16.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/1

16.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/3

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 16 ianuarie 2010, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

16.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/6

(1)

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Protocolul nr. 1 (3) la Acordul euro-mediteranean de stabilire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Tunisiană, pe de altă parte (4), deschide un contingent tarifar, cu taxe vamale zero, pentru importul de ulei de măsline netratat care se încadrează la codurile NC 1509 10 10 și 1509 10 90, obținut în întregime în Tunisia și transportat din această țară direct în Comunitate, într-o limită prevăzută pentru fiecare an.

(2)

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru uleiul de măsline originar din Tunisia (5) prevede anumite limite cantitative lunare pentru eliberarea licențelor de import.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006, autoritățile competente au primit cereri de acordare a licențelor de import pentru o cantitate totală care depășește limita prevăzută pentru luna ianuarie la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat.

(4)

În aceste condiții, Comisia trebuie să stabilească un coeficient de atribuire care să permită eliberarea licențelor proporțional cu cantitatea disponibilă.

(5)

Limita corespunzătoare lunii ianuarie fiind deja atinsă, nu se mai poate elibera nicio licență de import pentru luna în cauză,

16.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/7

(1)

Prin scrisoarea din 11 septembrie 2001, înregistrată la 13 septembrie 2001, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei textul articolului 257 din Legea regională nr. 10 din 10 mai 2001, care modifică articolul 2 din Legea regională nr. 52 din 31 octombrie 1994, în conformitate cu articolul 88, alineatul (3) din Tratatul CE.

(2)

Prin scrisoarea din 19 aprilie 2002, înregistrată la 22 aprilie 2002, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei informațiile suplimentare solicitate autorităților italiene, prin scrisoarea din 9 noiembrie 2001, privind dispozițiile menționate.

(3)

După examinarea acestor informații, prin scrisoarea din 17 iunie 2002, serviciile Comisiei au solicitat autorităților italiene să comunice și alte informații în termen de patru săptămâni.

(4)

Deoarece nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit prin scrisoarea din 17 iunie 2002, serviciile Comisiei au solicitat informațiile deja cerute printr-o nouă scrisoare datată 19 august 2003.

(5)

Prin scrisoarea din 23 octombrie 2003, înregistrată la 29 octombrie 2003, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei informațiile suplimentare solicitate autorităților italiene prin scrisoarea din 17 iunie 2002.

(6)

Prin scrisoarea din 11 decembrie 2003, Comisia a informat Italia în privința propriei decizii de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratatul CE cu referire la dispozițiile articolului 257 din Legea regională nr. 10 din 10 mai 2001 (denumită în continuare „Legea nr. 10/01”), precum și cu privire la ajutoarele acordate între 1 ianuarie 1998 și 20 mai 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 10/01 menționate) în cadrul schemei de ajutoare care trebuiau refinanțate din alocarea bugetară prevăzută la articolul menționat mai sus (1).

(7)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile în legătură cu aceasta.

(8)

Comisia nu a primit nicio observație de la părțile interesate. Totuși, autoritățile italiene s-au întâlnit cu serviciile Comisiei pentru a aduce precizări privind observațiile formulate de Comisie în urma inițierii procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat.

(9)

Printr-un mesaj e-mail din 3 aprilie 2009, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a transmis Comisiei o scrisoare a autorităților italiene în care era rezumată discuția purtată în cadrul reuniunii menționate la paragraful anterior.

(10)

Articolul 257 din Legea nr. 10/01 prevede alocarea unei sume suplimentare de 400 milioane ITL (206 583 EUR) cu titlu de contribuție pentru plata dobânzilor la împrumuturile pe cincisprezece ani în vederea consolidării datoriilor împovărătoare ale cooperativelor agricole, ale asociațiilor de cooperative agricole și ale exploatațiilor agricole, în temeiul Legii regionale nr. 52 din 31 octombrie 1994 (denumită în continuare „Legea nr. 52/94”), modificată de Legea nr. 13 din 29 aprilie 1996 (denumită în continuare „Legea nr. 13/96”). Articolul 257 modifică, de asemenea, articolul 2 din Legea nr. 52/94, extinzând posibilitatea de a beneficia de ajutoarele prevăzute de legea respectivă pentru a include și datoriile împovărătoare existente la 31 decembrie 2000. În sfârșit, articolul 257 include o clauză în temeiul căreia ajutoarele prevăzute vor putea fi acordate doar după publicarea în Bollettino ufficiale della Regione Lazio a rezultatului pozitiv al examinării efectuate de Comisie în conformitate cu articolele 87 și 88 din Tratatul CE.

(11)

Legea nr. 52/94, care constituie temeiul juridic al consolidării, prevedea următoarele:

(12)

Comisia inițiase procedura de investigație prevăzută la articolul 88 (fostul articol 93) alineatul (2) din Tratatul CE în legătură cu ajutoarele prevăzute de legea în cauză (3) deoarece nu exista certitudinea că acestea respectau criteriile pe care se bazase la momentul respectiv în cadrul examinării efectuate.

