Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)

17 iulie 2024(*)

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Securitate juridică – Protecție jurisdicțională efectivă – Excepție de nelegalitate – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

În cauza T‑402/21,

UniCredit Bank AG, cu sediul în München (Germania), reprezentată de F. Schäfer, H. Großerichter, F. Kruis și N. Bartmann, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comitetului unic de rezoluție (SRB), reprezentat de J. Kerlin, C. Flynn și D. Ceran, în calitate de agenți, asistați de G. Coppo, S. Reinart și K. Bongs, avocați,

pârât,

susținut de

Parlamentul European, reprezentat de U. Rösslein, M. Menegatti și G. Bartram, în calitate de agenți,

și de

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de J. Bauerschmidt, J. Haunold și A. Westerhof Löfflerová, în calitate de agenți,

intervenienți,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, G. De Baere, D. Petrlík (raportor), K. Kecsmár și doamna S. Kingston, judecători,

grefier: doamna S. Jund, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 2 martie 2023,

pronunță prezenta

Hotărâre(1)

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, UniCredit Bank AG, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care o privește.

[omissis]

III. Concluziile părților

19      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care o privește;

–        obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.

20      SRB solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca neîntemeiată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată;

–        cu titlu subsidiar, în cazul anulării deciziei atacate, menținerea efectelor deciziei menționate până la înlocuirea sa sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea va fi definitivă.

21      Parlamentul European solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii în măsura în care se întemeiază pe excepția de nelegalitate a Regulamentului nr. 806/2014 și a Directivei 2014/59;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

22      Consiliul Uniunii Europene solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca neîntemeiată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

IV.    În drept

[omissis]

B.      Cu privire la motivele referitoare la legalitatea deciziei atacate

[omissis]

2.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, în sensul articolului 263 al doilea paragraf TFUE și al dreptului la bună administrare, întrucât decizia atacată este lipsită de motivarea suficientă impusă de articolul 296 al doilea paragraf TFUE și de articolul 41 alineatul (2) litera (c) din cartă

80      Al doilea motiv este structurat în jurul a șapte aspecte.

[omissis]

b)      Cu privire la primul aspect, referitor la excluderea anumitor indicatori de risc

95      Reclamanta susține că SRB nu a prezentat în mod suficient motivele pentru care nu a aplicat, în scopul calculării contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021, indicatorii de risc „indicator de finanțare stabilă netă” (denumit în continuare „indicatorul NSFR”) și „fonduri proprii și pasive eligibile deținute de instituție în afara [cerinței minime de fonduri proprii și de pasive eligibile]” (denumit în continuare „indicatorul CMPE” și „CMPE”), și nici subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” menționați la articolul 6 alineatul (5) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63.

96      SRB contestă argumentația reclamantei.

97      Trebuie arătat, mai întâi, că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că, „[î]n cazul în care informațiile necesare pentru un indicator specific, astfel cum se menționează în anexa II [la acest regulament delegat], nu sunt incluse în cerința de raportare în scopuri de supraveghere aplicabilă menționată la articolul 14 [din acest regulament delegat] pentru anul de referință, respectivul indicator de risc nu se aplică până în momentul în care această cerință de raportare în scopuri de supraveghere nu devine aplicabilă”.

98      În speță, SRB a arătat, în considerentele 21-29 ale deciziei atacate, că nu aplicase indicatorii NSFR și CMPE și nici subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” pentru motivul că, la momentul adoptării acestei decizii, informațiile solicitate în temeiul acestor indicatori și subindicatori de risc nu erau disponibile într‑o formă armonizată pentru toate instituțiile.

99      Mai precis, în ceea ce privește indicatorul NSFR, SRB a arătat că „nicio normă obligatorie armonizată în materie de NSFR nu [era] aplicată în [Uniune] și [că], prin urmare, nu [fusese] în măsură să identifice indicatori la nivel național”. În ceea ce privește indicatorul CMPE, SRB a precizat că, „întrucât cerințele referitoare la CMPE [fuseseră] în general puse în aplicare treptat, [SRB] nu dispune[a] de date care să îi permită să aplice acest indicator la nivelul fiecărei instituții care contribuie la [FUR]”. În ceea ce privește subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, SRB a afirmat că „datele necesare pentru [acești subindicatori] nu [erau] disponibile într‑o formă armonizată pentru toate instituțiile din statele membre participante pentru anul de referință 2019”.

