(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (5) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din Acordul de retragere s-a încheiat la 31 decembrie 2020. Pe parcursul perioadei de tranziție, Uniunea și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) au inițiat negocieri oficiale privind relațiile viitoare.

(2)

După încheierea perioadei de tranziție, au devenit o realitate barierele în calea comerțului, a schimburilor transfrontaliere și a liberei circulații a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor între Uniune și Regatul Unit, cu consecințe ample și profunde pentru întreprinderi, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii (denumite în continuare „IMM-uri”) și pentru lucrătorii lor, precum și pentru comunitățile locale, pentru administrațiile publice și pentru cetățeni. Deoarece consecințele respective sunt inevitabile, acestea trebuie atenuate cât mai mult posibil, iar părțile interesate trebuie să se asigure că sunt pregătite pentru a le face față.

(3)

Uniunea se angajează să atenueze consecințele negative economice, sociale, teritoriale și, după caz, de mediu ale retragerii Regatului Unit din Uniune și să dea dovadă de solidaritate cu toate statele membre, inclusiv cu regiunile și comunitățile locale ale acestora, precum și cu sectoarele economice, în special cu cele care sunt cel mai grav afectate, în aceste circumstanțe excepționale.

(4)

Uniunea se angajează, de asemenea, să asigure gestionarea sustenabilă a pescuitului, în concordanță cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), printre care se numără și principiul realizării producției maxime sustenabile pentru toate stocurile, conform celor mai bune avize științifice disponibile, precum și stoparea pescuitului excesiv, refacerea populațiilor de specii recoltate și protejarea mediului marin, astfel cum prevăd și angajamentele internaționale.

(5)

Ar trebui înființată o rezervă de ajustare la Brexit (denumită în continuare „rezerva”) pentru a oferi sprijin în vederea contracarării consecințelor negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune în statele membre, în regiuni și sectoare, în special în cele care sunt cel mai grav afectate și pentru a atenua, astfel, impactul negativ al acesteia asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale. Aceasta ar trebui să acopere integral sau parțial cheltuielile suplimentare angajate și plătite de autoritățile publice din statele membre pentru măsurile luate în mod specific pentru atenuarea consecințelor respective. Perioada de referință pentru eligibilitatea cheltuielilor definită de prezentul regulament ar trebui să se aplice plăților făcute de autoritățile publice din statele membre la nivel național, regional sau local, inclusiv plăților către entități publice sau private, pentru măsurile puse în aplicare. Având în vedere importanța sectorului pescuitului în anumite state membre, este oportun ca o parte din resursele din rezervă să se aloce pentru furnizarea de sprijin specific comunităților costiere locale și regionale.

(6)

În cazul în care statele membre aleg să sprijine măsurile de menținere și creare de locuri de muncă, acestea ar trebui să vizeze locuri de muncă de calitate.

(7)

Obiectivele rezervei ar trebui să fie urmărite în conformitate cu obiectivul de promovare a dezvoltării durabile, astfel cum este prevăzut la articolul 11 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ținând seama de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, de Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (7) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), care a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (8), de principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (9), de Pactul verde european, de Agenda digitală pentru Europa, precum și de principiul parteneriatului și de principiile stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale, inclusiv de contribuția inerentă a rezervei la eliminarea inegalităților și la promovarea egalității între femei și bărbați și a integrării perspectivei de gen, asigurând în același timp respectarea drepturilor fundamentale.

(8)

Pentru a contracara consecințele negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune, atunci când elaborează măsuri de sprijin și alocă contribuția financiară din rezervă, statele membre ar trebui să sprijine entitățile private și publice afectate în mod negativ de retragere, inclusiv IMM-urile și lucrătorii lor, precum și lucrătorii independenți, deoarece aceștia se confruntă, în prezent, cu bariere în calea fluxurilor comerciale, cu înmulțirea procedurilor administrative și vamale și cu sarcini de reglementare și financiare mai mari, inclusiv cu perturbări ale cooperării și schimburilor. Prin urmare, este oportun să se furnizeze o listă neexhaustivă a tipurilor de măsuri care sunt cele mai susceptibile de a atinge acest obiectiv.

