Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document E2019J0003

    Hotărârea Curții din 10 martie 2020 în cauza E-3/19 Gable Insurance AG in Konkurs (Directiva 2009/138/CE – insolvență – proceduri de lichidare – creanță de asigurare – concordat judiciar – tratament diferențiat al creanțelor de asigurare) 2020/C 204/17

    JO C 204, 18.6.2020, p. 23–23 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    18.6.2020   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 204/23

    HOTĂRÂREA CURȚII

    din 10 martie 2020

    în cauza E-3/19

    Gable Insurance AG in Konkurs

    (Directiva 2009/138/CE – insolvență – proceduri de lichidare – creanță de asigurare – concordat judiciar – tratament diferențiat al creanțelor de asigurare)

    (2020/C 204/17)

    În cauza E-3/19, Gable Insurance AG in Konkurs – CERERE înaintată Curții, în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, de către Curtea de Justiție a Principatului Liechtenstein (Fürstliches Landgericht) privind interpretarea Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), Curtea, compusă din Páll Hreinsson, președinte, Per Christiansen (judecător-raportor) și Bernd Hammermann, judecători, a pronunțat, la 10 martie 2020, hotărârea al cărei dispozitiv prevede următoarele:

    1.

    O creanță de asigurare trebuie să se bazeze pe un eveniment asigurat care are loc înainte de anularea unui contract de asigurare pentru a fi considerată o creanță de asigurare în sensul articolului 268 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2009/138/CE. Cu toate acestea, domeniul de aplicare a unei creanțe de asigurare nu poate fi limitat la creanțele care au rezultat, au fost prezentate sau au fost acceptate înainte de deschiderea procedurii de lichidare în cazul în care creanța nu poate fi încă pe deplin stabilită. În conformitate cu articolul 274 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2009/138/CE, legislația națională stabilește normele și condițiile specifice privind prezentarea, verificarea și admiterea creanțelor, inclusiv termenele de prezentare a creanțelor și stabilirea definitivă a cuantumului creanțelor de asigurare în cazurile în care anumite elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă, cu condiția ca creanțele de asigurare să aibă prioritate absolută față de alte creanțe, în conformitate cu articolul 275 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE.

    O creanță privind o primă datorată care rezultă din anularea unui contract de asigurare după deschiderea procedurilor de lichidare nu constituie o creanță de asigurare în sensul articolului 268 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2009/138/CE.

    2.

    Articolul 268 alineatul (1) litera (d) și articolul 274 alineatul (2) litera (i) din Directiva 2009/138/CE nici nu obligă, nici nu împiedică statele SEE să încheie procedurile de lichidare printr-un concordat. Legislația națională este cea care trebuie să stabilească cerințele privind încheierea procedurilor de lichidare, cu condiția respectării principiului egalității de tratament a creditorilor de asigurare.

    3.

    Articolul 275 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE nu se opune unor norme naționale privind prezentarea, verificarea și admiterea creanțelor de asigurare care conduc la o clasificare diferită a creanțelor de asigurare, cu condiția ca normele respective să garanteze faptul că creanțele de asigurare prevalează asupra altor creanțe și că creditorii de asigurare sunt tratați în mod egal în ceea ce privește prezentarea, verificarea și admiterea creanțelor.
    Top