține informații relevante privind dreptul la liberă circulație al resortisantului țării terțe.

4.1.   Introducerea unei semnalări

În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul SIS II, se aplică norme speciale resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în sensul Directivei 2004/38/CE. Este necesar ca, pe cât posibil, biroul SIRENE să poată pune la dispoziție orice informație utilizată pentru a evalua dacă s-a introdus o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere pentru un beneficiar al dreptului la liberă circulație (30). În cazul excepțional al introducerii unei semnalări cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, biroul SIRENE al statului membru semnalant trimite un formular M tuturor celorlalte state membre, pe baza informațiilor furnizate de autoritatea care a introdus semnalarea (a se vedea secțiunile 4.6 și 4.7).

În plus, articolul 26 din Regulamentul SIS II prevede că, sub rezerva anumitor condiții specifice, se introduc inclusiv semnalările cu privire la resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei măsuri restrictive destinate să nu le permită intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestor teritorii, măsură adoptată în conformitate cu articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (31). Semnalările sunt introduse de către autoritatea competentă a statului membru care deține Președinția Consiliului Uniunii Europene în momentul adoptării măsurii. În cazul în care statul membru în cauză nu are acces la SIS II sau la semnalări în temeiul articolului 24 din Regulamentul SIS II, această sarcină este preluată de către statul membru care va deține președinția următoare.

4.2.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală descrisă la punctul 2.2.

4.3.   Identitate uzurpată

A se vedea procedura generală descrisă la punctul 2.11.1.

Pot apărea probleme atunci când un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau ședere folosește ilegal identitatea unui cetățean al Uniunii Europene pentru a încerca să intre pe teritoriul acesteia. În această situație, autoritățile competente din statele membre pot fi informate cu privire la utilizarea corectă a funcției privind uzurparea de identitate din SIS II. Semnalările privind interdicția de intrare nu trebuie să fie emise pentru identitatea cetățenilor Uniunii Europene.

4.4.   Introducerea unui alias

Pentru procedura generală, consultați punctul 2.11.2.

4.5.   Schimbul de informații în vederea eliberării permiselor de ședere sau a vizelor

Se aplică următoarea procedură:

(a)

fără a aduce atingere procedurii speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 25 din Convenția Schengen, și fără a aduce atingere punctului 4.7, care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), statul membru executant poate informa statul membru care a emis semnalarea privind interdicția de intrare sau de ședere despre obținerea unui rezultat pozitiv pe parcursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere sau a unei vize. Statul membru semnalant poate informa celelalte state membre, utilizând un formular M, dacă este cazul;

(b)	în cazul în care li se solicită acest lucru, în conformitate cu legislația internă, birourile SIRENE din statele membre implicate pot contribui la transmiterea informațiilor necesare către autoritățile competente responsabile pentru eliberarea permiselor de ședere și a vizelor.

4.5.1.   Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Convenția Schengen

Dacă un stat membru care intenționează să acorde un permis de ședere sau o viză descoperă că solicitantul în cauză face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere emise de un alt stat membru, acesta se consultă cu statul membru semnalant prin intermediul birourilor SIRENE. Statul membru care intenționează să elibereze permisul de ședere sau viza utilizează un formular N pentru a informa statul semnalant cu privire la intenția sa. Dacă statul membru hotărăște să acorde permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a statului membru semnalant care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Convenția Schengen

În cazul în care un stat membru care a introdus o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere descoperă că s-a eliberat un permis de ședere sau o viză persoanei care face obiectul semnalării, acesta declanșează o procedură de consultare cu statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza, prin intermediul birourilor SIRENE. Statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere sau viza respectivă. În cazul în care acesta hotărăște să mențină permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Consultarea prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular O, are loc inclusiv dacă statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza descoperă ulterior că titularul face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere în SIS II (32).

În cazul în care un stat membru terț (de exemplu, care nici nu a eliberat permisul de ședere sau viza, nici nu a emis semnalarea) descoperă o semnalare privind un resortisant al unei țări terțe care este titularul unui permis de ședere sau al unei vize eliberate de unul dintre statele membre, acesta informează atât statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza, cât și statul membru semnalant, prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular H.

În cazul în care procedura prevăzută la articolul 25 din Convenția Schengen atrage după sine ștergerea unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere, birourile SIRENE își oferă sprijinul, cu respectarea legislației interne și în măsura în care sunt solicitate.

4.5.2.   Proceduri speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul frontierelor Schengen

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (a)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (a) din Codul frontierelor Schengen, un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere și care este, în același timp, titularul unui permis de ședere, al unei vize pe termen lung sau al unei vize de întoarcere eliberate de unul din statele membre este autorizat să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de ședere, viza pe termen lung sau viza de întoarcere. Intrarea îi poate fi refuzată dacă statul membru în cauză a emis o semnalare națională privind interdicția de intrare. În ambele cazuri, la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE al statului membru în care persoana dorește să ajungă trimite birourilor SIRENE ale celor două state membre în cauză un mesaj (un formular H, dacă tranzitarea a fost permisă/un formular G, dacă persoanei respective i s-a refuzat intrarea) prin care le informează cu privire la contradicție și le cere să se consulte între ele fie pentru a șterge semnalarea din SIS II, fie pentru a retrage permisul de ședere sau viza. Acesta poate solicita, de asemenea, să fie informat cu privire la rezultatul consultărilor.

