–

pentru PO și Moesgaard Meat 2012 A/S, de K. Cronwald Jensen și M. Honoré, advokater;

–

pentru guvernul danez, de M. Jespersen, J. F. Kronborg și C. Maertens, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de C. Valero și C. Vang, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea punctului 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO 2010, L 334, p. 17).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Anklagemyndigheden (Ministerul Public, Danemarca), pe de o parte, și Moesgaard Meat 2012 A/S (denumită în continuare „Moesgaard Meat”) și PO, directorul acestei societăți, pe de altă parte, în legătură cu urmărirea penală a acestora din urmă pentru exploatarea unui abator fără autorizație de mediu între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016.

3

Potrivit considerentului (2) al Directivei 2010/75:

„Pentru a preveni, reduce și, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activitățile industriale în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu principiul prevenirii poluării, este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activități industriale, acordând prioritate intervențiilor la sursă, asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale și ținând seama, atunci când este necesar, de situația economică și de caracteristicile locale specifice ale locului unde se desfășoară activitatea industrială.”

4

Articolul 1 din această directivă, intitulat „Obiectul”, prevede:

„Prezenta directivă prevede norme referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile industriale.

Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă și sol, precum și norme destinate prevenirii generării de deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.”

5

Articolul 2 din directiva menționată, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezenta directivă se aplică activităților industriale care generează poluare, menționate în capitolele II-VI.”

6

Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat „Definiții”, este redactat astfel:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

7

Articolul 4 din Directiva 2010/75, intitulat „Obligația de a deține o autorizație”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor sau instalație de coincinerare a deșeurilor nu este exploatată fără autorizație.

[…]”

8

Articolul 10 din această directivă, intitulat „Domeniul de aplicare” și care figurează în capitolul II din aceasta, intitulat „Dispoziții aplicabile activităților enumerate în anexa I”, prevede:

„Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa I și care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.”

9

Potrivit anexei I la directiva menționată, intitulată „Categorii de activități menționate la articolul 10”:

„Valorile‑prag menționate mai jos se referă în general la capacități de producție sau randamente. În cazurile în care în cadrul aceleiași instalații se desfășoară mai multe activități care se încadrează la aceeași descriere de activitate care conține o valoare‑prag, capacitățile acestor activități se însumează. […]

[…]

6. Alte activități

[…]

6.4. (a) Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de prelucrare a carcaselor de peste 50 de tone pe zi

[…]

[…]”

10

Punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 este redactat în termeni comparabili cu cei ai punctului 6.4 litera (a) din anexa I la directivele aplicabile anterior și care au fost înlocuite de Directiva 2010/75, și anume Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO 1996, L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 183) și Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO 2008, L 24, p. 8).

11

Regulamentul (CEE) nr. 3220/84 al Consiliului din 13 noiembrie 1984 de stabilire a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de porc (JO 1984, L 301, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 4, p. 256), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1985, a fost abrogat, în privința grilelor comunitare de clasificare a carcaselor, de la 1 ianuarie 2009 prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO 2007, L 299, p. 1). Acest Regulament nr. 3220/84, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3513/93 al Consiliului din 14 decembrie 1993 (JO 1993, L 320, p. 5, Ediție specială, 03/vol. 14, p. 134) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 3220/84”), prevedea la articolul 1:

„(1)   Prezentul regulament stabilește grila comunitară de clasificare a carcaselor de porci, cu excepția porcilor care au servit pentru reproducere.

(2)   Grila menționată în alineatul (1) se utilizează în toate abatoarele pentru clasificarea tuturor carcaselor pentru a permite, în special, o plată echitabilă producătorilor pe baza greutății și compoziției porcilor pe care i‑au livrat la abator.

[…]”

12

Articolul 2 din acest regulament prevedea:

„(1)   În sensul prezentului regulament, «carcasă de porc» reprezintă corpul unui porc sacrificat, în sânge, eviscerat, întreg sau secționat pe mijloc, fără limbă, păr, [copite], organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.

În privința porcilor sacrificați pe teritoriul lor, statele membre pot fi autorizate să dispună o prezentare diferită a carcaselor de porc dacă se îndeplinește una dintre următoarele condiții:

(2)   În sensul prezentului regulament, greutatea se aplică carcasei tăiate în prezentarea definită în alineatul (1) primul paragraf.

