ACORD

între Comunitatea Europeană și Republica Serbia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

și

REPUBLICA SERBIA, denumită în continuare „Serbia”,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrarea ilegală,

DORIND să instituie, prin prezentul acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente de identificare și de repatriere în siguranță și în ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Serbiei sau al unui stat membru al Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul acestor persoane, în spirit de cooperare;

SUBLINIIND faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre ale Uniunii Europene și Serbiei care decurg din dreptul internațional și, în special, din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră sub incidența titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Serbia și Comunitatea;

(b)	„resortisant al Serbiei” înseamnă orice persoană care are cetățenia Republicii Serbia în conformitate cu legislația acesteia;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în sensul definiției comunitare;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care are altă cetățenie decât cetățenia Serbiei sau a unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă orice permis, de orice tip, eliberat de Serbia sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său. Nu intră sub incidența acestei definiții permisele temporare de ședere pe aceste teritorii, care se acordă în cadrul soluționării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Serbia sau de unul dintre statele membre, necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Aceasta nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Serbia sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Serbia sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Serbia sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a);

(l)	„zonă de frontieră” înseamnă o zonă care se întinde până la 30 kilometri de la frontiera terestră comună dintre un stat membru și Serbia, precum și teritoriile aeroporturilor internaționale ale statelor membre și Serbiei;

(m)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid prin teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE SERBIEI

Articolul 2

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute de prezentul acord, Serbia readmite orice persoane care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză sunt resortisanți ai Serbiei.

(2)   Serbia readmite de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant;

—	soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul Serbiei, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant.

(3)   Serbia readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia Serbiei de la intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către statul membru în cauză.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Serbia, misiunea diplomatică ă sau oficiul consular competent al Serbiei eliberează de îndată și cel târziu în 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Serbiei eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care Serbia nu eliberează un nou document de călătorie în termen de 14 zile calendaristice, se consideră că aceasta a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia sârbă, cetățenia unui stat terț, statul membru solicitant ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 3

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Serbia readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi prima facie că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de Serbia; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Serbiei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al Serbiei; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Serbia care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de statul membru solicitant a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Serbiei sau l-a tranzitat; sau — persoana în cauză nu respectă una din condițiile aferente vizei și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Serbiei sau l-a tranzitat;

(3)   Serbia readmite de asemenea, la cererea unui stat membru, foști resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia care nu au dobândit altă cetățenie și al căror loc de naștere și domiciliu la 27 aprilie 1992 era pe teritoriul Serbiei.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Serbia, statul membru solicitant eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 4

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Serbiei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său orice persoană care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Serbiei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoana în cauză este resortisant al statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Serbia;

—	soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Serbia.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia unui stat membru de la intrarea pe teritoriul Serbiei, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către Serbia.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către statul membru solicitat, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează de îndată și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului membru solicitat, cetățenia unui stat terț, Serbia ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care urmează să fie readmisă.

Articolul 5

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La solicitarea Serbiei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toți resortisanții unei țari terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Serbiei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul membru solicitat; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Serbiei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al statului membru solicitat; sau

(b)

Serbia a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de Serbia a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații, iar persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat sau; — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferent vizei, iar persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui perioadă de valabilitate este mai lungă sau, în cazul în care perioada de valabilitate a unuia sau mai multora dintre acestea a expirat deja, statului membru care a eliberat documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru aprobă cererea de readmisie, Serbia eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru repatrierea sa.

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 6

Principii

(1)   Sub rezerva alineatului (2), orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 2-5 necesită prezentarea unei cereri de readmisie autorității competente a statului solicitat.

(2)   Atunci când persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil și, în cazul în care este resortisant al unei țări terțe sau apatrid, deține și o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul solicitat, nu este necesară prezentarea unei cereri de readmisie.

(3)   În cazul în care o persoană a fost reținută în zona de frontieră (inclusiv aeroporturi) a statului solicitant după ce a trecut ilegal frontiera direct de pe teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate prezenta o cerere de readmisie în termen de 2 zile lucrătoare de la reținerea persoanei în cauză (procedura accelerată).

