1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta, OP, solicită, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului European din 7 iunie 2021 în măsura în care prin aceasta se respinge cererea sa de obținere a unei pensii de urmaș ca urmare a decesului soțului său, fost funcționar al Parlamentului, precum și, în numele fiului său A, anularea aceleiași decizii în măsura în care prin aceasta se respinge cererea sa de obținere a unei pensii de orfan pentru fiul lor, care are un handicap (denumită în continuare „decizia atacată”).

2

Reclamanta s‑a căsătorit cu B în anul 1980. Divorțul dintre soți s‑a pronunțat în anul 2017. La 29 ianuarie 2021, reclamanta s‑a recăsătorit cu B. Cuplul a avut patru copii, dintre care un fiu, menționat la punctul 1 de mai sus, născut la [confidențial] ( 2 ). În anul 2015, acest fiu a fost recunoscut de autoritățile belgiene ca fiind afectat de un handicap de 66 %. În certificatul medical destinat evaluării handicapului fiului reclamantei, datat 9 aprilie 2021, medicul acestuia din urmă a indicat că suferea de un handicap [confidențial] evaluat la 90 %.

3

B era un fost funcționar al Parlamentului, pensionat în iunie 2019. Acesta a fost recunoscut ca fiind afectat de o boală gravă la 18 iunie 2020 și a decedat la [confidențial].

4

La 22 martie 2021, B i‑a dat fiicei sale o procură pentru a gestiona relațiile sale cu sistemul de asigurări de sănătate comun instituțiilor Comunităților Europene (RCAM). Aceasta a contactat în aceeași zi, prin e‑mail, serviciile Parlamentului pentru a le informa cu privire la starea de sănătate a tatălui său, la recăsătorirea părinților săi și la existența celor patru copii ai lor. Aceasta a adresat de asemenea întrebări cu privire la drepturile mamei sale la o pensie de urmaș.

5

La 25 martie 2021, fiica cuplului a comunicat prin e‑mail informații suplimentare privind părinții săi serviciilor Parlamentului. Ea a menționat de asemenea că decesul tatălui său era iminent și că unul dintre copiii părinților săi avea un handicap. Ea și‑a reiterat întrebarea privind drepturile mamei sale la o pensie de urmaș.

6

La 29 martie 2021, serviciile Parlamentului European au trimis fiicei cuplului documente care trebuiau completate pentru a actualiza dosarul tatălui său. Fiica cuplului a răspuns că tatăl său decedase cu două zile mai devreme și a adresat întrebări cu privire la demersurile care trebuie urmate.

7

La 30 martie 2021, serviciile Parlamentului European au răspuns fiicei cuplului și au solicitat ca reclamanta să completeze formularul trimis în ziua anterioară. În aceeași zi, fiica cuplului a trimis serviciilor Parlamentului documentele completate, precum și documentele justificative.

8

În aceeași zi, serviciile Parlamentului au confirmat primirea documentelor completate și au trimis fiicei cuplului documentele care trebuiau completate pentru a introduce cererea având ca obiect obținerea unei pensii de orfan de către fratele său afectat de un handicap. Tot în aceeași zi, fiica cuplului a trimis serviciilor Parlamentului unul dintre aceste documente completat corespunzător și le‑a informat că certificatul medical va fi de asemenea transferat în scurt timp.

9

La 9 aprilie 2021, Parlamentul a informat prin e‑mail fiica cuplului că pensia de orfan nu putea fi acordată fratelui său cu handicap pentru motivul că cererea nu fusese primită înainte de decesul lui B.

10

La 15 aprilie 2021, fiica cuplului a trimis serviciilor Parlamentului un e‑mail prin care lua act de răspunsul lor cu privire la pensia de orfan a fratelui său, le amintea că acesta din urmă avea un handicap de cinci ani și le adresa documente completate de medicul lor de familie. Ea le adresa de asemenea întrebări cu privire la rambursarea cheltuielilor medicale ale fratelui său și ale reclamantei. În aceeași zi, serviciile Parlamentului au răspuns că rambursarea cheltuielilor medicale ale fiului cuplului care era afectat un handicap nu era posibilă, întrucât acesta din urmă nu era un copil aflat în întreținere la momentul decesului lui B. Tot în aceeași zi, fiica cuplului a trimis prin e‑mail un răspuns serviciilor Parlamentului, oferind informații suplimentare cu privire la situația familiei sale.

