1.

1.1.

1.2.

1.3.

2.

2.1.

2.1.1.

2.1.2.

2.2.

2.2.1.

2.2.2.

2.3.

3.

4.

4.1.

4.1.1.

4.1.2.

4.2.

4.2.1.

4.2.2.

4.3.

4.3.1.

4.3.2.

4.4.

4.4.1.

4.4.2.

4.5.

4.5.1.

4.5.2.

4.6.

4.6.1.

4.6.2.

4.6.3.

4.7.

5.

6.

7.

8.

Anexa I –

Anexa II –

1.

Pentru a împiedica subvențiile de stat să denatureze concurența în Spațiul Economic European („SEE”) și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante la Acordul privind SEE („părțile contractante”) într-un mod contrar interesului comun, articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE stabilește principiul conform căruia ajutoarele de stat sunt interzise. Totuși, în anumite cazuri, astfel de ajutoare pot fi compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 61 alineatele (2) și (3).

2.

Promovarea cercetării, dezvoltării și inovării („C&D&I”) este un obiectiv important al SEE stabilit la articolul 1 alineatul (2) litera (f) și la articolul 78 din Acordul privind SEE, care prevăd cooperarea părților contractante în acest domeniu (2). Principalele obiective sunt consolidarea bazei științifice și tehnologice a industriei europene și încurajarea competitivității acesteia pe plan internațional.

3.

În Strategia Europa 2020 (3), Comisia Europeană („Comisia”) definește cercetarea și dezvoltarea („C&D”) drept un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor de creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În acest scop, Comisia a stabilit obiectivul principal conform căruia 3 % din produsul intern brut al Uniunii Europene („PIB”) ar trebui investit în C&D până în 2020. Pentru a favoriza progresul în domeniul C&D&I, Strategia Europa 2020, în special, promovează inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” (4), care vizează îmbunătățirea condițiilor-cadru și a accesului la finanțare pentru cercetare și inovare pentru a se asigura că ideile inovatoare pot fi transformate în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă (5). În Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia Europa 2020 se precizează că politica în domeniul ajutoarelor de stat „poate contribui, de asemenea, în mod activ și pozitiv […] prin stimularea și sprijinirea inițiativelor de dezvoltare a unor tehnologii mai inovatoare, mai eficiente și mai ecologice, facilitând totodată accesul la ajutoare publice pentru investiții, capital de risc și finanțare destinată cercetării și dezvoltării.”

4.

Întrucât este general acceptat faptul că piețele concurențiale au tendința de a conduce la rezultate eficiente din punctul de vedere al prețurilor, al producției și al utilizării resurselor, în situațiile de eșec al pieței (6) intervenția statului poate să îmbunătățească funcționarea piețelor și să contribuie astfel la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În contextul C&D&I, eșecurile pieței ar putea apărea, de exemplu, pentru că actorii de pe piață, de regulă, nu iau în considerare externalitățile (pozitive) asupra altor actori din economie și, prin urmare, se implică în activități de C&D&I la un nivel care este prea scăzut din punctul de vedere al societății. De asemenea, proiectele de C&D&I ar putea avea de suferit de pe urma unui acces insuficient la finanțare (din cauza informațiilor asimetrice) sau a unor probleme de coordonare în rândul întreprinderilor. Prin urmare, ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE atunci când poate fi de așteptat ca acestea să atenueze un eșec al pieței în ceea ce privește promovarea realizării unui proiect important de interes european comun sau facilitarea dezvoltării anumitor activități economice și atunci când denaturarea în consecință a concurenței și a schimburilor comerciale nu este contrară interesului comun.

5.

Ajutoarele pentru C&D&I se vor justifica, în principal, pe baza dispozițiilor articolului 61 alineatul (3) literele (b) și (c) din Acordul privind SEE, conform cărora Autoritatea AELS de Supraveghere („autoritatea”) poate considera compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE ajutoarele de stat destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice, atunci când ajutoarele de acest fel nu afectează condițiile comerciale într-o măsură care este contrară interesului comun.

6.

În comunicarea sa privind modernizarea ajutoarelor de stat (7), Comisia a anunțat trei obiective care urmează să fie urmărite prin modernizarea controlului ajutoarelor de stat:

7.

Mai precis, Comisia a lansat un apel în favoarea unei abordări comune a revizuirii diferitelor orientări și cadre având la bază consolidarea pieței interne, promovarea unei eficacități sporite a cheltuielilor publice printr-o mai bună contribuție la obiectivele de interes comun prin intermediul ajutoarelor de stat, precum și exercitarea unui control sporit asupra efectului stimulativ, asupra limitării ajutorului la minimum și asupra potențialelor efecte negative ale ajutorului asupra concurenței și a schimburilor comerciale. Autoritatea sprijină inițiativa de modernizare lansată de Comisie. Drept consecință, condițiile de compatibilitate prevăzute în prezentele orientări se bazează pe această abordare comună.

8.

Principiile stabilite în prezentele orientări se aplică ajutoarelor de stat pentru C&D&I din toate sectoarele reglementate de Acordul privind SEE. Acestea se aplică, prin urmare, sectoarelor reglementate de norme specifice ale SEE în materie de ajutoare de stat, cu excepția cazului în care normele respective prevăd altfel.

9.

Finanțarea gestionată la nivel central de către instituțiile și agențiile Uniunii Europene, întreprinderile comune sau alte organisme internaționale care nu se află, în mod direct sau indirect, sub controlul statelor AELS (8) nu constituie ajutor de stat. Atunci când o astfel de finanțare este combinată cu ajutoare de stat, numai acestea din urmă vor fi luate în considerare pentru a determina dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului sunt respectate sau, în contextul prezentelor orientări, fac obiectul unei analize de compatibilitate.

10.

Ajutoarele pentru C&D&I destinate întreprinderilor aflate în dificultate, astfel cum sunt definite, în sensul prezentelor orientări, în orientările autorității privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (9), astfel cum au fost modificate sau înlocuite, sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentelor orientări.

11.

Când evaluează ajutoarele pentru C&D&I în favoarea unui beneficiar care face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a autorității care declară un ajutor ilegal și incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, autoritatea va lua în considerare valoarea ajutorului care urmează să fie recuperat (10).

12.

Autoritatea a identificat o serie de măsuri de C&D&I pentru care ajutoarele de stat ar putea fi compatibile, în anumite condiții, cu funcționarea Acordului privind SEE.

13.

Statele AELS trebuie să notifice ajutoarele pentru C&D&I în conformitate cu partea I din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii încorporat în Acordul privind SEE.

14.

Prezentele orientări stabilesc criteriile de compatibilitate pentru schemele de ajutoare și ajutoarele individuale pentru C&D&I care fac obiectul cerinței de notificare și care trebuie evaluate în baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE (13).

15.

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții:

16.

În general, orice măsură care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE constituie ajutor de stat. Autoritatea explică în această secțiune modul în care înțelege noțiunea de ajutor în situații tipice domeniului activităților de C&D&I, fără a aduce atingere interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene și celei a Curții de Justiție a AELS.

17.

Organizațiile de cercetare și diseminare a cunoștințelor („organizațiile de cercetare”) și infrastructurile de cercetare sunt beneficiari ai ajutoarelor de stat în cazul în care finanțarea publică a acestora îndeplinește toate condițiile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a AELS și cu cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene, beneficiarul trebuie să îndeplinească criteriile necesare pentru a fi considerat întreprindere, dar aceasta nu depinde de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de natura sa economică (cu sau fără scop lucrativ), ci mai degrabă de desfășurarea unei activități economice care constă în a oferi produse sau servicii pe o piață dată (17).

18.

În cazul în care aceeași entitate exercită activități atât de natură economică, cât și neeconomică, finanțarea din fonduri publice a activităților neeconomice nu va intra sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE dacă cele două tipuri de activități și costurile, finanțarea și veniturile acestora pot fi separate în mod clar, astfel încât subvenționarea încrucișată a activității economice să fie evitată în mod eficace. Dovezile privind alocarea adecvată a costurilor, finanțării și veniturilor pot consta în situațiile financiare anuale ale entității respective.

19.

Autoritatea consideră că următoarele activități au, în general, un caracter neeconomic:

20.