Dacă resortisantul țării terțe în cauză încearcă să intre în statul membru care a introdus semnalarea în SIS II, intrarea îi poate fi refuzată de către statul membru respectiv. Cu toate acestea, la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru respectiv consultă biroul SIRENE din statul membru care a eliberat permisul de ședere pentru a permite autorității competente să stabilească dacă există suficiente motive pentru retragerea permisului de ședere sau a vizei. Statul membru care a eliberat permisul de ședere/viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere/viza. În cazul în care acesta hotărăște să mențină permisul de ședere sau viza, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Dacă persoana în cauză încearcă să intre în statul membru care i-a eliberat permisul de ședere sau viza, intrarea îi este permisă, dar biroul SIRENE din statul membru respectiv, la solicitarea autorității competente, consultă biroul SIRENE al statului membru semnalant pentru a permite autorităților competente în cauză să decidă cu privire la retragerea permisului de ședere ori a vizei sau la ștergerea semnalării. Statul membru care a eliberat permisul de ședere/viza utilizează un formular O pentru a informa statul membru semnalant cu privire la decizia sa de a retrage sau de a nu retrage permisul de ședere/viza. În cazul în care acesta hotărăște să mențină valabilitatea permisului de ședere sau a vizei, semnalarea se șterge. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a unui stat membru care conține semnalările privind interdicția de intrare.

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (c)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (c), un stat membru poate face o derogare de la principiul interzicerii intrării pe teritoriul său a unei persoane care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare, din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale. La solicitarea autorității competente, biroul SIRENE al statului membru care a autorizat intrarea pe teritoriul său informează în acest sens biroul SIRENE al statului membru semnalant, utilizând un formular H.

4.6.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv, al interdicției de intrare sau al expulzării din spațiul Schengen

Fără a aduce atingere procedurilor speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul frontierelor Schengen, și fără a aduce atingere punctului 4.7, care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care se bucură de dreptul la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), un stat membru poate solicita să fie informat cu privire la orice rezultat pozitiv referitor la semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere pe care le-a introdus în SIS II.

Birourile SIRENE din statele membre care au introdus semnalări privind interdicția de intrare nu sunt, în mod necesar, informate cu privire la rezultatele pozitive, dar pot fi informate cu privire la acestea în împrejurări excepționale. În orice caz, se poate trimite un formular G sau un formular H, în funcție de acțiunea întreprinsă, în cazul în care, de exemplu, sunt necesare informații suplimentare. Un formular G se trimite întotdeauna atunci când există un rezultat pozitiv privind o persoană care beneficiază de dreptul la libera circulație.

Fără a aduce atingere dispozițiilor din paragraful anterior, astfel cum se stipulează la punctul 10, toate birourile SIRENE furnizează statistici privind rezultatele pozitive referitoare la toate semnalările emise de un alt stat, înregistrate pe teritoriul lor.

Se aplică următoarea procedură:

(a)	un stat membru poate solicita să fie informat cu privire la orice rezultat pozitiv referitor la semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere pe care le-a introdus. Orice stat membru care dorește să utilizeze această posibilitate trimite o cerere în scris celorlalte state membre;

(b)	statul membru executant poate să ia inițiativa și să informeze statul membru semnalant despre obținerea unui rezultat pozitiv și despre faptul că resortisantul țării terțe nu a primit permisiunea de intrare pe teritoriul Schengen sau că acesta a fost expulzat de pe teritoriul Schengen;

(c)

în cazul în care un stat membru descoperă, pe teritoriul său, un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări, biroul SIRENE al statului membru semnalant transmite, la cerere, informațiile necesare pentru returnarea persoanei respective. În funcție de necesitățile statului membru executant, aceste informații, transmise prin intermediul unui formular M, includ: — tipul și motivul luării deciziei; — autoritatea care a luat decizia; — data deciziei; — data notificării deciziei (data la care decizia a fost comunicată); — data executării; — termenul limită al deciziei sau durata de valabilitate a acesteia.

În cazul în care o persoană care face obiectul unei semnalări este interceptată la frontieră, se aplică procedurile stabilite în Codul frontierelor Schengen și de către statul membru semnalant.

În cazurile speciale, pentru identificarea cu certitudine a unei persoane, schimbul de informații suplimentare prin intermediul birourilor SIRENE se poate dovedi o necesitate urgentă.

4.7.   Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

În ceea ce privește un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul Directivei 2004/38/CE, se aplică reguli speciale (33).

