5.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/1

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

CAPITOLUL 2

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 19

CAPITOLUL 3

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 29

CAPITOLUL 4

Articolul 30

Articolul 31

Articolul 32

Articolul 33

Articolul 34

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Articolul 35

Articolul 36

Articolul 37

Articolul 37a

Articolul 38

Articolul 38a

Articolul 39

Articolul 40

Articolul 41

Articolul 42

Articolul 43

Articolul 44

CAPITOLUL 2

Articolul 45

Articolul 46

Articolul 47

Articolul 48

Articolul 49

Articolul 50

Articolul 51

Articolul 52

CAPITOLUL 3

Articolul 53

Articolul 54

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 57

Articolul 58

Articolul 59

Articolul 60

CAPITOLUL 4

Articolul 61

Articolul 62

Articolul 63

Articolul 64

Articolul 65

Articolul 66

CAPITOLUL 5

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 69

CAPITOLUL 6

Articolul 70

Articolul 71

Articolul 72

Articolul 73

Articolul 74

CAPITOLUL 6a

Articolul 74a

Articolul 74b

Articolul 74c

Articolul 74d

Articolul 74e

Articolul 74f

Articolul 74g

CAPITOLUL 7

Articolul 75

Articolul 75a

Articolul 75b

Articolul 75c

Articolul 75d

Articolul 75e

Articolul 75f

Articolul 76

Articolul 77

Articolul 78

CAPITOLUL 8

Articolul 79

Articolul 79a

Articolul 80

CAPITOLUL 9

Articolul 81

CAPITOLUL 10

Articolul 82

CAPITOLUL 11

Articolul 83

Articolul 84

Articolul 85

Articolul 86

Articolul 87

Articolul 87a

Articolul 88

TITLUL IIA

CAPITOLUL 12

Articolul 89

Articolul 90

Articolul 91

CAPITOLUL 13

Articolul 92

Articolul 93

Articolul 94

Articolul 95

Articolul 96

Articolul 97

Articolul 98

CAPITOLUL 14

Articolul 99

Articolul 100

Articolul 101

CAPITOLUL 15

Articolul 102

TITLUL III

Articolul 103

Articolul 104

TITLUL IV

CAPITOLUL 1

Articolul 105

Articolul 106

Articolul 107

Articolul 107a

Articolul 108

Articolul 109

CAPITOLUL 2

Articolul 110

Articolul 111

Articolul 112

Articolul 113

Articolul 114

CAPITOLUL 3

Articolul 115

Articolul 116

Articolul 117

Articolul 118

CAPITOLUL 4

Articolul 119

CAPITOLUL 5

Articolul 120

Articolul 121

Articolul 122

Articolul 123

Articolul 124

Articolul 125

Articolul 126

CAPITOLUL 6

Articolul 127

CAPITOLUL 7

Articolul 128

Articolul 129

TITLUL V

Articolul 130

Articolul 131

Articolul 132

TITLUL VI

CAPITOLUL 1

Articolul 133

Articolul 134

Articolul 135

Articolul 136

CAPITOLUL 2

Articolul 137

Articolul 138

Articolul 139

Articolul 140

Articolul 141

Articolul 142

Articolul 143

Articolul 144

CAPITOLUL 3

Articolul 145

Articolul 146

Articolul 147

Articolul 148

Articolul 149

Articolul 150

Articolul 151

CAPITOLUL 4

Articolul 152

Articolul 153

Articolul 154

CAPITOLUL 5

Articolul 155

Articolul 156

Articolul 157

Articolul 158

Articolul 159

Articolul 160

Articolul 161

Articolul 162

Articolul 163

Articolul 164

Articolul 165

Articolul 166

Articolul 167

Articolul 168

Articolul 169

Articolul 170

Articolul 171

CAPITOLUL 6

Articolul 172

Articolul 173

Articolul 174

Articolul 175

Articolul 176

Articolul 177

Articolul 178

CAPITOLUL 7

Articolul 179

Articolul 180

Articolul 181

Articolul 182

TITLUL VII

CAPITOLUL 1

Articolul 183

Articolul 184

Articolul 185

Articolul 186

Articolul 187

Articolul 188

Articolul 189

Articolul 190

Articolul 191

Articolul 192

CAPITOLUL 2

Articolul 193

Articolul 194

Articolul 195

Articolul 196

Articolul 197

CAPITOLUL 3

Articolul 198

Articolul 199

Articolul 200

TITLUL VIII

Articolul 201

Articolul 202

Articolul 203

TITLUL IX

Articolul 204

Articolul 205

Articolul 206

TITLUL X

Articolul 207

TITLUL XI

Articolul 208

Articolul 209

Articolul 210

TITLUL XII

Articolul 211

Articolul 212

TITLUL XIII

Articolul 213

Articolul 214

Articolul 215

Articolul 216

ANEXA I

ANEXA II

ANEXA III

ANEXA IV

ANEXA V

ANEXA VI

ANEXA VII

ANEXA VIII

ANEXA IX

ANEXA X

ANEXA XI

ANEXA XII

ANEXA XIII

ANEXA XIV

ANEXA XV

ANEXA XVI

ANEXA XVII

ANEXA XVIII

ANEXA XIX

ANEXA XX

ANEXA XXI

(1)

Parlamentul European este adunarea aleasă în conformitate cu tratatele, cu Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct și cu legislațiile naționale adoptate în aplicarea tratatelor.

(2)

Denumirea reprezentanților aleși în Parlamentul European este următoarea:

(1)

În urma alegerilor pentru Parlamentul European, Președintele invită autoritățile competente ale statelor membre să comunice Parlamentului, în cel mai scurt timp, numele deputaților aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri.

În același timp, Președintele le atrage atenția acestor autorități cu privire la dispozițiile pertinente din Actul din 20 septembrie 1976 și le invită să ia măsurile necesare pentru a evita orice incompatibilitate cu mandatul de deputat în Parlamentul European.

(2)

Orice deputat a cărui alegere este notificată Parlamentului trebuie să declare în scris, înainte de a participa la lucrările parlamentare, că nu deține o funcție incompatibilă cu cea de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976. După alegerile generale, această declarație trebuie făcută, în măsura posibilului, cu cel mult șase zile înainte de ședința constitutivă a Parlamentului. Orice deputat participă la lucrările Parlamentului și ale organelor acestuia cu exercitarea deplină a drepturilor atât timp cât prerogativele sale nu au fost verificate sau nu s-a luat o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, cu condiția să fi efectuat în prealabil declarația menționată anterior.

În cazul în care s-a stabilit, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, că un deputat exercită o funcție incompatibilă cu calitatea de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul constată, pe baza informațiilor furnizate de Președintele său, că locul este vacant.

(3)

Pe baza unui raport al comisiei competente pentru verificarea prerogativelor, Parlamentul efectuează în cel mai scurt timp verificarea prerogativelor și statuează asupra validității mandatului fiecărui membru nou-ales, precum și în privința eventualelor contestații formulate în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976, cu excepția celor întemeiate pe legislația electorală națională.

(4)

Raportul comisiei competente se întemeiază pe comunicarea oficială, de către fiecare stat membru, a rezultatelor electorale în ansamblul lor, cu precizarea numelor candidaților aleși, precum și ale eventualilor supleanți, în ordinea clasării rezultate în urma votului.

Mandatul unui deputat va putea fi validat numai după prezentarea declarațiilor scrise prevăzute la prezentul articol, precum și în anexa I la prezentul regulament.

Pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul se poate pronunța în orice moment asupra oricărei contestații referitoare la validitatea mandatului unuia dintre membri.

(5)

În cazul în care numirea unui deputat are loc ca urmare a retragerii candidaților care figurează pe aceeași listă, comisia competentă pentru verificarea prerogativelor se asigură că retragerea se face în spiritul și în litera Actului din 20 septembrie 1976, precum și în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament.

(6)

Comisia competentă se asigură că orice informație care ar putea aduce atingere exercitării mandatului unui deputat în Parlamentul European sau ordinii de clasare a supleanților este comunicată în cel mai scurt timp Parlamentului de către autoritățile statelor membre sau ale Uniunii, cu menționarea datei de la care aceasta produce efecte în cazul unei numiri.

În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre inițiază o procedură care ar putea conduce la invalidarea mandatului unui deputat, Președintele le solicită o informare periodică privind stadiul acesteia. Președintele sesizează în legătură cu aceasta comisia competentă, la propunerea căreia Parlamentul poate adopta o decizie.

(1)

Mandatul începe și expiră în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976. De asemenea, mandatul încetează în caz de deces sau demisie.

(2)

Orice deputat rămâne în funcție până la deschiderea primei ședințe a Parlamentului care urmează după alegeri.

(3)

Orice deputat demisionar notifică Președintelui demisia sa, precum și data la care aceasta își produce efectele, dată care nu poate depăși trei luni de la notificare. Această notificare îmbracă forma unui proces-verbal redactat în prezența Secretarului General ori a reprezentantului său, semnat de acesta și de deputatul în cauză și prezentat de îndată comisiei competente, care îl înscrie pe ordinea de zi a primei reuniuni care urmează primirii documentului respectiv.

În cazul în care consideră că demisia este incompatibilă cu spiritul sau litera Actului din 20 septembrie 1976, comisia competentă informează Parlamentul, pentru ca acesta să hotărască constatarea sau nu a existenței locului vacant.

În caz contrar, constatarea existenței locului vacant intervine începând cu data menționată de deputatul demisionar în procesul-verbal de demisie. În acest caz, Parlamentul nu trebuie să voteze.

Se instituie o procedură simplificată pentru a remedia anumite situații excepționale, în special aceea în care una sau mai multe perioade de sesiune ar avea loc între data la care demisia produce efecte și prima reuniune a comisiei competente, situație care, în lipsa constatării existenței locului vacant, ar priva grupul politic căruia îi aparține membrul demisionar de posibilitatea de a obține suplinirea membrului în cauză în timpul perioadelor de sesiune respective. Această procedură permite raportorului comisiei competente, responsabil cu dosarele respective, să examineze de îndată orice demisie corect notificată și, în cazurile în care o întârziere de orice natură în procesul de examinare a notificării ar putea avea efecte prejudiciabile, să sesizeze președintele comisiei cu privire la acest lucru, solicitând, în conformitate cu dispozițiile alineatului (3):

(4)

În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru notifică Președintelui încetarea mandatului unui deputat în Parlamentul European în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale statului membru în cauză, fie din motive de incompatibilitate, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (3) din Actul din 20 septembrie 1976, fie ca urmare a invalidării mandatului în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din același act, Președintele informează Parlamentul cu privire la încetarea mandatului la data comunicată de către statul membru și invită statul membru respectiv să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.

