Acțiune introdusă la 8 mai 2007 — Opus Arte UK/OAPI — Arte (OPUS ARTE)

(Cauza T-170/07)

(2007/C 170/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Opus Arte UK Ltd (Waldron, Anglia) (reprezentanți: D. McFarland, barrister și J.A. Alchin, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Arte G.E.I.E. (Strasburg, Franța)

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă comunitară „Opus Arte” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 25 și 41 — cererea nr. 2 551 778.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Arte G.E.I.E.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile verbale și figurative comunitare și naționale ce conțin cuvântul „ARTE” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 25 și 41, printre alte clase care nu fac obiectul cauzei.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: admite recursul doar cu privire la clasa 41 pentru serviciile de „producție și distribuire de filme și programe de televiziune” și admite înregistrarea pentru celelalte produse și servicii solicitate.

Motivele invocate:

Reclamanta invocă două motive în susținerea cererii sale.

În temeiul primului motiv, reclamanta susține că decizia atacată încalcă articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (denumit în continuare „RMC”). În opinia reclamantei, camera nu ar fi trebuit nici să refuze să ia în considerare fapte relevante, probe sau argumente avansate de reclamantă, nici să își întemeieze decizia pe supoziții privind fapte care nu au fost anterior invocate de către niciuna din părți sau pe alegații vagi și nedovedite, făcute de partea care a formulat opoziția.

Prin cel de al doilea motiv, reclamanta arată că decizia atacată încalcă articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC prin constatarea riscului de confuzie între „ARTE” și „OPUS ARTE”. În opinia reclamantei, o astfel de constatare nu ar putea fi fundamentată pe similitudinea discutabilă a mărcilor, și nici nu ar putea să răstoarne în mod corespunzător prezumțiile prin probe certe ale lipsei de confuzie și prin lipsa evidentă a oricărei dovezi a confuziei și prin coexistența pașnică a mărcilor pe piața din Europa.