1)

Articolul 12 alineatul (2) prima teză din Directiva (UE) 2015/2302 (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (denumită în continuare „Directiva privind pachetele de servicii de călătorie”) trebuie interpretat în sensul că prevede un drept de renunțare suplimentar față de articolul 12 alineatul (1) din această directivă, ale cărui efecte juridice se produc numai în cazul în care călătorul face referire la aceasta în cadrul declarației sale de renunțare?

2)

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva privind pachetele de servicii de călătorie trebuie interpretat în sensul că o obligație de plată a unui comision de reziliere nu este eliminată atunci când, în declarația sa de renunțare la contractul privind pachetul de servicii de călătorie, călătorul nu indică niciun motiv sau indică un motiv care nu este legat de nicio circumstanță inevitabilă și extraordinară?