Carcasa se cântărește în timpul optim după sacrificare, dar în maximum patruzeci și cinci de minute după ce a fost sacrificat porcul. Se calculează greutatea carcasei sacrificate, aplicând la rezultatul obținut un coeficient de prelucrare.

Dacă, într‑un abator, termenul de patruzeci și cinci de minute nu poate fi în general respectat, coeficientul de prelucrare avut în vedere la al doilea paragraf se adaptează în consecință.

[…]”

13

Regulamentul nr. 1234/2007, intrat în vigoare la 23 noiembrie 2007, a fost abrogat, în ceea ce privește sectorul cărnii de porc, de la 1 ianuarie 2014 prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentul European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671). Astfel cum reieșea din articolul 1 alineatul (1) litera (q) din Regulamentul nr. 1234/2007, acesta a stabilit organizarea comună a piețelor pentru produsele din sectoarele enumerate în anexa I la acest regulament, dintre care făcea parte sectorul cărnii de porc.

14

Articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat, intitulat „Prețuri de referință”, prevedea la alineatul (1):

„Pentru produsele supuse măsurilor de intervenție menționate la articolul 6 alineatul (1), se fixează următoarele prețuri de referință:

[…]

15

Anexa V la același regulament prevedea:

„[…]

B. Grila comunitară de clasificare a carcaselor de porc

I. Definiție

«Carcasă» înseamnă corpul unui porc după sacrificare, sângerare și eviscerare, întreg sau separat de‑a lungul liniei mediane.

[…]

III Prezentare

Carcasele se prezintă fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.

În privința porcilor sacrificați pe teritoriul lor, statele membre pot fi autorizate să dispună o prezentare diferită a carcaselor de porc dacă se îndeplinește una dintre următoarele condiții:

1. practicile comerciale de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită în primul paragraf;

2. cerințele tehnice justifică această prezentare;

3. carcasele de porc sunt jupuite în mod uniform.

[…]”

16

Regulamentul nr. 1308/2013 cuprinde, pe de o parte, un articol 7 alineatul (1) litera (f) și, pe de altă parte, un articol 20 litera (t) și o anexă IV, care sunt redactate în termeni comparabili cu cei ai articolului 8 alineatul (1) litera (f) și, respectiv, ai anexei V la Regulamentul nr. 1234/2007, dispoziții reproduse la punctele 14 și 15 din prezenta hotărâre.

17

Astfel cum reiese din articolul 10 primul paragraf din Regulamentul nr. 1308/2013, o grilă utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul B din anexa IV la acest regulament în sectorul cărnii de porc pentru carcasele de porci, alții decât cei folosiți pentru reproducere.

18

Potrivit articolului 33 alineatul (1) din miljøbeskyttelsesloven (Legea privind protecția mediului) din 22 decembrie 2006, în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind protecția mediului”):

„Întreprinderile, instalațiile sau echipamentele incluse în lista menționată la articolul 35 (activități supuse autorizării) nu pot nici să se stabilească, nici să înceapă să funcționeze înainte de eliberarea unei autorizații. Întreprinderile incluse în listă nu pot fi nici extinse sau modificate în ceea ce privește construcția sau exploatarea – în special în ceea ce privește generarea de deșeuri – într‑un mod care implică o poluare sporită înainte ca extinderea sau modificarea să fi fost autorizată.”

19

Articolul 35 alineatul 1 din această lege prevede:

„Ministrul mediului și alimentației întocmește o listă a întreprinderilor, instalațiilor și echipamentelor deosebit de poluante care sunt supuse obligației de a deține o autorizație prevăzute la articolul 33.”

20

Articolul 110 din legea menționată prevede:

„1.   Cu excepția cazului în care este justificată o pedeapsă mai mare în temeiul unei alte reglementări, se aplică o amendă oricărei persoane care

[…]

[…]

2.   Pedeapsa poate fi majorată la o pedeapsă cu închisoarea de maximum doi ani în cazul în care infracțiunea a fost săvârșită cu intenție sau prin neglijență gravă și dacă, prin săvârșirea infracțiunii,

[…]

4.   Răspunderea penală a unei societăți sau a altei persoane juridice poate fi angajată în conformitate cu dispozițiile capitolului 5 din Codul penal.”

