Recurs introdus la 8 martie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 14 decembrie 2006 în cauza T-237/02, Technische Glaswerke Ilmenau GmbH/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-139/07 P)

(2007/C 140/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz, P. Aalto, în calitate de agenți)

Celelalte părți în proces: Technische Glaswerke Ilmenau GmbH, Schott Glas, Regatul Suediei, Republica Finlanda

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Comisia Comunităților Europene solicită Curții anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006 în cauza T-237/02, de anulare a deciziei Comisiei din 28 mai 2002 în măsura în care aceasta a refuzat accesul la documente care privesc procedurile de investigare a ajutorului acordat Technische Glaswerke Ilmenau GmbH.

Potrivit jurisprudenței constante a Tribunalului de Primă Instanță și a Curții de Justiție, părțile, și în consecință beneficiarul ajutorului, nu au acces la documentele dosarului în cadrul procedurii de investigare a ajutoarelor. Rezultă că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a făcut o greșită aplicare a legii la punctele 87-89 din hotărârea atacată, reținând că nu au existat circumstanțe speciale care să indice cu claritate că accesul solicitat la documente trebuia refuzat. Într-adevăr, reiese din jurisprudență că documentele avute în vedere se află sub incidența unei excepții de la dreptul de acces și că, prin urmare, nu este necesară examinarea fiecărui document în parte.

În plus, procedura de investigare a ajutoarelor este o procedură îndreptată împotriva statului care acordă ajutorul, în special atunci când beneficiarul ajutorului nu avea dreptul la ajutor. În consecință, ceea ce este relevant pentru problema accesului la documente este ceea ce Tribunalul însuși a statuat în legătură cu acțiuni privind încălcarea articolului 226 CE, adică faptul că în cadrul unor astfel de proceduri, publicul nu are drept de acces la documente.

Hotărârea atacată ar conduce de asemenea la o concluzie absurdă, potrivit căreia publicul, prin invocarea unor norme care promovează transparența, anume Regulamentul nr. 1049/2001 (2), ar beneficia de drepturi de acces mai extinse decât beneficiarul unui ajutor care face obiectul unei proceduri îndreptate împotriva sa, care este și el — tocmai datorită faptului că este vizat în mod direct și individual în sensul articolului 230 alineatul (4) CE — pe de altă parte îndreptățit să introducă o acțiune împotriva deciziei, care să pună capăt procedurii. Este și mai greu de explicat consecința următoare, anume cea potrivit căreia cererea beneficiarului unui ajutor poate fi respinsă în temeiul jurisprudenței aplicabile, în timp ce o astfel de soluție nu poate fi acordată cererii beneficiarului unui ajutor sau celei formulate de un terț, întemeiată pe legislația referitoare la transparență.

Prin al treilea motiv de recurs, Comisia critică hotărârea atacată pentru faptul că acordă aceleiași expresii, anume cuvântului „document”, la singular, în articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 o accepțiune diferită de cea din articolul 6 din regulament. Pe când în cuprinsul articolului 4 alineatul (2), cuvântul este interpretat în sensul că trebuie să fie analizat fiecare document în parte, Tribunalul de Primă Instanță a interpretat articolul 6 în sensul că se poate solicita accesul și la un ansamblu de documente desemnat sub denumirea de dosar administrativ.

Prin al patrulea motiv de recurs, Comisia susține că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat articolul 255 CE, în măsura în care hotărârea nu a fost luată pe baza legislației, ci pe baza unor concluzii la care a ajuns el însuși, independent de legislația în cauză.

În sfârșit, Comisia susține că Tribunalul de Primă Instanță a reținut în mod greșit că ambele proceduri de investigarea a ajutorului acordat Technische Glaswerke Ilmenau GmbH se încheiaseră deja la momentul deciziei privind accesul la dosarul administrativ, astfel încât autoritățile nu mai aveau interesul de a păstra caracterul confidențial al acestor documente. Aceasta este parțial incorect având în vedere tocmai procedura pendinte la Tribunalul de Primă Instanță. Totodată, Tribunalul de Primă Instanță pare să fi pornit în mod greșit de la principiul că Regulamentul nr. 1049/2001 a avut drept efect căderea în desuetudine a jurisprudenței anterioare și a dispozițiilor procedurale aplicabile în domeniul controlului ajutoarelor.

(1)  JO 2006, C 331, p. 29.

(2)  JO 2001, L 145, p. 43.