This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document C:2008:236:FULL
Official Journal of the European Union, C 236, 13 September 2008
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 236, 13 septembrie 2008
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 236, 13 septembrie 2008
Display all documents published in this Official Journal
|
ISSN 1830-3668 |
||
|
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236 |
|
|
||
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 51 |
|
Informarea nr. |
Cuprins |
Pagina |
|
|
IV Informări |
|
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
|
Curtea de Justiție |
|
|
2008/C 236/01 |
Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
|
|
|
|
V Anunțuri |
|
|
|
PROCEDURI JURISDICȚIONALE |
|
|
|
Curtea de Justiție |
|
|
2008/C 236/02 |
||
|
2008/C 236/03 |
||
|
2008/C 236/04 |
||
|
2008/C 236/05 |
||
|
2008/C 236/06 |
||
|
2008/C 236/07 |
||
|
2008/C 236/08 |
||
|
2008/C 236/09 |
||
|
2008/C 236/10 |
Cauza C-274/08: Acțiune introdusă la 25 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei |
|
|
2008/C 236/11 |
||
|
2008/C 236/12 |
||
|
2008/C 236/13 |
||
|
2008/C 236/14 |
||
|
2008/C 236/15 |
||
|
2008/C 236/16 |
||
|
2008/C 236/17 |
||
|
2008/C 236/18 |
||
|
2008/C 236/19 |
||
|
2008/C 236/20 |
||
|
2008/C 236/21 |
||
|
2008/C 236/22 |
||
|
|
Tribunalul de Primă Instanță |
|
|
2008/C 236/23 |
Cauza T-251/06: Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Meyer-Falk/Comisia Comunităților Europene |
|
|
2008/C 236/24 |
||
|
2008/C 236/25 |
Cauza T-276/08: Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Al-Aqsa/Consiliul Uniunii Europene |
|
|
2008/C 236/26 |
||
|
2008/C 236/27 |
||
|
2008/C 236/28 |
||
|
RO |
|
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
Curtea de Justiție
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/1 |
(2008/C 236/01)
Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Publicații anterioare
Aceste texte sunt disponibile pe:
|
|
EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu |
V Anunțuri
PROCEDURI JURISDICȚIONALE
Curtea de Justiție
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/2 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza 504/06) (1)
(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/57/CEE - Cerințele minime de securitate și sănătate care se aplică pe șantierele temporare sau mobile - Articolul 3 alineatul (1) - Transpunere incorectă)
(2008/C 236/02)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Pignataro-Nolin și I. Kaufmann-Bühler, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent, și W. Ferrante, avvocato dello Stato)
Obiectul
Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incorectă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 92/57/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate care se aplică pe șantierele temporare sau mobile [a opta directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 245, p. 6, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 236) — Desemnarea coordonatorilor în materie de securitate și sănătate pentru un șantier pe care sunt prezente mai multe întreprinderi de construcții
Dispozitivul
|
1) |
Prin faptul că nu a transpus în mod corect în dreptul italian articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/57/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate care se aplică pe șantierele temporare sau mobile [a opta directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive. |
|
2) |
Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/2 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo de Madrid — Spania) — Ecologistas en Acción-CODA/Ayuntamiento de Madrid
(Cauza C-142/07) (1)
(Directivele 85/337/CEE și 97/11/CE - Evaluarea efectelor unor proiecte asupra mediului - Lucrări de transformare și de ameliorare a șoselelor urbane - Supunere la evaluare)
(2008/C 236/03)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado Contencioso-Administrativo de Madrid
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Ecologistas en Acción-CODA
Pârâtâ: Ayuntamiento de Madrid
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado Contencioso-Administrativo de Madrid — Interpretarea Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) — Proiecte de amenajare a drumurilor urbane în zone cu o densitate mare a populației sau care privesc peisaje importante din punct de vedere istoric, cultural și arheologic — Supunerea la o procedură de evaluare, ca urmare a naturii, a dimensiunii și a efectului lor — Aplicabilitatea criteriilor din hotărârea Curții pronunțate în cauza C-332/04, Comisia/Spania
Dispozitivul
Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997, trebuie interpretată în sensul că prevede evaluarea efectelor asupra mediului ale proiectelor de transformare și de ameliorare a șoselelor urbane fie când este vorba despre proiecte vizate în anexa I punctul 7 literele (b) sau (c) la această directivă, fie când este vorba despre proiecte vizate în anexa II punctul 10 litera (e) sau punctul 13 prima liniuță la directiva menționată, care ar putea avea efecte importante asupra mediului în temeiul naturii, al dimensiunii sau al localizării lor și, dacă este cazul, ținându-se cont de interacțiunea acestora cu alte proiecte.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/3 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 iulie 2008 — C.A.S. SpA/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-204/07 P) (1)
(Recurs - Acordul de asociere CEE-Turcia - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 239 - Codul vamal comunitar - Rambursarea și remiterea drepturilor de import - Concentrat din sucuri de fructe care provine din Turcia - Certificate de circulație - Falsificare - Situație specială)
(2008/C 236/04)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: C.A.S. SpA (reprezentant: D. Ehle, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și S. Schønberg, agenți, M. Núñez-Müller, Rechtsanwalt)
Obiectul
Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 6 februarie 2007, C.A.S./Comisia (T-23/03), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anularea în parte a Deciziei REC 10/01 a Comisiei din 18 octombrie 2002 privind o cerere de remitere de drepturi de import recuperate ulterior cu privire la concentrate din sucuri de fructe provenind din Turcia importate prin intermediul unor certificate de origine care s-au dovedit a fi false cu ocazia unui control ulterior — Neîndeplinire de obligații și erori comise de către autoritățile turcești și de către Comisie care pot fi de natură să creeze o situație specială în sensul articolului 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Împărțirea sarcinii probei în ceea ce privește existența unei situații speciale — Calificarea juridică a documentelor și a faptelor
