–

pentru RegioJet a.s. și STUDENT AGENCY k.s., de O. Doležal, advokát;

–

pentru České dráhy, a.s., de J. Kindl și K. Muzikář, advokáti;

–

pentru Comisia Europeană, de P. Němečková, A. Steiblytė și B. Stromsky, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 108 alineatul (3) TFUE și a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între RegioJet a.s. și STUDENT AGENCY k.s., pe de o parte, și České dráhy, a.s., o întreprindere feroviară de drept ceh, Správa železnic státní organizace (Administrația Națională a Căilor Ferate, Republica Cehă), administrator al infrastructurii feroviare în Republica Cehă, precum și Česká republika, Ministerstvo dopravy (Ministerul Transporturilor, Republica Cehă), pe de altă parte, în legătură cu recuperarea unui ajutor de stat pe care l‑ar fi primit České dráhy.

3

Articolul 1 litera (b) punctul (iv) și litera (f) din Regulamentul 2015/1589 prevede:

„În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

(b) «ajutor existent » înseamnă:

[…]

[…]

4

Articolul 17 din Regulamentul 2015/1589 prevede:

„(1)   Prerogativele Comisiei [Europene] de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani.

(2)   Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului fie ca ajutor individual, fie ca ajutor în cadrul unei scheme de ajutor. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție. După fiecare întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție. Termenul de prescripție se suspendă atât timp cât decizia Comisiei face obiectul unei proceduri în curs de desfășurare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   Orice ajutor pentru care termenul de prescripție a expirat este considerat ajutor existent.”

5

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) prevedea dispoziții identice cu cele ale articolului 17 din Regulamentul 2015/1589.

6

La 26 iunie 2008, České dráhy, o întreprindere feroviară cu sediul în Republica Cehă, a încheiat un contract cu Administrația Națională a Căilor Ferate, prin care cea dintâi a cedat celei de a doua o parte din întreprinderea sa.

7

RegioJet și STUDENT AGENCY, concurenți ai České dráhy, susțin că prețul obținut de aceasta din urmă în cadrul operațiunii respective constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și că acesta este ilegal întrucât nu a fost notificat Comisiei și nici autorizat de ea.

8

Litigiul cu privire la acest subiect în fața instanțelor cehe a fost dedus judecății Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă).

9

Litigiul menționat ridică în special problema dacă expirarea termenului de prescripție prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 este opozabilă instanței naționale sesizate cu o cerere de recuperare a unui ajutor de stat ilegal.

10

În aceste condiții, Nejvyšší soud (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 108 alineatul (3) ultima teză [TFUE] trebuie interpretat în sensul că o instanță națională este obligată, în cadrul unei proceduri inițiate la cererea unui terț (concurent), să dispună rambursarea de către beneficiar a ajutorului acordat cu încălcarea acestei dispoziții, chiar dacă (la data pronunțării hotărârii judecătorești) a expirat termenul de prescripție a prerogativelor Comisiei prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din [Regulamentul 2015/1589], cu consecința că ajutorul acordat este considerat ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (iv) și al articolului 17 alineatul (3) din regulamentul menționat?”

11

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie interpretat în sensul că instanțele naționale pot dispune rambursarea unui ajutor de stat acordat cu încălcarea obligației de notificare prealabilă prevăzute de această dispoziție chiar dacă termenul de prescripție prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 a expirat în privința acestui ajutor, astfel încât acesta trebuie considerat un ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (iv) și al articolului 17 alineatul (3) din acest regulament.

12

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că întrebarea adresată se întemeiază pe mai multe premise și mai ales pe faptul că măsura în cauză este un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, în special având în vedere elementele de care dispune și eventualele aprecieri ale Comisiei în cadrul analizei plângerii cu care a fost sesizată în privința acestei măsuri.

13

În ceea ce privește întrebarea adresată, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele naționale și Comisia îndeplinesc roluri complementare și distincte. Astfel, în timp ce aprecierea compatibilității unor măsuri de ajutor cu piața internă este de competența exclusivă a Comisiei, care acționează sub controlul instanțelor Uniunii Europene, instanțele naționale asigură protecția drepturilor justițiabililor în cazul încălcării obligației de notificare prealabilă a ajutoarelor de stat Comisiei, prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Transalpine Ölleitung in Österreich, C‑368/04, EU:C:2006:644, punctele 37 și 38, precum și jurisprudența citată).