În cazul în care o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare este utilizată atât pentru activități economice, cât și neeconomice, finanțarea publică face obiectul normelor privind ajutoarele de stat numai în măsura în care aceasta acoperă costurile legate de activitățile economice (23). În cazul în care organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare este utilizată aproape exclusiv pentru o activitate neeconomică, finanțarea acesteia poate ieși integral din domeniul de aplicare al normelor privind ajutoarele de stat dacă utilizarea economică rămâne pur auxiliară, cu alte cuvinte corespunde unei activități care este legată direct de funcționarea organizației de cercetare sau a infrastructurii de cercetare și este necesară pentru aceasta sau care este legată intrinsec de utilizarea neeconomică principală a acesteia și care are un domeniu de aplicare limitat. În sensul prezentelor orientări, autoritatea va considera că așa stau lucrurile atunci când activitățile economice consumă exact aceiași factori (de exemplu, materiale, echipamente, forță de muncă și capital fix) ca și activitățile neeconomice, iar capacitatea alocată în fiecare an unor astfel de activități economice nu depășește 20 % din capacitatea anuală globală a entității respective.

21.

Fără a aduce atingere punctului 20, în cazul în care organizațiile de cercetare sau infrastructurile de cercetare sunt utilizate pentru a desfășura activități economice, cum ar fi închirierea de echipamente sau de laboratoare către întreprinderi, furnizarea de servicii către întreprinderi sau desfășurarea de activități de cercetare contractuală, finanțarea publică a activităților economice respective va fi, în general, considerată ajutor de stat.

22.

Cu toate acestea, autoritatea nu va considera organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare drept beneficiar de ajutor de stat dacă aceasta acționează ca un simplu intermediar pentru a transmite către destinatarii finali întreaga sumă provenită din finanțarea publică și orice avantaj dobândit printr-o astfel de finanțare. Acest lucru este valabil, în general, în cazul în care:

23.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la punctul 22, normele privind ajutorul de stat se aplică la nivelul beneficiarilor finali.

24.

La întrebarea dacă și în ce condiții întreprinderile obțin un avantaj în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE în cazuri de cercetare contractuală sau servicii de cercetare furnizate de către o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare, precum și în cazurile de colaborare cu o organizație de cercetare sau infrastructură de cercetare, trebuie să se răspundă în conformitate cu principiile generale care reglementează ajutorul de stat. În acest scop, poate fi necesar să se evalueze, în special, dacă se poate imputa statului comportamentul organizației de cercetare sau al infrastructurii de cercetare (24).

25.

În cazul în care o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare este utilizată pentru a desfășura activități de cercetare contractuală sau pentru a presta un serviciu de cercetare către o întreprindere, care, de regulă, precizează clauzele și condițiile contractului, deține rezultatele activităților de cercetare și suportă riscul de eșec, niciun ajutor de stat nu va fi transferat, de regulă, întreprinderii dacă organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare primește o remunerație corespunzătoare pentru serviciile prestate, în special în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

26.

În cazul în care organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare păstrează dreptul de proprietate sau drepturile de acces la drepturile de proprietate intelectuală („DPI”), valoarea de piață a acestora poate fi dedusă din prețul plătibil pentru serviciile în cauză.

27.

Se consideră că un proiect este desfășurat prin colaborare efectivă în cazul în care cel puțin două părți independente urmăresc un obiectiv comun pe baza diviziunii muncii și definesc împreună domeniul de aplicare al acestuia, participă la conceperea proiectului, contribuie la punerea sa în aplicare și împart riscurile financiare, tehnologice, științifice și de altă natură, precum și rezultatele acestuia. Una sau mai multe părți pot suporta costurile integrale ale proiectului și astfel celelalte părți nu mai suportă riscurile financiare asociate acestuia. Clauzele și condițiile unui proiect de colaborare, în special în ceea ce privește contribuția la costurile acestuia, împărțirea riscurilor și a rezultatelor, diseminarea rezultatelor, accesul la DPI și normele privind alocarea acestora trebuie să fie stabilite înainte de începerea proiectului (26). Cercetarea contractuală și prestarea de servicii de cercetare nu sunt considerate forme de colaborare.

28.

În cazul în care proiectele de colaborare sunt realizate în comun de către întreprinderi și organizații de cercetare sau de către infrastructuri de cercetare, autoritatea consideră că nu se acordă ajutor de stat indirect întreprinderilor participante prin entitățile respective ca urmare a condițiilor favorabile ale colaborării dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

29.

În sensul punctului 28 litera (d), autoritatea va considera compensația primită ca fiind echivalentă cu prețul pieței dacă aceasta permite organizațiilor de cercetare sau infrastructurilor de cercetare în cauză să se bucure integral de beneficiile economice ale drepturilor respective, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

30.

Dacă niciuna dintre condițiile de la punctul 28 nu este îndeplinită, întreaga valoare a contribuției la proiect a organizațiilor de cercetare sau a infrastructurilor de cercetare va fi considerată drept avantaj în favoarea întreprinderilor care colaborează, căruia i se aplică normele privind ajutorul de stat.

31.

Achizitorii publici pot cumpăra servicii de cercetare și dezvoltare de la întreprinderi, atât prin proceduri de dezvoltare exclusivă, cât și prin proceduri de achiziție înainte de comercializare (27).

32.

Atât timp cât o procedură deschisă de achiziții publice se desfășoară în conformitate cu directivele aplicabile (28), autoritatea va considera, în general, că nu se acordă un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE întreprinderii care furnizează serviciile în cauză (29).

33.

În toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul achizițiilor înainte de comercializare, autoritatea va considera că întreprinderilor nu li se acordă ajutor de stat dacă prețul plătit pentru serviciile în cauză reflectă pe deplin valoarea de piață a beneficiilor primite de achizitorul public și riscurile preluate de prestatorii participanți, în special dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

34.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 33, statele AELS se pot baza pe o evaluare individuală a clauzelor contractului dintre achizitorul public și întreprindere, fără a aduce atingere obligației generale de a notifica ajutoarele pentru C&D&I în temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție.

35.

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor notificată poate fi considerată compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE, autoritatea analizează, în general, dacă măsura de ajutor este concepută astfel încât impactul său pozitiv asupra unui obiectiv de interes comun să fie mai mare decât posibilele sale efecte negative asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței.

36.

Comunicarea Comisiei privind modernizarea ajutoarelor de stat din 8 mai 2012 a făcut apel la identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării compatibilității tuturor măsurilor de ajutor. Autoritatea admite principiile comune respective și va considera că o măsură de ajutor este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE numai dacă aceasta îndeplinește toate criteriile următoare:

(a)    contribuția la un obiectiv de interes comun bine definit : o măsură de ajutor de stat trebuie să aibă un obiectiv de interes comun în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE (secțiunea 4.1);

(b)    necesitatea intervenției statului : o măsură de ajutor de stat trebuie să vizeze o situație în care ajutorul poate aduce o îmbunătățire substanțială pe care piața nu o poate asigura pe cont propriu, de exemplu prin remedierea unui eșec al pieței sau abordarea unei probleme legate de echitate sau coeziune (secțiunea 4.2);

(c)    adecvarea măsurii de ajutor : măsura de ajutor propusă trebuie să fie un instrument de politică adecvat pentru abordarea obiectivului de interes comun (secțiunea 4.3);

(d)    efectul stimulativ : ajutorul trebuie să modifice comportamentul întreprinderii (întreprinderilor) în cauză astfel încât aceasta (acestea) să desfășoare o activitate suplimentară, pe care nu ar desfășura-o în lipsa ajutorului sau pe care ar desfășura-o în mod limitat sau diferit sau într-un alt loc (secțiunea 4.4);

(e)    proporționalitatea ajutorului (menținerea ajutorului la un nivel minim) : valoarea și intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru a determina realizarea investițiilor sau a activităților suplimentare din partea întreprinderii (întreprinderilor) în cauză (secțiunea 4.5);

(f)    evitarea efectelor negative nejustificate asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre părțile contractante : efectele negative ale ajutoarelor trebuie să fie suficient de limitate, astfel încât bilanțul general al măsurii să fie pozitiv (secțiunea 4.6);

(g)    transparența ajutorului : statele AELS, autoritatea, operatorii economici și publicul trebuie să aibă acces cu ușurință la toate actele relevante și informațiile pertinente referitoare la ajutoarele acordate (secțiunea 4.7).

37.

Bilanțul general al anumitor categorii de scheme de ajutoare poate face ulterior obiectul unei cerințe de evaluare ex post, astfel cum este descrisă în secțiunea 5. În astfel de cazuri, autoritatea poate limita durata schemelor respective (de regulă, la patru ani sau mai puțin) cu posibilitatea de a renotifica ulterior prelungirea acestora.

38.