(9)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, fondurile și programele Uniunii sunt destinate să contribuie la integrarea acțiunilor climatice și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice. Se preconizează că rezerva va contribui, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor climatice, ținând seama de nevoile și prioritățile specifice ale fiecărui stat membru. Comisia ar trebui să evalueze contribuția în ce privește schimbările climatice pe baza informațiilor disponibile în raportul final privind execuția rezervei.

(10)

Este important să se specifice în mod clar orice excluderi de la sprijinul acordat din rezervă. Pe lângă excluderea entităților care beneficiază de retragerea Regatului Unit din Uniune, inclusiv a celor din sectorul financiar, taxa pe valoarea adăugată (TVA) ar trebui să fie exclusă de la sprijinul acordat din rezervă, deoarece constituie un venit al statului membru, care compensează costurile aferente pentru bugetul statului membru. În conformitate cu abordarea generală privind politica de coeziune, ar trebui să fie de asemenea excluse de la sprijinul acordat din rezervă cheltuielile legate de relocări sau care contravin dreptului aplicabil al Uniunii sau dreptului intern aplicabil.

(11)

Pentru a reduce sarcina administrativă, asistența tehnică pentru gestiunea, monitorizarea, controlul și auditarea rezervei și informarea și comunicarea cu privire la aceasta ar putea fi pusă în aplicare printr-o rată forfetară bazată pe cuantumul cheltuielilor eligibile acceptate de Comisie. Asistența tehnică ar putea fi utilizată pentru a ajuta autoritățile locale, regionale și naționale să execute rezerva prin oferirea de asistență mai ales IMM-urilor, care, din cauza dimensiunilor lor, nu au resursele și cunoștințele necesare pentru a face față sarcinii administrative și costurilor mai mari aferente retragerii Regatului Unit din Uniune.

(12)

Pentru a se ține seama de impactul consecințelor negative economice, sociale, teritoriale și, după caz, de mediu ale retragerii Regatului Unit din Uniune asupra statelor membre și a economiilor acestora și, după caz, de măsurile puse în aplicare de statele membre pentru a atenua efectele negative preconizate ale retragerii înainte de încheierea perioadei de tranziție, perioada de referință ar trebui să înceapă de la 1 ianuarie 2020 și să fie concentrată pe o perioadă limitată de patru ani.

(13)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului o evaluare care să analizeze impactul retragerii Regatului Unit din Uniune asupra întreprinderilor și sectoarelor economice din Uniune, ținând seama în același timp de efectele fluctuațiilor monetare asupra schimburilor comerciale.

(14)

Este necesar să se precizeze că bugetul alocat rezervei ar trebui să fie executat de Comisie în cadrul gestiunii partajate cu statele membre, în sensul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Prin urmare, este oportun să se stabilească principiile și obligațiile specifice pe care ar trebui să le respecte statele membre, în special principiile bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării, precum și absența conflictelor de interese.

(15)

Statele membre ar trebui să asigure utilizarea rezervei în coordonare cu alte fonduri și programe ale Uniunii, inclusiv prin consultări cu autoritățile locale și regionale relevante, după caz.

(16)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină, în special, procedura de stabilire și execuție a bugetului Uniunii și prevăd controale privind responsabilitatea actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(17)

În scopul unei bune gestiuni financiare, ar trebui stabilite norme specifice privind angajamentele bugetare, plățile, reportările și recuperările din rezervă. Respectând principiul potrivit căruia bugetul Uniunii este stabilit anual, prezentul regulament ar trebui, dată fiind natura specifică și excepțională a rezervei, să prevadă posibilități de reportare a fondurilor neutilizate dincolo de cele prevăzute în Regulamentul financiar, maximizând astfel capacitatea rezervei de a contracara consecințele negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune asupra statelor membre, inclusiv la nivel regional și local, și asupra economiilor acestora.

