Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (cunoscut și ca „pactul bugetar”)

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

Obiectivul acestui acord interguvernamental este de a consolida disciplina bugetară a guvernelor din zona euro în urma crizei datoriilor suverane care a început în 2010.

ASPECTE-CHEIE

Acest „pact bugetar” impune țărilor din zona euro anumite cerințe în ceea ce privește politicile bugetare ale acestora. Și alte țări din UE pot alege să participe la acest tratat. Din cele 28 de țări ale UE (1), singurele care nu au semnat tratatul au fost Republica Cehă, Croația și Regatul Unit (1). Tratatul întărește Pactul de stabilitate și de creștere reformat, în baza căruia:

• deficitele naționale nu pot depăși 3 % din produsul intern brut (PIB);
• datoria publică națională trebuie să se mențină sub 60 % din PIB.

Acordul interguvernamental are trei obiective principale.

 

• 1.
  Asigurarea caracterului echilibrat sau excedentar al bugetelor naționale

  Pentru respectarea acestei „reguli privind un buget echilibrat”, țările trebuie să își mențină deficitul structural anual la cel mult 0,5 % din PIB. Deficitul structural se calculează scăzând din deficitul general impactul ciclului economic asupra cheltuielilor și veniturilor guvernelor (de exemplu, cheltuieli mai ridicate cu ajutoarele de șomaj în perioadele de recesiune).

  Guvernele trebuie să aplice un mecanism automat de corecție, declanșat de orice deviație de la regula privind un buget echilibrat. Cu alte cuvinte, dacă soldul bugetar se abate de la linia proiectată, se iau automat măsuri de corecție.

  Țările pot fi scutite temporar de la aplicarea regulii privind un buget echilibrat în circumstanțe excepționale, cum ar fi o recesiune economică gravă. Mai mult, dacă datoria publică a unui guvern se situează mult sub valoarea de referință din Pactul de stabilitate și de creștere (60% din PIB), guvernul respectiv poate avea dreptul la un deficit structural mai ridicat, de până la 1% din PIB.

  Statele membre ale UE care nu întrunesc aceste cerințe pot fi chemate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Curtea poate impune sancțiuni financiare țărilor care nu respectă hotărârile sale.

   

• 2.
  Sporirea impactului recomandărilor formulate de Comisia Europeană atunci când deficitele publice ale țărilor din zona euro devin prea mari

  Acest acord interguvernamental obligă țările UE ca, atunci când votează în Consiliul UE, să adopte fără modificări propunerile și recomandările Comisiei privind procedura de deficit excesiv - cu excepția situației în care o majoritate calificată a acestor țări se opune unei asemenea decizii.

   

• 3.
  O mai bună coordonare a politicilor economice naționale

  Acordul interguvernamental le impune guvernelor să prezinte anticipat Comisiei și Consiliului UE rapoarte referitoare la planurile lor de contractare a datoriei publice (strângerea de fonduri prin împrumuturi de la deținătorii de obligațiuni). Guvernele trebuie să se asigure că planurile lor de reforme majore ale politicii economice sunt discutate sau coordonate între ele în prealabil. Acordul vizează și guvernanța în zona euro. De exemplu, ar trebui organizate de cel puțin două ori pe an reuniuni la nivel înalt ale șefilor de stat sau de guvern din țările aparținând zonei euro (reuniuni la nivel înalt ale zonei euro).

   

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013.

Context

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Pactul bugetar – trecere în revistă (Comisia Europeană)

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare din 2 martie 2012 – nepublicat în Jurnalul Oficial.

Data ultimei actualizări: 10.03.2014

---

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).