În cazul în care o măsură de ajutor de stat sau condițiile asociate acesteia (inclusiv metoda de finanțare, în cazul în care aceasta face parte integrantă din măsura respectivă) presupun o încălcare nedisociabilă a Acordului privind SEE, ajutorul în cauză nu poate fi declarat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE (31).

39.

La evaluarea compatibilității oricărui ajutor individual cu Acordul privind SEE, autoritatea va ține seama de toate procedurile privind încălcarea articolului 53 sau 54 din Acordul privind SEE care l-ar putea viza pe beneficiarul ajutorului și care ar putea fi relevante pentru evaluarea ajutorului în temeiul articolului 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE (32).

40.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi declarate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE dacă ele conduc, pe baza principiilor comune de evaluare stabilite în secțiunea 3, la sporirea activităților de C&D&I fără să afecteze condițiile schimburilor comerciale într-un mod care este contrar interesului comun.

41.

În prezenta secțiune, autoritatea clarifică modul în care va aplica principiile comune de evaluare respective și, după caz, stabilește condiții specifice pentru schemele de ajutoare și condiții suplimentare pentru ajutoarele individuale care fac obiectul obligației de notificare (33).

42.

Obiectivul general al ajutoarelor pentru C&D&I este promovarea C&D&I în SEE. În acest fel, ajutoarele pentru C&D&I ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor la care se referă Comisia în Strategia Europa 2020 de a asigura o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

43.

Statele AELS care au în vedere acordarea de ajutoare de stat pentru C&D&I trebuie să definească cu precizie obiectivul urmărit și, în special, să explice modul în care măsura intenționează să promoveze C&D&I.

44.

În ceea ce privește schemele de ajutoare care fac obiectul obligației de notificare („scheme de ajutoare care fac obiectul notificării”), autoritatea este în favoarea măsurilor de ajutor care fac parte integrantă dintr-un program sau plan de acțiune cuprinzător de stimulare a activităților de C&D&I sau a strategiilor de specializare inteligentă și care sunt sprijinite de evaluări riguroase ale unor măsuri de ajutor similare anterioare care demonstrează eficacitatea acestora.

45.

În cazul ajutoarelor de stat care se acordă pentru proiecte sau activități finanțate de asemenea de unul dintre programele Uniunii care sunt încorporate în Acordul privind SEE (34), autoritatea va considera că a fost stabilită contribuția la un obiectiv bine definit de interes comun.

46.

Pentru a demonstra că ajutoarele individuale care fac obiectul obligației de notificare („ajutor individual care face obiectul notificării”) contribuie la sporirea activităților de C&D&I, statele AELS pot utiliza următorii indicatori, împreună cu alte elemente relevante de natură cantitativă sau calitativă:

(a)    creșterea dimensiunii proiectului : creșterea costurilor totale ale proiectului (fără o scădere a cheltuielilor suportate de beneficiarul ajutorului în comparație cu situația în care nu se acordă ajutor); creșterea numărului de persoane implicate în activități de C&D&I;

(b)    creșterea sferei sale de aplicare : creșterea numărului de prestații preconizate ale proiectului; creșterea nivelului de ambiție al proiectului, evidențiat printr-un număr mai mare de parteneri implicați, o mai mare probabilitate a unei descoperiri științifice sau tehnologice sau un risc mai ridicat de eșec (legat în principal de faptul că proiectul este pe termen lung și de incertitudinea rezultatelor acestuia);

(c)    creșterea vitezei : finalizarea proiectului necesită mai puțin timp în comparație cu timpul necesar finalizării aceluiași proiect realizat fără ajutor;

(d)    creșterea sumelor totale cheltuite : creșterea cheltuielilor totale cu C&D&I efectuate de către beneficiarul ajutorului, în termeni absoluți sau ca procent din cifra de afaceri; schimbări în bugetul angajat pentru proiect (fără o scădere corespunzătoare a bugetului alocat altor proiecte).

47.

Pentru a concluziona că ajutorul contribuie la creșterea nivelului de C&D&I în SEE, autoritatea va lua în considerare nu numai creșterea netă a activităților de C&D&I desfășurate de întreprindere, ci și contribuția ajutorului la creșterea globală a cheltuielilor cu C&D&I în sectorul vizat, precum și la îmbunătățirea situației SEE în domeniul C&D&I în context internațional. Vor fi privite în mod favorabil măsurile de ajutor pentru care este avută în vedere o evaluare ex post disponibilă public a contribuției acestora la interesul comun.

48.

Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3, ajutorul de stat poate fi necesar pentru creșterea activităților de C&D&I în SEE în situația în care piața, pe cont propriu, nu reușește să producă un rezultat eficient. Pentru a evalua dacă ajutorul de stat este eficace în ceea ce privește atingerea obiectivului de interes comun, este mai întâi necesar să se identifice problema care trebuie abordată. Ajutorul de stat ar trebui să fie orientat către situațiile în care acesta poate aduce o îmbunătățire substanțială pe care piața nu o poate realiza pe cont propriu. Statele AELS ar trebui să explice modul în care măsura de ajutor poate să contrabalanseze în mod eficace eșecul pieței asociat cu atingerea obiectivului de interes comun în lipsa ajutorului respectiv.

49.

C&D&I se desfășoară sub forma unei serii de activități, care, de regulă, se realizează în amonte față de mai multe piețe de produse și exploatează capacitățile disponibile în materie de C&D&I pentru dezvoltarea, pe respectivele piețe ale produsului, a unor produse, servicii și procese noi sau îmbunătățite sau a unora complet noi, generând astfel creștere economică, contribuind la coeziunea teritorială și socială sau promovând interesele generale ale consumatorilor. Cu toate acestea, având în vedere capacitățile existente de C&D&I, eșecurile pieței pot împiedica piața să atingă volumul optim al producției și pot conduce la un rezultat ineficient, din următoarele motive:

—    externalități pozitive/propagarea cunoștințelor : C&D&I generează adesea avantaje pentru societate sub forma unor efecte de propagare pozitive, de exemplu, propagarea cunoștințelor sau sporirea oportunităților pentru alți operatori economici de a dezvolta produse și servicii complementare. Cu toate acestea, lăsate la latitudinea pieței, unele proiecte ar putea avea o rată de rentabilitate insuficient de atrăgătoare din punctul de vedere al unui investitor privat, chiar dacă proiectele în cauză sunt utile societății, deoarece întreprinderile care urmăresc obținerea de profit nu își pot însuși în mod satisfăcător beneficiile acțiunilor lor atunci când hotărăsc volumul activităților de C&D&I pe care ar trebui să le desfășoare. Prin urmare, ajutorul de stat poate contribui la punerea în aplicare a proiectelor care au ca rezultat un avantaj economic și societal general și care altfel nu ar fi realizate.

Cu toate acestea, nu toate beneficiile activităților de C&D&I sunt externalități, iar simpla prezență a externalităților nu înseamnă în mod automat că ajutorul de stat este compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE. În general, consumatorii sunt dispuși să plătească pentru a beneficia în mod direct de noi produse și servicii, iar întreprinderile își pot însuși beneficiile rezultate din investițiile făcute prin intermediul altor instrumente existente, cum ar fi DPI. Cu toate acestea, în anumite cazuri, astfel de mijloace sunt imperfecte și generează un eșec rezidual al pieței care poate fi corectat prin ajutoare de stat. De exemplu, așa cum se susține adesea în ceea ce privește cercetarea fundamentală, poate fi dificil să se împiedice accesul altor persoane la rezultatele unei anumite activități, care, prin urmare, ar putea avea un caracter de bun public. Pe de altă parte, cunoștințele mai specifice legate de producție pot fi adesea bine protejate, de exemplu, prin brevete, permițându-i inventatorului să beneficieze de un profit mai mare de pe urma invenției;

—    informații imperfecte și asimetrice : activitățile de C&D&I se caracterizează printr-un grad ridicat de incertitudine. În anumite circumstanțe, din cauza informațiilor imperfecte și asimetrice, investitorii privați pot fi refractari față de finanțarea unor proiecte valoroase, iar personalul cu înaltă calificare ar putea să nu fie la curent cu posibilitățile de recrutare existente în întreprinderile inovatoare. Prin urmare, există riscul ca alocarea resurselor umane și financiare să nu fie adecvată și ca unele proiecte care pot fi valoroase pentru societate sau economie să nu fie realizate.

