O mai bună protecție pentru victime în cadrul procedurilor penale
SINTEZĂ PRIVIND:
Directiva 2012/29/UE – norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității
SINTEZĂ
CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?
-
Cunoscută drept Directiva victimelor, aceasta consolidează măsurile naționale existente prin norme minime la nivelul întregii UE privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității în fiecare țară a UE.
-
Victimele trebuie să aibă dreptul:
-
de a înțelege și a se face înțelese în timpul contactului cu o autoritate (de exemplu, limbaj clar și simplu);
-
de a primi informații încă de la primul contact cu o autoritate;
-
de a formula o plângere oficială și de a primi o confirmare scrisă;
-
la servicii de interpretariat și traducere (cel puțin la audierile/interogatoriile victimei);
-
de a primi informații cu privire la progresul cauzei;
-
de a accesa serviciile de sprijinire a victimelor.
ASPECTE-CHEIE
-
Principalele obiective ale directivei constau în a asigura că victimele criminalității primesc informații, sprijin și protecție corespunzătoare și că pot participa la procedurile penale indiferent unde a apărut prejudiciul în UE.
-
Fiecare țară a UE trebuie să se asigure că victimele criminalității sunt recunoscute și tratate cu respect, atenție și profesionalism, conform nevoilor lor individuale și fără a fi discriminate în vreun fel (de exemplu, din motive legate de naționalitate, statutul de rezident, rasă, religie, vârstă, gen etc.).
-
Directiva stabilește norme minime pentru victimele tuturor tipurilor de criminalități, indiferent de naționalitatea sau de statutul victimelor din punctul de vedere al reședinței. De îndată ce se săvârșește o infracțiune sau au loc procedurile penale în UE, victimei trebuie să i se garanteze drepturile stabilite prin Directiva victimelor. Conform directivei, membrii familiei victimelor decedate sunt considerați victime.
Directiva stabilește următoarele drepturi:
-
Aceste victime trebuie să aibă dreptul:
-
de a li se audia cazul în fața instanței;
-
de revizuire a hotărârii unei instanțe de neîncepere a urmăririi penale;
-
de a li se rambursa cheltuielile;
-
de a primi asistență juridică;
-
de a-și recupera bunurile furate.
-
Autoritățile naționale trebuie să reducă la minimum dificultățile care apar atunci când victima își are reședința într-o altă țară a UE decât cea în care a fost săvârșită infracțiunea.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Directiva a intrat în vigoare la 15 noiembrie 2012. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 16 noiembrie 2015.
CONTEXT
Directiva înlocuiește Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale (2001/220/JHA).
-
Pentru informații suplimentare, consultați pagina referitoare la „Victime” pe site-ul Comisiei Europene
ACT
Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, pp. 57–73)
Data ultimei actualizări: 15.02.2016
Top