În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre sau ale Uniunii sau deputatul în cauză notifică Președintelui o numire sau o alegere într-o funcție incompatibilă cu exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, Președintele informează Parlamentul, care constată că locul este vacant.

(5)

Autoritățile statelor membre sau ale Uniunii informează Președintele în legătură cu orice misiune pe care intenționează să o încredințeze unui deputat. Președintele sesizează comisia competentă pentru a examina compatibilitatea misiunii preconizate cu spiritul și litera Actului din 20 septembrie 1976. Președintele aduce la cunoștința Parlamentului, a deputatului și a autorităților în cauză concluziile comisiei.

(6)

Se consideră ca dată de încetare a unui mandat și ca dată de la care existența locului vacant produce efecte:

(7)

În cazul în care Parlamentul constată că un loc este vacant, acesta informează statul membru interesat cu privire la aceasta și îl invită să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.

(8)

Orice contestație privind validitatea mandatului unui deputat ale cărui prerogative au fost verificate se trimite comisiei competente, care are sarcina de a prezenta de îndată Parlamentului un raport, cel târziu până la începutul următoarei perioade de sesiune.

(9)

Parlamentul își rezervă dreptul de a declara invalid mandatul examinat sau de a refuza constatarea existenței locului vacant în cazul în care acceptarea sau încetarea mandatului ar putea fi bazată pe erori materiale sau pe vicii de consimțământ.

(1)

Deputații se bucură de privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

(2)

Legitimațiile care asigură deputaților libera circulație în statele membre sunt eliberate de Președintele Parlamentului, după ce a fost primită notificarea privind alegerea acestora.

(3)

Deputații au dreptul de a consulta orice dosar aflat în posesia Parlamentului sau a unei comisii, cu excepția dosarelor și conturilor personale pe care sunt autorizați să le consulte numai deputații în cauză. Excepțiile de la acest principiu în vederea tratării documentelor la care accesul publicului poate fi interzis în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei sunt prevăzute în anexa VIII la prezentul regulament.

(1)

În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul urmărește în special conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin.

(2)

Orice cerere adresată Președintelui de o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.

(3)

Orice cerere adresată Președintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunității și privilegiilor este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.

Deputatul sau fostul deputat poate fi reprezentat de un alt deputat. Cererea nu poate fi adresată de către un alt deputat fără acordul deputatului în cauză.

(4)

În cazul în care un deputat este arestat sau privat de libertatea de circulație prin presupusa încălcare a privilegiilor și imunităților sale, Președintele Parlamentului poate lua de urgență, după consultarea președintelui și a raportorului comisiei competente, o inițiativă vizând confirmarea privilegiilor și imunităților deputatului în cauză. Președintele Parlamentului comunică această inițiativă comisiei și informează Parlamentul cu privire la aceasta.

(1)

Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(2)

Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(3)

Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

(4)

În cazul în care cererea de ridicare a imunității conține mai multe capete de acuzare, fiecare dintre acestea poate face obiectul unei decizii distincte. În mod excepțional, raportul comisiei poate propune ca ridicarea imunității să vizeze exclusiv desfășurarea unei acțiuni penale, fără ca vreo măsură de arestare, o altă măsură privativă de libertate sau orice altă măsură care să împiedice deputatul în exercitarea funcțiilor inerente mandatului său să poată fi adoptată împotriva sa, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

(5)

În cazul în care un deputat este obligat să compară în calitate de martor sau de expert, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității sale, dacă deputatul:

(6)

În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunități, comisia precizează dacă circumstanțele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce privește, pe de o parte, libertatea de circulație a deputaților care se deplasează către sau dinspre locul de reuniune a Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile care nu se află sub incidența dreptului intern și prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.

(7)

Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(8)

Raportul comisiei este înscris din oficiu la primul punct de pe ordinea de zi a primei ședințe care urmează depunerii acestuia. Nu se admit amendamente la propunerea sau propunerile de decizie.

Dezbaterea are ca subiect doar motivele pro și contra fiecărei propuneri de ridicare, menținere sau apărare a unui privilegiu sau a imunității.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151, deputatul ale cărui privilegii sau imunități fac obiectul unei examinări nu poate interveni în dezbatere.

Propunerea sau propunerile de decizie conținute în raport sunt supuse la vot în cursul votării care urmează dezbaterii.

După examinarea de către Parlament, se procedează la vot separat pentru fiecare propunere conținută în raport. În cazul respingerii unei propuneri, decizia contrară se consideră adoptată.

(9)

Președintele comunică imediat decizia Parlamentului deputatului în cauză și autorității competente a statului membru interesat și solicită să fie informat în legătură cu derularea procedurii și cu hotărârile judecătorești care se pronunță. Imediat după ce a primit aceste informații, Președintele le comunică Parlamentului în forma pe care o consideră cea mai adecvată, dacă este necesar, după consultarea comisiei competente.

(10)

În cazul în care Președintele face uz de competențele care îi sunt conferite prin articolul 6 alineatul (4), comisia competentă ia act de inițiativa Președintelui în cursul reuniunii următoare. Dacă este necesar, comisia poate întocmi un raport care să fie prezentat Parlamentului.

(11)

Comisia tratează aceste chestiuni și examinează toate documentele primite cu cea mai mare confidențialitate.

(12)

După consultarea statelor membre, comisia poate întocmi o listă orientativă a autorităților statelor membre abilitate să prezinte o solicitare de ridicare a imunității unui deputat.

(13)

Orice cerere privind domeniul de aplicare a privilegiilor sau imunităților unui deputat, adresată de o autoritate competentă, este examinată în conformitate cu dispozițiile de mai sus.

(1)

Parlamentul elaborează norme în materie de transparență privind interesele financiare ale membrilor săi, care sunt anexate la prezentul regulament (1).

Aceste norme nu pot să împiedice sau să limiteze în niciun fel exercitarea mandatului și a activităților politice sau de altă natură pe care le presupune acesta.

(2)

Comportamentul deputaților este caracterizat de respect reciproc, se bazează pe valorile și principiile definite în textele fundamentale ale Uniunii Europene, păstrează demnitatea Parlamentului și nu trebuie să compromită buna desfășurare a lucrărilor parlamentare, nici liniștea în oricare dintre incintele Parlamentului. Deputații respectă normele Parlamentului privind regimul aplicabil informațiilor confidențiale.

Nerespectarea acestor principii și norme poate conduce la aplicarea unor măsuri în conformitate cu articolele 152, 153 și 154.

(3)

Aplicarea prezentului articol nu aduce atingere în niciun fel ritmului dezbaterilor parlamentare sau libertății de exprimare a deputaților.

Aceasta se întemeiază pe respectul deplin al prerogativelor deputaților, astfel cum sunt definite în dreptul primar și în Statutul deputaților.

Aceasta are drept bază principiul transparenței și garantează că orice dispoziție în materie este adusă la cunoștința deputaților, care sunt informați în mod individual cu privire la drepturile și obligațiile lor.

(4)

Chestorii răspund de eliberarea legitimațiilor de acces nominale, cu o durată de valabilitate de cel mult un an, pentru persoanele care doresc să aibă acces frecvent în incintele Parlamentului în vederea furnizării de informații deputaților în cadrul mandatului lor parlamentar, în nume propriu sau în numele unor terți.

În schimb, aceste persoane trebuie:

Registrul respectiv este pus la dispoziția publicului, la cerere, în toate locurile în care Parlamentul își desfășoară activitatea, precum și în birourile de informare ale acestuia din statele membre, în forma stabilită de chestori.

Dispozițiile de aplicare a prezentului alineat sunt precizate în anexă (3).

(5)

Regulile de conduită, drepturile și privilegiile foștilor deputați sunt stabilite printr-o decizie a Biroului. Între foștii deputați nu se stabilește nicio diferență de tratament.

(1)

În cazul semnării unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, Președintele poate, după ce a obținut acordul Conferinței președinților, să invite parlamentul statului aderent să desemneze dintre membrii săi un număr de observatori egal cu numărul de locuri în Parlamentul European atribuite în viitor statului respectiv.

(2)

Observatorii respectivi iau parte la lucrările Parlamentului, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul de a lua cuvântul în cadrul comisiilor și al grupurilor politice. Ei nu au drept de vot sau dreptul de a participa la alegeri pentru funcții în cadrul Parlamentului. Participarea lor nu are niciun efect juridic asupra lucrărilor Parlamentului.

(3)

Modalitatea de tratament în cazul acestora va fi similară cu cea a unui deputat în Parlament în ceea ce privește utilizarea facilităților Parlamentului și rambursarea costurilor ocazionate de activitățile lor în calitate de observatori.

(4)

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis, până la intrarea în vigoare a aranjamentului (5) prin care un număr de locuri suplimentare în Parlament este alocat anumitor state membre până la sfârșitul celei de-a șaptea legislaturi. Statele membre respective sunt invitate să își desemneze observatorii, în conformitate cu dispozițiile din dreptul intern.

(1)

În cadrul ședinței prevăzute la articolul 134 alineatul (2), precum și în orice altă ședință consacrată alegerii Președintelui și Biroului, Președintele aflat la sfârșit de mandat sau, în lipsa acestuia sau acesteia, unul dintre vicepreședinții aflați la sfârșit de mandat, în ordinea precedenței, sau, în lipsa unuia dintre aceștia, deputatul care a deținut mandatul pentru perioada cea mai lungă ocupă funcția de președinte, până la declararea alegerii Președintelui.

(2)

Sub președinția deputatului care ocupă funcția în mod provizoriu în temeiul alineatului (1) nu se poate desfășura nicio altă dezbatere decât cea privind alegerea Președintelui sau verificarea prerogativelor.

Deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul alineatului (1) exercită competențele Președintelui menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf. Orice altă chestiune legată de verificarea prerogativelor care se ridică sub președinția acestuia sau acesteia este trimisă comisiei competente pentru verificarea prerogativelor.

(1)

Președintele, vicepreședinții și chestorii sunt aleși prin vot secret, în conformitate cu dispozițiile articolului 169. Candidaturile trebuie să fie prezentate cu acordul celor interesați. Ele pot fi prezentate numai de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați. Cu toate acestea, în cazul în care numărul de candidaturi nu depășește numărul de locuri care urmează a fi ocupate, candidații pot fi aleși prin aclamare.

