COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 4.1.2019
COM(2018) 848 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
cu privire la revizuirea și actualizarea celui de al doilea Plan de punere în aplicare al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți
{SWD(2018) 495 final}
1.Introducere
Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) a fost adoptată în mai 2001 în cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Uniunea Europeană și statele sale membre sunt părți la convenție, iar dispozițiile convenției au fost puse în aplicare în dreptul Uniunii prin Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (Regulamentul privind POP).
Convenția de la Stockholm impune părților, în conformitate cu articolul 7:
a) elaborarea și depunerea de eforturi pentru punerea în aplicare a unui plan în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate în temeiul acestei convenții;
b) transmiterea planului său de punere în aplicare Conferinței părților într-un interval de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții pentru partea respectivă;
c) revizuirea și actualizarea, după caz, a planului de punere în aplicare la intervale periodice și potrivit unor modalități care urmează a fi specificate printr-o decizie a Conferinței părților.
Primul plan european de punere în aplicare, intitulat „Planul comunitar de punere în aplicare”, a fost elaborat în 2007 [SEC (2007) 341]
. Planul de punere în aplicare a fost actualizat ulterior printr-un „Plan de punere în aplicare al Uniunii” în 2014 [COM (2014) 306 final]. Revizuirea și actualizarea celui de al doilea plan de punere în aplicare a devenit necesară pentru a aborda în continuare 1) includerea unui număr de noi poluanți organici persistenți în Convenția de la Stockholm și 2) progresul tehnic și legislativ realizat în domeniu.
Noul plan de punere în aplicare a făcut obiectul unei consultări cu autoritățile competente ale statelor membre, cu industria, cu organizațiile de mediu și cu publicul larg.
Planul de punere în aplicare va fi prezentat Secretariatului Convenției de la Stockholm în conformitate cu obligațiile asumate de Uniunea Europeană ca parte.
2.Poluanții organici persistenți (POP)
POP sunt substanțe chimice care persistă în mediu, sunt bioacumulative și prezintă riscul de a provoca efecte adverse semnificative asupra sănătății umane sau asupra mediului. Acești poluanți sunt transportați peste frontierele internaționale departe de sursele lor și se acumulează inclusiv în regiuni unde nu au fost niciodată folosiți sau produși. POP reprezintă o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane pe întreg globul, regiunile arctice, baltice și alpine fiind exemple de zone de absorbție a POP în UE. Acțiunea internațională a fost considerată necesară pentru reducerea și eliminarea producerii, utilizării și eliberării acestor substanțe. Substanțele vizate de instrumentele juridice internaționale privind POP sunt enumerate în tabelul 1.
3.Acorduri internaționale care vizează POP
3.1.Protocolul CEE-ONU privind POP
Protocolul privind poluanții organici persistenți („Protocolul POP”) al Convenției CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (CLRTAP) a fost adoptat la 24 iunie 1998, la Aarhus, Danemarca. Protocolul se axează în prezent pe o listă de 16 substanțe care cuprinde 11 pesticide, două substanțe chimice industriale și trei produse secundare rezultate în mod neintenționat. Obiectivul final constă în eliminarea oricăror evacuări, emisii și pierderi ale acestor substanțe POP.
Protocolul interzice producerea și utilizarea substanțelor chimice enumerate, fie imediat, fie într-o etapă ulterioară, și include dispoziții privind gestionarea deșeurilor care constau în substanțele chimice respective sau conțin aceste substanțe. Acesta obligă părțile să își reducă emisiile de dioxine, furani, hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) și HCB și stabilește valori-limită de emisie specifice pentru incinerarea deșeurilor municipale, periculoase și medicale.
3.2.Convenția de la Stockholm
Convenția de la Stockholm privind POP a fost adoptată în 2001 și a intrat în vigoare în 2004. Aceasta promovează acțiunea globală privind un grup inițial de 12 substanțe POP, având ca obiectiv general protejarea sănătății umane și a mediului de POP și impune părților să ia măsuri pentru eliminarea sau reducerea emisiilor de POP în mediu. În aceasta se face trimitere în mod special la o abordare precauționară, astfel cum se prevede la Principiul 15 din Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea din 1992. Acest principiu este pus în aplicare prin articolul 8 din convenție, care stabilește regulile de includere a substanțelor chimice suplimentare în Convenția de la Stockholm.
