1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO 2008, L 177, p. 6, denumit în continuare „Regulamentul Roma I”) coroborat cu articolul 4 din acesta.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între VK, rezident austriac, pe de o parte, și N1 Interactive Ltd., o societate cu sediul în Malta, pe de altă parte, în legătură cu legea aplicabilă contractului încheiat între aceste părți.

3

Considerentul (23) al Regulamentului Roma I are următorul cuprins:

„În cazul contractelor încheiate cu părți considerate a fi într‑o poziție contractuală dezavantajoasă, acestea din urmă ar trebui protejate prin norme care reglementează conflictul de legi care să fie mai avantajoase pentru interesele acestora decât normele generale.”

4

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Legea aplicabilă în absența alegerii”, prevede:

„(1)   În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu articolul 3 și fără a aduce atingere articolelor 5-8, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează:

[…]

[…]

(2)   În cazul în care contractului nu i se aplică alineatul (1) sau în care elementelor contractului li s‑ar aplica mai multe dintre literele (a)-(h) de la alineatul (1), contractul este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită partea contractantă care efectuează prestația caracteristică.

(3)   În cazul în care din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată la alineatele (1) sau (2), se aplică legea din acea altă țară.

(4)   În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată în temeiul alineatelor (1) sau (2), contractul este reglementat de legea țării cu care are cele mai strânse legături.”

5

Articolul 6 din regulamentul menționat, intitulat „Contractele încheiate cu consumatorii”, prevede:

„(1)   Fără a aduce atingere articolelor 5 și 7, contractul încheiat de o persoană fizică într‑un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională («consumatorul») cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale («profesionistul»), este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția ca profesionistul:

și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), părțile pot alege legea aplicabilă unui contract care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1), în conformitate cu articolul 3. Cu toate acestea, o astfel de alegere nu poate priva consumatorul de protecția acordată acestuia prin dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă în conformitate cu alineatul (1).

(3)   În cazul în care cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (a) sau (b) nu sunt respectate, legea aplicabilă unui contract încheiat între un consumator și un profesionist se stabilește conform articolelor 3 și 4.

[…]”

6

Articolul 9 din același regulament, intitulat „Norme de aplicare imediată”, prevede:

„(1)   Normele de aplicare imediată sunt norme a căror respectare este privită drept esențială de către o anumită țară pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, în asemenea măsură, încât aceste norme sunt aplicabile oricărei situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă contractului în temeiul prezentului regulament.

(2)   Prezentul regulament nu restrânge aplicarea normelor de aplicare imediată din legea instanței sesizate.

(3)   Este posibilă aplicarea normelor de aplicare imediată cuprinse în legea țării în care obligațiile care rezultă din contract trebuie să fie sau au fost executate, în măsura în care aceste norme de aplicare imediată antrenează nelegalitatea executării contractului. Pentru a decide dacă aceste dispoziții să fie puse în aplicare, se ține cont de natura și de obiectul acestora, precum și de consecințele aplicării sau neaplicării lor.”

7

Articolul 1271 din Allgemeines bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil general), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „AGBG”), prevede că pariurile efectuate cu bună‑credință și alte pariuri autorizate au forță obligatorie, în măsura în care prețul stabilit nu numai că a fost promis, ci a fost efectiv plătit sau depus. Remiterea premiului nu poate fi solicitată în justiție.

8

N1 Interactive exploatează un cazinou online din Malta și furnizează printre altele servicii în Austria prin intermediul paginii principale a site‑ului său internet.

9

VK, care pretinde că a acumulat câștiguri în acest cazinou online în cursul anului 2020, în cuantum total corespunzător sumei de 106000 de euro, a sesizat Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena, Austria) cu o acțiune având ca obiect plata de către N1 Interactive a acestei sume, majorată cu dobânzi de întârziere.

10

Pârâta din litigiul principal contestă temeinicia acestei acțiuni și arată că VK a încălcat condițiile generale de vânzare prin faptul că a permis unei terțe persoane să acceseze contul său de utilizator.