100    O asemenea motivare permite reclamantei să înțeleagă motivele pentru care SRB nu a aplicat indicatorii și subindicatorii de risc vizați și îndeplinește astfel cerințele enunțate de jurisprudența menționată la punctele 82 și 83 de mai sus.

101    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele reclamantei.

102    În primul rând, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia SRB ar fi trebuit să explice în decizia atacată motivele pentru care considera că dispune de o putere de apreciere care îi permitea să nu aplice indicatorii NSFR și CMPE și nici subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, întrucât acest argument se întemeiază pe o premisă eronată. Astfel, din însuși modul de redactare a articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 rezultă că SRB nu dispune de o putere de apreciere pentru a nu aplica un indicator de risc, întrucât, odată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această dispoziție, este obligat să nu ia în considerare un asemenea indicator.

103    În al doilea rând, reclamanta susține că decizia atacată conține anumite „afirmații circumstanțiale” privind neaplicarea indicatorilor și a subindicatorilor de risc vizați, a căror exactitate reclamanta și instanțele Uniunii nu sunt în măsură să o verifice. Or, reclamanta nu demonstrează în ce mod considerațiile cuprinse în decizia atacată, presupunând că sunt „circumstanțiate”, o împiedică să înțeleagă motivele pentru care indicatorii și subindicatorii de risc vizați nu au fost aplicați, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s‑a arătat la punctele 98 și 99 de mai sus, decizia atacată conține, cu privire la acest aspect, explicații suficiente.

104    În al treilea rând, reclamanta susține în esență că SRB nu a prezentat, în decizia atacată, motivele pentru care nu a ținut seama de indicatorii de risc care erau disponibili în Germania, pentru a calcula procentul contribuției sale ex ante stabilit pe baza națională. Astfel de explicații ar fi însă necesare, întrucât, potrivit articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 coroborat cu articolul 14 alineatele (3) și (6) din același regulament delegat, un indicator de risc trebuie luat în considerare atunci când cerințele de informare prudențială referitoare la acest indicator sunt aplicabile în temeiul dreptului național.

105    În această privință, reiese din jurisprudența citată la punctul 83 de mai sus că caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare a deciziei atacate, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă și, în special, cu interesul pe care persoanele vizate de act îl pot avea pentru a primi explicații.

106    În ceea ce privește aplicarea indicatorului NSFR, SRB a explicat, în considerentul (23) al deciziei atacate coroborat cu punctul 31 din anexa III la decizia menționată, că „nu [fusese] în măsură să identifice indicatori la nivel național”, întrucât considerase cerințele de informare prudențială cu privire la acest indicator ca inadecvate. De asemenea, reiese în esență din considerentul (25) al acestei decizii coroborat cu punctele 32 și 33 din anexa III la decizia menționată că SRB nu dispunea de date colectate la nivel național care să îi permită să aplice indicatorul CMPE, ca urmare a punerii în aplicare progresive de către ANR‑uri a cerințelor referitoare la acest indicator.

107    În aceste condiții, SRB a furnizat suficiente elemente de motivare care explică faptul că datele necesare pentru aplicarea indicatorilor NSFR și CMPE nu erau disponibile la nivel național.

108    În continuare, anexa III la decizia atacată indică, la punctul 32, că determinarea subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” depinde îndeaproape de exercițiul de planificare a rezoluției pentru instituții, înțelegându‑se astfel că acești subindicatori de risc sunt legați de elaborarea planurilor de rezoluție.

109    Or, în calitate de operator economic avizat, reclamanta trebuia să fie în măsură să știe că ANR‑urile nu au întocmit astfel de planuri în privința tuturor instituțiilor care datorează contribuții ex ante, astfel cum arată SRB în memoriul în apărare și în duplică, fără a fi contrazis, și că, în consecință, aceste planuri nu fuseseră finalizate pentru toate instituțiile cu sediul în Germania. Reclamanta era astfel în măsură să înțeleagă că, din cauza lipsei unor planuri de rezoluție întocmite pentru toate instituțiile germane, SRB nu dispunea de date adecvate colectate la nivel național în vederea aplicării subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

110    În sfârșit, argumentul reclamantei potrivit căruia SRB ar fi trebuit să explice motivele pentru care nu a ajustat la un nivel comparabil datele care nu fuseseră colectate în mod uniform în întreaga Uniune trebuie respins, în măsura în care se întemeiază pe o premisă eronată. Astfel, din articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 nu rezultă că SRB este obligat să ajusteze în vreun fel datele colectate în mod neuniform.