11

La 5 mai 2021, șeful Unității de pensii și asigurări sociale din cadrul Parlamentului a informat‑o pe reclamantă cu privire la decizia sa de a‑i acorda o indemnizație de deces, în temeiul articolului 70 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

12

La 7 iunie 2021, serviciile Parlamentului European au informat‑o pe reclamantă prin decizia atacată că, pe de o parte, în conformitate cu articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut, nu era posibil să i se acorde o pensie de urmaș și că, pe de altă parte, întrucât la momentul decesului lui B nu existau copii aflați în întreținere recunoscuți de Unitatea pentru drepturi individuale a Parlamentului, nici fiul cuplului care era afectat de un handicap nu avea dreptul la o pensie de orfan.

13

La 10 august 2021, reclamanta a introdus o reclamație la Parlament, prin care solicita, pe de o parte, anularea deciziei atacate și, pe de altă parte, acordarea unei pensii de urmaș ei înseși, precum și a unei pensii de orfan fiului său.

14

Prin decizia din 10 ianuarie 2022, Parlamentul a respins reclamația reclamantei (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”). În această decizie, Parlamentul, făcând trimitere la modul de redactare a articolului 80 din statut, a precizat că un copil nu putea fi recunoscut ca fiind un copil aflat în întreținere în temeiul articolului 2 alineatul (5) din anexa VII la statut fără ca o cerere în acest sens să fi fost prezentată administrației și fără ca aceasta să fi verificat respectarea condițiilor aferente.

15

Reclamanta solicită Tribunalului:

16

Parlamentul solicită Tribunalului:

22

În susținerea concluziilor sale în anulare, reclamanta invocă șase motive prin care se urmărește stabilirea nelegalității deciziei atacate, întemeiate în esență:

[omissis]

79

Reclamanta susține că Parlamentul a săvârșit o eroare în aplicarea articolului 2 din anexa VII la statut atunci când și‑a justificat refuzul de a acorda o pensie de orfan fiului său prin motivul că, la data decesului soțului său, nu era recunoscut ca fiind un copil aflat în întreținerea acestuia din urmă.

80

Astfel, potrivit reclamantei, fiul său se află în situația prevăzută la articolul 2 alineatul (5) din anexa VII la statut, și anume cea a unui copil cu o infirmitate care îl împiedică să se întrețină singur, pe toată durata infirmității. Astfel, cerințele articolului 2 alineatul (3) litera (b) din anexa VII la statut nu s‑ar aplica, întrucât un copil afectat de un handicap ar beneficia de o alocație din oficiu. În plus, Parlamentul ar fi solicitat în mod nejustificat ca recunoașterea copilului care suferă de un handicap să fie efectuată înainte de decesul părintelui său funcționar, deși acest copil fusese declarat la serviciile Parlamentului înainte de respectivul deces. Serviciile Parlamentului nu ar fi solicitat documente suplimentare decât la două zile după decesul funcționarului, în timp ce un răspuns imediat din partea Parlamentului la întrebările fiicei funcționarului decedat ar fi putut permite îndeplinirea formalităților administrative înainte de acest deces.

81

Parlamentul răspunde că, pentru a beneficia de o pensie de orfan, copilul trebuie „recunoscut” ca fiind în întreținere la momentul decesului funcționarului, în conformitate cu articolul 80 din statut. În speță, funcționarul nu ar fi întreprins niciodată demersurile privind o alocație pentru copilul său major care este afectat de un handicap. Or, din economia și din finalitatea articolului 2 alineatul (5) din anexa VII la statut ar reieși că acordarea acestei alocații este decisă în urma unei cereri prin care funcționarul aduce la cunoștința administrației situația copilului său, pe care AIPN o va verifica ulterior. O simplă informație referitoare la existența unui copil afectat de un handicap, fără documente doveditoare, care figurează într‑un e‑mail adresat administrației de fiica fostului funcționar, a cărei împuternicire se limita la gestionarea cauzelor legate de RCAM, nu ar fi suficientă pentru a considera că respectivul copil trebuie recunoscut ca fiind în întreținere.