Dispozitivul
|
1) |
Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 6 februarie 2007, CAS/Comisia (T-23/03). |
|
2) |
Anulează articolul 2 din Decizia Comisiei din 18 octombrie 2002 (REC 10/01). |
|
3) |
Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate la cele două instanțe. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/3 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Dieter Janecek/Freistaat Bayern
(Cauza C-237/07) (1)
(Directiva 96/62/CE - Evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător - Stabilirea valorilor limită - Dreptul la elaborarea unui plan de acțiune pe care îl are un terț a cărui sănătate a fost afectată)
(2008/C 236/05)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Dieter Janecek
Pârât: Freistaat Bayern
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 7 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (JO L 296, p. 55, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 198) — Dreptul unui terț a cărui sănătate este afectată de a obține elaborarea unui plan de acțiune, astfel cum prevede directiva, acest terț beneficiind, potrivit legislației naționale, de dreptul de a solicita în instanță luarea unor măsuri împotriva depășirii valorilor limită ale pulberilor în suspensie
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 96/62 a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui risc de depășire a valorilor limită sau a pragurilor de alertă, particularii vizați în mod direct trebuie să poată obține din partea autorităților naționale competente elaborarea unui plan de acțiune, chiar dacă, în temeiul dreptului național, aceștia ar dispune de alte mijloace de acțiune pentru a obține din partea autorităților menționate luarea unor măsuri de combatere a poluării atmosferice. |
|
2) |
În cadrul unui plan de acțiune și pe termen scurt, statele membre au numai obligația — supusă controlului instanței naționale —, de a lua măsurile care pot să reducă la minim riscul de depășire a valorilor limită sau a pragurilor de alertă și care pot să asigure revenirea progresivă la un nivel situat sub aceste valori sau sub aceste praguri, ținând seama de împrejurările de fapt și de totalitatea intereselor existente. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/4 |
Hotărârea Curții (Camera a opta) din 25 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Slovacă
(Cauza C-493/07) (1)
(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/22/CE - Articolul 26 alineatul (3) - Comunicații electronice - Rețele și servicii - Număr de apel de urgență unic european - Netranspunere în termenul stabilit)
(2008/C 236/06)
Limba de procedură: slovaca
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și J. Javorský, agenți)
Pârâtă: Republica Slovacă (reprezentant: J. Čorba, agent)
Obiectul
Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul stabilit, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213)
Dispozitivul
|
1) |
Neasigurându-se că întreprinderile care operează rețele de telefonie publică pun la dispoziția autorităților care intervin în cazuri de urgență informații privind localizarea apelantului, în măsura posibilităților tehnice, pentru toate apelurile la numărul de apel de urgență unic european „112”, Republica Slovacă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal). |
|
2) |
Obligă Republica Slovacă la plata cheltuielilor de judecată. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/4 |
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Ireland — Irlanda) — Blaise Baheten Metock, Hanette Eugenie Ngo Ikeng, Christian Joel Baheten, Samuel Zion Ikeng Baheten, Hencheal Ikogho, Donna Ikogho, Roland Chinedu, Marlene Babucke Chinedu, Henry Igboanusi, Roksana Batkowska/Minister for Justice, Equality and Law Reform
(Cauza C-127/08) (1)
(Directiva 2004/38/CE - Dreptul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora la liberă circulație și ședere pe teritoriul unui stat membru - Membri de familie resortisanți ai unor țări terțe - Resortisanți ai unor țări terțe intrați în statul membru gazdă înainte de a deveni soți ai unui cetățean al Uniunii)
(2008/C 236/07)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Ireland
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Blaise Baheten Metock, Hanette Eugenie Ngo Ikeng, Christian Joel Baheten, Samuel Zion Ikeng Baheten, Hencheal Ikogho, Donna Ikogho, Roland Chinedu, Marlene Babucke Chinedu, Henry Igboanusi, Roksana Batkowska
Pârât: Minister for Justice, Equality and Law Reform
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Ireland — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 5/vol. 7, p. 56) — Soț resortisant al unui stat terț — Reglementare națională a statului membru gazdă prin care dreptul de ședere al membrilor de familie este condiționat de șederea legală prealabilă într-un alt stat membru
Dispozitivul
|
1) |
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE se opune reglementării unui stat membru prin care se impune resortisantului unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii care locuiește în acest stat membru a cărui cetățenie nu o deține, ca, pentru a beneficia de dispozițiile acestei directive, să fi locuit în mod legal într-un alt stat membru înainte de intrarea sa în statul membru gazdă. |
|
2) |
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că resortisantul unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii care locuiește într-un stat membru a cărui cetățenie nu o deține, care însoțește sau se alătură acestui cetățean al Uniunii, beneficiază de dispozițiile directivei menționate, oricare ar fi locul și data căsătoriei lor, precum și oricare ar fi modul în care acest resortisant al unei țări terțe a intrat în statul membru gazdă. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/5 |
Ordonanța Curții (Camera a treia) din 12 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Monomeles Protodikeio Kerkyras — Republica Elenă) — Vassilakis Spyridon, Theodoros Gkisdakis, Petros Grammenos, Nikolaos Grammenos, Theodosios Grammenos, Maria Karavassili, Eleftherios Kontomaris, Spyridon Komninos, Theofilos Mesimeris, Spyridon Monastiriotis, Spyridon Moumouris, Nektaria Mexa, Nikolaos Pappas, Christos Vlachos, Alexandros Grasselis, Stamatios Kourtelesis, Konstantinos Poulimenos, Savvas Sideropoulos, Alexandros Dellis, Michail Zervas, Ignatios Koskieris, Dimitiros Daikos, Christos Dranos/Dimos Kerkyras
(Cauza C-364/07) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată - Contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul public - Noțiunile „contracte succesive’ și „motive obiective’ care să justifice reînnoirea unor asemenea contracte - Măsuri de prevenire a abuzurilor - Sancțiuni - Soluționarea la nivel național a litigiilor și a plângerilor - Întinderea obligației de interpretare conforme)