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în sensul Directivei 2004/38/CE, se aplică reguli speciale (a se vedea introducerea la punctul 4 privind poziția Elveției). Se aplică următoarea procedură:

(a)	la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru executant contactează imediat biroul SIRENE din statul membru semnalant, utilizând un formular G, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a decide fără întârziere acțiunea care trebuie întreprinsă;

(b)	la primirea unei cereri de informații, biroul SIRENE din statul membru semnalant colectează imediat informațiile solicitate și le transmite cât mai curând posibil biroului SIRENE din statul membru executant;

(c)

biroul SIRENE din statul membru semnalant verifică împreună cu autoritatea competentă, în cazul în care această informație nu este încă disponibilă, dacă semnalarea poate fi menținută în conformitate cu Directiva 2004/38/CE. În cazul în care autoritatea competentă decide să mențină semnalarea, biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea informează toate celelalte birouri SIRENE cu privire la aceasta, prin intermediul unui formular M;

(d)	prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant dacă acțiunea solicitată a fost dusă la îndeplinire (utilizând un formular M) sau nu (utilizând un formular H) (34).

4.8.   Schimbul de informații în cazul în care, în absența unui rezultat pozitiv, un stat membru constată că există o semnalare privind interdicția de intrare pentru un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație

În cazul în care, în absența unui rezultat pozitiv, un stat membru constată că există o semnalare privind interdicția de intrare pentru un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, biroul SIRENE din statul membru respectiv transmite, la cererea autorității competente, un formular M biroului SIRENE din statul membru emitent, informându-l cu privire la aceasta.

Biroul SIRENE din statul membru emitent verifică împreună cu autoritatea competentă, în cazul în care această informație nu este încă disponibilă, dacă semnalarea poate fi menținută în conformitate cu Directiva 2004/38/CE. În cazul în care autoritatea competentă decide să mențină semnalarea, biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea informează toate celelalte birouri SIRENE cu privire la aceasta, prin intermediul unui formular M.

4.9.   Ștergerea semnalărilor emise pentru cetățenii UE

În cazul în care un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere dobândește cetățenia unuia dintre statele membre, semnalarea este ștearsă. Dacă schimbarea cetățeniei intră în atenția biroului SIRENE dintr-un alt stat membru decât cel semnalant, acesta consultă biroul SIRENE din statul membru semnalant și, dacă este necesar, trimite un formular J, în conformitate cu procedura de rectificare și ștergere a datelor care conțin erori de drept sau de fapt (a se vedea punctul 2.7).

5.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANE DISPĂRUTE (ARTICOLUL 32 DIN DECIZIA SIS II)

5.1.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală de la punctul 2.2.

5.2.   Uzurparea identității

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.1.

5.3.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.2.

5.4.   Aplicarea unui indicator de validitate

Pot apărea situații în care se obține un rezultat pozitiv pentru o semnalare privind o persoană dispărută și autoritățile competente din statul membru executant decid că acțiunea solicitată nu poate fi efectuată și/sau că nu se va mai întreprinde nicio acțiune cu privire la semnalare. Această decizie poate fi luată chiar dacă autoritățile competente ale statului membru semnalant hotărăsc să mențină semnalarea în SIS II. În această situație, statul membru executant poate solicita aplicarea unui indicator de validitate după obținerea rezultatului pozitiv. În vederea aplicării unui indicator de validitate, se urmează procedurile generale descrise la punctul 2.6.

Nu se întreprinde nicio acțiune alternativă pentru semnalările privind persoane dispărute.

5.5.   Furnizarea de detalii descriptive privind minorii dispăruți și alte persoane considerate ca fiind expuse riscurilor

Birourile SIRENE au acces la toate informațiile suplimentare relevante, la nivel național, referitoare la semnalări privind persoane dispărute, astfel încât acestea să fie în măsură să joace un rol important în soluționarea cu succes a cazurilor, facilitând identificarea persoanelor și furnizând cu promptitudine informații suplimentare privind aspecte legate de caz. Informațiile suplimentare relevante se pot referi, în special, la decizii naționale privind custodia unui copil sau a unei persoane vulnerabile sau la cereri de utilizare a mecanismelor de semnalare în cazul copiilor dați dispăruți.

În cazul unei persoane dispărute cu grad ridicat de risc, textul din rubrica 311 din formularul M trebuie să înceapă cu cuvântul „URGENT”, urmat de o explicație privind motivul urgenței. Se poate insista asupra caracterului urgent al situației printr-un apel telefonic prin care să se sublinieze importanța formularului M și caracterul său urgent.

Se folosește o metodă comună pentru a introduce informații suplimentare structurate, într-o ordine prestabilită, privind persoanele dispărute cu grad ridicat de risc (35). Acestea se introduc în rubrica 083 din formularul M.