21

Articolul 3 din bekendtgørelse nr. 1454 om godkendelse af listevirksomhed (Decretul nr. 1454 privind autorizarea întreprinderilor incluse în listă) din 20 decembrie 2012 prevedea:

„1.   Întreprinderile incluse în listă nu pot nici să se stabilească, nici să înceapă să funcționeze înainte de eliberarea, în acest scop, a autorizației prevăzute la articolul 33 alineatul (1) din Legea privind protecția mediului.

2.   Întreprinderile incluse în listă nu pot fi extinse sau modificate în ceea ce privește construcția sau exploatarea – în special în ceea ce privește generarea de deșeuri – într‑un mod care implică o poluare sporită înainte ca extinderea sau modificarea să fi fost autorizată în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Legea privind protecția mediului.

[…]

5.   Atunci când anexa 1 sau 2 stabilește un prag minim pentru obligația de a deține o autorizație, întreprinderea nu poate efectua nicio extindere sau modificare care ar determina o depășire a acestui prag atât timp cât întreprinderea nu va fi fost autorizată în ansamblul său.”

22

Anexa 1 la acest decret conținea lista activităților supuse autorizării, printre care figura:

„[…]

6.4.

[…]”

23

Ordinul menționat a fost înlocuit în cursul anului 2014 și în anii următori cu noi versiuni, fără ca substanța dispozițiilor citate la punctele 21 și 22 din prezenta hotărâre să fi fost modificată.

24

Moesgaard Meat a exploatat între anii 2014 și 2016 un abator de porci fără a deține o autorizație în conformitate cu Legea privind protecția mediului.

25

Prin rechizitoriul din 19 iulie 2017, Moesgaard Meat și directorul său, PO, au fost inculpați pentru încălcarea acestei legi coroborată cu Decretul privind autorizarea întreprinderilor incluse în listă, în versiunea aplicabilă faptelor reproșate, pentru motivul că în perioada vizată la punctul anterior Moesgaard Meat exploata fără autorizația de mediu astfel impusă o întreprindere de abatoare a cărei producție de carcase de porci era mai mare de 50 tone pe zi, cauzând un risc de daune aduse mediului.

26

Potrivit acestui rechizitoriu, producția zilnică medie de carcase a Moesgaard Meat pentru fiecare lună din perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016 ar fi variat între 53488 kg de carcase în luna ianuarie 2014 și 92334 kg de carcase în luna septembrie 2016, supraproducția totală pe întreaga perioadă menționată fiind evaluată la 17,3 milioane de kilograme.

27

Calculul producției zilnice medii menționate se întemeia pe cifrele de producție pe care Moesgaard Meat le declarase autorității competente în conformitate cu bekendtgørelse om Produktionsafgift ved slagtning og eksport af svin (Ordinul privind taxa de producție pentru sacrificarea și exportul porcinelor), potrivit căruia formularele trebuiau completate cu mențiunea referitoare la „greutatea la sacrificare”. În plus, în vederea aceluiași calcul, au fost luate în considerare numai „zilele de sacrificare”, cu excluderea zilelor în care activitatea abatorului se limita la recepția animalelor, plasarea lor în stabulație și pregătirea lor pentru sacrificare sau la finalizarea prelucrării animalelor sacrificate, în special prin îndepărtarea capului și a gâtului animalului atunci când acesta este refrigerat și prin pregătirea acestuia pentru colectare.

28

Prin hotărârea din 3 iulie 2018, Retten i Holstebro (Tribunalul Municipal din Holstebro, Danemarca) a declarat Moesgaard Meat și pe PO vinovați de faptele imputate.

29

Ei au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Vestre Landsret (Curtea de Apel a Regiunii de Vest, Danemarca), care a confirmat‑o prin hotărârea din 4 iulie 2019.