(2008/C 236/08)
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Monomeles Protodikeio Kerkyras
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Vassilakis Spyridon, Theodoros Gkisdakis, Petros Grammenos, Nikolaos Grammenos, Theodosios Grammenos, Maria Karavassili, Eleftherios Kontomaris, Spyridon Komninos, Theofilos Mesimeris, Spyridon Monastiriotis, Spyridon Moumouris, Nektaria Mexa, Nikolaos Pappas, Christos Vlachos, Alexandros Grasselis, Stamatios Kourtelesis, Konstantinos Poulimenos, Savvas Sideropoulos, Alexandros Dellis, Michail Zervas, Ignatios Koskieris, Dimitiros Daikos, Christos Dranos
Pârât: Dimos Kerkyras
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Monomeles Protodikeio Kerkyras — Interpretarea clauzei 5 alineatele (1) și (2) din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129) — Contracte de muncă încheiate cu administrația publică — Noțiunea de motive obiective care să justifice reînnoirea, fără limitări, a unor contracte pe durată determinată succesive — Noțiunea de contracte succesive
Dispozitivul
|
1) |
În situația transpunerii tardive a unei directive în ordinea juridică a statului membru în cauză, precum și a lipsei de efect direct a dispozițiilor relevante ale acesteia, instanțele naționale sunt obligate ca, în măsura în care acest lucru este posibil, de la expirarea termenului pentru transpunere, să interpreteze dreptul național în lumina textului și a finalității directivei în cauză, în vederea atingerii rezultatelor urmărite prin aceasta, acordând prioritate acelei interpretări a normelor naționale care prezintă cel mai înalt grad de conformitate cu această finalitate, pentru a se ajunge astfel la o soluție compatibilă cu dispozițiile respectivei directive. |
|
2) |
Clauza 5 alineatul (1) litera (a) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, care face parte integrantă din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că se opune folosirii de contracte de muncă pe durată determinată succesive care ar fi justificată prin simpla împrejurare că este prevăzută printr-un act cu putere de lege sau printr-o normă administrativă cu caracter general a unui stat membru. Dimpotrivă, noțiunea de motive obiective, în sensul clauzei amintite, impune ca recurgerea la acest tip special de raporturi de muncă, astfel cum se prevede prin reglementarea națională, să fie justificată de existența unor elemente concrete legate în special de activitatea în cauză și de condițiile exercitării acesteia. |
|
3) |
Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale precum este cea care face obiectul celei de a treia întrebări preliminare, în temeiul căreia numai contractele sau raporturile de muncă pe durată determinată care sunt separate de un interval mai mic de trei luni pot fi considerate ca având un caracter „succesiv” în sensul clauzei menționate. |
|
4) |
În împrejurări precum cele din acțiunea principală, Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretat în sensul că, atât timp cât ordinea juridică internă a statului membru respectiv nu pare să cuprindă în sectorul în cauză alte măsuri concrete pentru a evita și, dacă este cazul, pentru a sancționa utilizarea abuzivă de contracte pe durată determinată succesive, acesta se opune aplicării unei norme de drept național care interzice în mod absolut, în sectorul public, transformarea într-un contract de muncă pe durată nedeterminată a unei succesiuni de contracte pe durată determinată care, întrucât au avut ca obiect să facă față unor „nevoi stabile și de durată” ale angajatorului, trebuie să fie considerate abuzive. Totuși, este de competența instanței de trimitere, potrivit obligației de interpretare conformă care îi revine, să verifice dacă ordinea sa juridică internă nu cuprinde astfel de alte măsuri concrete. |
|
5) |
Principiul efectului util al dreptului comunitar și Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată nu se opun, în principiu, unei dispoziții naționale potrivit căreia o autoritate administrativă independentă este competentă să recalifice eventual contracte pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată. Totuși, este de competența instanței de trimitere să asigure garantarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă cu respectarea principiilor efectivității și al echivalenței. |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/6 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Italia) la 19 iunie 2008 — Federutility și alții/Autorità per l'energia elettrica e il gas
(Cauza C-265/08)
(2008/C 236/09)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Federutility, Assogas, Libarna Gas spa, Collino Commercio spa, Sadori gas spa, Egea Commerciale, E.On Vendita srl, Sorgenia spa
Pârâtă: Autorità per l'energia elettrica e il gas
Întrebările preliminare
|
1) |
Articolul 23 din Directiva 2003/55/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003, care reglementează deschiderea pieței gazelor naturale, trebuie interpretat, în conformitate cu principiile care rezultă din Tratatul CE, în sensul că este contrară acestei dispoziții și principiilor de drept comunitar o normă națională (și actele de aplicare consecutive) care, după data de 1 iulie 2007, acordă în continuare Autorității naționale de reglementare competența de a stabili prețurile de referință pentru furnizarea de gaze naturale consumatorilor casnici (categorie nedeterminată care nu este definită în tranșele de referință și care nu implică, în sine, aprecierea de situații deosebite de dificultate socio-economică care ar putea justifica definirea prețurilor de referință menționate), prețuri pe care întreprinderile de distribuție sau de vânzare, în cadrul obligațiilor de serviciu public, sunt obligate să le cuprindă în propriile oferte comerciale; sau: |
|
2) |
Această normă (articolul 23 citat) trebuie interpretată în coroborare cu articolul 3 din Directiva 2003/55/CE (care prevede că statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, în interesul economic general, obligații de serviciu public care pot fi legate, în ceea ce interesează cazul de față, de prețul furnizării) în sensul că nu contravine dispozițiilor comunitare amintite o normă națională care, ținând seama de situația specială a pieței, caracterizată încă prin lipsa de condiții de „concurență efectivă”, cel puțin în sectorul comercializării cu ridicata, permite determinarea pe cale administrativă a prețului de referință al gazelor naturale, care trebuie indicat în mod obligatoriu în ofertele comerciale propuse de fiecare vânzător către propriii consumatori casnici în cadrul noțiunii de serviciu universal, cu toate că toți consumatorii trebuie să fie considerați „liberi”. |
(1) JO L 176, p. 57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/7 |