În anumite cazuri, informațiile imperfecte și asimetrice pot, de asemenea, să împiedice accesul la finanțare. Cu toate acestea, informațiile imperfecte și prezența riscului nu justifică automat necesitatea unui ajutor de stat. Proiectele cu un grad de rentabilitate mai redus pentru investitorii privați care nu sunt finanțate pot foarte bine constitui o dovadă a eficienței pieței. În plus, riscul face parte din fiecare activitate economică și nu este un eșec al pieței în sine. Cu toate acestea, în contextul informațiilor asimetrice, riscul poate exacerba problemele de finanțare;

—    probleme de coordonare și de rețea : capacitatea întreprinderilor de a-și coordona activitățile sau de a interacționa pentru a produce, astfel, C&D&I poate fi afectată din diferite motive, cum ar fi dificultățile de coordonare între un număr mare de colaboratori în cazul în care unii dintre aceștia au interese divergente, probleme în conceperea contractelor și dificultăți întâmpinate în coordonarea colaborării ca urmare, de exemplu, a schimbului de informații sensibile.

50.

Dacă anumite eșecuri ale pieței pot reprezenta obstacole în calea nivelului global de C&D&I în SEE, nu toate întreprinderile și sectoarele economiei sunt afectate de acestea în aceeași măsură. În consecință, în cazul ajutoarelor individuale care fac obiectul notificării, statele AELS ar trebui să furnizeze informații adecvate, precizând dacă ajutorul vizează un eșec general al pieței privind C&D&I în SEE sau un eșec specific al pieței privind, de exemplu, un anumit sector sau domeniu de activitate.

51.

În funcție de eșecul specific al pieței care trebuie abordat, autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—    propagarea cunoștințelor : nivelul de diseminare a cunoștințelor avut în vedere; specificitatea cunoștințelor create; disponibilitatea protecției DPI; gradul de complementaritate cu alte produse și servicii;

—    informațiile imperfecte și asimetrice : nivelul de risc și complexitatea activităților de C&D&I; nevoia de finanțare externă; caracteristicile beneficiarului ajutorului în ceea ce privește accesul la finanțare externă;

—    problemele de coordonare : numărul de întreprinderi care colaborează; intensitatea colaborării; interese divergente între partenerii care colaborează; probleme de redactare a contractelor; probleme de coordonare a colaborării.

52.

În analiza unui presupus eșec al pieței, autoritatea va lua în considerare, în mod special, eventualele comparații sectoriale disponibile și alte studii, care ar trebui furnizate de către statul AELS în cauză.

53.

Atunci când notifică ajutoare pentru investiții sau ajutoare de exploatare pentru clustere de inovare, statele AELS trebuie să furnizeze informații privind specializarea prevăzută sau așteptată a clusterului de inovare, potențialul regional existent și prezența clusterelor cu scopuri similare în SEE.

54.

În cazul ajutoarelor de stat care se acordă pentru proiecte sau activități finanțate de asemenea de unul dintre programele Uniunii care sunt încorporate în Acordul privind SEE (35), autoritatea va considera că a fost stabilită necesitatea intervenției statului.

55.

Pe de altă parte, în cazurile în care ajutorul de stat este acordat pentru proiecte sau activități care, în ceea ce privește conținutul tehnologic, nivelul de risc și dimensiunea lor, sunt similare celor deja realizate în cadrul SEE în condițiile pieței, autoritatea va presupune, în principiu, că nu există un eșec al pieței și va solicita dovezi și justificări suplimentare privind necesitatea intervenției statului.

56.

Ajutoarele de stat nu reprezintă singurul instrument de politică aflat la dispoziția statelor AELS în vederea promovării activităților de C&D&I. Este important să se țină seama de faptul că pot exista și alte instrumente, mai potrivite, cum ar fi măsuri la nivelul cererii care presupun reglementări, achiziții publice sau standardizare, precum și creșterea finanțării alocate cercetării și educației publice și măsuri fiscale generale. Adecvarea unui instrument de politică într-o anumită situație este legată în mod normal de natura problemei avute în vedere. De exemplu, reducerea barierelor de piață ar putea fi mai adecvată decât acordarea de ajutoare de stat pentru ca un nou intrat să facă față dificultăților în însușirea rezultatelor C&D&I. Sporirea investițiilor în educație poate fi mai adecvată pentru a rezolva deficitul de personal calificat decât acordarea de ajutoare de stat.

57.

Ajutorul pentru C&D&I poate fi autorizat ca o excepție de la interdicția generală privind ajutorul de stat, în cazul în care acesta este necesar pentru atingerea unui obiectiv de interes comun. Prin urmare, un element important în această privință este dacă și în ce măsură ajutorul pentru C&D&I poate fi considerat un instrument adecvat pentru a spori activitățile de C&D&I, având în vedere faptul că alte instrumente, care denaturează mai puțin, pot avea aceleași rezultate.

58.

În cadrul analizei sale a compatibilității, autoritatea va ține seama, în mod deosebit, de orice evaluare a impactului măsurii propuse efectuată de către statul AELS în cauză. Se consideră că măsurile pentru care statele AELS au luat în considerare alte opțiuni de politică și în cazul cărora au fost stabilite și prezentate autorității avantajele utilizării unui instrument selectiv de tipul ajutorului de stat constituie un instrument adecvat.

59.

În cazul ajutoarelor de stat care se acordă pentru proiecte sau activități finanțate de asemenea de unul dintre programele Uniunii care sunt încorporate în Acordul privind SEE (36), autoritatea va considera că a fost stabilită adecvarea măsurii de ajutor.

60.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi acordate în diferite forme. Prin urmare, statele AELS ar trebui să se asigure că ajutorul este acordat în forma în care este cel mai puțin probabil că va genera denaturări ale concurenței și ale comerțului. În acest sens, dacă ajutorul este acordat în forme care oferă un avantaj financiar direct (cum ar fi subvenții directe, scutiri sau reduceri de impozite sau de alte taxe obligatorii sau furnizarea de terenuri, produse sau servicii la prețuri avantajoase), statul AELS în cauză trebuie să includă o analiză a altor opțiuni și să explice de ce alte forme de ajutor cu un potențial mai redus de denaturare, cum ar fi avansurile rambursabile sau formele de ajutor bazate pe instrumente de creanță sau de capital (cum ar fi garanțiile de stat, achiziționarea de acțiuni sau furnizarea alternativă de titluri de creanță sau de capital în condiții avantajoase), sunt mai puțin adecvate.

61.

La alegerea instrumentului de ajutor ar trebui să se țină seama de eșecul pieței pe care ajutorul urmărește să îl contracareze. De exemplu, în cazul în care eșecul pieței subiacent este o problemă de acces la finanțarea datoriei externe ca urmare a unor informații asimetrice, statele AELS ar trebui în mod normal să recurgă la ajutoare sub formă de sprijin pentru asigurarea lichidității, cum ar fi un împrumut sau o garanție, mai degrabă decât la o subvenție. În cazul în care este necesar, de asemenea, să se asigure întreprinderii un anumit grad de partajare a riscurilor, instrumentul de ajutor ales ar trebui să fie în mod normal avansul rambursabil. Mai precis, în cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea de sprijin pentru asigurarea lichidității sau de avans rambursabil pentru activitățile care sunt apropiate de piață, statele AELS trebuie să justifice adecvarea instrumentului ales pentru contracararea eșecului specific al pieței în cauză.

62.

Ajutoarele pentru C&D&I pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE doar dacă acestea au un efect stimulativ. Un efect stimulativ apare în cazul în care ajutorul schimbă comportamentul unei întreprinderi, determinând-o să se implice în activități suplimentare, pe care, în absența ajutorului, nu le-ar desfășura sau le-ar desfășura în mod limitat sau diferit. Cu toate acestea, ajutorul nu trebuie să subvenționeze costurile unei activități pe care o întreprindere le-ar fi suportat oricum și nu trebuie să compenseze riscul comercial normal al unei activități economice (37).

63.

Autoritatea consideră că ajutorul nu prezintă un stimulent pentru beneficiar în cazul în care activitatea de C&D&I relevantă (38) a început deja înainte ca cererea de acordare a ajutorului să fie depusă de către beneficiar la autoritățile naționale (39). În cazul în care începutul lucrărilor are loc înainte ca cererea de ajutor să fie depusă de către beneficiar la autoritățile naționale, proiectul nu va fi eligibil pentru ajutor.

64.

Cererea de ajutor trebuie să includă cel puțin numele și dimensiunea solicitantului, o descriere a proiectului, inclusiv localizarea acestuia și datele începerii și finalizării, cuantumul sprijinului public necesar pentru realizarea proiectului, precum și o listă a costurilor eligibile.

65.

În cazul măsurilor fiscale care constituie ajutoare de stat, autoritatea poate considera, pe baza studiilor de evaluare (40) furnizate de statele AELS, că măsurile respective au un efect stimulativ prin faptul că încurajează un nivel mai mare al cheltuielilor pentru C&D&I efectuate de întreprinderi.