(2)

La alegerea Președintelui, a vicepreședinților și a chestorilor, trebuie să se țină seama de o reprezentare globală echitabilă a statelor membre și a tendințelor politice.

(1)

Se procedează mai întâi la alegerea Președintelui. Înainte de fiecare tur de scrutin, candidaturile trebuie prezentate deputatului care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 12, care le aduce la cunoștința Parlamentului. În cazul în care, după trei tururi de scrutin, niciun candidat nu întrunește majoritatea absolută a voturilor exprimate, la al patrulea tur de scrutin pot candida numai primii doi clasați care au întrunit cel mai mare număr de voturi la al treilea tur de scrutin. În cazul în care numărul de voturi este egal, este declarat ales candidatul cel mai în vârstă.

(2)

Imediat după alegerea Președintelui, deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 12 îi cedează locul. Numai Președintele ales poate pronunța un discurs inaugural.

(1)

După alegerea Președintelui, se procedează la alegerea vicepreședinților pe un buletin comun. Sunt declarați aleși în primul tur, în limita celor 14 locuri, candidații care întrunesc majoritatea absolută a voturilor exprimate în ordinea numărului de voturi obținute. În cazul în care numărul candidaților aleși este mai mic decât numărul de locuri care urmează a fi ocupate, se procedează la un al doilea tur de scrutin, în aceleași condiții, pentru ocuparea locurilor rămase. În cazul în care este necesar un al treilea tur de scrutin, pentru locurile care mai trebuie ocupate, alegerea se face cu majoritate relativă. În cazul egalității de voturi, sunt declarați aleși candidații cei mai în vârstă.

Cu toate că, spre deosebire de articolul 14 alineatul (1), prezentarea de noi candidaturi între diferitele tururi de scrutin nu este prevăzută în mod expres pentru alegerea vicepreședinților, acest lucru intervine de drept, în temeiul suveranității Parlamentului, care trebuie să hotărască în legătură cu orice posibilă candidatură, cu atât mai mult cu cât lipsa acestei posibilități ar putea împiedica buna desfășurare a alegerilor.

(2)

Sub rezerva dispozițiilor articolului 18 alineatul (1), ordinea precedenței vicepreședinților se stabilește în funcție de ordinea în care au fost aleși și, în caz de egalitate de voturi, în funcție de vârstă.

În cazul în care alegerea nu are loc în urma unui vot secret, ordinea precedenței corespunde ordinii în care sunt prezentați de Președinte.

(1)

Durata mandatului Președintelui, al vicepreședinților și al chestorilor este stabilită la doi ani și jumătate.

În cazul în care un deputat trece la alt grup politic, deputatul în cauză își păstrează locul pe care îl ocupă eventual în cadrul Biroului sau al Colegiului chestorilor până la încheierea mandatului de doi ani și jumătate.

(2)

În cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, un loc devine vacant, deputatul ales ca supleant asigură funcțiile numai pentru perioada rămasă din mandat.

(1)

În cazul în care trebuie înlocuit Președintele, un vicepreședinte sau un chestor, se procedează la alegerea supleantului în conformitate cu dispozițiile de mai sus.

Noul vicepreședinte ocupă, în ordinea precedenței, locul ocupat de vicepreședintele suplinit.

(2)

În cazul în care locul vacant este cel al Președintelui, primul vicepreședinte exercită funcția de președinte până la alegerea noului Președinte.

(1)

În condițiile prevăzute de prezentul regulament, Președintele conduce toate activitățile Parlamentului și ale organelor sale și dispune de toate competențele pentru a prezida dezbaterile Parlamentului și pentru a asigura buna desfășurare a acestora.

Prezenta dispoziție poate fi interpretată în sensul că printre competențele conferite de aceasta este prevăzută și aceea de a pune capăt recurgerii excesive la moțiuni, cum ar fi solicitările de respectare a Regulamentului de procedură, moțiunile de procedură, explicațiile privind votul, precum și solicitările de vot separat, de vot pe părți sau de vot prin apel nominal, în cazul în care Președintele consideră că acestea au scopul deliberat de a cauza și vor avea ca efect o obstrucționare prelungită și gravă a procedurilor Parlamentului sau a exercitării drepturilor altor deputați.

Printre competențele conferite prin prezenta dispoziție se numără și aceea de a supune la vot textele în altă ordine decât ordinea de vot stabilită în documentul care face obiectul votului. Prin analogie cu dispozițiile articolului 161 alineatul (7), Președintele poate solicita, în acest scop, acordul prealabil al Parlamentului.

(2)

Președintele deschide, suspendă și închide ședințele. Președintele hotărăște asupra admisibilității amendamentelor, asupra întrebărilor adresate Consiliului și Comisiei și asupra conformității rapoartelor cu prezentul regulament. Președintele asigură respectarea prezentului regulament, menține ordinea, dă cuvântul vorbitorilor, declară închise dezbaterile, supune la vot chestiunile și anunță rezultatele votului. Președintele adresează comisiilor comunicările care sunt de resortul acestora.

(3)

Președintele poate lua cuvântul în cadrul unei dezbateri numai pentru a face un rezumat al chestiunii în cauză și a cere să se revină la subiect; în cazul în care dorește să participe la dezbatere, Președintele părăsește fotoliul, pe care îl poate reocupa numai după încheierea dezbaterii privind chestiunea respectivă.

(4)

În relațiile internaționale, la ceremonii, în chestiunile administrative, judiciare sau financiare, Parlamentul este reprezentat de Președinte, care poate delega aceste competențe.

(1)

În caz de absență, de imposibilitate de exercitare a funcției sau în cazul în care dorește să participe la dezbatere, în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), Președintele este înlocuit de unul dintre vicepreședinți, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2).

(2)

De asemenea, vicepreședinții exercită funcțiile care le sunt atribuite prin articolul 23, articolul 25 alineatele (3) și (5) și articolul 68 alineatul (3).

(3)

Președintele poate delega vicepreședinților orice funcție, precum reprezentarea Parlamentului cu ocazia unor ceremonii sau acte determinate. În special, Președintele poate desemna un vicepreședinte care să exercite responsabilitățile conferite Președintelui de articolul 116 alineatul (3) și de articolul 117 alineatul (2).

(1)

Biroul este compus din Președinte și cei 14 vicepreședinți ai Parlamentului.

(2)

Chestorii sunt membri ai Biroului cu funcție consultativă.

(3)

În cadrul deliberărilor Biroului, în caz de egalitate de voturi, Președintele are votul decisiv.

(1)

Biroul își îndeplinește sarcinile care îi revin prin regulament.

(2)

Biroul reglementează chestiunile financiare, organizatorice și administrative privind organizarea internă a Parlamentului, Secretariatul și organele Parlamentului.

(3)

Biroul reglementează chestiunile financiare, organizatorice și administrative privind deputații pe baza unei propuneri a Secretarului General sau a unui grup politic.

(4)

Biroul reglementează chestiunile privind desfășurarea ședințelor.

Desfășurarea ședințelor include chestiunile privind comportamentul deputaților în cadrul tuturor incintelor Parlamentului.

(5)

Biroul adoptă dispozițiile prevăzute la articolul 33 privind deputații neafiliați.

(6)

Biroul stabilește organigrama Secretariatului General și normele privind situația administrativă și financiară a funcționarilor și a altor agenți.

(7)

Biroul stabilește un proiect preliminar de estimare a bugetului Parlamentului.

(8)

Biroul adoptă orientările pentru chestori în conformitate cu articolul 26.

(9)

Biroul este organul competent pentru autorizarea reuniunilor comisiilor în afara locurilor obișnuite de desfășurare a activității, a audierilor, precum și a călătoriilor de studiu și de informare efectuate de raportori.

În cazul în care astfel de reuniuni sau întâlniri sunt autorizate, regimul lingvistic se stabilește în funcție de limbile oficiale utilizate și solicitate de membrii titulari și supleanți din comisia în cauză.

Această situație este valabilă și în cazul delegațiilor, cu excepția situației în care membrii titulari și supleanți în cauză ajung la un alt acord.

(10)

Biroul numește Secretarul General în conformitate cu articolul 207.

(11)

Biroul stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european și îndeplinește, în cadrul punerii în aplicare a regulamentului menționat, sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(12)

Biroul stabilește normele privind regimul aplicabil informațiilor confidențiale de către Parlament și organismele sale, precum și de către titularii de mandat și alți deputați, luând în considerare toate acordurile interinstituționale încheiate în materie. Respectivele norme se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se anexează la prezentul Regulament de procedură.

(13)

Președintele și/sau Biroul pot încredința unuia sau mai multor membri ai Biroului sarcini generale sau speciale care țin de competența Președintelui și/sau a Biroului. În același timp, se stabilesc modalitățile de executare a acestor sarcini.

(14)

Biroul numește doi vicepreședinți responsabili cu dezvoltarea relațiilor cu parlamentele naționale.

Aceștia prezintă periodic Conferinței președinților un raport privind activitățile desfășurate în acest domeniu.

(15)

Cu ocazia fiecărei noi alegeri a Parlamentului, Biroul aflat la sfârșit de mandat rămâne în funcție până la prima ședință a noului Parlament.

(1)

Conferința președinților este compusă din Președintele Parlamentului și președinții grupurilor politice. Președintele unui grup politic poate fi reprezentat de un membru al grupului din care face parte.

(2)

Președintele Parlamentului invită unul dintre deputații neafiliați să participe la reuniunile Conferinței președinților, fără a avea drept de vot.

(3)

Conferința președinților vizează realizarea consensului în ceea ce privește chestiunile asupra cărora este sesizată.

În cazul în care nu se realizează consensul, se procedează la un vot ponderat în funcție de numărul de membri ai fiecărui grup politic.

(1)

Conferința președinților își asumă sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului de procedură.

(2)

Conferința președinților hotărăște cu privire la organizarea lucrărilor Parlamentului și la chestiunile aferente programării legislative.

(3)

Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile referitoare la relațiile cu alte organe și instituții ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale ale statelor membre.

(4)

Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile aferente relațiilor cu țările terțe și cu instituțiile sau organizațiile din afara Uniunii.

(5)

Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește organizarea unor consultări structurate cu societatea civilă europeană asupra unor chestiuni de mare însemnătate. Aceasta poate include organizarea de dezbateri publice, deschise participării cetățenilor interesați, pe marginea unor subiecte de interes general european. Biroul numește un vicepreședinte responsabil cu desfășurarea acestor consultări, care prezintă un raport Conferinței președinților.