Acțiune introdusă la 25 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei
(Cauza C-274/08)
(2008/C 236/10)
Limba de procedură: suedeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și P. Dejmek, agenți)
Pârât: Regatul Suediei
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea faptului că, prin neadoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a garanta cerințele de separare funcțională între interesele privind distribuția și producția într-o întreprindere integrată pe verticală, în aplicarea articolului 15 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (1) și prin faptul că nu a însărcinat autoritatea de reglementare să stabilească sau să aprobe, înainte de intrarea lor în vigoare, a metodologiilor de calcul sau de stabilire a condițiilor de acces la rețelele naționale, inclusiv tarifele de transport și de distribuție, în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din aceasta, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive; |
|
— |
obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea afirmației că articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) din directivă a fost transpus în dreptul suedez, Regatul Suediei invocă mai multe dispoziții ale Legii privind electricitatea (ellagen), din care rezultă, printre altele, că gestionarea rețelei (activitate de distribuție) trebuie să facă obiectul unei contabilități distincte și că aceasta trebuie examinată separat de către auditorii operatorului de rețea. Pe de altă parte, Regatul Suediei arată că acele costuri pe care operatorul rețelei le suportă în comun cu altă societate nu trebuie contabilizate în cadrul primei societăți decât pentru cota parte care îi revine. În plus, operatorul rețelei este obligat să întocmească un plan de supraveghere și să asigure respectarea acestuia.
Cu toate acestea, Comisia afirmă că nu se poate considera că acele cerințe clare privind organizarea structurii de gestionare, instituite de articolul 15 alineatul (2) literele (b) și (c) sunt îndeplinite de norme generale privind, spre exemplu, contabilitatea distinctă sau alte măsuri generale de sancțiune.
Potrivit Regatului Suediei, cerințele privind separarea funcțională sunt respectate de asemenea prin dispozițiile generale ale legii privind societățile pe acțiuni, potrivit cărora societățile-mamă și filialele sunt persoane morale distincte și subiecte de drept distincte.
În opinia Comisiei, o societate-mamă, în calitate de acționar majoritar, exercită o influență determinantă asupra filialei sau filialelor sale, întrucât anumite probleme importante țin de puterea de decizie a acționarilor. O societate de distribuție și consiliul său de administrație nu pot fi, prin urmare, niciodată independente de acționarul majoritar numai în baza dreptului societăților comerciale. De asemenea, împrejurarea că o societate integrată respectă dispozițiile legii privind societățile pe acțiuni în materie de audit și legate de limitele de transfer de active nu înseamnă, potrivit Comisiei, că sunt respectate cerințele privind o gestionare independentă. Potrivit Comisiei, o transpunere corectă a articolului 15 alineatul (2) literele (b) și (c) presupune existența unor norme imperative care reflectă în mod clar cerințele impuse de directivă, și anume garanția că gestionarea activității de distribuție poate fi realizată în mod autonom, independent de întreprinderea de electricitate integrată, în ceea ce privește distribuția și activele necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite prin dispozițiile legii privind societățile pe acțiuni.
După cum se precizează la articolul 23 alineatul (2) litera (a), directiva prevede un regim de aprobare prealabilă a tarifelor de rețea sau cel puțin a metodologiilor utilizate pentru calcularea sau stabilirea acestora. Regatul Suediei a arătat în mod expres că sistemul suedez de calcul al tarifelor de rețea care este în prezent în vigoare, precum și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească acestea, se bazează pe un sistem de control a posteriori, însă introducerea unui nou sistem de aprobare prealabilă este în studiu, un proiect de lege în acest sens urmând să fie supus aprobării Parlamentului în iunie 2008.
În circumstanțele prezentate mai sus, Comisia consideră că Regatul Suediei nu a transpus în mod corect Directiva 2003/54, în special articolele 15 alineatul (2) literele (b) și (c) și articolul 23 alineatul (2) litera (a) din aceasta.
(1) JO L 176, p. 37, Ediție specială 12/vol. 2, p. 61.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/8 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 26 iunie 2008 — Miloud Rimoumi, Gabrielle Suzanne Marie Prick/Ministre des Affaires Étrangères et de l'Immigration
(Cauza C-276/08)
(2008/C 236/11)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal administratif
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Miloud Rimoumi și Gabrielle Suzanne Marie Prick
Pârât: Ministre des Affaires Étrangères et de l'Immigration
Întrebarea preliminară
Articolului 2 alineatul (2) litera (a), articolul 3 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (1) trebuie interpretate în sensul că privesc numai membrii de familie care au obținut această calitate anterior datei la care cetățeanul Uniunii pe care intenționează să îl însoțească sau căruia intenționează să i se alăture a exercitat dreptul la libera circulație care îi este conferit prin articolul 39 CE sau, dimpotrivă, orice cetățean al Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație și care este instalat într-un alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o deține are dreptul ca un membru al familiei sale să i se alăture fără ca acesta din urmă să fie supus unei condiții referitoare la momentul dobândirii acestei calități?
(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 5/vol. 7, p. 56).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/8 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 30 iunie 2008 — Société Moteurs Leroy Somer/Société Dalkia France, Société Ace Europe
(Cauza C-285/08)
(2008/C 236/12)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour de cassation
Părțile din acțiunea principală
Recurentă: Société Moteurs Leroy Somer
Intimate: Société Dalkia France, Société Ace Europe
Întrebarea preliminară
Articolele 9 și 13 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (1) se opun interpretării unei reglementări naționale sau a unei jurisprudențe interne stabilite care permite părții prejudiciate să ceară repararea prejudiciului cauzat unui bun destinat uzului profesional și utilizat în acest scop, în condițiile în care această parte prejudiciată face numai proba prejudiciului, a defectului produsului și a legăturii de cauzalitate dintre defect și prejudiciu?