82

În această privință, trebuie amintit că articolul 80 primul paragraf din statut prevede că, atunci când un funcționar a decedat fără a lăsa în urmă un soț care să aibă dreptul la pensie de urmaș, „copiii recunoscuți ca fiind în întreținerea sa în sensul articolului 2 din anexa VII [la statut] la data decesului au dreptul la o pensie de orfan”.

83

De la bun început, trebuie constatat că diferitele versiuni lingvistice ale articolului 80 primul paragraf din statut prezintă divergențe. Astfel, în timp ce numai versiunile franceză, italiană și română ale acestei dispoziții utilizează formularea „copii recunoscuți ca fiind în întreținere”, celelalte versiuni lingvistice nu utilizează termenul „recunoscuți”. Astfel, cu titlu de exemplu, versiunea germană se referă la „unterhaltsberechtigte Kinder”, versiunea engleză la „children dependent on the deceased”, versiunea finlandeză la „virkamiehen huollettavina olevat lapset”, iar versiunea portugheză la „filhos que sejam considerados como estando a seu cargo”.

84

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, nu este posibil ca formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții sau ca acesteia să i se atribuie un caracter prioritar din perspectiva celorlalte versiuni lingvistice. Astfel, dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii. În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de contextul și de finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea Hotărârea din 12 septembrie 2019, A și alții, C‑347/17, EU:C:2019:720, punctul 38 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 ianuarie 2018, SE/Consiliul, T‑231/17, nepublicată, EU:T:2018:3, punctul 34).

85

Astfel, articolul 80 primul paragraf din statut trebuie interpretat ținând seama atât de finalitatea acestei dispoziții, cât și de contextul în care se înscrie.

86

În ceea ce privește definiția beneficiarilor unei pensii de orfan, și anume copiii aflați în întreținerea funcționarului decedat, articolul 80 primul paragraf din statut face trimitere la articolul 2 din anexa VII la statut în ansamblul său, iar nu numai la alineatul (2) al articolului menționat, în care este definită noțiunea de „copil aflat în întreținere”. Prin urmare, pentru motive de coerență a reglementării statutare, este necesar să se facă referire la ansamblul dispozițiilor relevante ale articolului 2 din anexa VII la statut pentru a defini noțiunea de „copil aflat în întreținere” (Hotărârea din 20 ianuarie 2009, Klein/Comisia, F‑32/08, EU:F:2009:3, punctul 39).

87

Desigur, este adevărat că articolul 2 alineatul (5) din anexa VII la statut se referă în mod expres la alocația pentru creșterea copilului, în timp ce alineatul (2) al acestui articol este formulat în termeni mai generali. Nu este mai puțin adevărat că criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din anexa VII sunt justificate nu numai în ceea ce privește acordarea alocației pentru creșterea copilului, ci și acordarea pensiei de orfan. Astfel, începând de la o anumită vârstă, copiii trebuie să fie capabili să răspundă singuri propriilor nevoi și nu trebuie să constituie o sarcină pentru bugetul Uniunii, aspect valabil și în legătură cu prestațiile pecuniare prevăzute la articolul 80 din statut (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2009, Klein/Comisia, F‑32/08, EU:F:2009:3, punctul 40).

88

Articolul 2 alineatul (2) din anexa VII la statut definește noțiunea de „copil aflat în întreținere” explicând că este vorba despre „copilul legitim, natural sau adoptiv al funcționarului sau al soțului acestuia, care este efectiv întreținut de către funcționar”. Alineatul (3) litera (a) al acestui articol prevede că alocația pentru creșterea copilului se acordă din oficiu pentru copiii care nu au împlinit încă vârsta de 18 ani, în timp ce alineatul (5) al aceluiași articol privește mai precis situația copiilor majori afectați de un handicap și prevede că „[p]relungirea plății alocației se obține fără a se prevedea vreo limită de vârstă în cazul în care copilul suferă de o boală gravă sau are o infirmitate care îl împiedică să se întrețină singur, alocația plătindu‑se pe toată durata respectivei boli sau infirmități”.

89

În plus, pentru aplicarea articolului 2 alineatul (5) din anexa VII la statut, revine AIPN sarcina de a stabili, în fiecare caz în parte și ținând seama de toate împrejurările speței, dacă este vorba despre o boală gravă sau despre o infirmitate care îl împiedică pe copilul în cauză să se întrețină (Hotărârea din 21 octombrie 2003, Birkhoff/Comisia, T‑302/01, EU:T:2003:276, punctul 40).