66.

Pentru ajutoarele individuale care fac obiectul notificării, statele AELS trebuie să demonstreze autorității că ajutorul are un efect stimulativ și, prin urmare, acestea trebuie să furnizeze dovezi clare că ajutorul are un impact pozitiv asupra deciziei întreprinderii de a desfășura activități de C&D&I care nu ar fi putut fi realizate altfel. Pentru a permite autorității să efectueze o evaluare cuprinzătoare a măsurii de ajutor în cauză, statul AELS respectiv trebuie să furnizeze nu numai informații privind proiectul care beneficiază de ajutor, ci și, în măsura în care este posibil, o descriere exhaustivă a ceea ce s-ar fi întâmplat sau ar fi fost în mod rezonabil de așteptat să se întâmple în absența ajutorului, cu alte cuvinte, scenariul contrafactual. Scenariul contrafactual poate consta în absența unui proiect alternativ sau într-un proiect alternativ clar definit și suficient de previzibil avut în vedere de beneficiar în cadrul procesului său intern de luare a deciziilor și poate să aibă legătură cu un proiect alternativ care se desfășoară integral sau parțial în afara SEE.

67.

În analiza sa, autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—    specificarea schimbării intenționate : trebuie să se specifice clar schimbarea de comportament așteptată în urma ajutorului de stat, cu alte cuvinte dacă este declanșat un proiect nou sau dacă este îmbunătățită mărimea, domeniul de aplicare sau viteza unui proiect;

—    analiza contrafactuală : schimbarea de comportament trebuie să fie identificată comparând care ar fi rezultatele așteptate și nivelul activității vizate cu și fără ajutor. Diferența dintre cele două scenarii arată impactul măsurii de ajutor și efectul stimulativ al acesteia;

—    nivelul de profitabilitate : în cazul în care desfășurarea unui proiect nu ar fi rentabilă în sine pentru o întreprindere, însă ar genera beneficii importante pentru societate, este mai probabil ca ajutorul să aibă un efect stimulativ;

—    valoarea investiției și programarea fluxurilor de numerar : o investiție inițială mare, un nivel scăzut al fluxurilor de numerar disponibile și faptul că o parte semnificativă a fluxului de lichidități este de așteptat să apară în viitorul foarte îndepărtat sau într-un mod foarte incert vor fi considerate elemente pozitive în evaluarea efectului stimulativ;

—    nivelul de risc implicat : evaluarea riscurilor va lua în considerare, în special, caracterul ireversibil al investiției, probabilitatea eșecului comercial, riscul ca proiectul să fie mai puțin productiv decât s-a preconizat, riscul ca proiectul să submineze alte activități ale beneficiarului ajutorului și riscul ca viabilitatea financiară a proiectului să fie subminată de costurile acestuia.

68.

Statele AELS sunt invitate, în special, să se bazeze pe documente emise de conducerea întreprinderii, pe evaluări ale riscurilor, pe rapoarte financiare, pe planuri interne de afaceri, pe avize ale experților și pe alte studii referitoare la proiectul în cauză. Documentele care conțin informații referitoare la previziuni ale cererii, previziuni ale costurilor, previziuni financiare, documentele care sunt prezentate unui comitet pentru investiții și care descriu în detaliu diferite scenarii de investiții sau documentele furnizate instituțiilor financiare ar putea ajuta statele AELS să demonstreze efectul stimulativ.

69.

Pentru a se asigura că efectul stimulativ este stabilit în mod obiectiv, autoritatea poate să compare, în evaluarea sa, date specifice întreprinderii cu date referitoare la sectorul în care își desfășoară activitatea beneficiarul ajutorului. Mai precis, statele AELS ar trebui, atunci când este posibil, să furnizeze date specifice sectorului de activitate care să demonstreze că scenariul contrafactual al întreprinderii beneficiare, nivelul de profitabilitate necesar și fluxurile de numerar preconizate ale acesteia sunt rezonabile.

70.

În acest context, nivelul profitabilității poate fi evaluat cu ajutorul unor metodologii care sunt în mod vădit utilizate de către întreprinderea beneficiară sau care sunt aplicate în mod curent în sectorul respectiv de activitate și care pot include metode de evaluare a valorii actualizate nete a proiectului (VAN) (41), a ratei interne de rentabilitate (RIR) (42) sau a randamentului mediu al capitalului investit (ROCE).

71.

În cazul în care ajutorul nu schimbă comportamentul beneficiarului prin stimularea unor activități suplimentare de C&D&I, acesta nu are efecte pozitive în ceea ce privește promovarea C&D&I în SEE. Prin urmare, ajutorul nu va fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE în cazul în care reiese că aceleași activități ar putea fi și ar fi desfășurate inclusiv în absența ajutorului.

72.

Pentru ca un ajutor pentru C&D&I să fie considerat proporțional, valoarea acestuia trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru desfășurarea activității care beneficiază de ajutor.

73.

Pentru a se asigura că nivelul ajutorului este proporțional cu eșecurile pieței pe care intenționează să le contracareze, ajutorul trebuie să fie determinat în raport cu o serie predefinită de costuri eligibile și să se limiteze la o anumită proporție din costurile eligibile respective (intensitatea ajutorului). Intensitatea ajutorului trebuie să fie stabilită pentru fiecare beneficiar al ajutorului, inclusiv în cadrul unui proiect de colaborare.

74.

Pentru a asigura previzibilitatea și condiții de concurență echitabile, autoritatea aplică intensități maxime ale ajutorului pentru ajutoarele pentru C&D&I, care sunt stabilite pe baza a trei criterii: (i) gradul de apropiere a ajutorului de piață, ca indicator de aproximare pentru efectele negative preconizate și necesitatea acordării acestuia, luând în considerare potențialele venituri mai mari care pot fi așteptate din activitățile care beneficiază de ajutor; (ii) dimensiunea beneficiarului, ca indicator de aproximare pentru dificultățile mai acute cu care se confruntă în general întreprinderile mai mici pentru a finanța un proiect riscant; și (iii) caracterul acut al eșecului pieței, cum ar fi externalitățile așteptate în ceea ce privește diseminarea cunoștințelor. Prin urmare, intensitatea ajutoarelor ar trebui să fie, în general, mai scăzută pentru activitățile legate de dezvoltare și inovare decât pentru activitățile de cercetare.

75.

Costurile eligibile pentru fiecare măsură de ajutor menționată în prezentele orientări sunt prevăzute în anexa I. În cazul în care un proiect de C&D cuprinde sarcini diferite, fiecare sarcină eligibilă trebuie să se înscrie în categoriile de cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală (43). La clasificarea diferitelor activități în funcție de categoria relevantă, autoritatea va utiliza ca punct de referință propria sa practică, precum și exemplele și explicațiile specifice prezentate în Manualul Frascati al OCDE (44).

76.

Intensitățile maxime ale ajutorului aplicabile, în general, tuturor măsurilor eligibile de C&D&I sunt prevăzute în anexa II (45).

77.

În cazul ajutorului de stat pentru un proiect realizat în colaborare de organizații de cercetare și întreprinderi, combinația de sprijin public direct și, atunci când acestea constituie ajutor, de contribuții ale organizațiilor de cercetare la același proiect nu poate depăși intensitățile ajutorului aplicabile pentru fiecare întreprindere beneficiară.

78.

În cazul în care un stat AELS acordă un avans rambursabil care poate fi considerat ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, se aplică regulile stabilite în prezenta secțiune.

79.

În cazul în care un stat AELS poate demonstra, pe baza unei metodologii valabile bazate pe date suficiente și verificabile, că este posibil să se calculeze echivalentul subvenție brută al unui avans rambursabil, acesta poate notifica o schemă de ajutoare și metodologia utilizată autorității. În cazul în care autoritatea acceptă metodologia și consideră că schema este compatibilă, ajutorul poate fi acordat pe baza echivalentului subvenție brută al avansului rambursabil, în limita intensităților ajutorului prevăzute în anexa II.

80.

În toate celelalte cazuri, avansul rambursabil este exprimat ca procent din costurile eligibile și poate depăși intensitățile maxime ale ajutorului cu 10 puncte procentuale în următoarele condiții:

81.

Pentru a fi evaluată de autoritate, măsura trebuie să includă dispoziții detaliate privind rambursarea în caz de succes, care să definească în mod clar ce rezultate vor fi considerate pozitive, pe baza unor ipoteze rezonabile și prudente.

82.