(6)

Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului.

(7)

Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește componența și competențele comisiilor și ale comisiilor de anchetă, precum și ale comisiilor parlamentare mixte, ale delegațiilor permanente și ale delegațiilor ad hoc.

(8)

Conferința președinților hotărăște repartizarea locurilor în sala de ședințe, în conformitate cu articolul 34.

(9)

Conferința președinților este organul competent pentru autorizarea rapoartelor din proprie inițiativă.

(10)

Conferința președinților prezintă propuneri Biroului în ceea ce privește chestiunile administrative și bugetare ale grupurilor politice.

(1)

Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilor permanente sau speciale. Conferința își alege președintele.

În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă sau, dacă și acesta din urmă este absent, de deputatul cel mai în vârstă prezent.

(2)

Conferința președinților de comisie poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările comisiilor și stabilirea ordinii de zi în perioadele de sesiune.

(3)

Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de comisie.

(1)

Conferința președinților de delegație este compusă din președinții tuturor delegațiilor interparlamentare permanente. Conferința își alege președintele.

În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă sau, dacă și acesta din urmă este absent, de deputatul cel mai în vârstă prezent.

(2)

Conferința președinților de delegație poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările delegațiilor.

(3)

Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de delegație.

(1)

Procesele-verbale ale Biroului și ale Conferinței președinților se traduc în limbile oficiale, se imprimă și se distribuie tuturor deputaților și sunt accesibile publicului, cu excepția cazului în care, cu titlu excepțional, Biroul sau Conferința președinților adoptă o decizie contrară privind anumite puncte din procesele-verbale, în vederea păstrării confidențialității, pentru motivele definite la articolul 4 alineatele (1)-(4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2)

Orice deputat poate adresa întrebări în legătură cu activitățile Biroului, ale Conferinței președinților și ale chestorilor. Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui, notificate deputaților și publicate, însoțite de răspunsuri, pe site-ul internet al Parlamentului în termen de 30 de zile de la prezentare.

(1)

Deputații se pot organiza în grupuri pe baza afinităților politice.

În mod normal, nu este necesar ca Parlamentul să evalueze afinitățile politice ale membrilor unui grup. În cazul constituirii unui grup în aplicarea prezentului articol, deputații în cauză recunosc, prin definiție, că au aceleași afinități politice. Numai în cazul în care deputații în cauză neagă că au aceleași afinități politice este necesar ca Parlamentul să aprecieze dacă grupul a fost constituit în conformitate cu regulamentul.

(2)

Un grup politic este constituit din deputați aleși în cel puțin un sfert dintre statele membre. Numărul minim necesar de deputați pentru a constitui un grup politic este de douăzeci și cinci.

(3)

În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar, Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Președintele nu aplică această derogare în cazurile în care există dovezi suficiente pentru a se presupune că se abuzează de ea.

(4)

Un deputat poate aparține unui singur grup politic.

(5)

Constituirea unui grup politic trebuie adusă la cunoștința Președintelui printr-o declarație. În această declarație trebuie menționată denumirea grupului și numele membrilor, precum și componența biroului.

(6)

Declarația de constituire a unui grup politic se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)

Grupurile politice își exercită funcțiile în cadrul activităților Uniunii, inclusiv sarcinile care le revin în temeiul Regulamentului de procedură. În cadrul organigramei Secretariatului General, grupurile politice dispun de un secretariat, de facilități administrative și de creditele prevăzute în bugetul Parlamentului.

(2)

Biroul adoptă normele privind punerea la dispoziție, punerea în aplicare și controlul acestor facilități și credite, precum și cele privind delegarea competențelor de execuție bugetară aferente.

(3)

În aceste norme sunt prevăzute consecințele administrative și financiare ale dizolvării grupurilor politice.

(1)

Deputații individuali pot forma intergrupuri sau alte grupări neoficiale ale deputaților pentru a organiza schimburi de opinii informale în legătură cu chestiuni specifice între diferite grupuri politice, cu atragerea membrilor unor comisii parlamentare diferite, și pentru a promova contactul între deputați și societatea civilă.

(2)

Grupările de acest tip nu se pot implica în activități care pot genera confuzii în raport cu activitățile oficiale ale Parlamentului sau ale organelor sale. Sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în normele privind constituirea unor astfel de grupări, astfel cum au fost adoptate de Birou, grupurile politice pot facilita activitățile intergrupurilor punându-le la dispoziție sprijin logistic. Astfel de grupări declară orice sprijin extern, în conformitate cu anexa I.

(1)

Deputații care nu aderă la un grup politic dispun de un secretariat. Modalitățile sunt stabilite de Birou, la propunerea Secretarului General.

(2)

Statutul și drepturile parlamentare ale acestor deputați sunt reglementate de Birou.

(3)

De asemenea, Biroul adoptă normele privind punerea la dispoziție, executarea și controlul creditelor înscrise în bugetul Parlamentului pentru a acoperi cheltuielile de secretariat și facilitățile administrative ale deputaților neafiliați.

(1)

Parlamentul, alături de Comisie și Consiliu, contribuie la definirea programării legislative a Uniunii Europene.

Parlamentul și Comisia cooperează la pregătirea programului de lucru al Comisiei, care constituie contribuția Comisiei la programarea anuală și multianuală a Uniunii, pe baza calendarului și a modalităților convenite între cele două instituții și precizate în anexă (6).

(2)

În situații de urgență sau neprevăzute, o instituție poate propune, din proprie inițiativă și în conformitate cu procedurile stabilite de tratate, adăugarea unei măsuri legislative la cele propuse în programul de lucru al Comisiei.

(3)

Președintele transmite rezoluția adoptată de Parlament celorlalte instituții care participă la procedura legislativă a Uniunii Europene, precum și parlamentelor statelor membre.

Președintele solicită Consiliului emiterea unui aviz privind programul de lucru al Comisiei și rezoluția Parlamentului.

(4)

În cazul în care o instituție se află în imposibilitatea de a respecta calendarul stabilit, aceasta informează celelalte instituții în legătură cu motivele întârzierii și propune un nou calendar.

(1)

În toate activitățile sale, Parlamentul respectă pe deplin drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Parlamentul respectă, de asemenea, pe deplin drepturile și principiile înscrise la articolul 2 și la articolul 6 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2)

În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați consideră că o propunere de act legislativ sau părți ale unei astfel de propuneri nu respectă drepturile înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, chestiunea este trimisă, la cererea acestora, comisiei competente pentru interpretarea Cartei. Avizul comisiei competente pentru subiectul în cauză se anexează raportului comisiei competente.

(1)

Pentru orice propunere de act legislativ sau orice alt document cu caracter legislativ, comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică mai întâi temeiul juridic.

(2)

În cazul în care comisia respectivă contestă validitatea sau pertinența temeiului juridic — inclusiv în contextul verificării în temeiul articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană — aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni juridice.

(3)

Comisia competentă pentru chestiuni juridice se poate, de asemenea, sesiza din proprie inițiativă referitor la chestiunile privind temeiul juridic al propunerilor de act legislativ. În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.

(4)

În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice hotărăște să conteste validitatea sau pertinența temeiului juridic, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului. Parlamentul supune la vot concluziile, înainte de a vota asupra fondului propunerii.

(5)

Sunt inadmisibile amendamentele prezentate în plen care au ca scop să modifice temeiul juridic al unei propuneri de act legislativ fără ca validitatea sau pertinența temeiului juridic să fi fost contestată de comisia competentă pentru subiectul în cauză sau de comisia competentă pentru chestiuni juridice.

(6)

În cazul în care Comisia nu acceptă să-și modifice propunerea pentru a se conforma temeiului juridic aprobat de Parlament, raportorul sau președintele comisiei competente pentru chestiuni juridice sau al comisiei competente pentru subiectul în cauză poate propune amânarea votului asupra fondului propunerii până la o ședință ulterioară.

(1)

Atunci când examinează o propunere de act legislativ prin care se deleagă Comisiei competențe în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul acordă o atenție deosebită obiectivelor, conținutului, domeniului de aplicare și duratei delegării, precum și condițiilor cărora aceasta trebuie să li se supună.

(2)

Comisia competentă pentru subiectul în cauză poate solicita în orice moment avizul comisiei competente pentru interpretarea și aplicarea dreptului UE.

(3)

Comisia competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului UE poate, de asemenea, din proprie inițiativă, să preia chestiunile legate de delegarea competențelor legislative. În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.

(1)

În cazul în care o propunere de act legislativ are implicații financiare, Parlamentul stabilește dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente.

(2)

Fără a aduce atingere articolului 43, comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică, pentru orice propunere de act legislativ sau orice alt document cu caracter legislativ, compatibilitatea financiară a actului cu cadrul financiar multianual.

(3)

În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză modifică resursele financiare atribuite actului examinat, aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni bugetare.

(4)

Comisia competentă pentru chestiuni bugetare se poate, de asemenea, sesiza din proprie inițiativă referitor la chestiunile privind compatibilitatea financiară a propunerilor de acte legislative. În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.

(5)

În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăște să conteste compatibilitatea financiară a actului, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului, care le supune la vot.

(6)

Un act declarat incompatibil poate fi adoptat de către Parlament sub rezerva deciziilor autorității bugetare.

(1)

La examinarea unei propuneri de act legislativ, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării principiilor subsidiarității și proporționalității.

(2)

Comisia competentă pentru respectarea principiului subsidiarității poate decide să facă recomandări în atenția comisiei competente în legătură cu orice propunere de act legislativ.

(3)

În cazul în care un parlament național trimite Președintelui un aviz motivat în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, avizul respectiv se trimite comisiei competente pentru subiectul în cauză și se transmite spre informare comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității.

(4)

Cu excepția cazurilor urgente menționate la articolul 4 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, comisia competentă pentru subiectul în cauză nu va proceda la votul său final înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

(5)

În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către o propunere de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naționale sau o pătrime în cazul unei propuneri de act legislativ prezentat în temeiul articolului 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul nu adoptă nicio decizie înainte ca autorul propunerii să declare modalitatea în care intenționează să procedeze.

(6)

În cazul în care, în cadrul procedurii legislative ordinare, avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naționale, comisia competentă pentru subiectul în cauză, după examinarea avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale și de Comisie și după audierea opiniilor comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității, fie recomandă Parlamentului să respingă propunerea din motive de nerespectare a principiului subsidiarității, fie adresează Parlamentului orice altă recomandare, care poate include sugestii de amendamente privind respectarea principiului subsidiarității. Avizul comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității se anexează la orice astfel de recomandare.

Recomandarea este prezentată Parlamentului spre a fi dezbătută și votată. În cazul adoptării unei recomandări de respingere a propunerii cu majoritatea voturilor exprimate, Președintele declară procedura încheiată. În cazul în care Parlamentul nu respinge propunerea, procedura continuă, luându-se în considerare orice recomandări aprobate de Parlament.

(1)

Pe durata întregii proceduri legislative, Parlamentul și comisiile acestuia solicită accesul la toate documentele privind propunerile de acte legislative în aceleași condiții ca și Consiliul și grupurile de lucru ale acestuia.

(2)

În timpul examinării unei propuneri de act legislativ, comisia competentă invită Comisia și Consiliul să o informeze în legătură cu stadiul propunerii în cadrul Consiliului și al grupurilor sale de lucru, în special în legătură cu orice posibilitate de compromis care ar putea conduce la o modificare substanțială a propunerii inițiale sau în legătură cu intenția autorului de a-și retrage propunerea.

(a)

o propunere de rezoluție;

(b)

dacă este necesar, un proiect de decizie sau de propunere;

(c)

o expunere de motive care să includă, dacă este necesar, o situație financiară.

(1)

Parlamentul poate solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să îi prezinte orice propunere adecvată în vederea adoptării unui act nou sau a modificării unui act existent, prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă întocmit de comisia competentă în conformitate cu articolul 48. Rezoluția se adoptă la votul final cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul. În același timp, Parlamentul poate fixa un termen pentru prezentarea propunerii.

(2)

Fiecare membru poate prezenta o propunere de act al Uniunii în baza dreptului de inițiativă al Parlamentului în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)

Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care o trimite spre examinare comisiei competente. Înaintea unei astfel de trimiteri, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare. Comisia decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorului propunerii.

În cazul în care comisia parlamentară decide să prezinte Parlamentului propunerea în conformitate cu procedura descrisă la articolul 48, autorul propunerii este specificat în titlul raportului.

(4)

Rezoluția Parlamentului indică temeiul juridic pertinent și cuprinde recomandări detaliate privind conținutul propunerii solicitate, care trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiul subsidiarității.

(5)

În cazul în care propunerea solicitată are implicații financiare, Parlamentul indică modalitățile de asigurare a unor resurse financiare suficiente.

(6)

Comisia competentă urmărește parcursul fiecărei propuneri de act legislativ elaborate în urma unei solicitări speciale a Parlamentului.

(1)

Președintele trimite comisiei competente propunerile de acte legislative sau alte documente cu caracter legislativ în vederea examinării.

În cazul în care există incertitudini, Președintele poate aplica articolul 188 alineatul (2) înainte de anunțul în Parlament privind trimiterea la comisia competentă.

În cazul în care o propunere este prevăzută în programul de lucru al Comisiei, comisia competentă poate decide numirea unui raportor responsabil cu urmărirea elaborării acesteia.

Pentru a examina propunerea în cauză, Președintele transmite comisiei competente rezultatele consultărilor de la Consiliu sau cererile de aviz prezentate de Comisie.

Dispozițiile articolelor 36-42, 53-59 și 71 privind prima lectură se aplică propunerilor de acte legislative, indiferent dacă acestea necesită una, două sau trei lecturi.

(2)

Pozițiile Consiliului sunt trimise, în vederea examinării, comisiei competente în primă lectură.

Dispozițiile articolelor 61-66 și 72 privind a doua lectură se aplică pozițiilor Consiliului.

(3)

Nu se pot efectua retrimiteri la comisie în cursul procedurii de conciliere dintre Parlament și Consiliu care urmează celei de-a doua lecturi.

Dispozițiile articolelor 67, 68 și 69 privind a treia lectură se aplică procedurii de conciliere.

(4)

Articolele 45, 46, 49, 55 alineatele (1) și (3) și articolele 56, 57 și 175 nu se aplică în a doua și a treia lectură.

(5)

În caz de conflict între o dispoziție a regulamentului privind a doua și a treia lectură și orice altă dispoziție din regulament, dispoziția privind a doua și a treia lectură prevalează.

(1)

Inițiativele prezentate de state membre în conformitate cu articolul 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt examinate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 36-39, 43 și 55 din prezentul regulament.

(2)

Comisia competentă poate invita reprezentanți ai statelor membre inițiatoare să îi prezinte inițiativa respectivă. Reprezentanții pot fi însoțiți de Președinția Consiliului.

(3)

Înainte de a proceda la vot, comisia competentă întreabă Comisia dacă aceasta pregătește un aviz cu privire la inițiativă. În caz afirmativ, comisia nu își adoptă raportul înainte de a primi avizul Comisiei.

(4)

În cazul în care două sau mai multe propuneri inițiate de Comisie sau de către un stat membru, având același obiectiv legislativ, au fost prezentate Parlamentului simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, acestea fac obiectul unui raport unic. Comisia competentă precizează în acest raport textul la care se referă amendamentele propuse și menționează toate celelalte texte în rezoluția legislativă.

(1)

Președintele comisiei căreia i-a fost trimisă o propunere de act legislativ propune comisiei respective procedura de urmat.

(2)

După luarea deciziei privind procedura de urmat și în cazul în care articolul 46 nu se aplică, comisia desemnează dintre membrii titulari sau supleanți permanenți un raportor pentru propunerea de act legislativ, cu excepția cazului în care a făcut deja acest lucru, pe baza programului de lucru al Comisiei convenit în conformitate cu articolul 35.

(3)

Raportul comisiei cuprinde:

(1)

La sfârșitul unei prime dezbateri pe marginea unei propuneri de act legislativ, președintele poate propune aprobarea acesteia fără amendamente. Dacă nu există opoziție din partea a cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, președintele acesteia prezintă Parlamentului un raport privind aprobarea propunerii. Se aplică articolul 138 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).

(2)

Președintele poate propune, ca alternativă, ca președintele sau raportorul să redacteze o serie de amendamente care să reflecte dezbaterile comisiei. În cazul în care comisia aprobă această propunere, amendamentele sunt transmise membrilor comisiei. În cazul în care, în termen de cel puțin 21 de zile de la transmitere, nu s-a formulat nicio obiecție de către cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, raportul se consideră adoptat de comisie. În acest caz, proiectul de rezoluție legislativă și amendamentele sunt supuse aprobării Parlamentului fără dezbatere, în conformitate cu articolul 138 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).

(3)

În cazul în care cel puțin o zecime dintre membrii comisiei se opun, amendamentele sunt supuse la vot în cursul următoarei reuniuni a comisiei.

(4)

Alineatul (1) prima și a doua teză, alineatul (2) prima, a doua și a treia teză, precum și alineatul (3) se aplică mutatis mutandis avizelor comisiilor, în sensul articolului 49.

(1)

În cazul în care o comisie elaborează un raport fără caracter legislativ, aceasta desemnează un raportor dintre membrii săi titulari sau supleanți permanenți.

(2)

Raportorul are sarcina de a pregăti raportul comisiei și de a-l prezenta în numele acesteia în ședință plenară.

(3)

Raportul comisiei cuprinde:

(1)

În cazul în care, fără a fi fost sesizată printr-o consultare sau printr-o cerere de aviz în temeiul articolului 188 alineatul (1), o comisie are intenția de a întocmi un raport asupra unui subiect care intră în competența sa și de a prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție în domeniu, aceasta trebuie să solicite în prealabil autorizarea Conferinței președinților. Un eventual refuz al acesteia trebuie să fie întotdeauna motivat. Dacă raportul conține o propunere depusă de un deputat în conformitate cu articolul 42 alineatul (2), autorizația poate fi refuzată doar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 5 din Statutul deputaților și la articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Conferința președinților hotărăște asupra solicitărilor privind autorizarea de a întocmi un raport în sensul alineatului (1) în conformitate cu dispozițiile de aplicare pe care le stabilește ea însăși. În cazul în care unei comisii care a solicitat autorizarea de a întocmi un raport îi este contestată competența, Conferința președinților hotărăște într-un termen de șase săptămâni în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisii sau, în lipsa recomandării, a președintelui acesteia din urmă. În cazul în care, în acest termen, Conferința președinților nu a adoptat o decizie, recomandarea este considerată ca fiind adoptată.

(2)

Propunerile de rezoluție conținute în rapoartele din proprie inițiativă sunt examinate de Parlament în conformitate cu procedura prezentării succinte prevăzută la articolul 139. Amendamentele la astfel de propuneri de rezoluție sunt admisibile în vederea examinării în plen doar dacă au fost depuse de raportor pentru a fi luate în considerare informații noi sau au fost depuse de cel puțin o zecime dintre deputați. Grupurile politice pot prezenta propuneri de rezoluție de înlocuire, în conformitate cu articolul 157 alineatul (4). Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care obiectul raportului necesită o dezbatere prioritară în plen, în cazul în care raportul este întocmit în temeiul dreptului de inițiativă menționat la articolul 41 sau la articolul 42, sau în cazul în care raportul poate fi considerat un raport strategic, în conformitate cu criteriile stabilite de Conferința președinților (7).

(3)

În cazul în care obiectul unui raport intră sub incidența dreptului de inițiativă menționat la articolul 41, autorizația poate fi refuzată numai pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în tratate.

(4)

În cazurile menționate la articolul 41 și la articolul 42, Conferința președinților ia o decizie în termen de două luni.

(1)

În cazul în care comisia sesizată inițial cu privire la o chestiune dorește să cunoască avizul unei alte comisii sau în cazul în care o altă comisie dorește să-și dea avizul cu privire la raportul comisiei sesizate inițial, acestea pot solicita Președintelui Parlamentului ca, în conformitate cu articolul 188 alineatul (3), una dintre comisii să fie desemnată drept comisie competentă, iar cealaltă să fie sesizată pentru aviz.

(2)

În cazul documentelor cu caracter legislativ, în sensul articolului 43 alineatul (1), avizul constă în amendamente la textul pentru care a fost sesizată comisia, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte. Aceste justificări țin de responsabilitatea raportorului pentru aviz și nu se supun la vot. În cazul în care este necesar, comisia sesizată pentru aviz poate prezenta o justificare scrisă succintă pentru întregul aviz.

În cazul textelor fără caracter legislativ, avizul constă în sugestii pentru propunerea de rezoluție a comisiei competente.

Comisia competentă supune la vot propunerile de modificare sau sugestiile.

Avizele se referă numai la chestiunile care intră în competența comisiei sesizate pentru aviz.