În anexa A la Convenția de la Stockholm sunt incluse, în prezent, 22 de substanțe chimice care fac obiectul unei interdicții de producere și utilizare, cu excepția cazurilor în care există derogări generice sau specifice. În plus, producerea și utilizarea de DDT, un pesticid încă folosit în multe țări în curs de dezvoltare, sunt strict restricționate, astfel cum se prevede în anexa B la Convenția de la Stockholm. Există, de asemenea, derogări și utilizări acceptabile pentru PFOS, sărurile sale și PFOSF.
Excepțiile generice permit cercetarea de laborator, utilizarea ca standard de referință și urmele neintenționate de contaminanți în produse și articole. Articolele care conțin POP, fabricate sau deja în uz înainte de data intrării în vigoare a obligației relevante, fac, de asemenea, obiectul unei derogări, cu condiția ca părțile să prezinte Secretariatului Convenției de la Stockholm informații privind utilizările și un plan național de gestionare a deșeurilor pentru astfel de articole.
Emisiile de produse secundare generate în mod neintenționat și enumerate în anexa C (dioxine, furani, PCB, PeCB, HCB și, din decembrie 2016, PCN) sunt supuse unei reduceri la minimum continue, cu scopul final de eliminare totală, în cazurile în care este posibil. Conform anexei C, părțile promovează și, în conformitate cu planurile lor de acțiune, impun utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru noi surse în cadrul principalelor categorii de surse identificate în părțile II și III din anexa C la Convenția de la Stockholm.
Convenția de la Stockholm prevede, de asemenea, identificarea și gestionarea în siguranță a stocurilor care conțin sau constau în POP. Deșeurile care conțin POP, care constau în POP sau care sunt contaminate cu POP trebuie eliminate în așa fel încât conținutul de POP să fie distrus sau transformat ireversibil astfel încât să nu prezinte caracteristici specifice POP. În cazul în care acest demers nu reprezintă opțiunea preferabilă din punct de vedere ecologic sau în cazul în care conținutul POP este scăzut, deșeurile trebuie eliminate într-o altă manieră ecologică. Operațiunile de eliminare care pot conduce la recuperarea sau reutilizarea POP sunt interzise în mod explicit. În ceea ce privește expedierea deșeurilor, trebuie luate în considerare normele, standardele și orientările internaționale relevante, cum ar fi Convenția de la Basel din 1989 privind controlul transporturilor peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora.
Tabel 1
Prezentare generală privind POP reglementați la nivel internațional; noii POP în temeiul Convenției de la Stockholm (din 2009) sunt evidențiați cu gri
Substanță
|
CAS
|
Inclus în Convenția de la Stockholm
|
Inclus în Protocolul CEE-ONU privind POP
|
Inclus în Regulamentul UE privind POP
|
POP produși în mod intenționat
|
Aldrin
|
309-00-2
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Clordan
|
57-74-9
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Clordecon
|
143-50-0
|
Anexa A
|
da
|
da
|
dieldrin
|
60-57-1
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Endosulfan
|
959-98-8
33213-65-9
115-29-7
1031-07-8
|
Anexa A
|
nu
|
da
|
Endrin
|
72-20-8
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Heptaclor
|
76-44-8
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Hexabromobifenil (HBB)
|
36355-01-8
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Hexabromociclododecan (HBCDD)
|
25637-99-4
3194-55-6
|
Anexa A
|
nu
|
da
|
Hexabromodifenileter și heptabromodifenileter
|
68631-49-2
207122-15-4
446255-22-7
207122-16-5
și altele
|
Anexa A
|
da
|
da
|
|
|
|
|
da
|
Hexaclorbenzen (HCB)
|