(18)

Pentru a permite statelor membre să utilizeze resursele suplimentare și pentru a asigura mijloace financiare suficiente pentru a pune rapid în aplicare măsurile din cadrul rezervei, un cuantum substanțial din aceasta ar trebui să fie plătit sub formă de prefinanțare, în trei tranșe, în 2021, 2022 și 2023. Metodologia de alocare a resurselor din rezervă ar trebui să țină seama, pe baza unor statistici fiabile și oficiale, de importanța pescuitului în zona economică exclusivă a Regatului Unit, de importanța comerțului cu Regatul Unit și de importanța legăturilor de vecinătate pentru regiunile de frontieră maritimă cu Regatul Unit și comunitățile acestora. Având în vedere natura unică a retragerii Regatului Unit din Uniune și incertitudinea care a planat cu privire la aspecte esențiale ale relației dintre Uniune și Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție, este dificil să se anticipeze măsurile adecvate pe care statele membre vor trebui să le ia rapid pentru a contracara efectele retragerii. Prin urmare, este necesar să se acorde flexibilitate statelor membre și, în special, să se permită Comisiei să adopte decizia de finanțare care prevede prefinanțarea fără a avea obligația prevăzută la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul financiar de a furniza o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate.

(19)

În termen de două luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și înainte de plata primei tranșe a prefinanțării, statele membre ar trebui să notifice Comisiei identitatea organismelor desemnate și a organismului căruia i se plătește prefinanțarea și să confirme faptul că au fost realizate descrierilor sistemelor de gestiune și control al rezervei.

(20)

Pentru a asigura tratamentul egal al tuturor statelor membre, ar trebui să existe un termen unic aplicabil tuturor statelor membre pentru prezentarea cererilor de acordare a unei contribuții financiare din rezervă. Natura specifică a rezervei și perioada relativ scurtă de execuție justifică stabilirea unei perioade de referință adaptate și ar face disproporționată aplicarea cerinței ca statele membre să furnizeze anual documentele solicitate la articolul 63 alineatele (5), (6) și (7) din Regulamentul financiar. Având în vedere și faptul că riscurile pentru bugetul Uniunii sunt atenuate de cerința ca statele membre să folosească un sistem fiabil de gestiune și control deja existent sau, dacă este cazul, pe care acestea urmează să îl creeze, se justifică derogarea de la obligația statelor membre de a prezenta documentele solicitate până în luna februarie sau martie a fiecărui an. Pentru a permite Comisiei să verifice corectitudinea utilizării contribuției financiare din rezervă, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a prezenta, în cadrul cererii de acordare a unei contribuții financiare din rezervă, rapoarte de execuție care să ofere mai multe detalii cu privire la acțiunile finanțate, care descriu consecințele negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune asupra întreprinderilor și sectoarelor economice, elementele contabile, un rezumat al rapoartelor finale de audit și al controalelor realizate, o declarație de gestiune, precum și un aviz al unui organism independent de audit elaborat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional.

(21)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12), rezerva ar trebui să fie evaluată pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru autoritățile naționale, regionale și locale, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele rezervei pe teren.

(22)

Pentru a asigura tratamentul egal al tuturor statelor membre și coerența în evaluarea cererilor de acordare a unei contribuții financiare din rezervă, Comisia ar trebui să evalueze cererile sub forma unui pachet. Aceasta ar trebui să analizeze în special eligibilitatea și acuratețea cheltuielilor declarate, legătura directă dintre consecințele negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune și măsurile și modalitățile puse în aplicare de statul membru în cauză pentru a evita dubla finanțare. Comisia ar trebui să evalueze conținutul raportului de execuție în mod proporțional, ținând seama de cheltuielile totale incluse în cererea de acordare a unei contribuții financiare din rezervă. După evaluarea cererilor de acordare a unei contribuții financiare din rezervă, Comisia ar trebui să valideze prefinanțarea plătită, să recupereze cuantumul neutilizat și să decidă cu privire la plăți în limita plafonului de alocare provizorie. Având în vedere amploarea șocului economic preconizat, sumele neutilizate din alocarea provizorie ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre al căror cuantum total acceptat depășește alocarea provizorie ce le revine.