(13)

Pe baza acestor criterii, Comisia considera acest tip de subvenție ca fiind ajutoare pentru funcționare, iar acestea puteau fi considerate, în general, compatibile cu piața comună doar dacă erau îndeplinite următoarele trei condiții:

(14)

Ca urmare a inițierii procedurii, autoritățile italiene au modificat Legea nr. 52/94 prin Legea nr. 13/96, în temeiul căreia Comisia a putut încheia procedura menționată anterior, declarând compatibile cu piața comună ajutoarele în forma modificată prin legea menționată (8).

(15)

Modificările introduse în schemă prin Legea nr. 13/96 sunt următoarele:

(16)

Schema de ajutoare, aprobată ținând cont de aceste modificări, a rămas neschimbată până la decizia Comisiei de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu referire la dispozițiile articolului 257 din Legea nr. 10/01.

(17)

Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu referire la dispozițiile articolului 257 din Legea nr. 10/01, precum și cu referire la ajutoarele acordate în perioada 1 ianuarie 1998-20 mai 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 10/01 menționate anterior) în cadrul schemei de ajutoare care trebuiau refinanțate din alocarea bugetară prevăzută la articolul menționat anterior, deoarece existau îndoieli privind compatibilitatea ajutoarelor în cauză cu piața comună, mai ales în privința următoarelor aspecte:

(18)

Prin scrisoarea din 2 iulie 2004, înregistrată la 7 iulie 2004, Reprezentanța permanentă a Italiei pe lângă Uniunea Europeană a comunicat Comisiei observațiile formulate de autoritățile italiene în urma inițierii procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat cu referire la dispozițiile articolului 257 din Legea nr. 10/01, precum și cu referire la ajutoarele acordate în perioada 1 ianuarie 1998-20 mai 2001 (data intrării în vigoare a legii regionale menționate) în cadrul schemei de ajutoare care trebuiau refinanțate din alocarea bugetară prevăzută la articolul menționat anterior.

(19)

În scrisoarea respectivă, autoritățile italiene anunțau, în primul rând, retragerea notificării articolului 257 din Legea nr. 10/01, precum și inițierea procedurii de abrogare a acestuia, precizând că nu s-a adoptat nicio măsură de aplicare și nu s-a acordat niciun ajutor în temeiul articolului respectiv.

(20)

Mai mult decât atât, autoritățile italiene subliniază faptul că, în scrisoarea de aprobare a Legii nr. 52/94, Comisia declară că ajutoarele în cauză îndeplinesc criteriile aplicabile și, prin urmare, pot beneficia de derogarea prevăzută la articolul 92 (devenit articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, deoarece sunt măsuri care vizează facilitarea dezvoltării anumitor activități sau a anumitor regiuni economice fără a afecta schimburile comerciale în mod contrar interesului comun, și nu se referă la Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

(21)

În opinia autorităților italiene, după cum reiese și din corespondența cu Comisia din perioada 1994-1996, este evident că obiectivul Legii nr. 52/94 era de a evita ca exploatațiile agricole, în momentul realizării unor investiții, să se confrunte cu rate ale dobânzilor mai ridicate decât cele ale pieței, din cauza fluctuațiilor costului banilor, fapt care le-ar fi pus în dificultate. În plus, Regiunea Lazio a garantat întotdeauna verificarea rentabilității exploatațiilor beneficiare, bazându-se îndeosebi pe planurile de reabilitare pe care acestea din urmă erau obligate să le prezinte în conformitate cu Legea nr. 52/94 și modificările la aceasta.

(22)

În acest context, autoritățile italiene consideră că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 52/94 pot beneficia de derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

(23)

În scrisoarea din 2 iulie 2004, autoritățile italiene întrebau dacă, în cazul examinării, din punctul de vedere al salvării și restructurării exploatațiilor aflate în dificultate, a ajutoarelor acordate în perioada 1998-2000 (11) pentru împrumuturi existente la 5 decembrie 1994, nu ar fi fost posibilă aplicarea punctului 2.5 din Orientările din 1997, conform căruia „de asemenea, orientările nu aduc atingere aplicării schemelor de ajutoare autorizate în scopuri diferite de salvare sau restructurare, precum, de exemplu, dezvoltarea regională [și] dezvoltarea IMM-urilor”, având în vedere că măsurile prevăzute de Legea nr. 52/94 fuseseră aprobate deoarece vizau facilitarea dezvoltării anumitor activități sau a anumitor regiuni economice fără a afecta schimburile comerciale în mod contrar interesului comun.

(24)

În sfârșit, drept răspuns la dispozițiile de la punctul 29 din scrisoarea din 11 decembrie 2003 (a se vedea nota de subsol 1), prin care Comisia solicita autorităților italiene să-i transmită o serie de decizii regionale și extrase din toate legile financiare adoptate după 1 ianuarie 1998 pentru a-i permite să stabilească valoarea exactă a alocărilor destinate în fiecare an finanțării schemei de ajutoare în cauză, autoritățile italiene au precizat următoarele:

(25)

În scrisoarea transmisă Comisiei la 3 aprilie 2009, autoritățile italiene au precizat că toate cererile pentru ajutoare din cadrul schemei au fost depuse înainte de 1 ianuarie 1998.

(26)

Articolul 87 alineatul (1) din tratat prevede că orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, va fi considerat incompatibil cu piața comună, în măsura în care afectează comerțul dintre statele membre.

(27)

Măsura în cauză corespunde acestei definiții, deoarece favorizează anumite întreprinderi (din sectorul agricol, cele care trebuie să facă față unor datorii împovărătoare) și poate afecta comerțul, având în vedere poziția pe care o ocupă Italia în sectorul producției agricole (de exemplu, în 2006, Italia era al treilea producător de carne de vită și mânzat și primul producător de tomate din Uniune).

(28)

Totuși, în cazurile prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE, unele măsuri pot fi considerate, prin derogare, compatibile cu piața comună.

(29)

În cazul de față, având în vedere natura schemei de ajutoare în cauză, singura derogare care poate fi invocată este cea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, conform căreia pot fi considerate compatibile cu piața comună ajutoarele care vizează favorizarea dezvoltării economice a anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, cu condiția de a nu afecta schimburile comerciale în mod contrar interesului comun.

(30)

Înainte de a examina aplicabilitatea acestei derogări, Comisia evidențiază că, în scrisoarea din 2 iulie 2004, ulterioară inițierii procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, autoritățile italiene au indicat că fusese lansată procedura de abrogare a articolului 257 din Legea nr. 10/01 și că nu fusese acordat niciun ajutor în temeiul dispozițiilor articolului respectiv. Printr-o comunicare telex din 20 septembrie 2005, serviciile Comisiei au solicitat autorităților italiene să prezinte dovada abrogării articolului 257 din Legea nr. 10/01.

(31)

Răspunsul la comunicarea telex a fost transmis serviciilor Comisiei în scrisoarea din 16 iulie 2008, prin care se confirma abrogarea, prin articolul 27 alineatul (2) din Legea nr. 4/06, a dispozițiilor controversate din articolul 257 din Legea nr. 10/01, a căror aplicare fusese oricum blocată încă de la inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE. În plus, autoritățile italiene au anunțat retragerea notificării articolului 257 menționat anterior, în scrisoarea din 2 iulie 2004.

(32)

Având în vedere aceste elemente, Comisia nu are motiv să continue investigațiile privind dispozițiile articolului 257 din Legea nr. 10/01 și poate încheia procedura de examinare.

(33)

În ceea ce privește aplicabilitatea derogării prevăzute la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE referitoare la ajutoarele acordate între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2000 (a se vedea nota de subsol 11), serviciile Comisiei evidențiază că, în observațiile făcute după inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat și în cadrul reuniunii organizate ulterior, autoritățile italiene au precizat că intervențiile în cauză au fost finanțate exclusiv din sumele înscrise în bugetul schemei de ajutoare C 43/95 aprobate de Comisie (a se vedea considerentul 24). Mai mult, din scrisoarea autorităților italiene transmisă la 3 aprilie 2009 se deduce că toate cererile pentru ajutoare au fost depuse înainte de 1 ianuarie 1998 (a se vedea considerentul 25).

(34)

Deoarece din precizările de mai sus rezultă că sumele utilizate în perioada 1998-2000 au făcut deja obiectul unei decizii a Comisiei și că nu a fost introdusă nicio cerere după data de la care cererile noi ar fi trebuit să fie în conformitate cu noile dispoziții privind ajutoarele pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (a se vedea considerentul 17), Comisia nu are motiv să se pronunțe din nou, având în vedere dispozițiile menționate anterior, privind aplicabilitatea derogării prevăzute la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE cu referire la ajutoarele acordate în perioada 1998-2000, care constituie, de fapt, continuarea finanțărilor acordate în baza cererilor pentru ajutoare depuse înainte de 1 ianuarie 1998 și care îndeplineau condițiile menționate la considerentul 15, aprobate deja de Comisie (a se vedea considerentul 14). Așadar, și procedura inițiată cu referire la intervențiile efectuate în perioada 1998-2000 poate fi închisă,

16.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/12

(1)

Calendula officinalis L. și Pimpinella anisum L. respectă cerințele prevăzute în Directiva 2001/83/CE. Calendula officinalis L. și Pimpinella anisum L. pot fi considerate drept substanțe din plante, preparate din plante sau combinații ale acestora.

(2)

Prin urmare, este oportună includerea Calendula officinalis L. și Pimpinella anisum L. pe lista substanțelor din plante și preparatelor din plante și a combinațiilor acestora în vederea folosirii în medicamentele din plante medicinale cu utilizare tradițională stabilită în conformitate cu anexa I la Decizia 2008/911/CE a Comisiei (2).

(3)

Prin urmare, Decizia 2008/911/CE ar trebui modificată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamente de uz uman,

1.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta decizie.

2.

Anexa II se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta decizie.