90

În această privință, termenul „prelungire” utilizat la articolul 2 alineatul (5) din anexa VII la statut nu înseamnă că legiuitorul a dorit să mențină beneficiul unei alocații pentru un copil afectat de un handicap atunci când devine major, fără a include însă situația în care un copil este afectat de un handicap după ce a devenit major. Astfel, reiese din jurisprudență că, deși această dispoziție acoperă în mod vădit situația în care plățile efectuate în temeiul alineatului (3) și cele efectuate în temeiul alineatului (5) se înlănțuie fără întrerupere în timp, nu este exclus ca plata alocației în cauză să poată fi întreruptă (Hotărârea din 30 noiembrie 1994, Dornonville de la Curte/Comisia, T‑498/93, EU:T:1994:278, punctul 33).

91

Trebuie adăugat că copilul aflat în întreținere, în sensul articolului 2 alineatul (2) din anexa VII la statut, indiferent dacă este vorba despre copilul legitim, natural sau adoptiv al funcționarului sau al soțului acestuia, dă naștere dreptului la plata alocației pentru creșterea copilului aflat în întreținere în măsura în care este efectiv întreținut de funcționar și îndeplinește, în plus, una dintre condițiile enumerate la alineatele (3) și (5) ale articolului menționat. Astfel, acesta trebuie fie să aibă vârsta sub 18 de ani, fie să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 26 de ani și să beneficieze de formare școlară sau profesională, fie să fie afectat de o boală gravă sau de o infirmitate care să îl împiedice să se întrețină. În fiecare dintre aceste trei cazuri, statutul nu conferă AIPN nicio putere discreționară de a acorda sau de a refuza acordarea pensiei de orfan în cauză, ci îi conferă o putere limitată, în sensul că aceasta este obligată să acorde această pensie dacă constată că sunt îndeplinite condițiile și să nu o acorde în caz contrar (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 octombrie 2003, Birkhoff/Comisia, T‑302/01, EU:T:2003:276, punctul 38, și Hotărârea din 17 noiembrie 2021, KR/Comisia, T‑408/20, nepublicată, EU:T:2021:788, punctul 23).

92

Astfel, din coroborarea dispozițiilor articolului 80 primul paragraf din statut și ale articolului 2 din anexa VII la statut reiese că dreptul la o pensie de orfan într‑un caz precum cel al fiului reclamantei este subordonat îndeplinirii a trei condiții. Primele două condiții sunt de ordin material, în sensul că fiul reclamantei trebuie să fie afectat de o boală gravă sau de o infirmitate care îl împiedică să se întrețină efectiv și să fi fost întreținut efectiv de funcționarul decedat. A treia condiție este de ordin temporal, în sensul că fiul reclamantei trebuie să se fi aflat în întreținerea funcționarului decedat la momentul decesului acestuia din urmă.

93

Argumentele Parlamentului European potrivit cărora ar trebui adăugată o condiție suplimentară, legată de data hotărârii de recunoaștere a calității de copil aflat în întreținere, nu își găsesc temeiul în articolul 80 din statut coroborat cu articolul 2 din anexa VII la statut, ținând seama de contextul în care se înscriu aceste dispoziții și de finalitatea lor.

94

Mai întâi, trebuie arătat că articolul 80 al treilea paragraf din statut prevede că, atunci când funcționarul sau titularul unei pensii pentru limită de vârstă a decedat, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute la primul paragraf al acestui articol, copiii recunoscuți ca fiind în întreținerea sa, în sensul articolului 2 din anexa VII la statut, au dreptul la o pensie de orfan în condițiile prevăzute la articolul 21 din anexa VIII la statut. Această dispoziție, care privește același drept la o pensie de orfan, nu face referire la o condiție procedurală referitoare la existența unei decizii de recunoaștere care ar fi trebuit să fie adoptată înainte de decesul funcționarului.

95

De asemenea, articolul 37 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, care prevede un mecanism similar de plată a unei pensii de orfan pentru copiii aflați în întreținerea agenților Uniunii, nu impune nicio condiție referitoare la data recunoașterii calității de copil aflat în întreținere. Dimpotrivă, articolul 37 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene conferă dreptul la o pensie de orfan copiilor „considerați ca fiind în întreținerea [agentului sau titularului unei pensii pentru limită de vârstă sau al unei prestații de invaliditate] la data decesului [acestuia din urmă]” în condițiile stabilite la articolul 80 din statut.

96

Desigur, astfel cum arată Parlamentul, alocația pentru creșterea copilului aflat în întreținere se acordă din oficiu în cazul unui copil cu vârsta sub 18 ani, însă, în celelalte cazuri, aceasta este acordată la cererea funcționarului interesat (Hotărârea din 14 decembrie 1990, Brems/Consiliul, T‑75/89, EU:T:1990:88, punctul 23). Totuși, această cerere are drept unică funcție să permită AIPN să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile materiale și temporale menționate la punctul 92 de mai sus și să acorde, în caz afirmativ, o alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere. Cerința potrivit căreia recunoașterea de către serviciile Parlamentului ar fi trebuit să intervină înainte de deces, care nu este impusă de aceste dispoziții, constituie o condiție suplimentară care nu poate fi urmată în acest scop.

97

Pe de altă parte, dispozițiile menționate nu prevăd ca cererea să aibă o formă specială și nici să fie însoțită de documente justificative. Astfel, cu titlu de exemplu, din situația de fapt din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 30 noiembrie 1994, Dornonville de la Cour/Comisia (T‑498/93,EU:T:1994:278), reiese că alocația pentru creșterea copilului i‑a fost acordată reclamantei în această cauză retroactiv, începând din momentul în care reclamanta fusese invitată să trimită documente justificative.

98

În continuare, s‑a statuat că alocația pentru creșterea copilului aflat în întreținere răspunde unui obiectiv social justificat de cheltuielile care decurg dintr‑o necesitate actuală și certă, legată de existența copilului și de întreținerea sa efectivă (a se vedea Hotărârea din 7 mai 1992, Consiliul/Brems, C‑70/91 P, EU:C:1992:201, punctul 9 și jurisprudența citată). Acordarea unei pensii de orfan copiilor aflați în întreținerea unui funcționar decedat urmărește un obiectiv similar. Or, un astfel de obiectiv nu ar fi îndeplinit dacă AIPN ar putea refuza să acorde o pensie de orfan pentru motive care nu au legătură cu situația copilului, precum și cu condițiile materiale și cu condiția temporală, astfel cum au fost amintite la punctul 92 de mai sus.

99

Deși este adevărat că dispozițiile dreptului Uniunii care dau dreptul la prestații financiare trebuie interpretate în mod strict (Hotărârea din 30 noiembrie 1994, Dornonville de la Cour/Comisia, T‑498/93, EU:T:1994:278, punctul 39), rezultă din considerațiile care precedă că numai o aplicare coroborată a dispozițiilor articolului 80 din statut și ale articolului 2 din anexa VII la statut, care ține seama de economia generală a reglementării privind pensia de orfan, precum și de situația specială în care se află persoana în cauză, și anume copilul care suferă de o boală gravă sau de o infirmitate, este conformă cu obiectivul social urmărit prin plata unei pensii de orfan pentru un astfel de copil, care este împiedicat să își asigure întreținerea (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 noiembrie 1994, Dornonville de la Curte/Comisia, T‑498/93, EU:T:1994:278, punctul 39, și Hotărârea din 29 noiembrie 2011, Birkhoff/Comisia, T‑10/11 P, EU:T:2011:699, punctul 50).

100

Prin urmare, expresia „la momentul decesului” utilizată la articolul 80 primul paragraf din statut trebuie înțeleasă ca raportându‑se la data la care trebuie să se plaseze pentru a aprecia dacă copilul funcționarului decedat îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 din anexa VII la statut, iar nu la data la care AIPN trebuie să fi adoptat o decizie în această privință. Aceasta înseamnă că, în măsura în care condițiile materiale de copil aflat în întreținere erau îndeplinite înainte de decesul funcționarului, nu este necesar ca demersurile administrative pentru a beneficia de o alocație de copil aflat în întreținere să fie efectuate înainte de deces.

101

Rezultă din tot ceea ce precedă că, prin refuzul de a acorda o pensie de orfan fiului reclamantei pentru motivul că, la momentul decesului lui B, nu fusese încă recunoscut ca fiind un copil aflat în întreținerea acestuia din urmă de Unitatea pentru drepturi individuale, Parlamentul a efectuat o aplicare eronată a articolului 80 din statut coroborat cu articolul 2 din anexa VII la statut.

102

În consecință, al cincilea motiv trebuie admis. Prin urmare, în măsura în care refuzul de a acorda o pensie de orfan se întemeiază pe un motiv unic și rezultă din cele ce precedă că acest motiv nu este întemeiat, decizia atacată trebuie anulată în ceea ce privește refuzul de a acorda o pensie de orfan fiului reclamantei, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la al patrulea și la al șaselea motiv îndreptate de asemenea împotriva refuzului de a acorda o pensie de orfan.

104

În schimb, decizia atacată trebuie anulată în ceea ce privește refuzul de a acorda o pensie de orfan fiului reclamantei, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la al patrulea și la al șaselea motiv.

105

Reclamanta solicită Tribunalului să recunoască dreptul său de a beneficia de o pensie de urmaș și dreptul fiului său de a beneficia de o pensie de orfan. Ea solicită de asemenea Tribunalului să îi acorde fiului său pensia menționată.

106

Articolul 91 alineatul (1) a doua teză din statut conferă instanței Uniunii, în litigiile de natură financiară, o competență de fond și o învestește în special cu sarcina de a oferi o soluție completă în litigiile cu care este sesizată și de a asigura eficacitatea practică a hotărârilor de anulare pe care le pronunță în litigiile din domeniul funcției publice (a se vedea Hotărârea din 20 mai 2010, Gogos/Comisia, C‑583/08 P, EU:C:2010:287, punctele 49 și 50 și jurisprudența citată).

107

Atunci când își exercită competența de fond, instanța Uniunii nu impune obligații instituțiilor sau organismelor în cauză, ci dispune, dacă este cazul, de competența de a se substitui acestora pentru a lua deciziile pe care le implică în mod necesar concluziile la care ajunge la finalul aprecierii sale juridice privind litigiul (Hotărârea din 24 noiembrie 2021, KL/BEI, T‑370/20, EU:T:2021:822, punctul 113).

108

În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, reprezintă „litigii de natură financiară”, în sensul articolului 91 alineatul (1) a doua teză din statut, nu numai acțiunile în răspundere formulate de agenți împotriva unei instituții sau a unui organism al Uniunii, ci și toate litigiile care au ca obiect plata de către o asemenea instituție sau un asemenea organism în favoarea unor avânzi cauză a unei sume care aceștia consideră că le este datorată în temeiul statutului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, EU:C:2007:812, punctul 65, și Hotărârea din 20 mai 2010, Gogos/Comisia, C‑583/08 P, EU:C:2010:287, punctul 45).

109

Rezultă că prezentul litigiu, care privește plata unei pensii de urmaș și a unei pensii de orfan, este un litigiu de natură financiară.

[omissis]

111

În ceea ce privește acordarea pensiei de orfan, anularea parțială a deciziei atacate implică adoptarea de către Parlament, în temeiul articolului 266 TFUE, a unei noi decizii în ceea ce privește acordarea unei pensii de orfan fiului reclamantei. Va reveni astfel AIPN, având în vedere motivele prezentei hotărâri, sarcina de a examina din nou situația fiului reclamantei în vederea verificării respectării condițiilor enunțate la punctul 92 de mai sus. Prin urmare, nu se poate concluziona în acest stadiu, în condițiile în care va reveni AIPN sarcina de a efectua această examinare, că fiul reclamantei are dreptul de a beneficia de o pensie de orfan (Hotărârea din 28 septembrie 2011, Allen/Comisia, F‑23/10, EU:F:2011:162, punctul 117; a se vedea de asemenea, a contrario, Hotărârea din 24 noiembrie 2021, KL/BEI, T‑370/20, EU:T:2021:822, punctul 121).

112

Prin urmare, cererea reclamantei având ca obiect recunoașterea dreptului fiului său de a beneficia de o pensie de orfan și acordarea pensiei menționate trebuie respinsă ca prematură.

113

Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care părțile cad, fiecare, în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, potrivit articolului 135 alineatul (1) din același regulament, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, doar o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte sau chiar să decidă ca ea să nu fie obligată la plata acestora.

114

În speță, Parlamentul și, respectiv, reclamanta au căzut în pretenții cu privire la o parte din capetele de cerere. Ținând seama de împrejurările speței, se impune ca Parlamentul să fie obligat să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

115

Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște: