Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 – legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”)

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

—	Regulamentul oferă o securitate juridică sporită cu privire la legislația aplicabilă în cazul obligațiilor necontractuale, în special în cazuri de fapte ilicite (un delict conform dreptului civil) și de delict (răspundere civilă).

—	De asemenea, regulamentul asigură un echilibru acceptabil între interesele persoanei a cărei răspundere este invocată și cele ale persoanei care a suferit un prejudiciu.

—	Se aplică orice lege specificată de regulament, indiferent dacă este sau nu este legea unei țări din UE.

—	Regulamentul se aplică tuturor țărilor Uniunii Europene (UE) cu excepția Danemarcei.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul nu se substituie legislației materiale naționale (adică legilor care determină drepturile și obligațiile) cu privire la obligațiile necontractuale; acesta determină numai care legislație materială națională se aplică.

Legislația aplicabilă în cazul unei obligații necontractuale care rezultă dintr-o faptă ilicită/un delict este:

1.	legislația țării în care s-a produs prejudiciul sau

2.	legislația țării în care ambele părți își aveau reședința principală ori aveau sediul central al firmei când s-a produs prejudiciul sau

3.	legislația altei țări, în situația în care cazul are legătură strânsă cu legislația acelei țări.

De asemenea, regulamentul permite părților, în anumite condiții, să aleagă, prin acord reciproc, legislația care se aplică în cazul unei obligații necontractuale.

Domeniul legii aplicabile

Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale guvernează în special:

—	temeiul și întinderea răspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot răspunde delictual;

—	motivele de exonerare de răspundere; limitarea sau partajarea răspunderii;

—	existența, natura și evaluarea prejudiciului invocat și a despăgubirilor solicitate;

—	măsurile pe care le poate adopta instanța pentru a preveni sau a înceta vătămarea sau prejudiciul și pentru a asigura despăgubirea;

—	modalitățile de stingere a obligațiilor și normele care reglementează prescripția sau decăderea;

—	posibilitatea transmiterii unei alte persoane a dreptului de a pretinde compensații, inclusiv prin succesiune;

—	persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile suferite;

—	răspunderea pentru faptele altei persoane.

Există norme specifice pentru obligațiile necontractuale specifice, de exemplu răspunderea cu privire la produse și proprietatea intelectuală. Anumite obligații necontractuale sunt excluse din domeniul de aplicare al regulamentului. Printre acestea se numără:

—	chestiuni fiscale, vamale și administrative;

—	răspunderea statului;

—	obligații necontractuale specifice care decurg, de exemplu, din regimul matrimonial și relațiile de familie, din prejudicii nucleare sau atingeri aduse vieții private și ale drepturilor referitoare la personalitate, inclusiv calomnia.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

De la 11 ianuarie 2009, cu excepția articolului 29 (11 iulie 2008).

CONTEXT

Împreună cu acest regulament („Roma II”):

—	Regulamentul „Roma I” [Regulamentul (CE) nr. 593/2008] stabilește normele pentru determinarea legislației aplicabile obligațiilor contractuale în materie civilă și comercială, iar

—	Regulamentul „Roma III” [Regulamentul (UE) nr. 1259/2010] stabilește normele pentru determinarea legislației aplicabile divorțului și separării de drept.

A se vedea, de asemenea:

—	Obligații contractuale și necontractuale.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (JO L 199, 31.7.2007, pp. 40-49)

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale („Roma I”) (JO L 177, 4.7.2008, pp. 6-16). A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 26.10.2015