(1) JO L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/9 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Milano (Italia) la 30 iunie 2008 — Crocefissa Savia și alții/Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca și alții
(Cauza C-287/08)
(2008/C 236/13)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale ordinario di Milano
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Crocefissa Savia, Monica Maria Porcu, Ignazia Randazzo, Daniela Genovese, Mariangela Campanella
Pârâți: Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca, Direzione Didattica II Circolo — Limbiate, Úfficio Scolastico Regionale per la Lombardia, Direzione Didattica III Circolo — Rozzano, Direzione Didattica IV Circolo — Rho, Istituto Comprensivo — Castano Primo, Istituto Comprensivo A. Manzoni — Rescaldina
Întrebările preliminare
|
1) |
Legiuitorul dintr-un stat al UE are dreptul să adopte o normă considerată ca fiind de interpretare autentică, dar în realitate inovatoare prin conținut și de natură în special să atribuie în mod retroactiv normei interpretate efecte diferite față de cele atribuie anterior acesteia de jurisprudența predominantă privind fondul și de jurisprudența consolidată a instanței supreme? |
|
2) |
Răspunsul la întrebarea anterioară poate fi influențat de posibilitatea calificării normei indicate mai sus ca o normă pur de interpretare, în loc de normă inovatoare cu efecte retroactive, în măsura în care această calificare se deduce doar din conformitatea acesteia cu interpretarea dată textului inițial de o jurisprudență minoritară privind fondul, deși aceasta a fost contrazisă în repetate rânduri de instanța supremă? |
|
3) |
În caz afirmativ, ce efect are în unul sau în altul dintre cazuri în evaluarea compatibilității unei astfel de norme cu dreptul comunitar și în special cu principiile care contribuie la calificarea procesului ca „echitabil”, faptul că statul însuși este parte în cauză și că aplicarea normei menționate mai sus impune de fapt instanței respingerea pretențiilor formulate împotriva acestuia? |
|
4) |
Care sunt în mod indicativ „motivele imperative de interes general” de natură să justifice eventual chiar prin derogare de la răspunsul care ar trebui dat în principiu la întrebările menționate la punctele de mai sus 1), 2) și 3), recunoașterea de efecte retroactive în privința unei dispoziții legale privind domeniul civil și raporturile de drept privat, deși acestea sunt stabilite cu un organ public? |
|
5) |
Acest motive pot cuprinde motive organizatorice similare cu cele la care a făcut referire Curtea de Casație italiană în Hotărârile nr. 618/2008, 677/2008 și 11922/2008 pentru a justifica în special prin necesitatea „reglementării unei operațiuni de restructurare organizatorică de mare anvergură” adoptarea normei destinate să reglementeze la aproape șase ani diferență față de data transferului propriu-zis, transferul ATA (personalul administrativ tehnic și auxiliar) de la organele locale către stat? |
|
6) |
În orice caz, în cazul în care legea internă nu prevede nimic în acest sens, este de competența instanței naționale să individualizeze „motivele imperative de interes general” care, în cazul unui proces în curs și prin derogare de la principiul „egalității armelor în proces”, ar putea justifica adoptarea unei norme cu efecte retroactive de natură să schimbe total rezultatul procesului sau dacă dimpotrivă, instanța națională trebuie să limiteze să aprecieze compatibilitatea cu dreptul comunitar doar a motivelor invocate în mod expres de legiuitorului din statul vizat ca bază a propriilor alegeri? |
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/9 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Luxemburg) la 7 iulie 2008 — Irène Bogiatzi, căsătorită Ventouras/Deutscher Luftpool, Société Luxair SA, Comunitățile Europene, Marele Ducat al Luxemburgului, Le Foyer Assurances SA
(Cauza C-301/08)
(2008/C 236/14)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour de cassation
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Irène Bogiatzi, căsătorită Ventouras
Pârâte: Deutscher Luftpool, Société Luxair (societate luxemburgheză de navigație aeriană) SA, Comunitățile Europene, Marele Ducat al Luxemburgului, Le Foyer Assurances SA
Întrebările preliminare
|
1) |
Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul internațional aerian, semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929, astfel cum a fost modificată la Haga la 28 septembrie 1955, la care face trimitere Regulamentul (CE) nr. 2027/97 (1), face parte dintre normele ordinii juridice comunitare pe care Curtea de Justiție este competentă să le interpreteze în temeiul articolului 234 CE? |
|
2) |
Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente, în versiunea aplicabilă la data accidentului, și anume la 21 decembrie 1998, trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește problemele care nu sunt reglementate în mod expres, dispozițiile Convenției de la Varșovia, în speță articolul 29, continuă să se aplice unui zbor între state membre ale Comunității? |
|
3) |
În cazul în care se răspunde afirmativ la prima și la a doua întrebare, articolul 29 din Convenția de la Varșovia, raportat la Regulamentul (CE) nr. 2027/97, trebuie interpretat în sensul că termenul de doi ani prevăzut de acesta poate fi suspendat ori întrerupt sau în sensul că operatorul de transport ori asigurătorul său pot renunța la acest termen printr-un act considerat de instanța națională ca având valoare de recunoaștere a răspunderii? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente (JO L 285, p. 1, Ediție specială 07/vol. 4, p. 170).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/10 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Ischia (Italia) la 15 iulie 2008 — Rosalba Alassini/Telecom Italia SpA
(Cauza C-317/08)
(2008/C 236/15)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Giudice di Pace di Ischia
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Rosalba Alassini
Pârâtă: Telecom Italia SpA
Întrebarea preliminară
Dispozițiile comunitare prevăzute la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Directiva 2002/22/CE (1), în Directiva 1999/44/CE (2), în Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei (3) și în Directiva 1998/257/CE (4) au efect direct obligatoriu și trebuie să fie interpretate în sensul că litigiile „în materia comunicațiilor electronice între utilizatorii finali și operatori care rezultă din nerespectarea dispozițiilor privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor finali prevăzute în actele cu putere de lege, în deciziile autorității, în condițiile contractuale și în lista serviciilor” (litigii prevăzute la articolul 2 din Decizia nr. 173/07/CONS a autorității de garantare) nu trebuie să facă obiectul încercării obligatorii de conciliere prevăzute sub sancțiunea imposibilității de a introduce o acțiune în justiție, aceste dispoziții prevalând asupra normei care rezultă din articolul 3 alineatul 1 din decizia menționată a autorității de garantare în domeniul comunicațiilor?