În cazul măsurilor fiscale care constituie ajutoare de stat, intensitatea ajutorului poate fi calculată fie pe baza unor proiecte individuale, fie, la nivel de întreprindere, ca raport între scutirea fiscală globală și suma tuturor costurilor eligibile cu C&D&I suportate pe parcursul unei perioade de timp care nu depășește trei ani fiscali consecutivi. În acest din urmă caz, măsura fiscală se poate aplica fără deosebire tuturor activităților eligibile, dar nu poate depăși intensitatea aplicabilă a ajutorului pentru dezvoltare experimentală (47).

83.

Ajutoarele pot fi acordate simultan în cadrul mai multor scheme de ajutoare sau cumulate cu ajutoare ad-hoc, cu condiția ca suma totală a ajutoarelor de stat pentru o activitate sau un proiect să nu depășească plafoanele de ajutor prevăzute de prezentele orientări. Astfel cum se reamintește la punctul 9, finanțarea gestionată centralizat de instituții, agenții, întreprinderi comune sau alte organisme ale Uniunii Europene, care nu se află, direct sau indirect, sub controlul statelor AELS nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de finanțare este combinată cu ajutoare de stat, suma totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile nu poate depăși rata cea mai favorabilă de finanțare stabilită în normele aplicabile din Acordul privind SEE.

84.

În cazul în care cheltuielile eligibile pentru ajutoarele pentru C&D&I sunt potențial eligibile, parțial sau integral, și pentru ajutoare acordate în alte scopuri, partea suprapusă va face obiectul celui mai favorabil plafon din cadrul oricăreia dintre normele relevante.

85.

Ajutoarele pentru C&D&I nu pot fi cumulate cu sprijinul de minimis pentru aceleași costuri eligibile dacă acest lucru ar conduce la o intensitate a ajutorului care ar depăși intensitățile stabilite în prezentele orientări.

86.

Pentru ajutoarele individuale care fac obiectul notificării, simpla conformitate cu o serie de intensități maxime predefinite ale ajutorului nu este suficientă pentru a asigura proporționalitatea.

87.

Ca regulă generală și pentru a stabili dacă ajutorul este proporțional, autoritatea va verifica dacă valoarea ajutorului depășește minimul necesar pentru ca proiectul care beneficiază de ajutor să fie suficient de profitabil, de exemplu, prin crearea posibilității atingerii unei RIR care să corespundă valorii de referință specifice sectorului sau întreprinderii sau ratei minime acceptabile de rentabilitate. În acest scop pot fi utilizate, de asemenea, ratele normale de rentabilitate cerute de beneficiar în alte proiecte de C&D&I, costul său de capital global sau rentabilitatea observată în mod obișnuit în sectorul în cauză. Toate costurile și beneficiile preconizate relevante trebuie să fie luate în considerare pe întreaga durată de viață a proiectului, inclusiv costurile și veniturile care decurg din rezultatele activităților de C&D&I.

88.

În cazul în care se demonstrează, de exemplu cu ajutorul documentelor interne ale întreprinderii, că beneficiarul ajutorului are în mod clar de ales între a desfășura fie un proiect care beneficiază de ajutor, fie un proiect alternativ care nu beneficiază de ajutor, se consideră că ajutorul este limitat la minimum numai dacă valoarea sa nu depășește costurile suplimentare nete de punere în aplicare a activităților de C&D&I în cauză, în comparație cu proiectul contrafactual care ar fi desfășurat în absența ajutorului. Pentru a stabili costurile suplimentare nete, autoritatea va compara valorile actualizate nete preconizate ale investiției în proiectul care beneficiază de ajutor și în proiectul contrafactual, ținând cont de probabilitățile diferitelor scenarii de afaceri care apar (48).

89.

În cazul în care ajutorul este acordat pentru proiecte de C&D sau pentru construirea sau modernizarea infrastructurilor de cercetare și în cazul în care autoritatea poate să stabilească, pe baza metodologiei prevăzute la punctul 87 sau 88, că ajutorul se limitează strict la minimul necesar, pot fi permise intensități maxime ale ajutorului mai ridicate decât cele prevăzute în anexa II, până la nivelurile stabilite în tabelul de mai jos.

90.

Pentru a demonstra că ajutorul se limitează la minimul necesar, statele AELS trebuie să explice modul în care a fost stabilită valoarea ajutorului. Documentația și calculele utilizate pentru analiza efectului stimulativ pot fi utilizate, de asemenea, pentru a evalua proporționalitatea ajutorului. În măsura în care necesitatea identificată a ajutorului se referă, în principal, mai degrabă la dificultăți de atragere a unei finanțări prin îndatorare de pe piață decât la o lipsă de profitabilitate, o modalitate în măsură să garanteze că ajutorul este menținut la minimum poate consta în furnizarea acestuia sub formă de împrumut, de garanție sau de avans rambursabil în locul unei forme nerambursabile, cum ar fi subvenția.

91.

În cazul în care există mai mulți candidați potențiali pentru a desfășura activitatea care beneficiază de ajutor, este mai probabil ca cerința de proporționalitate să fie îndeplinită dacă ajutorul se acordă pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii.

92.

Pentru a contracara denaturările directe sau indirecte, fie ele reale ori potențiale, ale comerțului internațional, pot fi autorizate intensități mai mari decât cele permisibile în general în temeiul prezentelor orientări, în cazul în care, direct sau indirect, concurenții din afara SEE au primit în cursul celor trei ani precedenți sau urmează să primească ajutoare cu o intensitate echivalentă pentru proiecte similare. Cu toate acestea, în cazul în care denaturările comerțului internațional sunt susceptibile să se producă după mai mult de trei ani, având în vedere natura specială a sectorului în cauză, perioada de referință poate fi prelungită în mod corespunzător. Dacă este posibil, statul AELS în cauză va furniza autorității informații suficiente care să îi permită acesteia să evalueze situația, în special necesitatea de a lua în considerare avantajul competitiv de care se bucură un concurent dintr-o țară terță. În cazul în care autoritatea nu deține dovezi cu privire la ajutorul acordat sau propus, aceasta își poate fundamenta decizia pe dovezi circumstanțiale.

93.

Atunci când colectează informații, autoritatea își poate utiliza competențele în materie de investigare (49).

94.

Pentru ca ajutoarele pentru C&D&I să fie compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele AELS trebuie să fie limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun.

95.

Autoritatea identifică două principale denaturări potențiale ale concurenței și ale schimburilor comerciale dintre statele AELS cauzate de ajutoarele pentru C&D&I, și anume denaturări ale pieței de produse și efecte legate de alegerea locației. Ambele tipuri pot conduce la alocări ineficiente de resurse, care subminează performanța economică a SEE, precum și la preocupări legate de distribuție, prin faptul că ajutoarele afectează distribuția pe regiuni a activității economice.

96.

În ceea ce privește denaturările de pe piețele de produse, ajutoarele de stat pentru C&D&I pot avea un impact asupra concurenței în procesele de inovare și pe piețele de produse unde sunt exploatate rezultatele activităților de C&D&I.

97.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot afecta concurența în procesele de inovare și pe piețele de produse în trei moduri, și anume prin denaturarea procesului concurențial de intrare și ieșire, prin denaturarea stimulentelor dinamice pentru investiții și prin crearea sau menținerea puterii de piață.

98.

Ajutoarele pentru C&D&I pot împiedica mecanismul pieței să îi recompenseze pe cei mai eficienți producători și să exercite presiune asupra celor mai puțin eficienți pentru a-și îmbunătăți activitatea, a se restructura sau a ieși de pe piață. S-ar putea ajunge la o situație în care, ca urmare a ajutoarelor acordate, concurenții care altfel ar putea rămâne pe piață sunt forțați să iasă de pe piață sau nu reușesc nici măcar să intre. În mod similar, ajutorul de stat poate împiedica ieșirea de pe piață a întreprinderilor ineficiente sau chiar le poate determina pe acestea să intre și să câștige cote de piață de la concurenți care altfel ar fi fost mai eficienți. Prin urmare, dacă nu sunt corect orientate, ajutoarele pentru C&D&I ar putea să sprijine întreprinderi ineficiente și să conducă la structuri de piață în care mulți participanți funcționează cu mult sub nivelul de eficiență. Pe termen lung, interferarea cu procesele de intrare și de ieșire poate împiedica inovarea și poate încetini productivitatea la nivelul întregului sector.

99.

Ajutoarele pentru C&D&I pot denatura stimulentele dinamice de a investi ale concurenților beneficiarului ajutorului. Atunci când o întreprindere primește ajutor, probabilitatea desfășurării cu succes a activităților sale de C&D&I crește, în general, conducând la o prezență crescută în viitor pe piața (piețele) de produse relevantă (relevante). Prezența crescută poate determina concurenții să reducă amploarea planurilor lor inițiale de investiții (efectul de evicțiune).