118-74-1
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Alfa-hexaclorciclohexan*
|
319-84-6
|
Anexa A
|
da: hexaclorciclohexan (HCH: CAS: 608-73-1
), incluzând lindanul (CAS: 58-89-9)
|
da (toți izomerii incluzând gamma HCH găsită în lindan)
|
Beta hexaclorciclohexan*
|
319-85-7
|
Anexa A
|
|
|
Lindan*
|
58-89-9
|
Anexa A
|
|
|
Mirex
|
2385-85-5
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Pentaclorobenzen
|
608-93-5
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Pentaclorfenol (PCP)
|
87-86-5
|
Anexa A
|
nu
|
nu
|
Bifenili policlorurați (PCB)
|
toate PCB-urile și amestecurile lor au numere CAS diferite
|
Anexa A
|
da
|
da
|
Tetrabromodifenileter și pentabromodifenileter
|
5436-43-1
60348-60-9
și altele
|
Anexa A
|
da
|
da
|
|
|
|
|
da
|
Toxafen
|
8001-35-2
|
Anexa A
|
da
|
da
|
DDT
|
50-29-3
|
Anexa B
|
da
|
da
|
Acid perfluoroctan sulfonic, sărurile acestuia și fluorură de sulfonil perfluorooctanică (PFOS)
|
1763-23-1 s,
307-35-7,
și altele
|
Anexa B
|
da
|
da
|
PCCS - parafine clorurate cu catenă scurtă
|
85535-84-8
|
în curs de revizuire
|
da
|
da
|
HCBD - hexaclorbutadienă
|
87-68-3
|
Anexa A
|
da
|
da
|
PCN - naftaline policlorurate
|
toate PCN și amestecurile lor au numere CAS diferite
|
Anexa A
|
da
|
da
|
POP produși în mod neintenționat
|
Dibenzoparadioxine policlorurate (PCDD)
|
1746-01-6
|
Anexa C
|
da
|
da
|
Dibenzofurani policlorurați (PCDF)
|
1746-01-6
|
Anexa C
|
da
|
|
Hexaclorbenzen (HCB)
|
118-74-1
|
Anexa C
|
da
|
da
|
Pentaclorobenzen
|
608-93-5
|
Anexa C
|
da
|
da
|
Bifenili policlorurați (PCB)
|
toți PCB și amestecurile acestora au numere CAS diferite
|
Anexa C
|
da
|
da
|
PCN - naftaline policlorurate
|
toate PCN și amestecurile acestora au numere CAS diferite
|
Anexa C
|
da
|
nu
|
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)
|
207-08-9 și altele
|
nu
|
da
|
da
|
*
Lindan, hexaclorciclohexan alfa și beta, precum și clordecon și hexabromobifenil sunt noi POP în conformitate cu Convenția de la Stockholm, dar au fost deja reglementați prin Protocolul POP și Regulamentul UE privind POP.
4.Scopul planului de punere în aplicare al Uniunii privind POP
Convenția de la Stockholm prevede obligația tuturor părților de a dezvolta și de a depune eforturi pentru punerea în aplicare a unui plan de punere în aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul Convenției de la Stockholm. Pentru Uniune, această obligație este prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți. Prin urmare, în 2007, Uniunea a elaborat un plan de punere în aplicare privind POP, care vizează, de asemenea, substanțele care intră sub incidența Protocolului CEE-ONU privind POP
.
Scopul general al planului de punere în aplicare este nu numai de a îndeplini obligațiile legale, ci și de a face bilanțul acțiunilor întreprinse și de a stabili o strategie și un plan de acțiune pentru viitoarele măsuri la nivelul Uniunii referitoare la POP incluse în Convenția de la Stockholm și/sau în Protocolul CEE-ONU privind POP.
Prin urmare, planul de punere în aplicare al Uniunii urmărește:
·revizuirea măsurilor existente la nivelul Uniunii privind POP;
·evaluarea eficienței și a suficienței acestora pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din Convenția de la Stockholm;
·identificarea nevoilor de a lua alte măsuri la nivelul Uniunii;
·elaborarea unui plan pentru punerea în aplicare a măsurilor ulterioare;
·identificarea și consolidarea legăturilor și a potențialelor sinergii între gestionarea POP și alte politici de mediu și domenii de politică; precum și
·creșterea gradului de conștientizare privind POP și măsurile de control al acestora.