14

Astfel, instanțele naționale trebuie să garanteze justițiabililor care sunt în măsură să se prevaleze de nerespectarea obligației de notificare că se vor stabili toate consecințele, în conformitate cu dreptul lor național, atât în ceea ce privește validitatea actelor de punere în aplicare a măsurilor de ajutor, cât și recuperarea sprijinului financiar acordat cu încălcarea acestei dispoziții sau a unor eventuale măsuri provizorii (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Transalpine Ölleitung in Österreich, C‑368/04, EU:C:2006:644, punctul 47 și jurisprudența citată).

15

În ceea ce privește impactul, în această privință, al eventualei expirări a termenului de prescripție de zece ani prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589, trebuie amintit, mai întâi, că acest regulament conține norme de natură procedurală care se aplică tuturor procedurilor administrative în materia ajutoarelor de stat pendinte în fața Comisiei, codifică și consolidează practica acesteia din urmă în materia examinării ajutoarelor de stat și nu conține nicio dispoziție referitoare la competențele și la obligațiile instanțelor naționale, care rămân reglementate de dispozițiile tratatului, astfel cum au fost interpretate de Curte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C‑387/17, EU:C:2019:51, punctul 66 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 30 aprilie 2020, Nelson Antunes da Cunha, C‑627/18, EU:C:2020:321, punctul 32).

16

În continuare, Curtea a precizat de asemenea că numai prerogativele Comisiei în materie de recuperare a ajutoarelor de stat sunt vizate la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C‑387/17, EU:C:2019:51, punctele 52 și 61, precum și în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2020, Nelson Antunes da Cunha, C‑627/18, EU:C:2020:321, punctul 30).

17

Astfel, Curtea a statuat că expirarea acestui termen nu poate avea ca efect regularizarea retroactivă a ajutoarelor de stat afectate de nelegalitate pentru simplul fapt că ele devin ajutoare existente și, prin urmare, lipsirea de orice temei juridic a unei acțiuni în despăgubire introduse împotriva statului membru în cauză de particulari și de concurenți afectați de acordarea ajutorului ilegal. Orice altă interpretare ar echivala cu reducerea domeniului de aplicare al obligației de notificare a măsurilor de ajutor care revine statelor membre și, astfel, cu privarea articolului 108 alineatul (3) TFUE de efectul său util (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C‑387/17, EU:C:2019:51, punctele 62 și 63).

18

Pe de altă parte, Curtea a precizat de asemenea că acest termen de prescripție nu poate fi aplicat nici direct, nici indirect, nici prin analogie procedurii de recuperare a unui ajutor ilegal de către autoritățile naționale competente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C‑349/17, EU:C:2019:172, punctul 109).

19

În această privință, trebuie amintit că, în lipsa unei reglementări a Uniunii în materie, recuperarea ajutorului ilegal trebuie să se efectueze în conformitate cu modalitățile de punere în aplicare prevăzute de dreptul național aplicabil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C‑349/17, EU:C:2019:172, punctul 108). În acest cadru, normele de prescripție eventual aplicabile sunt, prin urmare, cele de drept național, sub rezerva principiilor efectivității și echivalenței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C‑387/17, EU:C:2019:51, punctul 73).

20

În ceea ce privește argumentele întreprinderii beneficiare, České dráhy, care arată că, în cazul unui ajutor existent, ce intră sub incidența articolului 108 alineatul (1) TFUE, instanțele naționale nu au competența de a dispune recuperarea acestuia, trebuie arătat că în cauza principală este vorba despre o situație specială în care articolul 108 alineatul (3) TFUE ar fi fost încălcat la momentul acordării ajutorului în cauză. După cum s‑a amintit la punctul 17 din prezenta hotărâre, expirarea termenului de prescripție prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 nu are ca efect regularizarea retroactivă a ajutoarelor de stat afectate de nelegalitate pentru simplul fapt că ele devin ajutoare existente.

21

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie interpretat în sensul că instanțele naționale pot dispune rambursarea unui ajutor de stat acordat cu încălcarea obligației de notificare prealabilă prevăzute de această dispoziție chiar dacă termenul de prescripție prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589 a expirat în privința ajutorului respectiv, astfel încât acesta trebuie considerat un ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (iv) și al articolului 17 alineatul (3) din regulamentul menționat.

22

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 108 alineatul (3) TFUE

trebuie interpretat în sensul că

instanțele naționale pot dispune rambursarea unui ajutor de stat acordat cu încălcarea obligației de notificare prealabilă prevăzute de această dispoziție chiar dacă termenul de prescripție prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE a expirat în privința ajutorului respectiv, astfel încât acesta trebuie considerat un ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (iv) și al articolului 17 alineatul (3) din regulamentul menționat.