100.

În plus, prezența ajutorului poate determina beneficiarii potențiali să se complacă în starea existentă sau să își asume mai multe riscuri. Efectul pe termen lung asupra performanței generale a sectorului în acest caz este probabil să fie negativ. În consecință, ajutoarele pentru C&D&I, dacă nu sunt corect orientate, pot sprijini întreprinderile ineficiente și pot conduce la structuri de piață în care mulți participanți funcționează cu mult sub nivelul de eficiență.

101.

Ajutoarele pentru C&D&I pot avea, de asemenea, efecte de denaturare în ceea ce privește creșterea sau menținerea puterii de piață pe piețele de produse. Puterea de piață este puterea de a influența prețurile de pe piață, producția, varietatea sau calitatea produselor și a serviciilor sau alți parametri ai concurenței pentru o perioadă importantă de timp, în detrimentul consumatorilor. Chiar și în cazul în care ajutorul nu consolidează puterea de piață în mod direct, acesta poate avea un astfel de efect în mod indirect, descurajându-i pe concurenții existenți, determinându-i să iasă de pe piață sau descurajând intrarea pe piață a unor noi concurenți.

102.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot conduce, de asemenea, la denaturări ale concurenței în cazul în care influențează alegerea unei locații. Astfel de denaturări pot apărea între statele AELS atunci când întreprinderile fie intră în concurență transfrontalieră, fie iau în considerare schimbarea locației. Ajutorul care vizează mutarea unei activități într-o altă regiune din cadrul SEE poate să nu conducă direct la o denaturare a pieței produsului, dar strămută activitățile sau investițiile dintr-o regiune în alta.

103.

În principiu, o măsură de ajutor și contextul în care aceasta este aplicată trebuie să fie analizate pentru a se identifica în ce măsură se poate considera că aceasta are efect de denaturare a pieței. Cu toate acestea, pot fi identificate anumite situații în care efectele negative contrabalansează în mod evident eventualele efecte pozitive, ceea ce înseamnă că ajutorul nu poate fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE.

104.

Mai precis, în conformitate cu principiile generale prevăzute în Acordul privind SEE, ajutoarele de stat nu pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE dacă măsura de ajutor este discriminatorie într-o măsură nejustificată de caracterul său de ajutor de stat. Prin urmare, astfel cum s-a explicat în secțiunea 3, autoritatea nu va aproba nicio măsură dacă măsura respectivă sau condițiile aferente acesteia implică o încălcare nedisociabilă a Acordului privind SEE. Este vorba, în special, de măsurile de ajutor în cazul cărora acordarea ajutorului este condiționată de obligația ca beneficiarul să își aibă sediul central în statul AELS relevant (sau să fie stabilit, în principal, în statul AELS respectiv) sau să utilizeze produse sau servicii naționale, precum și de măsurile de ajutor care limitează posibilitatea beneficiarului de a exploata rezultatele C&D&I în alte state din SEE.

105.

De asemenea, ajutoarele care conduc doar la schimbarea locației activităților de C&D&I în cadrul SEE, fără a modifica natura, dimensiunea sau domeniul de aplicare al proiectului nu vor fi considerate compatibile.

106.

Pentru a fi compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, schemele de ajutoare care fac obiectul notificării nu trebuie să conducă la denaturări semnificative ale concurenței și ale schimburilor comerciale. Mai precis, chiar dacă denaturările pot fi considerate limitate la nivel individual (în cazul în care ajutorul este necesar și proporțional pentru a atinge obiectivul comun), în mod cumulativ, schemele de ajutoare pot genera totuși niveluri de denaturare ridicate. Astfel de denaturări pot rezulta, de exemplu, în urma ajutoarelor care afectează în mod negativ stimulentele dinamice pentru inovare ale concurenților. În cazul unei scheme care pune accentul pe anumite sectoare, riscul acestui tip de denaturare este și mai pronunțat.

107.

Fără a aduce atingere punctului 122, statele AELS trebuie, așadar, să demonstreze că orice efect negativ va fi limitat la minimum, luând în considerare, de exemplu, dimensiunea proiectelor în cauză, valorile individuale și cumulative ale ajutoarelor, numărul preconizat de beneficiari, precum și caracteristicile sectoarelor vizate. Pentru a permite autorității să evalueze efectele negative probabile ale schemelor de ajutoare care fac obiectul notificării, statele AELS pot prezenta o evaluare a impactului, precum și evaluări ex post efectuate pentru scheme precedente similare.

108.

În cazul ajutoarelor individuale care fac obiectul notificării, pentru a permite autorității să identifice și să evalueze potențialele denaturări ale concurenței și ale comerțului, statele AELS ar trebui să furnizeze informații cu privire la (i) piețele de produse în cauză, și anume piețele afectate de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului; și (ii) concurenții și clienții sau consumatorii afectați

109.

La evaluarea efectelor negative ale măsurii de ajutor, autoritatea va pune un accent deosebit, în analiza sa privind denaturarea concurenței, pe impactul previzibil al ajutoarelor pentru C&D&I asupra concurenței dintre întreprinderi pe piețele de produse în cauză. Autoritatea va acorda o pondere mai mare riscurilor la adresa concurenței și comerțului care apar în viitorul apropiat și cu un grad ridicat de probabilitate.

110.

În măsura în care o anumită activitate inovatoare va fi asociată cu mai multe viitoare piețe de produse, va fi analizat impactul ajutorului de stat asupra ansamblului piețelor în cauză. În anumite cazuri, rezultatele activităților de C&D&I, de exemplu, sub formă de DPI, sunt ele însele comercializate pe piețele tehnologiilor, de exemplu, prin acordarea de licențe pentru brevete sau prin comercializarea acestora. În astfel de cazuri, autoritatea poate lua în considerare și efectele ajutorului asupra concurenței pe piețele tehnologiilor.

111.

Autoritatea va utiliza diferite criterii pentru a evalua posibilele denaturări ale concurenței, și anume denaturarea stimulentelor dinamice, crearea sau menținerea puterii de piață și menținerea unor structuri de piață ineficiente.

112.

În analiza privind posibila denaturare a stimulentelor dinamice, autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—    creșterea pieței : cu cât mai mare este creșterea așteptată în viitor a pieței, cu atât este mai puțin probabil ca stimulentele concurenților să fie afectate în mod negativ de ajutor, având în vedere că există în continuare numeroase oportunități de a dezvolta o afacere profitabilă;

—    valoarea ajutorului : măsurile de ajutor care implică valori semnificative ale ajutorului sunt mai susceptibile să conducă la efecte de evicțiune semnificative. Importanța valorii ajutorului va fi evaluată în special în funcție de suma cheltuită de către principalii participanți de pe piață pentru proiecte similare;

—    apropierea de piață/categoria ajutorului : cu cât măsura de ajutor vizează activități mai apropiate de piață, cu atât este mai susceptibilă să genereze efecte de evicțiune semnificative;

—    procesul deschis de selecție : în cazul în care ajutorul se acordă pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii, autoritatea va adopta o atitudine mai pozitivă;

—    barierele la ieșire : concurenții sunt mai susceptibili de a-și menține sau chiar de a-și extinde planurile de investiții atunci când barierele la ieșire care afectează procesele de inovare sunt ridicate. Acesta poate fi cazul atunci când multe dintre investițiile anterioare ale concurenților sunt blocate pe o anumită traiectorie de C&D&I;

—    factori care stimulează concurența pentru o piață viitoare : ajutoarele pentru C&D&I pot conduce la o situație în care concurenții beneficiarului ajutorului renunță la concurența pentru o piață viitoare pe principiul „câștigătorul ia totul”, întrucât avantajul furnizat de ajutor, în ceea ce privește gradul de progres tehnologic, economiile de scară, efectele de rețea sau orizontul de timp, reduce posibilitatea acestora de a intra cu un eventual succes pe piața viitoare;

—    diferențierea produselor și intensitatea concurenței : atunci când inovarea produselor se referă mai degrabă la dezvoltarea unor produse diferențiate, legate, de exemplu, de anumite mărci, standarde, tehnologii sau grupuri de consumatori, concurenții sunt mai puțin susceptibili să fie afectați. Aceeași situație apare atunci când există un număr mare de concurenți efectivi pe piață.

113.