30

Højesteret (Curtea Supremă, Danemarca), în fața căreia PO și Moesgaard Meat au formulat recurs împotriva acestei hotărâri, ridică problema interpretării reținute de Ministerul Public și de instanțele inferioare cu privire la noțiunile de „prelucrare a carcaselor”, de „pe zi” și de „capacitate”, care figurează la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 și au fost reluate în legislația daneză aplicabilă. Højesteret (Curtea Supremă) arată în această privință că inculpații susțin că, contrar celor statuate de instanțele inferioare menționate, o „carcasă” este un corp fără cap, exsanguinat, precum și într‑o stare refrigerată și că, în vederea calculării capacității Moesgaard Meat, trebuie să se țină seama și de pregătirea animalelor, care are loc la sfârșit de săptămână. Pe de altă parte, în opinia acestora, „capacitatea” unei instalații poate fi inferioară producției sale reale atunci când, de exemplu, producția reală a fost atinsă fără a se ține seama de constrângerile fizice, tehnice sau juridice limitative ale producției, ceea ce ar fi cazul situației în discuție în litigiul principal, în care producția reală luată în considerare de Ministerul Public ar fi fost atinsă prin utilizarea unor containere frigorifice instalate ilegal.

31

În aceste condiții, Højesteret (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

32

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 trebuie interpretat în sensul că, în vederea calculării capacității de prelucrare a carcaselor de porci a unui abator, trebuie să se ia în considerare greutatea animalelor imediat după sacrificare sau greutatea lor după exsanguinare, eviscerare și înlăturarea intestinelor, separarea capului și a gâtului și refrigerare.

33

Din coroborarea articolului 2 alineatul (1) cu articolul 3 punctul 3, cu articolul 4 alineatul (1), cu articolul 10 și cu punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 rezultă că intră în domeniul de aplicare al acestei directive și este supusă unei obligații de a deține o autorizație în temeiul acesteia orice instalație în cadrul căreia se desfășoară o activitate de „exploatare a abatoarelor cu o capacitate de prelucrare a carcaselor de peste 50 tone pe zi”.

34

Potrivit unei jurisprudențe constante, rezultă atât din cerința aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din cea a principiului egalității că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune Europeană o interpretare autonomă și uniformă. În plus, determinarea înțelesului și a conținutului termenilor pentru care dreptul Uniunii nu furnizează nicio definiție trebuie să fie făcută în conformitate cu sensul obișnuit al acestora, ținând seama și de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (Hotărârea din 13 octombrie 2022, Gemeinde Bodman‑Ludwigshafen, C‑256/21, EU:C:2022:786, punctul 32 și jurisprudența citată).

35

În această privință, trebuie arătat că noțiunea de „carcasă” care figurează la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 nu este definită de această directivă și că aceasta nu conține nicio trimitere expresă la dreptul național pentru a stabili sensul și domeniul de aplicare al acestui termen.

36

În ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția menționată, trebuie subliniat totuși că noțiunea de „carcasă” este definită în alte acte ale Uniunii pertinente în scopul activității de prelucrare a carcaselor de porci a unui abator, printre care în special Regulamentul nr. 1308/2013, care instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele care aparțin, printre altele, sectorului cărnii de porc. Acest regulament prevede, la punctul B din anexa IV, norme care se aplică grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor în sectorul cărnii de porc, în scopul înregistrării prețurilor și al aplicării mecanismelor de intervenție în acest sector.

37

În temeiul acestei anexe IV, noțiunea de „carcasă” desemnează, în ceea ce privește porcii, corpul unui porc după sacrificare, sângerare și eviscerare, întreg sau separat de‑a lungul liniei mediane. De asemenea, din normele referitoare la prezentarea carcaselor, care figurează în această anexă IV, reiese că, în ceea ce privește porcinele, limba, părul, copitele, organele genitale, osânza, rinichii și diafragma trebuie îndepărtate.

38

Trebuie arătat de asemenea că definiții și reguli de prezentare‑tip, în esență identice, aplicabile carcaselor de porc în domeniul organizării comune a piețelor erau deja în vigoare la momentul adoptării Directivei 96/61, care a introdus pentru prima dată obligația de a deține o autorizație pentru a exploata abatoare care decurge în prezent din Directiva 2010/75, la fel ca la momentul adoptării Directivelor 2008/1 și 2010/75.