11

Din decizia de trimitere reiese că părțile din litigiul principal nu au determinat legea aplicabilă contractului lor.

12

După ce a constatat calitatea de consumator a lui VK, Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena), prin hotărârea din 8 noiembrie 2021, a respins acțiunea menționată. Având în vedere lipsa stabilirii de către părțile din litigiul principal a legii aplicabile contractului lor, această instanță a apreciat că litigiul principal intra sub incidența articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul Roma I, care stabilește ca lege aplicabilă legea țării în care consumatorul are reședința obișnuită, și anume, în speță, legea austriacă.

13

Or, potrivit dreptului austriac, în special articolul 1271 din AGBG, acesta nu este autorizat să introducă o acțiune în justiție pentru plata unui câștig obținut dintr‑un joc de noroc. Potrivit Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena), dispoziția națională în cauză ar prezenta chiar caracteristica unei norme de aplicare imediată, în sensul articolului 9 din Regulamentul Roma I.

14

VK a declarat apel împotriva hotărârii menționate la Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria), instanța de trimitere, care împărtășește constatările instanței de prim grad de jurisdicție cu privire la calitatea de consumator a lui VK și la aplicarea articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I, dar are îndoieli cu privire la calificarea articolului 1271 din AGBG drept normă de aplicare imediată. Pe de altă parte, Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena) subliniază că, în măsura în care dreptul maltez nu prevede o dispoziție echivalentă acestui articol, reclamantul din litigiul principal s‑ar afla într‑o situație mai puțin defavorabilă dacă acest drept i s‑ar aplica. Or, dacă reclamantul din litigiul principal nu ar fi un consumator, dreptul maltez ar fi aplicabil în temeiul articolului 4 din Regulamentul Roma I, chiar și în lipsa stabilirii legii aplicabile de către părțile din litigiul principal.

15

Pe de altă parte, în ipoteza în care părțile la un contract încheiat cu consumatorii ar fi ales legea aplicabilă, aceasta nu s‑ar aplica, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul Roma I, decât cu condiția ca ea să nu priveze consumatorul de protecția asigurată de dispozițiile legii de reședință de la care nu se poate deroga.

16

Potrivit instanței de trimitere, nestabilirea de către părțile la un contract a legii aplicabile acestuia ar exclude, așadar, conform articolului 6 din Regulamentul Roma I, o analiză prin care se urmărește stabilirea legii aplicabile celei mai favorabile.

17

În aceste condiții, Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 6 alineatul (1) din [Regulamentul Roma I] trebuie interpretat în sensul că legea țării în care consumatorul are reședința obișnuită nu se aplică atunci când legea aplicabilă în temeiul articolului 4 din Regulamentul Roma I, a cărei aplicare este solicitată de către apelant și care ar fi aplicabilă dacă apelantul nu ar avea calitatea de consumator, este mai favorabilă consumatorului?”

18

Printr‑o decizie a președintelui Curții din 9 august 2022, procedura în prezenta cauză a fost suspendată până la pronunțarea Hotărârii din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții (C‑821/21, EU:C:2023:672).

19

Prin scrisoarea din 18 septembrie 2023, grefa Curții a comunicat această hotărâre instanței de trimitere și a invitat‑o să îi indice dacă, în lumina acesteia, dorea să își mențină cererea de decizie preliminară.

20

Prin scrisoarea din 11 octombrie 2023, această instanță a informat Curtea că intenționează să își mențină cererea de decizie preliminară.

21

Prin decizia președintelui Curții din 18 octombrie 2023, s‑a decis să nu se notifice părților cererea de decizie preliminară.

22

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

23

În prezenta cauză se impune aplicarea acestei dispoziții.

24

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I trebuie interpretat în sensul că, atunci când un contract încheiat cu consumatorii îndeplinește condițiile prevăzute de această dispoziție și în lipsa unei alegeri valide a legii aplicabile acestui contract, această lege trebuie determinată în conformitate cu dispoziția menționată, în pofida împrejurării că legea aplicabilă aceluiași contract în conformitate cu articolul 4 din acest regulament poate fi mai favorabilă consumatorului.

25

Or, Curtea a răspuns deja la o întrebare similară în Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții (C‑821/21, EU:C:2023:672).

26

Astfel, Curtea a amintit mai întâi că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I prevede că un contract încheiat de un consumator cu un profesionist este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute de această dispoziție, și anume cu condiția ca profesionistul să își desfășoare activitatea comercială sau profesională în țara în care își are reședința obișnuită consumatorul sau ca, prin orice mijloace, să își direcționeze această activitate către țara în cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în cauză, și ca respectivul contract să se înscrie în sfera acestei activități (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 81).

27

În plus, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul Roma I prevede în mod expres că, în conformitate cu articolul 3 din acest regulament, părțile pot alege legea aplicabilă unui astfel de contract, cu condiția ca această alegere să nu aibă ca rezultat privarea consumatorului de protecția care îi este acordată prin dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție, în temeiul legii care, în absența unei alegeri, ar fi fost aplicabilă în temeiul articolului 6 alineatul (1) din regulamentul menționat (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 82).

28

În sfârșit, numai în ipoteza în care contractul în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul Roma I, articolul 6 alineatul (3) din acest regulament precizează că legea aplicabilă acestui contract se determină în conformitate cu articolele 3 și 4 din regulamentul menționat (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 83).

29

Curtea a dedus de aici că, atunci când un contract încheiat cu consumatorii îndeplinește aceste condiții și în lipsa unei alegeri valide referitoare la legea aplicabilă acestui contract efectuată de părți, această lege trebuie determinată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 84).

30

Curtea a arătat că, având în vedere faptul că articolul 6 din Regulamentul Roma I are un caracter nu numai specific, ci și exhaustiv, astfel încât normele privind conflictul de legi prevăzute la acest articol nu pot fi modificate sau completate prin alte norme privind conflictul de legi enunțate în acest regulament, cu excepția cazului în care o dispoziție specială care figurează la articolul menționat face trimitere expresă la acestea, nicio altă lege nu poate fi reținută, chiar dacă această altă lege, determinată în special în temeiul criteriilor de legătură prevăzute la articolul 4 din acest regulament, ar fi mai favorabilă consumatorului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctele 78 și 85).

31

O interpretare contrară, în temeiul căreia ar fi posibil să se deroge de la normele care reglementează conflictul de legi prevăzute de Regulamentul Roma I pentru a determina legea aplicabilă unui contract încheiat cu consumatorii, pentru motivul că o altă lege ar fi mai favorabilă pentru consumator, ar aduce în mod necesar o atingere considerabilă cerinței generale de previzibilitate a legii aplicabile și, prin urmare, principiului securității juridice în raporturile contractuale în care sunt implicați consumatori (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 86 și jurisprudența citată).

32

Astfel, prin desemnarea ca fiind aplicabilă a legii țării în care consumatorul își are reședința obișnuită, legiuitorul Uniunii a considerat că această lege oferă o protecție adecvată consumatorului, fără ca această desemnare să trebuiască să conducă însă neapărat la aplicarea, în toate cazurile, a legii celei mai favorabile pentru consumator (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Club La Costa și alții, C‑821/21, EU:C:2023:672, punctul 87 și jurisprudența citată).

33

Ținând seama de cele ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I trebuie interpretat în sensul că, atunci când un contract încheiat cu consumatorii îndeplinește condițiile prevăzute de această dispoziție și în lipsa unei alegeri valide a legii aplicabile acestui contract, această lege trebuie determinată în conformitate cu dispoziția menționată, în pofida împrejurării că legea aplicabilă aceluiași contract în conformitate cu articolul 4 din acest regulament poate fi mai favorabilă consumatorului.

34

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)

trebuie interpretat în sensul că

atunci când un contract încheiat cu consumatorii îndeplinește condițiile prevăzute de această dispoziție și în lipsa unei alegeri valide a legii aplicabile acestui contract, această lege trebuie determinată în conformitate cu dispoziția menționată, în pofida împrejurării că legea aplicabilă aceluiași contract în conformitate cu articolul 4 din acest regulament poate fi mai favorabilă consumatorului.