(3)

Comisia competentă stabilește un termen în care comisia sesizată pentru aviz trebuie să se pronunțe astfel încât avizul să fie luat în considerare de comisia competentă. Aceasta notifică imediat orice modificare a calendarului anunțat comisiei sau comisiilor sesizate pentru aviz. Comisia competentă nu își prezintă concluziile înainte de expirarea acestui termen.

(4)

Toate avizele adoptate se anexează raportului comisiei competente.

(5)

Comisia competentă este singura abilitată să prezinte amendamente în plen.

(6)

Președintele și raportorul comisiei sesizate pentru aviz sunt invitați să participe la reuniunile comisiei competente cu funcție consultativă în măsura în care aceste reuniuni dezbat chestiunea comună.

—

calendarul se stabilește de comun acord de către comisiile implicate;

—

raportorii în cauză se informează reciproc și încearcă să se pună de acord asupra textelor pe care le propun comisiilor respective, precum și asupra pozițiilor pe care le adoptă în cazul amendamentelor;

—

președinții și raportorii în cauză identifică împreună părțile din text care intră în competențele lor exclusive sau comune și convin asupra modalităților precise de cooperare. În cazul unui dezacord cu privire la delimitarea competențelor, chestiunea este supusă, la cererea uneia dintre comisiile implicate, Conferinței președinților, care poate decide cu privire la competențele respective sau cu privire la aplicarea procedurii reuniunilor comune ale comisiilor, în conformitate cu articolul 51; articolul 188 alineatul (2) al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis;

—

comisia competentă acceptă fără a supune la vot amendamentele unei comisii asociate în cazul în care acestea se referă la subiecte ce sunt de competența exclusivă a comisiei asociate. În cazul în care amendamentele care privesc subiecte care intră în competența comună a comisiei competente și a unei comisii asociate sunt respinse de prima dintre acestea, cealaltă comisie poate prezenta amendamentele direct plenului;

—

în eventualitatea în care are loc o procedură de conciliere cu privire la o propunere, delegația Parlamentului include raportorul oricărei comisii asociate.

(1)

Expunerea de motive se redactează sub responsabilitatea raportorului și nu se supune la vot. Cu toate acestea, expunerea de motive trebuie să fie conformă cu textul propunerii de rezoluție votate și cu eventualele amendamente propuse de comisie. În caz contrar președintele comisiei poate elimina expunerea de motive.

(2)

Rezultatul votului privind ansamblul raportului se menționează în cuprinsul acestuia. De asemenea, la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii prezenți exprimată în momentul votului, raportul indică votul fiecărui membru.

(3)

În cazul în care nu există unanimitate în cadrul comisiei, raportul trebuie, de asemenea, să prezinte opiniile minoritare. Exprimate cu ocazia votului pentru textul în ansamblu, opiniile minoritare, la cererea autorilor, se pot constitui într-o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, anexată la expunerea de motive.

Președintele arbitrează litigiile cauzate de punerea în aplicare a acestor dispoziții.

(4)

La propunerea propriului birou, comisia poate stabili un termen în care raportorul să prezinte proiectul de raport. Acest termen poate fi prelungit sau se poate numi un alt raportor.

(5)

La expirarea termenului, comisia poate însărcina președintele să solicite înscrierea chestiunii pentru care a fost sesizată pe ordinea de zi a uneia dintre următoarele ședințe ale Parlamentului. În acest caz, dezbaterile se pot desfășura pe baza unui simplu raport oral al comisiei interesate.

(1)

În cazul în care Comisia informează Parlamentul sau în cazul în care comisia competentă ia cunoștință pe orice altă cale despre intenția Comisiei de a-și modifica propunerea, comisia competentă suspendă examinarea chestiunii până la primirea noii propuneri sau a modificărilor Comisiei.

(2)

În cazul în care Consiliul modifică substanțial propunerea de act legislativ, se aplică dispozițiile articolului 59.

(1)

Înainte de a proceda la votul final privind o propunere de act legislativ, comisia competentă îi solicită acesteia să-și prezinte poziția privind toate amendamentele la propunerea prezentată adoptate în comisie, iar Consiliului să-și prezinte comentariile.

(2)

În cazul în care Comisia nu este în măsură să facă acest lucru sau declară că nu este dispusă să accepte toate amendamentele adoptate de comisia competentă, aceasta din urmă are posibilitatea să amâne votul final.

(3)

Dacă este necesar, poziția Comisiei se inserează în raport.

(1)

Parlamentul examinează propunerea de act legislativ pe baza raportului elaborat de comisia competentă în conformitate cu articolul 45.

(2)

Parlamentul votează mai întâi amendamentele la propunerea care servește drept bază pentru raportul comisiei competente, apoi propunerea eventual modificată, apoi amendamentele la proiectul de rezoluție legislativă și, în final, întregul proiect de rezoluție legislativă care conține numai o declarație prin care se indică dacă Parlamentul aprobă propunerea de act legislativ, o respinge sau propune amendamente, precum și cereri de deschidere a unei proceduri.

Adoptarea proiectului de rezoluție legislativă încheie prima lectură. În cazul în care Parlamentul nu adoptă rezoluția legislativă, propunerea se retrimite comisiei competente.

Orice raport prezentat în cadrul procedurii legislative trebuie să fie conform cu dispozițiile articolelor 37, 43 și 45. Prezentarea unei rezoluții fără caracter legislativ de către o comisie trebuie să se facă în cadrul unei sesizări specifice, astfel cum este prevăzută la articolul 48 sau la articolul 188.

(3)

Președintele transmite Consiliului și Comisiei, sub formă de poziție a Parlamentului, textul propunerii în versiunea adoptată de Parlament, însoțit de rezoluția aferentă.

(1)

În cazul în care o propunere a Comisiei nu întrunește majoritatea voturilor exprimate sau în cazul în care se adoptă o propunere de respingere a acesteia, care poate fi depusă de comisia competentă sau de cel puțin 40 de deputați, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea înainte ca Parlamentul să voteze proiectul de rezoluție legislativă.

(2)

În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele declară procedura încheiată și informează Consiliul cu privire la aceasta.

(3)

În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente fără a vota proiectul de rezoluție legislativă, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul supune la vot proiectul de rezoluție legislativă.

În cazul unei retrimiteri, comisia competentă decide asupra procedurii care urmează să se aplice și redactează un nou raport pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului, în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.

După retrimiterea la comisie în conformitate cu alineatul (3), comisia principală trebuie, înainte de luarea unei decizii asupra procedurii, să permită unei comisii asociate în conformitate cu articolul 50 să adopte propria decizie cu privire la amendamentele care sunt în sfera sa de competență exclusivă, în special în ceea ce privește alegerea amendamentelor care urmează să fie prezentate din nou în plen.

Termenul stabilit în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf se referă la prezentarea, în scris sau oral, a raportului întocmit de comisia competentă. Termenul respectiv nu afectează stabilirea de către Parlament a momentului oportun pentru a continua examinarea procedurii în cauză.

(4)

În cazul în care comisia competentă nu este în măsură să respecte termenul, aceasta trebuie să solicite retrimiterea la comisie, în temeiul articolului 175 alineatul (1). Dacă este necesar, Parlamentul poate stabili un nou termen în temeiul articolului 175 alineatul (5). În cazul în care cererea de retrimitere nu este acceptată, Parlamentul procedează la votarea proiectului de rezoluție legislativă.

(1)

În cazul în care propunerea Comisiei este aprobată în ansamblu sub rezerva unor amendamente care au fost adoptate, votarea proiectului de rezoluție legislativă se amână până când Comisia își face cunoscută poziția privind fiecare dintre amendamentele Parlamentului.

În cazul în care Comisia nu este în măsură să facă o astfel de declarație după ce Parlamentul a votat asupra propunerii sale, aceasta informează Președintele sau comisia competentă cu privire la momentul în care va putea face declarația respectivă; propunerea se înscrie în proiectul de ordine de zi pentru perioada de sesiune care urmează acestui moment.

(2)

În cazul în care Comisia informează că nu intenționează să accepte toate amendamentele Parlamentului, raportorul comisiei competente sau, în lipsă, președintele comisiei face o propunere formală Parlamentului cu privire la oportunitatea de a se proceda la votarea proiectului de rezoluție legislativă. Înainte de a face propunerea formală, raportorul sau președintele comisiei competente pot solicita Președintelui să suspende deliberarea.

În cazul în care Parlamentul decide amânarea votului, chestiunea se consideră retrimisă spre reexaminare comisiei competente.

În acest caz, comisia competentă redactează un nou raport, pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.

În cazul în care comisia competentă nu este în măsură să respecte termenul, se aplică procedura prevăzută la articolul 56 alineatul (4).

Sunt admisibile în acest stadiu numai amendamentele depuse de comisia competentă prin care se încearcă ajungerea la un compromis cu Comisia.

(3)

Aplicarea alineatului (2) nu exclude posibilitatea ca orice alt deputat să prezinte o cerere de retrimitere în conformitate cu articolul 175.

În cazul retrimiterii în temeiul alineatului (2), comisia competentă este obligată, în primul rând, în conformitate cu termenii mandatului instituit prin această dispoziție, să întocmească un raport în termenul stabilit și, dacă este necesar, să depună amendamente prin care se încearcă ajungerea la un compromis cu Comisia, fără a fi necesară reexaminarea tuturor dispozițiilor aprobate de Parlament.

Cu toate acestea, ca urmare a efectului suspensiv al retrimiterii, comisia competentă beneficiază de cea mai mare libertate și, în cazul în care consideră necesar acest lucru pentru a se ajunge la un compromis, poate propune revenirea la dispozițiile care au obținut un vot favorabil în ședință plenară.

În acest caz, ținând seama că sunt admisibile numai amendamentele de compromis ale comisiei și cu scopul de a păstra suveranitatea Parlamentului, raportul prevăzut la alineatul (2) trebuie să prezinte clar dispozițiile deja adoptate care ar deveni caduce în cazul adoptării amendamentului sau amendamentelor propuse.

(1)

În cursul perioadei următoare adoptării de către Parlament a unei poziții privind o propunere a Comisiei, președintele și raportorul comisiei competente urmăresc derularea procedurii care conduce la adoptarea propunerii de către Consiliu, în special în scopul de a se asigura că angajamentele asumate de către Consiliu sau Comisie față de Parlament cu privire la poziția acestuia sunt respectate efectiv.

(2)

Comisia competentă poate invita Comisia și Consiliul să examineze chestiunea în cadrul acesteia.