Având în vedere că nu toate persoanele vulnerabile dispărute vor trece granițele naționale, deciziile cu privire la furnizarea de informații suplimentare (legate de detaliile descriptive) și destinatarii acestora vor fi luate de la caz la caz, astfel încât să fie acoperită întreaga gamă de circumstanțe. În urma unei decizii la nivel național cu privire la măsura în care este necesară transmiterea unor astfel de informații suplimentare, biroul SIRENE al statului membru semnalant ia, dacă este cazul, una dintre următoarele măsuri:

(a)	păstrează informațiile pentru a fi în măsură să transmită informații suplimentare la cererea unui alt stat membru;

(b)	transmite formularul M biroului SIRENE competent în cazul în care anchetele indică o destinație probabilă a persoanei dispărute;

(c)	transmite formularul M tuturor birourilor SIRENE competente, pe baza circumstanțelor dispariției, în vederea furnizării tuturor datelor privind persoana în cauză într-o perioadă scurtă de timp.

În vederea maximizării oportunităților pentru localizarea persoanei în cauză într-un mod specific și rațional, odată ce informațiile au fost primite de către un birou SIRENE, acestea sunt comunicate, dacă este cazul:

(a)	punctelor vamale relevante;

(b)	autorităților administrative și polițienești competente pentru localizarea și protecția persoanelor;

(c)	autorităților consulare competente ale statului membru care a introdus semnalarea, după obținerea unui rezultat pozitiv în SIS II.

5.6.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală de la punctul 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

(a)

pe cât posibil, birourile SIRENE comunică informațiile medicale necesare privind persoana dispărută (persoanele dispărute) în cauză, în cazul în care este necesar să se ia măsuri pentru protecția acesteia (acestora). Informațiile transmise sunt păstrate numai pentru intervalul de timp strict necesar și sunt utilizate exclusiv în cadrul tratamentului medical al persoanei respective;

(b)	biroul SIRENE din statul membru executant comunică întotdeauna locul de ședere al persoanei către biroul SIRENE din statul membru semnalant;

(c)

în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Decizia SIS II, comunicarea locului de ședere al unei persoane dispărute majore către persoana care a raportat dispariția se face numai cu consimțământul persoanei dispărute (36). Consimțământul se acordă în scris sau, cel puțin, se consemnează în scris. În cazurile în care consimțământul este refuzat, acest lucru se face în scris sau se înregistrează oficial. Cu toate acestea, autoritățile competente pot comunica persoanei care a raportat dispariția faptul că semnalarea a fost ștearsă, ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv.

6.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU O PROCEDURĂ JUDICIARĂ (ARTICOLUL 34 DIN DECIZIA SIS II)

6.1.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală de la punctul 2.2.

6.2.   Uzurparea identității

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.1.

6.3.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.2.

6.4.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală de la punctul 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

(a)	adevăratul loc de reședință sau de domiciliu se obține utilizându-se toate mijloacele permise de legislația internă a statului membru în care persoana a fost localizată;

(b)	se aplică procedurile naționale, după caz, pentru a se asigura că semnalările sunt păstrate în SIS II numai pentru perioada necesară realizării obiectivelor pentru care au fost furnizate.

Birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările introduse în temeiul articolului 34 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare în cazul în care informațiile respective fac obiectul asistenței judiciare reciproce.

7.   SEMNALĂRILE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CONTROALE DISCRETE ȘI CONTROALE SPECIFICE (ARTICOLUL 36 DIN DECIZIA SIS II)

7.1.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală de la punctul 2.2.

7.2.   Uzurparea identității

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.1.

7.3.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală de la punctul 2.11.2.

7.4.   Informarea altor state membre în cazul emiterii unor semnalări la cererea autorităților responsabile de securitatea națională [articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II]

În cazul introducerii unei semnalări la cererea unei autorități responsabile de securitatea națională, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează toate celelalte birouri SIRENE despre aceasta, utilizând un formular M, în care se menționează „Article 36(3) of the SIS II Decision” [Articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II] la începutul rubricii 083. Formularul conține, la rubrica 080, numele autorității care a solicitat introducerea semnalării, mai întâi în limba statului membru semnalant, apoi în limba engleză, iar la rubrica 081, datele de contact ale acesteia, sub o formă care nu necesită traducere.

Confidențialitatea anumitor informații este protejată în conformitate cu legislația națională, mai ales prin păstrarea contactului între birourile SIRENE separat de orice alt contact între serviciile responsabile de securitatea națională.

7.5.   Aplicarea unui indicator de validitate

A se vedea procedura generală de la punctul 2.6.

Nu se întreprinde nicio acțiune alternativă în cazul semnalărilor în vederea efectuării de controale discrete sau controale specifice.

În plus, în cazul în care autoritatea responsabilă de securitatea națională din statul membru executant decide că este necesară aplicarea unui indicator de validitate pentru semnalarea respectivă, aceasta contactează biroul său național SIRENE și îl informează că acțiunea solicitată nu poate fi întreprinsă. În acest caz, biroul SIRENE solicită aplicarea unui indicator de validitate, transmițând un formular F biroului SIRENE din statul membru semnalant. Precum în cazul altor cereri de aplicare a unui indicator de validitate, trebuie să se indice un motiv cu caracter general. Totuși, nu este necesar să se divulge aspectele sensibile [a se vedea, de asemenea, punctul 7.6 litera (b) de mai jos].