5.Rezumatul documentului de lucru al serviciilor Comisiei anexat
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei stabilește cel de al treilea plan de punere în aplicare al Uniunii, conform cerințelor Convenției de la Stockholm. Revizuirea și actualizarea celui de al doilea plan de punere în aplicare vizează includerea noilor poluanți organici persistenți în Convenția de la Stockholm și progresele tehnice și legislative în domeniu.
Introducerea oferă o prezentare generală a cadrului legislativ internațional în care funcționează Regulamentul privind POP, inclusiv un rezumat al Protocolului CEE-ONU privind POP și al Convenției de la Stockholm.
Capitolul 2 prezintă situația actuală a modului în care UE își execută obligațiile în calitate de parte la cadrele internaționale menționate mai sus. Acesta descrie legislația UE relevantă care este pusă în aplicare, precum și instrumentele financiare care sprijină punerea în aplicare.
UE a adoptat și pune în aplicare o serie de măsuri legislative în legătură cu POP, care vizează atât obiectivele Convenției de la Stockholm, cât și Protocolul CEE-ONU privind POP. Principalul instrument juridic este Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți, care a intrat în vigoare la 20 mai 2004. Regulamentul privind POP a fost modificat de mai multe ori pentru a include noi substanțe și pentru a stabili limitele de concentrație în deșeuri.
Legislația privind alte substanțe chimice completează Regulamentul privind POP în ceea ce privește punerea în aplicare a obligațiilor Convenției de la Stockholm și a Protocolului privind POP, asigurând faptul că interdicția de export a POP este pusă în aplicare, că importurile și exporturile permise sunt în conformitate cu normele Convenției de la Stockholm și că POP sunt colectați și distruși ireversibil, împiedicând totodată producerea sau comercializarea substanțelor chimice care prezintă caracteristici specifice POP.
Monitorizarea apariției POP în alimente și furaje și în mediu se face pe baza diferitelor acte legislative și în contextul unei serii de programe. Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (EPRTR) îmbunătățește accesul publicului la informațiile despre mediu. Acesta include 91 de poluanți și 65 de activități economice și pune în aplicare praguri pentru o serie de poluanți, inclusiv POP.
Platforma de informații pentru monitorizarea datelor chimice (IPCheM) are drept scop facilitarea accesului la datele de monitorizare, inclusiv în ceea ce privește POP. Aceasta reunește seturi de date de monitorizare sub formă de „module”, care sunt puse la dispoziția publicului. IPCheM oferă o resursă valoroasă cercetătorilor și permite realizarea de referințe încrucișate rapide și ușoare cu privire la diferite seturi de date.
În Uniune există o serie de instrumente financiare care oferă finanțare pentru a sprijini punerea în aplicare a Convenției de la Stockholm în Uniune și la nivel internațional, precum și cercetarea unor chestiuni relevante pentru POP. Uniunea oferă, de asemenea, finanțare instrumentelor internaționale, inclusiv sprijin pentru Secretariatul Convenției.
Capitolul 3 oferă o evaluare globală a POP în Uniunea Europeană în ceea ce privește producerea, utilizarea, introducerea lor pe piață, precum și cu privire la stocurile existente și la contaminarea fluxului de deșeuri. Acest capitol se bazează în principal pe rapoartele și planurile de punere în aplicare elaborate de statele membre.
Capitolul 4 oferă o analiză aprofundată a fiecărei obligații individuale din Convenția de la Stockholm care afectează modul în care UE tratează POP. În urma acestei analize, Comisia identifică 25 de măsuri tehnice de îmbunătățire a punerii în aplicare a obligațiilor UE care decurg din Convenția de la Stockholm.
Capitolele 3 și 4 demonstrează că utilizarea substanțelor enumerate în Convenția de la Stockholm sau în Protocolul POP și reglementate de Regulamentul privind POP la nivelul UE înainte de 2008 (vechii POP) a fost eliminată treptat în UE. Întrebuințările rămase ale vechilor POP se regăsesc doar în cazul articolelor care au fost produse și introduse pe piață înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului privind POP și ca standarde în scopuri de cercetare. Ambele utilizări rămase sunt reglementate de derogările generale acordate de Convenția de la Stockholm și de Regulamentul privind POP.
Noile substanțe POP incluse între 2009 și 2015 în Convenția de la Stockholm sau în Protocolul POP au fost adăugate ulterior în Regulamentul privind POP. Substanțele respective erau deja interzise sau supuse unor restricții severe în UE înainte de a fi incluse, iar după noile modificări ale Regulamentului privind POP, anumite restricții sunt mai stricte decât înainte pentru a se conforma noilor angajamente internaționale.
Deșeurile conținând POP (de exemplu, pesticide ieșite din uz sau echipamente contaminate) au fost importate în unele state membre ale UE în scopul evacuării și eliminării acestora. Aceste importuri provin din țări din UE și din țări din afara UE care nu dispun de tehnologii adecvate pentru eliminarea corespunzătoare a unor astfel de deșeuri. Aceste importuri au fost realizate în conformitate cu prevederile Convenției de la Stockholm și contribuie la reducerea generală a POP în UE și la nivel global.
Nu a existat aproape niciun export de POP în afara UE. Numai câteva kilograme de lindan au fost exportate dintr-un stat membru în temeiul derogării privind standardele în scopuri de cercetare.
În câteva state membre existau încă stocuri de pesticide ieșite din uz care conțineau substanțe POP și a căror producere, utilizare și introducere pe piață sunt în prezent strict interzise în temeiul Regulamentului privind POP. Aceste stocuri se ridică la mai puțin de 50 000 de tone, estimate a conține între 2 000 și 9 000 de tone de POP.
Obligația prevăzută de Convenția de la Stockholm de a elimina utilizarea bifenililor policlorurați (PCB) în echipamente până în 2025 este reflectată parțial de Directiva 96/59/CE a Consiliului privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/ PCT), care impune statelor membre să elaboreze registre ale echipamentelor care conțin mai mult de 5 dm3 de PCB-uri și să se asigure că echipamentele care conțin PCB-uri în registre au fost decontaminate sau eliminate cel târziu până la 31.12.2010. În conformitate cu Directiva 96/59/CE, inventarele echipamentelor cu conținut de PCB, precum și planurile de acțiune pentru eliminarea și colectarea acestora au fost întocmite de toate statele membre.
Un studiu și o evaluare efectuate în 2011 și, respectiv, în 2014 au indicat că în UE s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește identificarea echipamentelor care conțineau PCB și eliminarea deșeurilor de PCB, unele state membre apropiindu-se de îndeplinirea obiectivului stabilit pentru 2010. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu și-au îndeplinit obiectivul de decontaminare sau de eliminare a lichidelor și a echipamentelor contaminate cu PCB până la 31.12.2010, iar lucrările de identificare, evacuare și eliminare a lichidelor contaminate cu PCB au continuat să se desfășoare după 2010.
Difenileterii polibromurați (PBDE) tetraBDE, pentaBDE, hexaBDE și heptaBDE au fost produși și utilizați ca agenți ignifugi până la sfârșitul anilor 1990 în Uniune și au continuat să fie utilizați pentru o vreme în anumite articole, în special în cazul materialelor plastice utilizate în industria de echipamente electrice și electronice. Deși producerea și utilizarea lor au fost eliminate treptat datorită măsurilor de reglementare și a înlocuirii acestora cu decaBDE, prezența lor în deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) reprezintă încă o provocare în UE.
Există indicii că numai câteva instalații complete de reciclare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice separă materialele plastice care conțin PBDE, astfel cum impune legislația UE. Prin urmare, există unele îndoieli dacă instalațiile de reciclare a deșeurilor din UE au o capacitate de separare a materialelor plastice conținând PBDE de alte materiale plastice care este, în prezent, suficient de dezvoltată pentru a separa o mare parte din fluxul de deșeuri din plastic conținând PBDE. Datele sugerează că fluxul de materiale plastice recuperate din DEEE și care conțin PBDE nu este, în prezent, controlat corespunzător în operațiunile europene de reciclare.
Producerea, introducerea pe piață și utilizarea acidului perfluoroctan sulfonic, a sărurilor sale și a fluorurii de sulfonil perfluorooctanice (PFOS) sunt reglementate de Regulamentul privind POP. Majoritatea utilizărilor sunt interzise, însă prin Regulamentul privind POP sunt acordate unele derogări, care sunt semnificativ mai puține decât cele din Convenția de la Stockholm, întrucât există alternative pentru multe dintre utilizările respective, Derogările sunt revizuite în mod regulat, iar utilizarea acestora scade cu timpul.
Hexabromociclododecanul este un agent bromurat de ignifugare care a fost utilizat pe scară largă în UE în cadrul polistirenului expandabil (EPS) și al polistirenului extrudat (XPS) din panourile izolante utilizate la izolarea acoperișului și a pereților goi pe dinăuntru. Prin includerea acestei substanțe chimice în Regulamentul privind POP în 2016 se prevede interzicerea tuturor utilizărilor, cu o derogare temporară pentru utilizarea sa în cazul articolelor din polistiren expandat.
Emisiile neintenționate de pentaclorbenzen în mediul înconjurător (în special în aer și, într-o măsură mai mică, la sol), rezultate în special din producția de energie pe bază de cărbune (circa 83 %) și din arderea domestică a combustibililor solizi, a lemnului și a deșeurilor mixte (8 %), se preconizează că vor scădea. În cadrul setului de date EPRTR, numai un număr limitat de situri din întreaga Uniune raportează emisia de pentaclorbenzen în aer pentru perioada 2007-2012 și nu au fost raportate emisii în 2013.
Capitolele 5 și 6 oferă informații suplimentare privind punerea în aplicare a altor obligații decât cele legate direct de substanțele chimice care sunt enumerate. Acestea demonstrează că schimbul de informații privind aspectele tehnice între statele membre și cu țările terțe reprezintă încă o provocare și ar trebui îmbunătățit pentru a sprijini mai bine obiectivul convenției. De asemenea, ar trebui îmbunătățite informațiile puse la dispoziția publicului larg de către autoritățile statelor membre sau de către Comisie pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la POP.
Uniunea Europeană și statele membre acordă asistență tehnică și financiară considerabilă pentru a sprijini punerea în aplicare a convenției de către țările în curs de dezvoltare, prin diverse instrumente.
6.Concluzii generale
În Uniunea Europeană, măsurile legale privind producerea, introducerea pe piață și utilizarea POP și cele care vizează gestionarea deșeurilor care constau în POP sau conțin POP sunt suficient de cuprinzătoare pentru a îndeplini obligațiile care decurg din convenție și din Protocolul POP.
S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește eliminarea POP. Producerea și utilizarea tuturor substanțelor POP este interzisă, cu unele excepții minore. O provocare principală pentru UE este eliminarea POP din ciclul deșeurilor și din stocurile rămase, întrucât acestea reprezintă în continuare o sursă importantă de emisii.
Având în vedere obligațiile care decurg din Convenția de la Stockholm și ținând seama de situația din Uniunea Europeană, planul de punere în aplicare descrie 30 de acțiuni necesare pentru îndeplinirea obligațiilor. Dintre aceste acțiuni, 8 sunt noi și se referă în special la substanțele chimice recent incluse, 9 acțiuni sunt acțiuni continue, iar 13 acțiuni au fost deja incluse în planul de punere în aplicare anterior și sunt încă în desfășurare deoarece nu au fost încă finalizate.
Emisia de POP din cauza producerii neintenționate rămâne una dintre cele mai importante probleme care trebuie abordate în UE. Prin urmare, mai multe acțiuni sunt destinate elaborării unor măsuri corespunzătoare cu scopul de a se ajunge la o reducere suplimentară a emisiilor de POP. Prevenirea formării de POP în mod neintenționat, prin dezvoltarea de procese și tehnologii care evită formarea acestora, ar trebui să fie abordată, în principal, în domeniul producției industriale, dar ar trebui să includă, de asemenea, sursele domestice, cum ar fi sursele difuze de incinerare. Este necesară în continuare cercetarea și dezvoltarea tehnologică suplimentară.
Inventarele echipamentelor cu conținut de bifenil policlorurat (PCB), precum și planurile de acțiune pentru colectarea și eliminarea acestora au fost elaborate de toate statele membre. Informațiile privind cantitățile actuale de echipamente PCB și deșeuri PCB din UE au arătat că există în continuare cantități semnificative de echipamente PCB în uz. Cantitățile de PCB care au fost utilizate în aplicații deschise sunt necunoscute, ca și cantitățile de produse care conțin PCB încă în uz sau care pot produce emisiuni în mediul natural. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îndeplini obiectivul prevăzut de Convenția de la Stockholm privind eliminarea treptată a utilizării PCB până în 2025.
Există o producție în curs limitată de acid perfluoroctan sulfonic, de săruri ale acestuia și de fluorură de sulfonil perfluorooctanică (PFOS) în UE. Utilizarea PFOS în industria de placare a metalelor este principala sursă rămasă de emisii de PFOS utilizat pentru un scop preconizat. Alternativele și înlocuitorii au fost deja cercetați pentru această utilizare și este necesară punerea în aplicare a acestora pentru eliminarea completă a utilizării PFOS.
Identificarea și gestionarea siturilor contaminate cu deșeuri de hexaclorciclohexan (HCH) reprezintă o provocare în cadrul Uniunii. O evaluare actualizată a arătat că deșeurile depozitate de HCH în UE ar putea ajunge la 1,8-3 milioane de tone. În cadrul planurilor naționale de punere în aplicare existente, șaptesprezece state membre au identificat terenul contaminat drept o problemă, fiind necesare acțiuni suplimentare pentru soluționarea acesteia. Este posibil să fie necesară o strategie coordonată pentru identificarea siturilor contaminate și pentru decontaminarea lor ecologică.
Raportarea statelor membre către Comisie este o condiție prealabilă pentru ca UE să poată identifica măsuri suplimentare pentru punerea în aplicare a Convenției de la Stockholm, în vederea îndeplinirii obiectivelor și, de asemenea, pentru prezentarea unor rapoarte adecvate secretariatului convenției. Cu toate acestea, mai multe state membre nu și-au îndeplinit obligațiile în materie de raportare și trebuie să amelioreze această situație.
În ceea ce privește monitorizarea, în pofida faptului că autoritățile din statele membre, organizațiile de cercetare și organismele UE depun eforturi semnificative pentru a monitoriza numeroase substanțe chimice din diferite matrice (apă, aer, biotă, sol, lapte uman etc.) ca urmare a legislației UE, a inițiativelor naționale și internaționale și a curiozității științifice, există un decalaj de cunoștințe privind sarcina chimică. Acest lucru se întâmplă deoarece datele chimice generate de activitățile de monitorizare nu sunt colectate, gestionate și evaluate într-o manieră coerentă și accesibilă. Pentru a remedia acest decalaj, s-a creat, la scară europeană, o platformă de informații pentru datele de monitorizare chimică, iar, în viitor, se va asigura o abordare coordonată și integrată a colectării, stocării, accesării și evaluării datelor.
Uniunea Europeană ar trebui să elaboreze mecanisme pentru o mai bună coordonare între programele de ajutor bilateral ale Comisiei și cele ale statelor membre în ceea ce privește POP, pentru a se asigura că resursele disponibile sunt utilizate mai eficient. Pentru a spori gradul de conștientizare și pentru a demonstra sprijinul oferit de instrumentele financiare ale UE care sunt relevante pentru acțiunile în legătură cu POP, informații specifice ar putea fi furnizate pe site-ul internet special prevăzut pentru POP al Comisiei.