(3)

În orice moment al procedurii în cauză, comisia competentă poate depune, în cazul în care consideră necesar, o propunere de rezoluție în conformitate cu prezentul articol, recomandând Parlamentului:

Această propunere se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care urmează luării deciziei de către comisie.

(1)

La cererea comisiei competente, Președintele solicită Comisiei să sesizeze din nou Parlamentul cu propunerea sa:

(2)

La cererea comisiei competente, Parlamentul solicită Consiliului să îl sesizeze din nou cu o propunere prezentată de Comisie în conformitate cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în cazul în care Consiliul intenționează să modifice temeiul juridic al propunerii, astfel încât procedura legislativă ordinară nu ar mai fi aplicabilă.

(3)

La cererea comisiei competente, Președintele invită Consiliul să consulte din nou Parlamentul în aceleași împrejurări și condiții ca cele prevăzute la alineatul (1) și, de asemenea, în cazul în care Consiliul își modifică sau intenționează să își modifice substanțial propunerea inițială cu privire la care Parlamentul a emis un aviz, cu excepția cazului în care modificarea se face în scopul inserării amendamentelor Parlamentului.

(4)

Președintele solicită, de asemenea, ca Parlamentul să fie sesizat din nou cu o propunere de act, în circumstanțele prevăzute la prezentul articol, în cazul în care Parlamentul decide acest lucru la cererea unui grup politic sau a cel puțin 40 de deputați.

(1)

Comunicarea poziției Consiliului, în conformitate cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este anunțată de Președinte în ședință plenară. Președintele face anunțul, după primirea documentelor care conțin poziția propriu-zisă, toate declarațiile făcute în procesul-verbal al Consiliului atunci când acesta și-a adoptat poziția, motivele care au condus la adoptarea acesteia de către Consiliu și poziția Comisiei, traduse în mod corespunzător în limbile oficiale ale Uniunii Europene. Președintele face anunțul în cursul perioadei de sesiune care urmează primirii documentelor.

Înainte de a face anunțul, Președintele verifică, consultându-se cu președintele comisiei competente și/sau cu raportorul, dacă natura textului care i-a fost trimis reprezintă efectiv o poziție a Consiliului în primă lectură și dacă nu se aplică vreunul dintre cazurile prevăzute la articolul 59. În caz contrar, Președintele, de comun acord cu comisia competentă și, dacă este posibil, de comun acord cu Consiliul, caută soluția adecvată.

(2)

Lista acestor comunicări se publică în procesul-verbal al ședințelor Parlamentului, menționându-se denumirea comisiei competente.

(1)

La cererea președintelui comisiei competente, în ceea ce privește termenele prevăzute pentru a doua lectură, sau la cererea delegației Parlamentului la comitetul de conciliere, în ceea ce privește termenele prevăzute pentru conciliere, Președintele prelungește termenele în cauză în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2)

Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită, în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului.

(1)

În ziua comunicării către Parlament în conformitate cu articolul 61 alineatul (1), poziția Consiliului se consideră transmisă din oficiu comisiei competente și comisiilor sesizate pentru aviz în primă lectură.

(2)

Poziția Consiliului se înscrie la punctul întâi pe ordinea de zi a primei reuniuni a comisiei competente de după data comunicării acesteia. Consiliul poate fi invitat să-și prezinte poziția.

(3)

Raportorul pentru a doua lectură este același cu raportorul pentru prima lectură, cu excepția unei decizii contrare.

(4)

Dispozițiile articolului 66 alineatele (2), (3) și (5) privind a doua lectură a Parlamentului se aplică în cazul deliberărilor comisiei competente. Numai membrii titulari sau supleanți permanenți ai acestei comisii pot depune propuneri de respingere sau amendamente. Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate.

(5)

Înainte de a se proceda la vot, comisia îi poate invita pe președinte și pe raportor să examineze amendamentele prezentate în comisie împreună cu Președintele Consiliului sau reprezentantul său și împreună cu comisarul competent prezent. După examinare, raportorul poate prezenta amendamente de compromis.

(6)

Comisia competentă prezintă o recomandare pentru a doua lectură, propunând aprobarea, modificarea sau respingerea poziției adoptate de Consiliu. Recomandarea cuprinde o justificare concisă a deciziei propuse.

(1)

Poziția Consiliului și, în cazul în care este disponibilă, recomandarea pentru a doua lectură a comisiei competente se înscriu din oficiu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri precedă și este cea mai apropiată de data de expirare a termenului de trei luni sau, în cazul unei prelungiri a acestuia în conformitate cu articolul 62, de patru luni, cu excepția cazului în care chestiunea a fost dezbătută în cursul unei perioade de sesiune anterioare.

Întrucât recomandările pentru a doua lectură sunt texte care pot fi asimilate cu o expunere de motive prin care comisia parlamentară își justifică atitudinea cu privire la poziția Consiliului, nu se procedează la vot în cazul acestora.

(2)

A doua lectură se încheie de îndată ce, în termenele și în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul aprobă, respinge sau modifică poziția Consiliului.

(1)

Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune, în scris și în termenul stabilit de Președinte, o propunere de respingere a poziției Consiliului. Pentru a fi adoptată, această propunere trebuie să întrunească votul majorității membrilor care compun Parlamentul. Propunerea de respingere a poziției Consiliului se supune la vot înainte de orice amendament.

(2)

Votul defavorabil al Parlamentului cu privire la propunerea de respingere nu aduce atingere posibilității ca Parlamentul, la recomandarea raportorului, să examineze o nouă propunere de respingere, după votarea amendamentelor și audierea unei declarații a Comisiei, în conformitate cu articolul 66 alineatul (5).

(3)

În cazul în care poziția Consiliului este respinsă, Președintele anunță în plen încheierea procedurii legislative.

(1)

Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune amendamente la poziția Consiliului, în vederea examinării în plen.

(2)

Amendamentele la poziția Consiliului sunt admisibile numai în cazul în care sunt în conformitate cu dispozițiile articolelor 156 și 157 și dacă au drept scop:

Decizia Președintelui privind admisibilitatea amendamentelor nu poate fi atacată.

(3)

În cazul în care după prima lectură au loc noi alegeri fără să fi fost invocat articolul 59, Președintele poate hotărî derogarea de la restricțiile privind admisibilitatea enunțate la alineatul (2).

(4)

Amendamentele sunt adoptate numai dacă întrunesc majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.

(5)

Înainte de votarea amendamentelor, Președintele poate solicita Comisiei să-și facă cunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.

(1)

Delegația Parlamentului la comitetul de conciliere este formată dintr-un număr de membri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului.

(2)

Componența politică a delegației corespunde împărțirii Parlamentului pe grupuri politice. Conferința președinților stabilește numărul exact de membri ai diferitelor grupuri politice care intră în componența delegației.

(3)

Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice pentru fiecare caz de conciliere, de preferință dintre membrii comisiilor competente, cu excepția a trei membri desemnați ca membri permanenți în delegațiile succesive pentru o perioadă de 12 luni. Grupurile politice desemnează cei trei membri permanenți dintre vicepreședinți, aceștia reprezentând cel puțin două grupuri politice diferite. Președintele și raportorul comisiei competente sunt membri ai delegației în fiecare caz.

(4)

Grupurile politice reprezentate în cadrul delegației își desemnează membrii supleanți.

(5)

Grupurile politice și deputații neafiliați care nu sunt reprezentați în cadrul delegației pot trimite fiecare câte un reprezentant la orice reuniune internă pregătitoare a delegației.

(6)

Delegația este condusă de Președinte sau de unul dintre cei trei membri permanenți.

(7)

Delegația hotărăște cu majoritatea voturilor membrilor care o compun. Dezbaterile nu sunt publice.

Conferința președinților stabilește orientările de procedură complementare privind activitatea delegației la comitetul de conciliere.

(8)

Delegația comunică Parlamentului rezultatele concilierii.

(1)

În cazul în care comitetul de conciliere a căzut de acord asupra unui proiect comun, punctul se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează să aibă loc în termen de șase săptămâni sau, în cazul în care termenul a fost prelungit, în termen de opt săptămâni de la data aprobării proiectului comun de către comitetul de conciliere.

(2)

Președintele delegației sau un alt membru desemnat al delegației la comitetul de conciliere face o declarație privind proiectul comun, care este însoțit de un raport.

(3)

Nu se pot depune amendamente la proiectul comun.

(4)

Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui vot unic. În cazul în care întrunește majoritatea voturilor exprimate, proiectul este aprobat.

(5)

În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra unui proiect comun în cadrul comitetului de conciliere, președintele sau un alt membru desemnat din delegația Parlamentului la comitetul de conciliere face o declarație. Declarația este urmată de o dezbatere.

(1)

Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurii legislative ordinare (8).

(2)

Înainte de deschiderea unor astfel de negocieri, comisia competentă ar trebui, în principiu, să hotărască cu majoritatea membrilor care o compun și să adopte un mandat și o serie de orientări sau priorități.

(3)

În cazul în care negocierile conduc la un compromis cu Consiliul în urma adoptării raportului respectiv în comisie, aceasta din urmă este, în orice caz, consultată din nou înainte de votul în plen.

(1)

Actele adoptate în comun de către Parlament și Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară menționează tipul de act, urmat de numărul de ordine, de data adoptării și de obiectul acestuia.

(2)

Actele adoptate în comun de Parlament și Consiliu conțin:

(3)

Actele sunt divizate în articole, eventual grupate în capitole și secțiuni.

(4)

În ultimul articol al unui act se stabilește data intrării în vigoare, în cazul în care aceasta este anterioară sau ulterioară celei de-a douăzecea zi de la data publicării.

(5)

Ultimul articol al unui act este urmat de:

(1)

În conformitate cu articolele 41 și 48, comisia competentă poate prezenta Parlamentului un raport conținând propuneri adresate Consiliului în vederea modificării tratatelor.

(2)

Atunci când Parlamentul este consultat în temeiul articolului 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la o decizie a Consiliului European favorabilă examinării modificărilor tratatelor, chestiunea este trimisă comisiei competente. Comisia respectivă întocmește un raport, care cuprinde:

(3)

În cazul în care Consiliul European decide să convoace o convenție, reprezentanții Parlamentului sunt desemnați de Parlament la propunerea Conferinței președinților.

Delegația Parlamentului își alege conducătorul și candidații pentru orice grup de coordonare sau birou instituit de convenție.