7.6.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală de la punctul 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

(a)

în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o semnalare emisă în temeiul articolului 36 alineatul (3) din Decizia SIS II, biroul SIRENE din statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant cu privire la rezultate (deopotrivă în cazul controalelor discrete și al controalelor specifice) prin intermediul formularului G. În același timp, biroul SIRENE din statul membru executant informează propria autoritate responsabilă de securitatea națională;

(b)

este necesară o procedură specifică pentru a se păstra confidențialitatea informațiilor. Prin urmare, orice contact între autoritățile responsabile de securitatea națională va fi separat de contactele între birourile SIRENE. În consecință, motivele detaliate pentru care s-a solicitat aplicarea unui indicator de validitate sunt discutate direct de autoritățile responsabile de securitatea națională, și nu de birourile SIRENE.

7.7.   Sistemele de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare (ANPR)

A se vedea punctul 9.

8.   SEMNALĂRI PRIVIND OBIECTE CĂUTATE PENTRU A FI CONFISCATE SAU FOLOSITE CA PROBE (ARTICOLUL 38 DIN DECIZIA SIS II)

8.1.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală de la punctul 2.2.

8.2.   Semnalări privind vehicule

8.2.1.   Verificarea existenței unor semnalări multiple privind un vehicul

Atunci când se verifică existența unor semnalări multiple privind un vehicul, elementele descriptive obligatorii de stabilire a identității sunt următoarele:

(a)	numărul de înmatriculare; și/sau

(b)	numărul de identificare a vehiculului (NIV).

Ambele numere pot figura simultan în SIS II.

În cazul în care, în momentul introducerii unei noi semnalări, se constată că în SIS II există deja același NIV și/sau același număr de înmatriculare, se presupune că vor apărea semnalări multiple cu privire la același vehicul. Totuși, această metodă de verificare este eficace numai atunci când sunt utilizate aceleași elemente descriptive. Prin urmare, comparația nu este întotdeauna posibilă.

Biroul SIRENE trebuie să atragă atenția utilizatorilor asupra problemelor care pot apărea în cazul în care doar unul dintre numere a fost utilizat pentru comparare, asupra vehiculelor cu același NIV și asupra reutilizării plăcuțelor de înmatriculare. Un rezultat pozitiv nu înseamnă în mod automat că există semnalări multiple, iar un răspuns negativ nu trebuie interpretat în sensul că nu există o semnalare privind vehiculul respectiv.

La punctul 2.2.3 se precizează în detaliu criteriile de identitate utilizate pentru a stabili dacă două semnalări privind vehicule sunt identice.

Procedurile de consultare care trebuie urmate de birourile SIRENE pentru a verifica existența semnalărilor multiple și a semnalărilor incompatibile în cazul vehiculelor sunt aceleași precum în cazul persoanelor. Procedurile generale sunt descrise la punctul 2.2.

Biroul SIRENE din statul membru care emite o semnalare ține evidența tuturor cererilor de introducere a unei noi semnalări care, după consultare, au fost respinse în temeiul dispozițiilor de mai sus, până când semnalarea este ștearsă.

8.2.2.   Vehicule cu același NIV

Un vehicul cu același NIV se referă la un vehicul introdus în SIS II, de același tip și cu același număr de identificare a vehiculului (NIV) ca un vehicul fabricat original (de exemplu, un tractor și o motocicletă cu același NIV nu se încadrează în această categorie). Procedura specifică de mai jos se aplică pentru a evita consecințele negative ale confiscării repetate ale unui vehicul original fabricat cu același NIV:

(a)

în eventualitatea în care se constată existența unor vehicule cu același NIV, biroul SIRENE ia următoarele măsuri, după caz: (i) se asigură că nu există nicio eroare în semnalarea SIS II și că informațiile referitoare la aceasta sunt cât mai complete posibil; (ii) verifică circumstanțele cazului care a condus la introducerea unei semnalări în SIS II; (iii) verifică istoricul vehiculelor în cauză de la fabricația acestora; (iv) solicită o verificare amănunțită a vehiculului confiscat, în special a NIV, pentru a verifica dacă acesta este vehiculul original fabricat. Toate birourile SIRENE implicate cooperează strâns pentru luarea unor astfel de măsuri;

(b)

în cazul în care existența unui vehicul cu același NIV este confirmată, statul membru semnalant analizează dacă este necesar să mențină semnalarea în SIS II. În cazul în care decide să mențină semnalarea în SIS II, statul membru semnalant: (i) adaugă în semnalare următoarea observație privind vehiculul: „Suspicion of clone” (Suspiciune de clonă) (37); (ii) invită proprietarul vehiculului original fabricat, cu consimțământul explicit al acestuia și în conformitate cu legislația internă, să ofere biroului SIRENE al statului membru semnalant toate informațiile relevante necesare pentru a evita consecințele negative ale unei identificări eronate;

(c)

trimite, prin intermediul biroului său SIRENE, tuturor celorlalte birouri SIRENE un formular M care conține, după caz, toate semnele sau caracteristicile care descriu vehiculul fabricat original și îl disting de vehiculul introdus în SIS II. Formularul M conține în rubrica 083 cuvintele „ORIGINAL MANUFACTURED VEHICLE” (VEHICUL DE ORIGINE) scrise vizibil;