(1) JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.
(2) JO L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89.
(3) JO L 109, p. 56.
(4) JO L 115, p. 31 (Recomandare a Comisiei).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/10 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Ischia (Italia) la 15 iulie 2008 — Filomena Califano/Wind SpA
(Cauza C-318/08)
(2008/C 236/16)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Giudice di Pace di Ischia
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Filomena Califano
Pârâtă: Wind SpA
Întrebarea preliminară
Dispozițiile comunitare prevăzute la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Directiva 2002/22/CE (1), în Directiva 1999/44/CE (2), în Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei (3) și în Directiva 1998/257/CE (4) au efect direct obligatoriu și trebuie să fie interpretate în sensul că litigiile „în materia comunicațiilor electronice între utilizatorii finali și operatori care rezultă din nerespectarea dispozițiilor privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor finali prevăzute în actele cu putere de lege, în deciziile autorității, în condițiile contractuale și în lista serviciilor” (litigii prevăzute la articolul 2 din Decizia nr. 173/07/CONS a autorității de garantare) nu trebuie să facă obiectul încercării obligatorii de conciliere prevăzute sub sancțiunea imposibilității de a introduce o acțiune în justiție, aceste dispoziții prevalând asupra normei care rezultă din articolul 3 alineatul 1 din decizia menționată a autorității de garantare în domeniul comunicațiilor?
(1) JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.
(2) JO L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89.
(3) JO L 109, p. 56.
(4) JO L 115, p. 31 (Recomandare a Comisiei).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/11 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Ischia (Italia) la 15 iulie 2008 — Lucia Anna Giorgia Iacono/Telecom Italia SpA
(Cauza C-319/08)
(2008/C 236/17)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Giudice di Pace di Ischia
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Lucia Anna Giorgia Iacono
Pârâtă: Telecom Italia SpA
Întrebarea preliminară
Dispozițiile comunitare prevăzute la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Directiva 2002/22/CE (1), în Directiva 1999/44/CE (2), în Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei (3) și în Directiva 1998/257/CE (4) au efect direct obligatoriu și trebuie să fie interpretate în sensul că litigiile „în materia comunicațiilor electronice între utilizatorii finali și operatori care rezultă din nerespectarea dispozițiilor privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor finali prevăzute în actele cu putere de lege, în deciziile autorității, în condițiile contractuale și în lista serviciilor” (litigii prevăzute la articolul 2 din Decizia nr. 173/07/CONS a autorității de garantare) nu trebuie să facă obiectul încercării obligatorii de conciliere prevăzute sub sancțiunea imposibilității de a introduce o acțiune în justiție, aceste dispoziții prevalând asupra normei care rezultă din articolul 3 alineatul 1 din decizia menționată a autorității de garantare în domeniul comunicațiilor?
(1) JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.
(2) JO L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89.
(3) JO L 109, p. 56.
(4) JO L 115, p. 31 (Recomandare a Comisiei).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/11 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Ischia (Italia) la 15 iulie 2008 — Multiservice Srl/Telecom Italia SpA
(Cauza C-320/08)
(2008/C 236/18)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Giudice di Pace di Ischia
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Multiservice Srl
Pârâtă: Telecom Italia SpA
Întrebarea preliminară
Dispozițiile comunitare prevăzute la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Directiva 2002/22/CE (1), în Directiva 1999/44/CE (2), în Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei (3) și în Directiva 1998/257/CE (4) au efect direct obligatoriu și trebuie să fie interpretate în sensul că litigiile „în materia comunicațiilor electronice între utilizatorii finali și operatori care rezultă din nerespectarea dispozițiilor privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor finali prevăzute în actele cu putere de lege, în deciziile autorității, în condițiile contractuale și în lista serviciilor” (litigii prevăzute la articolul 2 din Decizia nr. 173/07/CONS a autorității de garantare) nu trebuie să facă obiectul încercării obligatorii de conciliere prevăzute sub sancțiunea imposibilității de a introduce o acțiune în justiție, aceste dispoziții prevalând asupra normei care rezultă din articolul 3 alineatul 1 din decizia menționată a autorității de garantare în domeniul comunicațiilor?
(1) JO L 108, p.51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.
(2) JO L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89.
(3) JO L 109, p. 56.
(4) JO L 115, p. 31 (Recomandare a Comisiei).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/12 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Madrid) la 16 iulie 2008 — Ovidio Rodríguez Mayor, Pilar Pérez Boto, Pedro Gallego Morzillo, Alfonso Francisco Pérez, Juan Marcelino Gabaldón Morales, Marta María Maestro Campo și Bartolomé Valera Huete/Succesiunea vacantă a lui Rafael de las Heras Dávila, Sagrario de las Heras Dávila și Fondo de Garantía Salarial
(Cauza C-323/08)
(2008/C 236/19)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Superior de Justicia de Madrid
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Ovidio Rodríguez Mayor, Pilar Pérez Boto, Pedro Gallego Morzillo, Alfonso Francisco Pérez, Juan Marcelino Gabaldón Morales, Marta María Maestro Campo, Bartolomé Valera Huete
Celelalte părți: succesiunea vacantă a lui Rafael de las Heras Dávila, Sagrario de las Heras Dávila și Fondo de Garantía Salarial
Întrebările preliminare
|
1) |
Articolul 51 din Statutul spaniol al lucrătorilor (Estatuto de los Trabajadores español) încalcă obligațiile impuse de Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1) prin faptul că a limitat conceptul de concediere colectivă la concedierile pentru motive economice, tehnice, organizatorice sau legate de producție și nu a extins acest concept la concedierile pentru orice motive fără legătură cu persoana lucrătorului? |
|
2) |
Este de asemenea contrară Directivei 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998, dispoziția cuprinsă în articolul 49.1.g) din Statutul spaniol al lucrătorilor care prevede o indemnizație limitată la o lună de salariu pentru lucrătorii care își pierd locul de muncă în urma decesului, a pensionării sau a incapacității angajatorului, excluzându-i de la aplicarea articolului 51 din același act normativ, întrucât încălcă prevederile articolelor 1, 2, 3, 4 și 6 din directiva menționată? |
|
3) |
Reglementarea spaniolă privind concedierea colectivă și în concret articolul 49.1.g) și articolul 51 din Statutul spaniol al lucrătorilor încalcă articolul 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la reuniunea Consiliului European de la Strasbourg la 9 decembrie 1989? |
(1) JO L 225, p. 16, Ediție specială 05/vol. 5, p. 95.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/12 |
Acțiune introdusă la 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Finlanda
(Cauza C-328/08)
(2008/C 236/20)
Limba de procedură: finlandeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și I. Koskinen)
Pârâtă: Republica Finlanda
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea că, prin faptul că nu a adoptat actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/35/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și, în orice caz, prin faptul că nu a comunicat astfel de măsuri Comisiei, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive; |
|
— |
obligarea Republicii Finlanda la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Termenul prevăzut pentru transpunerea directivei a expirat la 30 aprilie 2007.
(1) JO L 143, p. 56.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/13 |
Ordonanța președintelui Camerei a treia a Curții din 3 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-365/06) (1)
(2008/C 236/21)
Limba de procedură: italiana
Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/13 |
Ordonanța președintelui Curții din 6 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană
(Cauza C-31/08) (1)
(2008/C 236/22)
Limba de procedură: italiana
Președintele Curții a dispus radierea cauzei.
Tribunalul de Primă Instanță
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/14 |
Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Meyer-Falk/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-251/06)
(2008/C 236/23)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamant: Thomas Meyer-Falk (Bruchsal, Germania) (reprezentant: S. Crosby, Solicitor)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantului
|
— |
Anularea deciziei atacate, |
|
— |
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Reclamantul contestă Decizia Comisiei din 6 noiembrie 2006 prin care i se refuză accesul la două documente privind combaterea crimei organizate și reforma justiției în Bulgaria. Anterior introducerii acțiunii, reclamantul a depus o cerere de acordare a unui ajutor judiciar, pe care Tribunalul de Primă Instanță a admis-o prin Decizia din 21 ianuarie 2008.
În susținerea acțiunii, reclamantul susține în esență, în primul rând, că pârâta a încălcat principiul bunei administrări întrucât a refuzat accesul la documente care erau accesibile publicului cu excepția reclamantului.
În al doilea rând, reclamantul susține că aplicarea articolului 4 alineatul (1) literele (a) și (b) și a articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 (1) ar fi afectată de un abuz vădit de putere.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/14 |
Acțiune introdusă la 14 iulie 2008 — X Technology Swiss/OAPI — Ipko Amcor (First-On-Skin)
(Cauza T-273/08)
(2008/C 236/24)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: X Technology Swiss GmbH (Wollerau, Elveția) (reprezentant: A. Herbertz, Rechtsanwalt)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ipko-Amcor BV (Zoetermeer, Țările de Jos)
Concluziile reclamantei
|
— |
Modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne pronunțate la 15 mai 2008 în cauza R 281/2007-4, în sensul respingerii opoziției. |
Motivele și principalele argumente
Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.
Marca comunitară vizată: marca verbală „First-On-Skin” pentru produse din clasele 18, 23 și 25 (cererea de înregistrare nr. 4 019 981).
Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Ipko-Amcor BV.
Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „FIRST” pentru produse din clasa 25 (înregistrată în țările Benelux sub nr. 401 666), pe care se întemeiază opoziția formulată împotriva înregistrării produselor din clasa 25.
Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.
Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție.
Motivele invocate: inexistenta unui risc de confuzie între mărcile în conflict.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/15 |
Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Al-Aqsa/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza T-276/08)
(2008/C 236/25)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamantă: Al-Aqsa (Heerlen, Olanda) (reprezentanți: J. Pauw și M. Uiterwaal, advocaten)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea existenței obligației Consiliului de a repara prejudiciul suferit de reclamantă, până la concurența sumei de 10 600 000 euro, majorată cu dobânzi până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, sau până la concurența sumei pe care o va stabili Tribunalul; |
|
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Reclamanta solicită repararea prejudiciului pe care susține că l-a suferit ca urmare a faptului că prin Decizia 2003/480/CE a Consiliului din 27 iunie 2003 (1) a fost inclus numele reclamantei în lista persoanelor cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2001/2580 (2). Ulterior, includerea reclamantei în lista respectivă a fost confirmată cu ocazia tuturor revizuirilor listei.
Reclamanta pretende că decizia amintită este nelegală pentru mai multe motive. În primul rând, reclamanta susține că Decizia 2006/379/CE din 29 mai 2006 (3) a fost anulată de către Tribunal întrucât nu respecta obligația de motivare suficientă (4). Reclamanta indică în continuare că deciziile cuprind diferite vicii de conținut. În acest scop, reclamanta face trimitere la motivele indicate de ea însăși în cauzele T-327/03 și T-348/07, Al-Aqsa/Consiliul (5).