Articolul 7

Cererea de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele personale ale persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, numele, prenumele, data și locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele personale ale copiilor minori necăsătoriți și/sau soțului/soției persoanei în cauză;

(b)	documentele pe baza cărora se dovedește cetățenia și indicarea mijloacelor prin care vor fi furnizate dovezi prima facie ale cetățeniei, ale tranzitului, ale condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, precum și ale intrării și șederii ilegale;

(c)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține de asemenea următoarele informații:

(a)	o declarație care să indice faptul că este posibil ca persoana care urmează să fie transferată să aibă nevoie de ajutor sau îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Un formular comun care urmează să fie utilizat pentru cererile de readmisie este prezentat în anexa 6 la prezentul acord.

Articolul 8

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1 la prezentul acord, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Serbia recunosc reciproc cetățenia fără să fie necesară efectuarea unei investigații suplimentare. Dovada cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2 la prezentul acord, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Serbia consideră că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(3)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat în cauză întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 9

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Statele membre și Serbia recunosc reciproc orice astfel de dovadă, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Serbia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, prezenței sau șederii se stabilește cu ajutorul documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsește viza necesară sau alt permis de ședere pe teritoriul statului solicitant. O declarație a statului solicitant conform căreia persoana în cauză a fost găsită fără a avea asupra sa documentele de călătorie, viza sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, o dovadă prima facie a ilegalității intrării, prezenței sau șederii.

(4)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5a la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Orice astfel de dovadă este recunoscută de Serbia, fără a fi necesară vreo investigație suplimentară.

(5)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5b la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, Serbia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care poate dovedi contrariul.

(6)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexele 5a și 5b, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale Serbiei întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 10

Termene

(1)   Cererea de readmisie se prezintă autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult un an de la data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul său. În cazul în care obstacole de drept sau de fapt împiedică prezentarea cererii în termen, termenul se prelungește, la cererea statului solicitant, dar numai până la eliminarea obstacolelor respective.

(2)   Atunci când se prezintă o cerere de readmisie, răspunsul se dă în scris:

—	în termen de 2 zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 6 alineatul (3)];

—	în termen de 10 zile calendaristice în toate celelalte cazuri.

Aceste termene încep să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenele menționate anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(3)   Atunci când obstacole de drept sau de fapt nu permit comunicarea în termen de 10 zile calendaristice a răspunsului privind cererea în cauză, acest termen poate fi prelungit, pe baza unei cereri motivate corespunzător, cu cel mult 6 zile calendaristice. În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul prelungit menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului.

(5)   După aprobarea unei cereri de readmisie sau, după caz, după expirarea termenului stabilit la alineatul (2), persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru a soluționa obstacolele de drept sau de fapt.

Articolul 11

Modalitățile de transfer și modurile de transport

(1)   Înaintea repatrierii unei persoane, autoritățile competente ale Serbiei și ale statului membru în cauză încheie în prealabil înțelegeri în scris cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul poate fi aerian sau terestru. Repatrierea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Serbiei sau ai statului membru și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul repatrierii sub escortă, escorta nu se limitează la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția ca acestea să fie persoane autorizate din Serbia sau din orice stat membru.

Articolul 12

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se constată, în termen de 3 luni de la data transferului persoanei în cauză, că cerințele stabilite la articolele 2-5 nu sunt îndeplinite.

În astfel de cazuri, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se furnizează toate informațiile disponibile privind identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNILE DE TRANZIT

Articolul 13

Principii

(1)   Statele membre și Serbia ar trebui să limiteze tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi repatriate direct în statul de destinație.

(2)   Serbia permite tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea Serbiei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Serbia sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul se expune unui risc real de a fi supus torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante, pedepsei cu moartea ori persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul va face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Serbia sau un stat membru poate retrage orice autorizație eliberată în cazul în care apar sau devin cunoscute ulterior împrejurări menționate la alineatul (3), care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, sau dacă nu mai este asigurată continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, în mod corespunzător și fără întârziere.

Articolul 14

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit se adresează în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, momentul transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște nici un motiv care să justifice un refuz în temeiul articolului 13 alineatul (3).

Un formular comun pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 7 la prezentul acord.