(d)

în cazul în care, atunci când se consultă SIS II, se constată observația „Suspiciune de clonă” referitoare la un vehicul, utilizatorul care efectuează verificarea contactează biroul SIRENE național pentru a obține mai multe informații și pentru a afla cu exactitate dacă vehiculul verificat este vehiculul căutat sau vehiculul fabricat original;

(e)

în cazul în care, în timpul verificării, se stabilește că informațiile din formularul M nu mai sunt valabile, biroul SIRENE al statului membru executant contactează biroul SIRENE al statului membru semnalant pentru a afla cine este proprietarul legal actual al vehiculului. Biroul SIRENE al statului membru semnalant trimite un nou formular M actualizat, care conține în rubrica 083 cuvintele „ORIGINAL MANUFACTURED VEHICLE” (VEHICUL DE ORIGINE) scrise vizibil.

8.3.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Birourile SIRENE pot transmite informații suplimentare cu privire la semnalările introduse în temeiul articolului 38 din Decizia SIS II. Astfel, acestea acționează în numele autorităților judiciare, în cazul în care aceste informații fac obiectul asistenței judiciare reciproce, în conformitate cu legislația internă.

Dacă se solicită acest lucru în rubrica 089 a unui formular G, birourile SIRENE transmit cât mai repede posibil informații suplimentare prin intermediul unui formular P, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind confiscarea sau folosirea ca probă, emisă pentru un vehicul, aeronavă, ambarcațiune, echipament industrial sau container, în temeiul articolului 38 din Decizia SIS II.

Având în vedere că este vorba despre un răspuns urgent și că, prin urmare, nu va fi posibilă strângerea imediată a tuturor informațiilor, nu este necesar să se completeze toate rubricile formularului P. Cu toate acestea, se vor face eforturi pentru strângerea informațiilor referitoare la principalele rubrici: 041, 042, 043, 162, 164, 165, 166, 167 și 169.

9.   SISTEMELE DE RECUNOAȘTERE AUTOMATĂ A NUMERELOR DE ÎNMATRICULARE (ANPR)

Aceste sisteme sunt relevante pentru semnalările în temeiul articolelor 36 și 38 din Decizia SIS II. Datorită utilizării la scară largă a sistemelor de recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare în scopul aplicării legii, există mijloacele tehnice necesare pentru a obține numeroase rezultate pozitive privind un vehicul sau un număr de înmatriculare într-o perioadă scurtă de timp.

Având în vedere faptul că în unele locații ANPR există personal, este posibil ca vehiculul să fie identificat și ca acțiunea solicitată să fie întreprinsă. În acest caz, înainte de efectuarea acțiunii, utilizatorii sistemului ANPR trebuie să verifice dacă rezultatul pozitiv obținut în acest sistem este legat de o semnalare în temeiul articolului 36 sau 38 din Decizia SIS II.

Totuși, multe locații ANPR fixe nu dispun întotdeauna de personal. Prin urmare, chiar dacă aparatul înregistrează trecerea vehiculului și se obține un rezultat pozitiv, acțiunea solicitată nu poate fi întreprinsă.

Pentru semnalările în temeiul articolelor 36 și 38, atunci când acțiunea solicitată nu a putut fi întreprinsă se aplică următoarea procedură generală:

Pentru primul rezultat pozitiv se trimite un formular H. Dacă sunt necesare mai multe informații privind circulația vehiculului, biroului SIRENE al statului membru semnalant îi revine sarcina de a contacta bilateral biroul SIRENE al statului membru executant pentru a discuta cu privire la informațiile necesare.

Pentru semnalările în temeiul articolului 36 se aplică următoarea procedură:

(a)	biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE care a emis semnalarea cu privire la împrejurările în care a obținut rezultatul pozitiv prin intermediul unui formular G, indicând în rubrica 086 cuvântul „ANPR”;

(b)

biroul SIRENE al statului membru care a obținut un rezultat pozitiv pentru o semnalare privind un control specific, însă acțiunea solicitată nu a putut fi întreprinsă, informează biroul SIRENE care a emis semnalarea cu privire la împrejurările în care a obținut rezultatul pozitiv, prin intermediul unui formular H, indicând în rubrica 083 cuvântul „ANPR”, urmat de următorul text: „This hit has been achieved by use of ANPR. Please inform us if your country wishes to be informed of further hits achieved through ANPR for this vehicle or number plate where the requested action could not be undertaken” (Acest rezultat pozitiv a fost obținut cu ajutorul ANPR. Vă rugăm să ne comunicați dacă statul dumneavoastră dorește să fie informat cu privire la alte rezultate pozitive obținute cu ajutorul ANPR pentru acest vehicul sau acest număr de înmatriculare în cazul căruia nu s-a putut întreprinde acțiunea solicitată);

(c)	statul membru semnalant decide dacă semnalarea și-a atins obiectivul, dacă aceasta urmează să fie ștearsă sau nu și dacă ar trebui să aibă loc discuții bilaterale cu privire la informațiile necesare.

