This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Regulamentul introduce norme și proceduri de acțiune a Uniunii Europene (UE) pentru a asigura protecția eficace a intereselor UE și ale statelor sale membre împotriva constrângerilor economice exercitate de o țară terță (țară din afara UE). Obiectivul principal este de a descuraja țările din afara UE să recurgă la constrângeri economice. În cazul în care are loc o constrângere economică, obiectivul este acela de a răspunde constrângerii economice în vederea opririi acesteia.
Acesta stabilește un cadru de răspuns din partea UE prin:
Examinare și determinare
Există constrângeri economice atunci când o țară terță aplică sau amenință cu aplicarea unei măsuri care afectează comerțul sau investițiile pentru a împiedica sau obține încetarea, modificarea sau adoptarea unui anumit act de către UE sau de către un stat membru, intervenind astfel în opțiunile suverane legitime ale UE sau ale unui stat membru.
Pentru a stabili dacă o măsură luată de o țară din afara UE se califică drept constrângere economică pe baza condițiilor de mai sus, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene iau în considerare următoarele:
Comisia poate examina orice măsură a unei țări din afara UE, din proprie inițiativă sau pe baza unei cereri motivate corespunzător. În mod normal, examinarea Comisiei trebuie să se încheie în termen de patru luni. Comisia efectuează examinarea pe baza unor informații justificate, obținute din proprie inițiativă sau primite din orice sursă de încredere, inclusiv un stat membru și părți interesate.
Consiliul stabilește existența constrângerii economice prin intermediul unui act de punere în aplicare bazat pe o propunere a Comisiei. Consiliul dispune de un termen maxim de opt săptămâni pentru a finaliza această etapă. Consiliul poate decide după expirarea termenului de opt săptămâni (dar, în principiu, nu mai mult de 10 săptămâni), cu condiția să informeze Comisia cu privire la motivele întârzierii. Consiliul poate decide, de asemenea, ca UE să solicite țării care exercită constrângerea să repare prejudiciul cauzat de constrângerea economică.
Dialog
Comisia explorează opțiunile de a iniția un dialog cu țara care exercită constrângerea în vederea opririi acesteia și a obținerii reparării prejudiciului, dacă este cazul. Dialogul cu țara terță care exercită constrângerea trebuie să se bazeze pe eforturile de bună credință ale țării respective din afara UE.
Măsuri de răspuns ale UE
UE impune măsuri de răspuns, prin intermediul actelor de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când sunt îndeplinite trei condiții:
Printre măsurile posibile de contracarare a constrângerii economice se numără:
Aceste măsuri pot echivala cu neîndeplinirea obligațiilor internaționale ale UE față de țara din afara UE care exercită constrângerea, în cazul în care constrângerea economică constituie o faptă internațională ilicită.
Comisia se bazează pe un set de criterii obiective pentru selectarea și elaborarea unor măsuri de răspuns adecvate la nivelul UE. O dispoziție specială stabilește determinarea interesului UE în ceea ce privește măsurile de răspuns ale UE.
Măsurile de răspuns ale UE pot fi măsuri cu aplicare generală sau se pot aplica persoanelor care au legături cu guvernul țării din afara UE care exercită constrângerea.
Actul de punere în aplicare al Comisiei privind măsurile de răspuns ale UE prevede următoarele.
Regulamentul prevede că Comisia trebuie să colecteze informații pentru a obține opinii și informații cu privire la măsurile adecvate care trebuie impuse într-un caz individual. Aceasta este o oportunitate eficientă pentru ca părțile interesate să își ofere contribuția, de care Comisia trebuie să țină cont în selectarea și elaborarea măsurilor adecvate.
Comisia poate suspenda, modifica sau înceta măsurile de răspuns ale UE în situațiile definite în regulament, prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare imediat aplicabile sunt posibile în cazul unor motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător.
Comisia poate continua eforturile de soluționare a problemei în consultare cu țara care exercită constrângerea, cu posibilitatea de a suspenda măsurile de răspuns ale UE.
Cooperarea internațională
Cooperarea internațională cu alte țări din afara UE se poate aplica pe tot parcursul procesului și în paralel cu alte eforturi de rezolvare a problemei constrângerii economice în cazuri individuale. Consultările și cooperarea pot implica schimbul de informații relevante și coordonarea răspunsului sau pot avea loc în contextul forurilor internaționale relevante.
Norme orizontale
Regulamentul acordă Comisiei competențe delegate pentru a modifica normele privind originea și naționalitatea din anexa II.
Acesta prevede înființarea unui punct de contact unic pentru părțile interesate, stabilește norme pentru tratamentul confidențial al informațiilor și stabilește obligații de revizuire și de raportare pentru Comisie.
Se aplică de la 27 decembrie 2023.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Regulamentul (UE) 2023/2675 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 noiembrie 2023 privind protejarea Uniunii și a statelor membre ale acesteia împotriva constrângerilor economice exercitate de țările terțe (JO L, 2023/2675, 7.12.2023).
Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul I – Dispoziții comune – Articolul 3 (ex-articolul 2 TUE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 17).
Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul V – Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună – Capitolul 1 – Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii – Articolul 21 (JO C 202, 7.6.2016, pp. 28-29).
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea – Acțiunea externă a Uniunii – Titlul II – Politica comercială comună – Articolul 207 (ex-articolul 133 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 140-141).
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea – Acțiunea externă a Uniunii – Titlul V – Acordurile internaționale – Articolul 218 (ex-articolul 300 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 144-146).
Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta (JO L 309, 29.11.1996, pp. 1-6).
Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 2271/96 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Data ultimei actualizări: 09.02.2024