(2)   În termen de 5 zile calendaristice de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și momentul prevăzut pentru admisie sau informează statul solicitant cu privire la refuzul admisiei și cu privire la motivele acestui refuz.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cazul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin furnizarea de facilități corespunzătoare în acest sens.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 15

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă sau de la terți, toate costurile de transport suportate în temeiul prezentului acord în legătură cu readmisia și operațiunile de tranzit până la frontiera statului de destinație finală se suportă de către statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 16

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal se efectuează numai dacă o astfel de comunicare este necesară pentru a pune în aplicare prezentul acord de către autoritățile competente ale Serbiei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un caz individual sunt supuse legislației interne a Serbiei și, atunci când autoritatea de supraveghere a protecției datelor este o autoritate competentă a unui stat membru, acestea sunt supuse dispozițiilor Directivei 95/46/CE (2) și legislației interne a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei respective. Se aplică, de asemenea, următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie culese în scopul specific, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și să nu fie excesive față de scopul pentru care acestea sunt culese și/sau prelucrate ulterior; mai specific, datele cu caracter personal comunicate pot privi numai următoarele elemente: — datele personale ale persoanei care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, orice alte nume utilizate/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaportul, cartea de identitate sau permisul de conducere (numărul, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — locurile de oprire și itinerariile; — alte informații necesare pentru identificarea persoanei care urmează să fie transferată sau pentru examinarea cerințelor în materie de readmisie care decurg din prezentul acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor respective pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost culese datele sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu respectă dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate și cu privire la rezultatele obținute în urma utilizării lor;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care le primește au obligația să înregistreze în scris comunicarea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Clauza de neafectare

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre și Serbiei care decurg din dreptul internațional, în special din:

—	Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950;

—	Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984;

—	convențiile internaționale privind extrădarea;

—	convențiile internaționale multilaterale și acordurile multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică repatrierea unei persoane în temeiul altor înțelegeri formale sau informale.

SECȚIUNEA VII

PUNERE ÎN APLICARE ȘI EXECUTARE

Articolul 18

Comitetul mixt privind readmisia

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest scop, acestea instituie un Comitet mixt privind readmisia (denumit în continuare „comitetul”) care va avea în special următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea aplicării prezentului acord;

(b)	decizia privind modalitățile de punere în aplicare necesare pentru aplicarea unitară a prezentului acord;

(c)	realizarea de schimburi de informații periodice cu privire la protocoalele de punere în aplicare întocmite de state membre individuale și Serbia în temeiul articolului 19;

(d)	recomandarea de modificări ale prezentului acord și ale anexelor acestuia.

(2)   Deciziile comitetului sunt obligatorii pentru părțile contractante.

(3)   Comitetul este compus din reprezentanți ai Comunității și ai Serbiei; Comunitatea este reprezentată de Comisie.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar și la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 19

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Serbiei, Serbia și un stat membru încheie un protocol de punere în aplicare care reglementează normele privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	modalitățile de repatriere în cadrul procedurii accelerate;

(c)	condițiile aplicabile repatrierii sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și apatrizilor;

(d)	mijloace și documente suplimentare celor enumerate în anexele 1-5 la prezentul acord.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) intră în vigoare numai după notificarea lor către comitetul de readmisie menționat la articolul 18.

(3)   Serbia acceptă să aplice în relațiile sale cu alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau cu înțelegerile bilaterale de readmisie ale statelor membre

Dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord bilateral sau înțelegere bilaterală privind readmisia persoanelor care se află în situație de ședere ilegală care au fost sau pot fi încheiate, în temeiul articolului 19, între state membre individuale și Serbia, în măsura în care dispozițiile acestora din urmă sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului, prezentul acord se aplică pe teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și pe teritoriul Serbiei (3).

(2)   Prezentul acord nu se aplică pe teritoriul Regatului Danemarcei.

Articolul 22

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile respective ale acestora.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile contractante își notifică îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă nelimitată.

(4)   Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar, integral sau parțial, punerea în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii, din motive de securitate, protecție a ordinii publice sau sănătății publice, prin notificare oficială adresată celeilalte părți contractante și după consultarea în prealabil a comitetului menționat la articolul 18. Suspendarea intră în vigoare în a doua zi de la data efectuării unei astfel de notificări.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 23

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(3)  Aplicabilitatea teritorială în ceea ce privește Serbia va fi definită în negocieri, fără a aduce atingere Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU din 10 iunie 1999.