(4)

În cazul în care Consiliul European solicită aprobarea Parlamentului cu privire la decizia de a nu convoca o convenție pentru examinarea propunerilor de modificare a tratatelor, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu articolul 81.

(1)

În conformitate cu articolele 41 și 48, comisia competentă poate prezenta Parlamentului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană, un raport conținând propuneri adresate Consiliului European referitoare la revizuirea integrală sau parțială a dispozițiilor din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

(2)

Atunci când Parlamentul este consultat în temeiul articolului 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la o propunere de decizie a Consiliului European de modificare a dispozițiilor din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 74a alineatul (2) se aplică mutatis mutandis. În acest caz, propunerea de rezoluție poate conține propuneri de amendamente referitoare doar la dispozițiile din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

(1)

Orice cerere a unui stat european de a deveni membru al Uniunii Europene se trimite spre examinare comisiei competente.

(2)

La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul poate decide să invite Consiliul sau Comisia să participe la o dezbatere înainte de începerea negocierilor cu statul solicitant.

(3)

Pe parcursul negocierilor, comisia competentă este informată periodic și complet de către Consiliu și Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, despre stadiul negocierilor.

(4)

În orice stadiu al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul poate adopta recomandări solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea unui tratat de aderare a unui stat solicitant la Uniunea Europeană.

(5)

La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se prezintă Parlamentului spre aprobare, în conformitate cu articolul 81.

(1)

Pe baza unui raport specific al comisiei competente, întocmit în temeiul articolelor 41 și 48, Parlamentul poate:

(2)

Orice cerere de aprobare introdusă de Consiliu cu privire la o propunere prezentată în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, însoțită de observațiile transmise de statul membru în cauză, se comunică Parlamentului și se transmite comisiei competente, în conformitate cu articolul 81. Parlamentul se pronunță, cu excepția cazurilor urgente și justificate, la propunerea comisiei competente.

(3)

Deciziile prevăzute la alineatele (1) și (2) necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate, constituind majoritatea membrilor care compun Parlamentul.

(4)

Sub rezerva autorizării de către Conferința președinților, comisia competentă poate depune o propunere de rezoluție suplimentară. O astfel de propunere de rezoluție reflectă opinia Parlamentului cu privire la o încălcare gravă de către un stat membru, precum și cu privire la sancțiunile adecvate și la modificarea sau ridicarea acestora.

(5)

Comisia competentă se asigură că Parlamentul este pe deplin informat și, dacă este necesar, consultat cu privire la toate măsurile adoptate în urma avizului său conform, prezentat în conformitate cu alineatul (3). Consiliul este invitat să semnaleze orice evoluție a chestiunii. La propunerea comisiei competente, elaborată cu autorizarea Conferinței președinților, Parlamentul poate adopta recomandări adresate Consiliului.

(1)

Președintele trimite comisiei competente, spre examinare, cererile privind instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Dacă este cazul, se aplică articolele 37, 38, 39, 43, 53-59 și 81 din prezentul regulament.

(2)

Comisia competentă verifică respectarea articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)

Actele ulterioare propuse în cadrul cooperării consolidate, după ce aceasta a fost stabilită, sunt tratate în cadrul Parlamentului în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul în care cooperarea consolidată nu se aplică. Se aplică dispozițiile articolului 43.

(1)

Următoarele documente sunt puse la dispoziția deputaților:

(2)

Aceste documente se trimit comisiei competente. Orice comisie interesată poate emite un aviz.

(3)

În cazul în care alte comisii doresc să emită avize, Președintele stabilește termenul până la care acestea trebuie să fie comunicate comisiei competente.

(1)

Orice deputat poate prezenta și susține, în condițiile stabilite în continuare, proiecte de amendament la proiectul de buget.

(2)

Pentru a fi admisibile, proiectele de amendament trebuie depuse în scris și semnate de un număr de cel puțin 40 de deputați sau depuse în numele unui grup politic sau al unei comisii, trebuie să indice linia bugetară la care se referă și să asigure respectarea principiului echilibrului între venituri și cheltuieli. Proiectele de amendament furnizează toate indicațiile utile pentru comentariul privind linia bugetară în cauză.

Toate proiectele de amendament la proiectul de buget trebuie să fie însoțite de o justificare scrisă.

(3)

Președintele stabilește termenul de depunere a proiectelor de amendament.

(4)

Comisia competentă își dă avizul cu privire la textele astfel depuse, înainte de dezbaterea acestora în plen.

Proiectele de amendament care au fost respinse în cadrul comisiei competente se supun la vot în plen numai în cazul în care o comisie sau un număr de cel puțin 40 de deputați solicită în scris acest lucru, într-un termen stabilit de Președinte; acest termen trebuie să fie de cel puțin 24 de ore înainte de începerea votului.

(5)

Proiectele de amendament la estimarea bugetului Parlamentului care sunt asemănătoare cu cele deja respinse de Parlament la întocmirea estimării bugetului se dezbat numai în cazul în care avizul comisiei competente este favorabil.

(6)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 55 alineatul (2), Parlamentul se pronunță prin voturi separate și succesive cu privire la:

Dispozițiile articolului 161 alineatele (4)-(8) sunt, cu toate acestea, aplicabile.

(7)

Articolele, capitolele, titlurile și secțiunile proiectului de buget pentru care nu s-au depus proiecte de amendament se consideră adoptate.

(8)

În vederea adoptării, proiectele de amendament trebuie să întrunească voturile majorității membrilor care compun Parlamentul.

(9)

În cazul în care Parlamentul a modificat proiectul de buget, proiectul de buget astfel modificat se trimite Consiliului și Comisiei însoțit de justificări.

(10)

Procesul-verbal al ședinței în cursul căreia Parlamentul s-a pronunțat cu privire la proiectul de buget se trimite Consiliului și Comisiei.

(1)

Președintele convoacă comitetul de conciliere în conformitate cu articolul 314 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2)

Delegația Parlamentului la reuniunile comitetului de conciliere în cadrul procedurii bugetare este formată dintr-un număr de membri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului.

(3)

Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice în fiecare an, înainte de votul Parlamentului asupra poziției Consiliului, de preferință dintre membrii comisiei competente pentru chestiuni bugetare și ai celorlalte comisii interesate. Delegația este condusă de Președintele Parlamentului. Președintele poate delega acest rol unui vicepreședinte cu experiență în domeniul bugetar sau președintelui comisiei competente pentru chestiuni bugetare.

(4)

Se aplică articolul 68 alineatele (2), (4), (5), (7) și (8).

(5)

În cazul în care comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, chestiunea se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe a Parlamentului care urmează să aibă loc în termen de 14 zile de la data acordului. Proiectul comun este pus la dispoziția tuturor deputaților. Se aplică articolul 69 alineatele (2) și (3).

(6)

Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui vot unic. Votul se efectuează prin apel nominal. Proiectul comun este considerat adoptat dacă nu este respins de majoritatea membrilor care compun Parlamentul.

(7)

În cazul în care Parlamentul aprobă proiectul comun, iar Consiliul îl respinge, comisia competentă poate depune toate sau unele dintre amendamentele Parlamentului la poziția Consiliului pentru a fi confirmate, în conformitate cu articolul 314 alineatul (7) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Votul de confirmare se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează să aibă loc în termen de 14 zile de la data anunțării de către Consiliu a respingerii proiectului comun.

Amendamentele sunt considerate confirmate dacă sunt aprobate de majoritatea membrilor care compun Parlamentul și cu trei cincimi din totalul voturilor exprimate.

(1)

Orice decizie adoptată de Consiliu prin care se autorizează cheltuieli care depășesc douăsprezecimea provizorie se trimite spre examinare comisiei competente.

(2)

Comisia competentă poate depune un proiect de decizie de reducere a cheltuielilor menționate la alineatul (1). Parlamentul hotărăște cu privire la aceasta în termen de 30 de zile de la adoptarea deciziei Consiliului.

(3)

Parlamentul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun.

—

a Președintelui Parlamentului European pentru execuția bugetului Parlamentului European;

—

a persoanelor răspunzătoare de execuția bugetelor altor instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Consiliul (în calitatea sa de executiv), Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor;

—

a Comisiei pentru execuția bugetului Fondului european de dezvoltare;

—

a organelor responsabile cu execuția bugetului entităților independente din punct de vedere juridic care efectuează misiuni ale Uniunii, în măsura în care activitățile acestora se desfășoară în conformitate cu dispozițiile statutare care impun descărcarea de gestiune din partea Parlamentului European.

(1)

Parlamentul efectuează controlul execuției bugetare în curs. El încredințează această sarcină comisiilor competente pentru buget și control bugetar, precum și altor comisii interesate.

(2)

Parlamentul examinează în fiecare an, înainte de prima lectură a proiectului de buget aferent exercițiului următor, problemele privind execuția bugetară în curs, dacă este necesar, pe baza unei propuneri de rezoluție prezentate de comisia competentă.

(1)

Pe baza unui raport pregătit de Secretarul General, Biroul întocmește proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului.

(2)

Președintele transmite acest proiect preliminar comisiei competente care întocmește proiectul de estimare a bugetului și prezintă Parlamentului un raport în acest sens.

(3)

Președintele stabilește un termen pentru depunerea amendamentelor la proiectul de estimare a bugetului.

Comisia competentă își dă avizul cu privire la aceste amendamente.

(4)

Parlamentul adoptă estimarea bugetului.

(5)

Președintele transmite estimarea bugetului Comisiei și Consiliului.

(6)

Dispozițiile anterioare se aplică estimărilor întocmite pentru bugetele rectificative.

(1)

În ceea ce privește bugetul Parlamentului, Biroul și comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăsc în etape succesive:

(2)

Deciziile privind organigrama se adoptă în conformitate cu procedura următoare:

(3)

În ceea ce privește estimarea propriu-zisă a bugetului, procedura de întocmire începe de îndată ce Biroul a hotărât definitiv cu privire la organigramă. Etapele acestei proceduri sunt cele prevăzute la articolul 79 din prezentul regulament. Se inițiază o procedură de conciliere în cazul în care comisia competentă pentru chestiuni bugetare și Biroul au poziții foarte diferite.

(1)

Președintele procedează la sau determină angajarea și lichidarea cheltuielilor, în cadrul normelor financiare interne adoptate de Birou, după consultarea comisiei competente.

(2)

Președintele transmite comisiei competente proiectul de conturi anuale.

(3)

Pe baza raportului comisiei competente, Parlamentul își aprobă conturile și se pronunță cu privire la descărcarea de gestiune.