Autoritatea este preocupată, în principal, de măsurile de ajutor pentru C&D&I care îi permit beneficiarului să își consolideze puterea de piață pe piețele de produse existente sau să o transfere către piețele de produse viitoare. Prin urmare, este improbabil ca autoritatea să identifice probleme de concurență legate de puterea de piață pe piețele pe care beneficiarul ajutorului are o cotă de piață mai mică de 25 % și pe piețele cu un grad de concentrare mai mic de 2 000 determinat pe baza indicelui Herfindahl-Hirschman (IHH).

114.

În analiza puterii de piață, autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—    puterea de piață a beneficiarului ajutorului și structura pieței : în cazul în care beneficiarul ocupă deja o poziție dominantă pe o piață de produse, măsura de ajutor este susceptibilă să consolideze poziția respectivă, reducând și mai mult presiunea concurențială pe care întreprinderile rivale o pot exercita asupra întreprinderii beneficiare. În mod similar, măsurile de ajutor de stat pot avea un impact major asupra piețelor de tip oligopol pe care sunt activi puțini operatori;

—    nivelul barierelor la intrare : în domeniul C&D&I, noii sosiți se pot confrunta cu bariere majore la intrare. Poate fi vorba despre bariere de natură juridică (în special în ceea ce privește DPI) sau legate de economiile de scară și de gamă, precum și de bariere la accesul la rețele și la infrastructură și de alte bariere strategice la intrare sau la extindere;

—    puterea de cumpărare : puterea de piață a unei întreprinderi poate fi, de asemenea, limitată de poziția pe piață a cumpărătorilor. Prezența unor cumpărători puternici poate compensa existența unei poziții solide pe o piață în cazul în care cumpărătorii vor încerca probabil să păstreze un grad suficient de concurență pe piață;

—    procesul de selecție : măsurile de ajutor care permit întreprinderilor cu o poziție puternică pe piață să influențeze procesul de selecție, de exemplu, prin dreptul de a recomanda întreprinderi în procesul de selecție sau prin orientarea cercetării pe o cale care defavorizează în mod nejustificat alte alternative, sunt susceptibile să constituie un motiv de îngrijorare pentru autoritate.

115.

În analiza structurilor de piață, autoritatea va verifica dacă ajutorul este acordat pe piețe care prezintă supracapacități sau în sectoare aflate în declin. Este mai puțin probabil ca situațiile în care piața este în creștere sau în care ajutorul de stat pentru C&D&I va modifica probabil dinamica generală de creștere a sectorului, în principal prin introducerea unor tehnologii noi, să creeze motive de îngrijorare.

116.

În special în cazurile în care ajutoarele pentru C&D&I sunt aproape de piață, prin acordarea acestora anumite teritorii pot să beneficieze de condiții mai favorabile pentru activitățile ulterioare de producție, în special datorită costurilor de producție comparativ mai scăzute ca rezultat al ajutorului acordat sau datorită unor niveluri mai ridicate ale activităților de C&D&I desfășurate prin intermediul ajutorului respectiv. Acest lucru poate determina mutarea întreprinderilor pe teritoriile respective.

117.

Efectele legate de alegerea locației pot fi relevante și pentru domeniul infrastructurilor de cercetare. În cazul în care ajutoarele sunt utilizate, în principal, pentru a atrage o infrastructură într-o anumită regiune în detrimentul alteia, acestea nu vor contribui la promovarea activităților de C&D&I în SEE.

118.

În analiza sa privind ajutorul individual care face obiectul notificării, autoritatea va ține cont în consecință de orice element care demonstrează că beneficiarul ajutorului a avut în vedere locații alternative.

119.

Începând cu 1 iulie 2016 și cu excepția ajutoarelor individuale acordate care au o valoare mai mică de 500 000 EUR, statele AELS trebuie să publice pe un site cuprinzător privind ajutoarele de stat, la nivel național sau regional, cel puțin următoarele informații cu privire la măsurile de ajutor de stat notificate: textul integral al schemei de ajutoare și al dispozițiilor sale de punere în aplicare sau temeiul juridic pentru ajutorul individual ori un link către acesta; identitatea autorității care acordă ajutorul; identitatea beneficiarilor individuali; forma și valoarea ajutorului acordat fiecărui beneficiar; data acordării ajutorului; tipul beneficiarului (IMM sau întreprindere mare); regiunea în care este situat beneficiarul [la nivelul regiunii statistice 2 (50)]; precum și principalul sector economic în care își desfășoară activitățile beneficiarul (la nivel de grup NACE) (51). Informațiile respective trebuie să fie publicate în termen de șase luni de la adoptarea decizie de acordare sau, în cazul măsurilor fiscale, în termen de un an de la data declarației fiscale, trebuie să fie păstrate cel puțin zece ani și trebuie să fie disponibile publicului larg fără restricții (52).

120.

Pentru a se asigura într-o mai mare măsură că denaturările concurenței și ale comerțului sunt limitate, autoritatea poate solicita ca schemele de ajutoare care fac obiectul notificării să fie limitate în timp și să facă obiectul evaluării menționate la punctul 37. În special, ar trebui să fie efectuate evaluări pentru schemele în cazul cărora denaturările potențiale sunt extrem de mari, și anume pentru schemele care riscă să restrângă în mod semnificativ concurența dacă punerea lor în aplicare nu este examinată în timp util.

121.

Având în vedere obiectivele sale și pentru a nu exercita o presiune disproporționată asupra statelor AELS și asupra măsurilor de ajutor mai mici, cerința menționată la punctul 120 se va aplica numai pentru schemele de ajutoare cu bugete mari, care conțin un element de noutate sau în cazurile în care sunt prevăzute modificări semnificative ale pieței, ale tehnologiei sau ale reglementărilor. Evaluarea trebuie să fie efectuată de un expert independent de autoritatea de acordare a ajutorului, pe baza unei metodologii comune (53), și trebuie să fie făcută publică. Statele AELS trebuie să notifice, împreună cu schema de ajutoare relevantă, un proiect de plan de evaluare care va face parte integrantă din evaluarea schemei de către autoritate.

122.

În cazul schemelor de ajutoare care nu se încadrează în domeniul de aplicare al unui regulament de exceptare pe categorii exclusiv din cauza bugetului mare de care dispun, autoritatea va evalua compatibilitatea acestor scheme numai pe baza planului de evaluare.

123.

Evaluarea trebuie transmisă autorității în timp util pentru a permite analiza eventualei prelungiri a schemei de ajutoare și, în orice caz, la expirarea acesteia. Domeniul de aplicare și modalitățile precise de efectuare a fiecărei evaluări vor fi definite în decizia de aprobare a schemei de ajutoare. Orice măsură de ajutor ulterioară cu un obiectiv similar, inclusiv orice modificare a schemelor de ajutoare menționate la punctul 122, trebuie să țină seama de rezultatele evaluării.

124.

În conformitate cu Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție și cu versiunea consolidată a Deciziei nr. 195/04/COL a Autorității AELS de Supraveghere (54), statele AELS trebuie să transmită autorității rapoarte anuale.

125.

Statele AELS trebuie să țină evidențe detaliate privind toate măsurile de ajutor. Evidențele trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru stabilirea faptului că au fost îndeplinite condițiile privind costurile eligibile și intensitățile maxime ale ajutorului. Evidențele respective trebuie păstrate timp de 10 ani de la data acordării ajutorului și trebuie furnizate, la cerere, autorității.

126.

Autoritatea va aplica principiile stabilite în prezentele orientări la evaluarea compatibilității tuturor ajutoarelor pentru C&D&I notificate în privința cărora trebuie să se pronunțe după data adoptării prezentelor orientări. Ajutoarele pentru C&D&I ilegale vor fi evaluate în conformitate cu normele aplicabile la data la care s-au acordat ajutoarele.

127.

În temeiul articolului 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind SEE, autoritatea propune ca statele AELS să își modifice, dacă este necesar, schemele existente de ajutoare pentru C&D&I pentru a le alinia cu prezentele orientări cel mai târziu la 1 ianuarie 2015.

128.

Statele AELS sunt invitate să își dea acordul explicit și necondiționat cu privire la măsurile adecvate propuse la punctul 127 în termen de două luni de la data publicării prezentelor orientări pe site-ul internet al autorității (55). În absența unui răspuns din partea unui stat AELS, autoritatea va considera că statul AELS în cauză nu este de acord cu măsurile propuse.

129.

Autoritatea poate decide să revizuiască sau să modifice prezentele orientări în orice moment, dacă acest lucru este necesar din motive legate de politica în domeniul concurenței sau pentru a ține cont de alte norme ale SEE și angajamente internaționale sau din orice alt motiv întemeiat.