Pentru semnalările în temeiul articolului 38, se aplică următoarea procedură:

(a)	în cazul în care se obține un rezultat pozitiv și acțiunea solicitată este efectuată, biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE emitent cu privire la circumstanțele obținerii rezultatului prin intermediul unui formular G;

(b)

în cazul în care se obține un rezultat pozitiv și acțiunea solicitată nu este efectuată, biroul SIRENE al statului membru care a obținut rezultatul pozitiv informează biroul SIRENE al statului membru semnalant cu privire la circumstanțele obținerii rezultatului prin intermediul unui formular H, în care se menționează în rubrica 083 cuvântul „ANPR”, urmat de următorul text: „This hit has been achieved by use of ANPR. Please inform us if your country wishes to be informed of further hits achieved through ANPR for this vehicle or number plate where the requested action could not be undertaken” (Acest rezultat pozitiv a fost obținut cu ajutorul ANPR. Vă rugăm să ne comunicați dacă statul dumneavoastră dorește să fie informat cu privire la alte rezultate pozitive obținute cu ajutorul ANPR pentru acest vehicul sau acest număr de înmatriculare în cazul căruia nu s-a putut întreprinde acțiunea solicitată);

(c)	atunci când primește un astfel de formular H, biroul SIRENE al statului membru semnalant consultă autoritățile competente, cărora le revine sarcina de a decide cu privire la necesitatea primirii altor formulare H sau la schimbul bilateral de informații cu biroul SIRENE al statului membru executant.

10.   STATISTICI

O dată pe an, birourile SIRENE furnizează statistici, care sunt trimise către agenție și către Comisie. De asemenea, statisticile sunt trimise, la cerere, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și autorităților naționale competente pentru protecția datelor. Statisticile includ numărul de formulare de fiecare tip trimise către fiecare stat membru. În special, statisticile menționează numărul rezultatelor pozitive și al indicatorilor de validitate. Este necesar să se distingă între rezultatele pozitive la semnalările emise de un alt stat membru și rezultatele pozitive obținute de statul membru semnalant cu privire la propriile semnalări.

În apendicele 6 se prezintă procedurile și formatele pentru furnizarea de statistici conform acestui punct.

---

(1)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

(2)  Decizia Comitetului executiv din 22 decembrie 1994 privind intrarea în vigoare a Convenției de aplicare [(SCH/Com-ex (94)29 rev. 2] (JO L 239, 22.9.2000, p. 130).

(3)  Deciziile Comitetului executiv din 7 octombrie 1997 [SCH/Com-ex 97(27) rev. 4] pentru Italia și [SCH/Com-ex 97(28) rev. 4] pentru Austria.

(4)  Decizia 1999/848/CE a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen pe teritoriul Greciei (JO L 327, 21.12.1999, p. 58).

(5)  Decizia 2000/777/CE a Consiliului din 1 decembrie 2000 de punere în aplicare a acquis-ului Schengen în Danemarca, Finlanda și Suedia, precum și în Islanda și Norvegia (JO L 309, 9.12.2000, p. 24).

(6)  Decizia 2004/926/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind punerea în aplicare a unor părți din acquis-ul Schengen de către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (JO L 395, 31.12.2004, p. 70).

(7)  JO C 340, 10.11.1997, p. 92.

(8)  Acordul cu Republica Islanda și cu Regatul Norvegiei privind asocierea acestuia din urmă la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 36).

(9)  JO L 370, 17.12.2004, p. 78.

(10)  JO L 160, 18.6.2011, p. 3.

(11)  JO L 381, 28.12.2006, p. 4.

(12)  JO L 205, 7.8.2007, p. 63.

(13)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(14)  JO L 381, 28.12.2006, p. 1.

(15)  Fără a aduce atingere altor atribuții ale birourilor SIRENE prevăzute în legislația relevantă în cadrul cooperării polițienești, de exemplu, pentru punerea în aplicare a Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (JO L 386, 29.12.2006, p. 89).

(16)  Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (JO L 121, 15.5.2009, p. 37).

(17)  A se vedea, de asemenea, Catalogul Schengen cu recomandări și cele mai bune practici.

(18)  Cel de al doilea domeniu există în „mediul de preproducție” tehnic.

(19)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(20)  Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și amendamentele ulterioare la aceasta.

(21)  JO L 286, 1.11.2011, p. 1.

(22)  Unele companii de transport utilizează alte numere de referință. SIS II conține o prevedere privind introducerea unui număr de serie altul decât numărul BIC.

(23)  Din cauza lipsei de standardizare a numerelor de serie ale obiectelor, este posibil, de exemplu, ca două arme de foc diferite, de mărci diferite, să aibă același număr de serie. În mod similar, este posibil ca un obiect să aibă același număr de serie cu un alt obiect, foarte diferit, de exemplu, un document emis și un echipament industrial. În cazul în care se constată că numerele de serie sunt identice, însă obiectele sunt, în mod evident, diferite, nu este necesară consultarea între birourile SIRENE. Utilizatorii pot fi informați asupra posibilității apariției acestei situații. În plus, este posibil ca un obiect, de exemplu un pașaport sau un autoturism, să fie semnalat ca furat într-un stat și apoi să fie semnalat, de asemenea, în țara de origine, ceea ce poate duce la introducerea a două semnalări pentru același obiect. Această situație va fi soluționată de birourile SIRENE implicate.