39

Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 10 din prezenta hotărâre, punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directivele 96/61 și 2008/1 era redactat în termeni comparabili cu cei ai actualului punct 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75.

40

Definițiile și regulile de prezentare‑tip menționate la punctul 38 din prezenta hotărâre erau prevăzute, mai întâi, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3220/84 și ulterior în anexa V la Regulamentul nr. 1234/2007.

41

Din Regulamentul nr. 1308/2013 și din regulamentele menționate la punctul anterior, în special din articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1308/2013, precum și din articolul 8 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1234/2007 și din articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3220/84, rezultă că greutatea carcaselor definite în acestea constituie, începând cu Regulamentul nr. 3220/84, un criteriu de referință în vederea aplicării acestei reglementări, pentru calcularea prețurilor de referință.

42

În plus, din articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3220/84, care era în vigoare la momentul adoptării primei directive care a introdus obligația de a deține o autorizație pentru a exploata abatoarele cu o capacitate de prelucrare de peste 50 tone de carcase pe zi, și anume Directiva 96/61, rezultă că, în ceea ce privește cântărirea carcaselor de porci după sacrificare, greutatea se aplica carcasei în prezentarea‑tip prevăzută de acest regulament, și aceasta chiar dacă statele membre puteau fi autorizate să prevadă, în anumite condiții, o prezentare diferită.

43

În aceste condiții și având în vedere gradul de claritate și de precizie cu care este definită noțiunea de „carcasă” care decurge din aceste acte, trebuie să se considere că legiuitorul Uniunii a intenționat să se refere la această noțiune de „carcasă” atunci când a adoptat Directiva 2010/75 și directivele care au precedat‑o, chiar dacă există alte definiții ale respectivei noțiuni în reglementarea Uniunii în materie de sănătate publică.

44

Rezultă că, în vederea calculării capacității de prelucrare a carcaselor de porci a unui abator, prevăzută la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75, nu trebuie să se ia în considerare greutatea animalelor imediat după sacrificare, ci greutatea lor în urma operațiunilor de exsanguinare și de eviscerare și în urma înlăturării limbii, a părului, a copitelor, a organelor genitale, a osânzei, a rinichilor și a diafragmei.

45

Această interpretare este confirmată și de faptul că noțiunea de „carcasă” este utilizată la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 în legătură cu cuvântul „prelucrare” („prelucrare a carcaselor”), în concordanță cu prima teză a textului introductiv al acestei anexe I, potrivit căreia „[v]alorile‑prag menționate [în această anexă] se referă în general la capacități de producție sau randamente”. Astfel, noțiunea de „prelucrare” aplicată carcaselor animale se potrivește a priori mai mult cu un proces la finalul căruia produsul din carne provenit de la animal este supus unei prime prelucrări sau ambalări în vederea viitoarei sale comercializări decât unui act izolat precum cel al sacrificării, care constă pur și simplu în a trece animalul din viață în moarte.

46

Interpretarea punctului 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 în lumina definiției și a regulilor de prezentare‑tip referitoare la carcasele de porci care figurează în Regulamentul nr. 1308/2013 nu este repusă în discuție de faptul că anumite versiuni lingvistice ale acestei directive nu se referă literal la noțiunea definită în acest regulament.

47

Pe de o parte, noțiunile utilizate în versiunile în limbile bulgară („трупно месо”), maghiară („vágott súly”) și suedeză („slaktvikt”) ale directivei menționate, și anume „carne de carcasă”, cea dintâi, și „greutate carcasă”, următoarele, sunt foarte apropiate din punct de vedere conceptual de noțiunile utilizate în aceste trei versiuni ale Regulamentului nr. 1308/2013 („кланичен труп”, „hasított test” și „slaktkropp”), și anume „carcasă de abator”, cea dintâi, și „carcasă”, următoarele.

