1)

Considerentul (33) și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din Directiva 2009/119/CE (1) a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de petrol și/sau de produse petroliere, având în vedere obiectivul directivei și al articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei și, respectiv, în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora persoanele care au efectuat importuri intracomunitare de cocs de petrol în scopul producției în sensul punctului 3.4.23 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 (2) pot fi obligate să constituie stocuri de urgență?

2)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora tipurile de produse supuse obligației de constituire și menținere de stocuri de urgență se limitează la o parte din tipurile de produse menționate la articolul 2 litera (i) din această directivă coroborat cu capitolul 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008?

3)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora realizarea de importuri intracomunitare dintr-un tip de produse menționate la articolul 2 litera (i) din directivă coroborat cu capitolul 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 de către o persoană implică obligația acestei persoane de a constitui și menține stocuri de urgență dintr-un alt tip, diferit, de produse?

4)

Considerentul (33) al directivei menționate și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții de drept național, precum cele în discuție în procedura principală, potrivit cărora o persoană este obligată să constituie și să mențină stocuri dintr-un produs pe care nu îl utilizează în cadrul activității sale economice și care nu are nicio legătură cu această activitate, obligație care implică, de asemenea, o sarcină financiară semnificativă (care conduce, în practică, la imposibilitatea îndeplinirii acesteia), întrucât persoana respectivă nici nu dispune de produs, nici nu este importatorul și/sau deținătorul acestuia?

5)

În cazul unui răspuns negativ la oricare dintre întrebările de mai sus: Considerentul (33) și articolul 1, articolul 3, articolul 8 și articolul 2 literele (i) și (j) din al Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de petrol și/sau de produse petroliere, având în vedere obiectivul directivei și în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că importatorul unui anumit tip de produs poate fi obligat numai să constituie și să mențină stocuri de urgență din același tip de produs care a făcut obiectul importului?