(23)

Date fiind natura specifică și excepțională a rezervei și obiectivele acesteia, Comisia ar trebui să ajute statele membre să identifice măsurile pentru a contracara consecințele negative ale retragerii Regatului Unit din Uniune, inclusiv cu privire la modul de evaluare a legăturii directe dintre cheltuieli și retragere.

(24)

Pentru a asigura buna funcționare a gestiunii partajate, statele membre ar trebui să instituie un sistem de gestiune și control al rezervei. Fiecare stat membru ar trebui să desemneze un organism responsabil sau, atunci când cadrul constituțional al statului membru impune acest lucru, organisme responsabile de gestiunea rezervei, precum și un organism independent de audit separat, și să notifice Comisiei identitatea organismului sau a organismelor desemnate. Statele membre ar trebui să poată utiliza organismele desemnate existente de la nivelul teritorial adecvat și sistemele de gestiune și control deja existente pentru execuția finanțării în cadrul politicii de coeziune sau al Fondului de solidaritate al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (13). Este necesar să se precizeze responsabilitățile statelor membre și să se stabilească cerințele specifice pentru organismele desemnate.

(25)

Pentru a asigura o mai bună protecție a bugetului Uniunii, Comisia ar trebui să pună la dispoziție un sistem de informare și monitorizare integrat și interoperabil, care să cuprindă un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a accesa și analiza datele relevante, și să încurajeze utilizarea acestuia în vederea unei aplicări generalizate de către statele membre.

(26)

Pentru a reduce sarcina administrativă, statele membre ar putea efectua rambursări către persoanele care beneficiază de o contribuție financiară din rezervă prin opțiuni simplificate în materie de costuri, cum ar fi rate forfetare, sume forfetare sau costuri unitare, în cazul în care acestea reprezintă un substitut fiabil al costurilor reale.

(27)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (15), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (16) și (UE) 2017/1939 ale Consiliului (17), interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939 Parchetul European (EPPO) este împuternicit, după caz, să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (18). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO, după caz, și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(28)

Pentru a atenua impactul negativ asupra întreprinderilor și a sectoarelor economice și pentru a evita blocajele administrative, statele membre și regiunile ar trebui să își orienteze campaniile de informare pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la contribuția Uniunii din rezervă și, având în vedere că activitățile ce țin de transparență, comunicare și vizibilitate sunt esențiale pentru ca acțiunea Uniunii să devină vizibilă pe teren, pentru a informa publicul în consecință. Aceste activități trebuie să se bazeze pe informații exacte și actualizate.

(29)

Pentru a spori transparența în ceea ce privește utilizarea contribuției Uniunii din rezervă, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport final privind execuția rezervei.

(30)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru stabilirea resurselor financiare aflate la dispoziția fiecărui stat membru, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare.

(31)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și a emis un aviz la 14 aprilie 2021.

(32)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume menținerea coeziunii economice, sociale și teritoriale și furnizarea unui instrument de solidaritate pentru statele membre atunci când se confruntă cu efectele retragerii Regatului Unit din Uniune, care afectează Uniunea în ansamblu, deși cu o gravitate diferită în funcție de regiuni și sectoare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(33)

Având în vedere necesitatea imperioasă de a contracara fără întârziere consecințele negative economice, sociale, teritoriale și, după caz, de mediu ale retragerii Regatului Unit din Uniune în statele membre, inclusiv în regiunile și comunitățile locale ale acestora, precum și în sectoare, în special cele care sunt cel mai grav afectate de retragere, și de a atenua impactul negativ aferent asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,