48

Pe de altă parte, împrejurarea că noțiunile utilizate în versiunile în limbile, neerlandeză, („geslachte dieren”), cehă („kapacita porážky”), slovacă („kapacita zabitia”) și slovenă („zmogljivostjo zakola”) ale Directivei 2010/75, și anume „animale sacrificate”, cea dintâi, și „capacitate de sacrificare”, următoarele, nu cuprind termenul „carcasă” nu se opune unei interpretări care ține seama de acest termen astfel cum a fost definit în regulamentul menționat.

49

În ceea ce privește împrejurarea că Regulamentul nr. 1308/2013 urmărește obiective diferite de cele ale Directivei 2010/75, aceasta nu poate fi suficientă în sine pentru a justifica reținerea unei interpretări diferite cu privire la același termen utilizat în două reglementări referitoare la același sector.

50

Deși obiectivul urmărit de Directiva 2010/75 constă, în conformitate cu articolul 1 din aceasta, în prevenirea și în reducerea integrată a poluării cauzate de activitățile industriale, nimic nu permite să se considere că legiuitorul Uniunii ar fi depășit în speță limitele puterii largi de apreciere care îi este recunoscută atunci când acțiunea sa implică alegeri de natură politică, economică și socială și atunci când este chemat să efectueze aprecieri și evaluări complexe prin referire, în scopul calculării capacității de prelucrare a abatoarelor în sensul punctului 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75, la greutatea carcaselor de animale astfel cum sunt definite în Regulamentele succesive nr. 3220/84, nr. 1234/2007 și nr. 1308/2013.

51

În sfârșit, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctele 66 și 67 din concluzii, din documentul de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru abatoare, întocmit de Comisia Europeană în temeiul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 96/61, reiese că, de la intrarea în vigoare a acestei directive, sectorul economic în cauză și îndeosebi actorii săi, cărora le revine obligația de a deține autorizația prealabilă necesară, în caz contrar existând riscul unor sancțiuni, s‑au orientat pornind de la principiul potrivit căruia carcasele înseamnă corpurile animalelor transformate după ce au fost îndepărtate părți importante.

52

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 trebuie interpretat în sensul că, în vederea calculării capacității de prelucrare a carcaselor de porci a unui abator, trebuie să se ia în considerare greutatea porcilor sacrificați, exsanguinați și eviscerați, precum și fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.

53

Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 trebuie interpretat în sensul că, atunci când capacitatea de prelucrare zilnică a carcaselor a unui abator aflat în funcțiune care nu dispune de autorizația impusă la articolul 4 alineatul (1) din această directivă este calculată pornind de la volumele de producție efectivă lunară a acestui abator:

54

În sensul obișnuit, „capacitatea de producție” a unui abator se referă la cantitatea de carcase pe care abatorul este în măsură să le producă.

55

În principiu, evaluarea capacității unui abator pentru a stabili dacă acesta trebuie să beneficieze de o autorizație trebuie, așadar, să fie efectuată ex ante în raport cu capacitatea echipamentelor de exploatare de care dispune. În acest context, după cum a observat doamna avocată generală la punctele 28 și 29 din concluzii, referindu‑se la documentul de orientare al Comisiei din 1 aprilie 2007 privind interpretarea și determinarea unei capacități în temeiul Directivei 96/61 (Guidance on Interpretation and Determination of Capacity under the IPPC Directive), care, deși nu este obligatoriu, poate servi la clarificarea economiei generale a acestei directive și, prin urmare, și a Directivei 2010/75 [a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 decembrie 2021, Apollo Tyres (Hungary), C‑575/20, EU:C:2021:1024, punctul 38 și jurisprudența citată], trebuie să se țină seama de constrângerile fizice, tehnice sau juridice pertinente, precum și de capacitatea părții instalației sau a etapei de producție a acesteia care limitează cel mai mult capacitatea globală a abatorului în cauză. Într‑adevăr, dacă nu s‑ar ține seama de aceste constrângeri, capacitatea instalației astfel determinată nu ar corespunde cu ceea ce, cu respectarea normelor juridice aplicabile activității în cauză, este realizabil în practică.

56

Cu toate acestea, atunci când datele de producție ale unui abator care nu dispune de o astfel de autorizație arată că acest abator produce cantități de carcase care depășesc cantitățile prevăzute la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75, această unică împrejurare trebuie să conducă la concluzia că abatorul menționat are cel puțin o capacitate de producție echivalentă acestor cantități și, prin urmare, că producția în cauză a fost obținută cu încălcarea obligației de a deține o autorizație care decurge din articolul 4 alineatul (1) din această directivă.

