1)

Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP,

trebuie interpretată în sensul că

nu se opune unei legislații naționale potrivit căreia recurgerea la contracte sau la raporturi de muncă pe durată determinată succesive în sectorul public devine abuzivă atunci când administrația publică interesată nu respectă termenele prevăzute în dreptul intern pentru acoperirea postului ocupat de lucrătorul temporar în cauză, din moment ce, într-o asemenea situație, aceste contracte sau raporturi de muncă pe durată determinată succesive răspund unor nevoi care nu sunt provizorii, ci permanente și durabile ale acestei administrații.

2)

Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, interpretată în lumina principiilor proporționalității și reparării integrale a prejudiciului suferit,

trebuie interpretată în sensul că

se opune unei jurisprudențe și unei reglementări naționale care prevăd drept măsuri prin care se urmărește sancționarea folosirii abuzive a unor contracte sau raporturi de muncă pe durată determinată succesive menținerea lucrătorului în cauză până la organizarea și finalizarea procedurilor de selecție de către administrația angajatoare, precum și organizarea unor astfel de proceduri și, respectiv, plata unei indemnizații financiare prin care se stabilește un plafon dublu numai în favoarea lucrătorului respectiv care nu reușește la aceste proceduri, în cazul în care aceste măsuri nu constituie măsuri proporționale și nici măsuri suficient de eficiente și de disuasive pentru a garanta deplina eficacitate a normelor adoptate în temeiul acestei clauze 5.

3)

Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, interpretată în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretată în sensul că,

în lipsa unor măsuri adecvate prevăzute de dreptul național pentru a preveni și, dacă este cazul, a sancționa, în temeiul acestei clauze 5, abuzurile care rezultă din folosirea unor contracte sau a unor raporturi de muncă pe durată determinată succesive, transformarea acestor contracte sau raporturi de muncă pe durată determinată succesive într-un contract sau un raport de muncă pe durată nedeterminată poate constitui o asemenea măsură, cu condiția ca o astfel de transformare să nu implice o interpretare contra legem a dreptului național.