Potrivit reclamantei, se produc încălcări suficient de grave ale drepturilor individuale care justifică o reparare a prejudiciului. Paguba suferită de reclamantă include atât prejudiciul de imagine cât și prejudiciul moral, de care se face responsabil Consilul cu începere de la 28 iunie 2003, data intrării în vigoare a măsurilor comunitare.
(1) Decizia 2003/480/CE a Consiliului din 27 iunie 2003 în aplicarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Deciziei 2002/974/CE (JO L 160, p. 81).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 169).
(3) Decizia Consiliului din 29 mai 2006 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Deciziei 2005/930/CE (JO L 144, p. 21, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 97).
(4) Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2007 din cauza T-327/03, Al-Aqsa/Consiliul, nepublicată încă în Repertoriu.
(5) JO C 289, p. 30 și JO C 269, p. 61.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/15 |
Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Bayer Healthcare și OAPI/Laboratorios ERN (CITRACAL)
(Cauza T-277/08)
(2008/C 236/26)
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamant: Bayer Healthcare LLC (Morristown, Statele Unite) (reprezentant: M. Edenborough, barrister)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Laboratorios ERN, SA (Sant Just Desvern, Spania)
Concluziile reclamantului
|
— |
Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 5 mai 2008 în cauza R 459/2007-4 și |
|
— |
obligarea OAPI sau a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată. Alternativ, obligarea pârâtului și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata solidară cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta (fostă Mission Pharmacal Company).
Marca comunitară vizată: marca verbală „CITRACAL” pentru produse din clasa 5, cererea nr. 1 757 855.
Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs (fostă Laboratorios Diviser Aquilea, SL).
Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea spaniolă nr. 223 532 a mărcii „CICATRAL” pentru produse din clasele 1 și 5.
Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția cu privire la toate produsele în litigiu.
Decizia camerei de recurs: respinge recursul.
Motivele invocate: camera de recurs a apreciat greșit dovada utilizării mărcii, în special în ceea ce privește prezentarea unei traduceri adecvate a produselor pentru care a fost utilizată marca invocată în sprijinul opoziției. În plus, camera de recurs a apreciat greșit existența unui risc de confuzie între mărcile în conflict.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/16 |
Acțiune introdusă la 21 iulie 2008 — Mujahedinii Poporului din Iran/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza T-284/08)
(2008/C 236/27)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Mujahedinii Poporului din Iran (Auvers sur Oise, Franța) (reprezentanți: J.-P. Spitzer, lawyer și D. Vaughan, QC)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
|
— |
Anularea Deciziei 2008/583/CE a Consiliului în măsura în care aceasta o privește pe reclamantă; |
|
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Reclamanta solicită, în temeiul articolului 230 CE, anularea parțială, în măsura în care aceasta o privește, a Decizia 2008/583/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 (1) („decizia contestată”) de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsurile restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Deciziei 2007/868/CE.
În susținerea cererii, reclamanta arată că decizia atacată ar trebui anulată întrucât, în ceea ce privește includerea reclamantei pe lista organizațiilor teroriste nu exista la acel moment nicio decizie relevantă a unei autorități naționale competente, care să poată constitui o justificare a deciziei. În plus, reclamanta susține că decizia ar trebui anulată întrucât, deși se menționează că aceasta s-a bazat pe „noi informații” și pe o decizie a unei autorități competente, din alt stat decât Regatul Unit, proba pe care s-a întemeiat Consiliul nu a fost dezvăluită reclamantei înainte de adoptarea deciziei. Mai mult, reclamanta susține că nu i-a fost prezentată nicio justificare cu privire la motivele pentru care astfel de informații au fost considerat noi sau relevante.
Reclamanta subliniază că decizia contestată a fost adoptată fără o evaluare adecvată a noilor informații și a împrejurării dacă acestea constituie probe concrete și temeinice, care să justifice acțiunea Consiliului, pentru a dovedi că reclamanta fost implicată în acte de terorism.
Totodată, reclamanta afirmă că decizia contestată a fost adoptată cu încălcarea dreptului de a fi ascultată și a drepturilor sale fundamentale. În sfârșit, reclamanta susține că decizia contestată a fost adoptată împrejurări care echivalează unui abuz de puterea sau unei încălcări a procedurii.
(1) JO L 188, p. 21.
|
13.9.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 236/16 |
Acțiune introdusă la 23 iulie 2008 — Inditex/OAPI — Marín Díaz de Cerio (marca verbal OFTEN)
(Cauza T-292/08)
(2008/C 236/28)
Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola
Părțile
Reclamantă: Industria de Diseño Textil, SA (Inditex) (Arteixo, Spania) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri și A. Castán Pérez-Gómez, abogados)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: D. Roberto Fernando Marín Díaz de Cerio (Logroño, Spania)
Concluziile reclamanților
|
— |
Declararea admisibilității acțiunii împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 24 aprilie 2008 și, pe calea procedurală adecvată, anularea deciziei menționate pentru toate sau pentru o parte dintre produsele în cauză. |
Motivele și principalele argumente
Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.
Marca comunitară vizată: marca verbală „OFTEN” (cererea de înregistrare nr. 2 798 270) pentru produse și servicii din clasele 3, 9, 14, 16, 18, 25 și 35.
Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: D. Roberto Fernando Marín Díaz de Cerio.
Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile spaniole verbală și figurativă „OLTEN” și marca spaniolă figurativă „OLTENWATCH” pentru produse din clasa 14.
Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.
Decizia camerei de recurs: respinge recursul.
Motivele invocate: în principal, încălcarea articolului 61 alineatul (1) și a articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară și, în subsidiar, încălcarea articolului 43 alineatul (2) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din același regulament.