57

În acest context, nu poate fi admisă argumentația susținută de PO și de Moesgaard Meat în observațiile lor scrise, potrivit căreia nivelul real de producție a carcaselor atins de Moesgaard Meat nu poate fi luat în considerare pentru calcularea capacității de producție a abatorului în cauză într‑o situație în care acest nivel real de producție a fost obținut cu încălcarea constrângerilor care rezultă din normele juridice aplicabile activității în cauză, în speță datorită containerelor frigorifice instalate ilegal.

58

Astfel, după cum rezultă din articolul 1 din Directiva 2010/75 interpretat în lumina considerentului (2) al acesteia, directiva urmărește prevenirea, reducerea și, în măsura posibilului, eliminarea poluării cauzate de principalele activități industriale. Așadar, în măsura în care producția efectivă este sursa poluării pe care directiva menționată urmărește să o prevină, să o reducă și să o elimine, un abator a cărui producție efectivă de carcase este superioară pragului prevăzut la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la aceeași directivă trebuie considerat, în orice caz, ca fiind o instalație care desfășoară astfel de activități industriale și, prin urmare, supus obligației de a deține o autorizație în temeiul acesteia, indiferent de modul, legal sau ilegal, în care a fost atins acest nivel de producție.

59

Pe de altă parte, faptul de a produce cantități care le depășesc pe cele prevăzute la punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 într‑o anumită perioadă trebuie considerat, în principiu, în lipsa unei modificări a echipamentelor de exploatare de care dispune abatorul în cauză sau a constrângerilor fizice, tehnice și juridice aplicabile activității în cauză, ca indicând existența cel puțin a unei astfel de capacități și în raport cu alte perioade de funcționare a acestui abator, în care eventual, ca urmare, de exemplu, a unei scăderi de moment a cererii, capacitatea de producție a abatorului respectiv nu era pe deplin utilizată, iar cantitățile produse de acesta erau deci inferioare celor prevăzute la punctul 6.4 litera (a).

60

În sfârșit, în ipoteza în care lipsesc datele referitoare la producția efectivă zilnică de carcase a abatorului în cauză sau în care capacitatea zilnică de producție a carcaselor nu a fost evaluată în mod corespunzător ex ante în vederea stabilirii necesității autorizației impuse în temeiul Directivei 2010/75, în conformitate cu cele indicate la punctul 55 din prezenta hotărâre, ci se deduce din datele privind producția zilnică medie, calculate pornind de la volumele producției lunare efective a acestui abator, aceasta implică în mod necesar luarea în considerare în calculul producției zilnice medii nu numai a „zilelor de sacrificare”, ci și a zilelor în care sunt efectuate alte etape ale producției de carcase, și anume cele menționate la punctul 44 din prezenta hotărâre și cele care le precedă.

61

În speță, aceasta ar impune să se ia în considerare sâmbetele și duminicile în care activitatea abatorului în discuție în litigiul principal consta, potrivit indicațiilor lui PO și ale Moesgaard Meat, cărora le revine sarcina de a le fundamenta, iar instanței de trimitere sarcina de a le verifica, în recepția animalelor, plasarea în stabulație și prepararea lor pentru sacrificare și în finalizarea, după sacrificare, a operațiunilor menționate la punctul 52 din prezenta hotărâre.

62

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare că punctul 6.4 litera (a) din anexa I la Directiva 2010/75 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care capacitatea de producție zilnică de carcase a unui abator aflat în funcțiune care nu dispune de autorizația impusă la articolul 4 alineatul (1) din această directivă este calculată pornind de la volumele de producție efectivă lunară a acestui abator, acest calcul trebuie să includă, pe lângă zilele în care sunt sacrificate animalele, și zilele în care sunt efectuate alte etape ale producției de carcase. În schimb, nu este necesar să se țină seama în acest context de eventualele constrângeri fizice, tehnice sau juridice susceptibile să restrângă capacitatea de producție a abatorului.

63

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: