EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document E2016J0015

Hotărârea Curții din 13 septembrie 2017 în cauza E-15/16 – Yara International ASA/Guvernul norvegian (Libertatea de stabilire – Articolele 31 și 34 SEE – Necesitate – Reglementare națională privind contribuțiile intragrup – Repartizarea echilibrată a competenței de impozitare – Excepția privind pierderile definitive – Riscul de evaziune fiscală – Aranjamentul pur artificial – Interzicerea abuzului de drept)

JO C 16, 18.1.2018, p. 4–4 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 16/4


HOTĂRÂREA CURȚII

din 13 septembrie 2017

în cauza E-15/16

Yara International ASA/Guvernul norvegian

(Libertatea de stabilire – Articolele 31 și 34 SEE – Necesitate – Reglementare națională privind contribuțiile intragrup – Repartizarea echilibrată a competenței de impozitare – Excepția privind pierderile definitive – Riscul de evaziune fiscală – Aranjamentul pur artificial – Interzicerea abuzului de drept)

(2018/C 16/04)

În cauza E-15/16, Yara International ASA/Guvernul Norvegiei – CERERE înaintată Curții, în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, de către Curtea de Apel din Borgarting (Borgarting lagmannsrett) privind interpretarea articolului 31 din Acordul privind Spațiul Economic European în contextul reglementărilor naționale în materie de contribuții intragrup, Curtea, compusă din Carl Baudenbacher, președinte și judecător raportor, Per Christiansen și Ása Ólafsdóttir (judecător ad hoc), judecători, a emis, la 13 septembrie 2017, o hotărâre al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Articolele 31 și 34 din Acordul privind SEE nu împiedică aplicarea normelor naționale privind contribuțiile intragrup, cum ar fi normele din Legea norvegiană privind impozitarea, conform cărora aceste contribuții reduc venitul impozabil al entității care transferă și sunt incluse în venitul impozabil al beneficiarului, indiferent dacă beneficiarul înregistrează o pierdere sau un profit în scopuri fiscale, care stabilesc condiția că atât entitatea care transferă, cât și destinatarul fac obiectul impozitării în statul SEE în cauză. Aceasta este o condiție a dreptului SEE, conform căreia normele naționale trebuie să servească un obiectiv legitim precum cel referitor la necesitatea de a se garanta o repartizare echilibrată a competenței de impozitare între statele SEE sau pentru a se împiedica aranjamentele pur artificiale care conduc la evaziune fiscală. Cu toate acestea, cerințele prevăzute de legislația națională depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective în cazurile în care pierderea suferită de filiala străină este definitivă.


Top