(24)  Pentru măsurile tehnice de punere în aplicare, a se consulta documentul „Schimbul de date între birourile SIRENE”, la care se face referire de la punctul 1.10.2.

(25)  JO L 350, 30.12.2008, p. 60.

(26)  JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

(27)  Pentru punerea în aplicare din punct de vedere tehnic, a se vedea documentul privind „Schimbul de date între birourile SIRENE”, menționat de la punctul 1.10.2.

(28)  A se vedea, de asemenea, punctul 1.13.1 privind indicarea gradului de urgență în formularele Sirene.

(29)  JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(30)  Articolul 30 din Directiva 2004/38/CE prevede că persoana căreia îi este interzisă intrarea trebuie să fie notificată în scris cu privire la decizie și informată în mod complet referitor la motivele pe care se bazează decizia luată, cu excepția situațiilor în care acest lucru este contrar intereselor siguranței statului.

(31)  Articolul 26 din Regulamentul SIS II se referă la articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 15 a devenit articolul 29 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

(32)  În cazul semnalărilor privind interdicția de intrare emise pentru membrii de familie ai cetățenilor UE, este necesar să amintim că nu este posibilă consultarea sistematică a SIS II înainte de eliberarea unui permis de ședere pentru aceste persoane. Articolul 10 din Directiva 2004/38/CE prezintă condițiile necesare pentru obținerea dreptului de ședere pe o perioadă mai lungă de trei luni într-un stat membru-gazdă de către membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care sunt resortisanți ai unei țări terțe. Lista exhaustivă a acestor condiții nu permite consultarea sistematică a SIS înainte de eliberarea permiselor de ședere. La articolul 27 alineatul (3) din directivă se stipulează că statele membre pot solicita informații de la alte state membre, în cazul în care consideră că acest lucru este indispensabil, numai cu privire la eventualele antecedente ale persoanei respective (așadar, nu toate datele din SIS). O astfel de consultare nu poate avea un caracter sistematic.

(33)  În conformitate cu Directiva 2004/38/CE, unei persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație i se poate refuza intrarea sau șederea pentru motive de ordine sau securitate publică, în cazul în care conduita persoanei respective constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și atunci când sunt respectate alte criterii stabilite la articolul 27 alineatul (2) din directivă. La articolul 27 alineatul (2) se stipulează: „Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală”. În plus, există restricții suplimentare pentru persoanele care beneficiază de dreptul de ședere permanentă, cărora li se poate refuza intrarea sau șederea numai pentru motive grave de ordine sau securitate publică, astfel cum se precizează la articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE.

(34)  În conformitate cu Directiva 2004/38/CE, statul membru executant nu poate limita libera circulație a resortisanților țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație numai pentru motivul că statul membru semnalant își menține semnalarea, cu excepția cazului în care se întrunesc condițiile menționate la nota de subsol de mai sus.

(35)  Date privind dispariția:

(a)	locul, data și ora dispariției;

(b)	împrejurările dispariției.

Informații privind persoana dispărută:

(c)	vârsta aparentă;

(d)	înălțimea;

(e)	culoarea pielii;

(f)	culoarea și forma părului;

(g)	culoarea ochilor;

(h)	alte detalii fizice (de exemplu, piercing-uri, deformări, amputări, tatuaje, semne, cicatrici etc.);

(i)	detalii de natură psihologică: cu risc de suicid, boli psihice, comportament agresiv etc.;

(j)	alte informații: tratament medicamentos necesar etc.;

(k)	hainele pe care le purta în momentul dispariției;

(l)	fotografie: disponibilă sau nu;

(m)	formular ante mortem: disponibil sau nu.

Informații conexe:

(n)	persoana/persoanele care ar putea să o însoțească (și numărul de identificare Schengen, dacă este disponibil);

(o)	vehicul/vehicule legate de caz (și numărul de identificare Schengen, dacă este disponibil);

(p)	dacă este disponibil: numărul de telefon mobil/ultima autentificare, ultimul contact în cadrul rețelelor de socializare online.

Titlurile diferitelor subrubrici nu trebuie incluse în rubrica 083, ci doar litera de referință a acestora. În cazul în care informația este deja disponibilă în semnalare, aceasta poate fi omisă.

(36)  Pentru clarificări privind consimțământul în materie de protecție a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, a se vedea articolul 2 litera (h) din Directiva 95/46/CE.

(37)  „Suspiciune de clonă” se referă la cazurile în care, de exemplu, documentele de înmatriculare ale unui vehicul sunt furate și sunt reutilizate pentru a reînmatricula un alt vehicul de aceeași marcă, model și culoare, care a fost, de asemenea, furat.