111    În aceste condiții, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

c)      Cu privire la al doilea aspect, referitor la motivarea nivelului‑țintă anual

112    Reclamanta susține că motivarea furnizată de SRB nu permite să se înțeleagă motivele pentru care a stabilit nivelul‑țintă anual la o optime din 1,35 % din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor în anul 2020. În special, SRB nu ar fi explicat modul în care a examinat modelul economic stabilit de Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei în vederea prognozării ratei de creștere a depozitelor acoperite și a depozitelor totale în cadrul uniunii bancare în perioada inițială. De asemenea, SRB nu ar fi furnizat explicații cu privire la utilizarea modelului de simulare privind diferite scenarii de creștere a depozitelor acoperite și a nivelului‑țintă final.

113    SRB arată că, în considerentele (35)-(48) ale deciziei atacate, precum și la punctele 46-84 din anexa III la această decizie, etapele urmate pentru a determina nivelul‑țintă anual și factorii care au fost luați în considerare în acest scop sunt descrise în mod clar și precis. În plus, din considerentul (40) al deciziei menționate ar reieși că modelarea econometrică a JRC se întemeia – asemenea evaluării SRB – pe date istorice referitoare la totalul depozitelor și al depozitelor garantate și că tendința spre creșterea constantă a depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor ar fi confirmată. Pe de altă parte, modelul de simulare utilizat de SRB ar fi acoperit un interval atât de larg, încât era evident că acest model nu ar fi fost decât o etapă în procesul decizional.

114    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, până la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să ajungă la nivelul‑țintă final, care corespunde cu cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

115    Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante trebuie să se repartizeze cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 114 de mai sus, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.

116    Articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, în fiecare an, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final.

117    În ceea ce privește modul de calcul al contribuțiilor ex ante, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

118    În speță, astfel cum reiese din considerentul (48) al deciziei atacate, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11 287 677 212,56 euro.

119    În considerentele (36) și (37) ale deciziei atacate, SRB a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia stabilit pe baza unei analize referitoare la evoluția depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți, la orice evoluție relevantă a situației economice, precum și pe baza unei analize privind indicatorii referitori la etapa ciclului de activitate și efectele pe care contribuțiile prociclice le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. Ulterior, SRB a considerat adecvat să stabilească un coeficient care era întemeiat pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile în FUR (denumit în continuare „coeficientul”). SRB a aplicat acest coeficient unei optimi din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, pentru a obține nivelul‑țintă anual.

120    SRB a prezentat demersul urmat pentru a stabili coeficientul în considerentele (38)-(47) ale deciziei atacate.

121    În considerentul (38) al deciziei atacate, SRB a constatat o tendință constantă de creștere a depozitelor acoperite pentru toate instituțiile din statele membre participante. În special, cuantumul mediu al acestor depozite, calculat trimestrial, se ridica pentru anul 2020 la 6,689 de miliarde de euro.

122    În considerentele (40) și (41) ale deciziei atacate, SRB a prezentat evoluția pronosticată a depozitelor acoperite pentru cei trei ani rămași din perioada inițială, și anume 2021-2023. Acesta a apreciat că ratele anuale de creștere a depozitelor acoperite până la sfârșitul perioadei inițiale se vor situa între 4 % și 7 %.

123    În considerentele (42)-(45) ale deciziei atacate, SRB a prezentat o evaluare a etapei ciclului de activitate și a potențialului efect prociclic pe care contribuțiile ex ante l‑ar putea avea asupra situației financiare a instituțiilor. În acest scop, el a arătat că a ținut seama de mai mulți indicatori, precum previziunea de creștere a produsului intern brut a Comisiei și proiecțiile Băncii Centrale Europene (BCE) în această privință sau fluxul de credite din sectorul privat ca procent din produsul intern brut.

124    În considerentul (46) al deciziei atacate, SRB a concluzionat că, deși era rezonabil să se preconizeze continuarea creșterii depozitelor acoperite în cadrul uniunii bancare, ritmul acestei creșteri ar fi inferior celui din anul 2020. În această privință, SRB a indicat, în considerentul (47) al deciziei atacate, că a adoptat o „abordare prudentă” în ceea ce privea ratele de creștere a depozitelor acoperite pentru anii următori până în anul 2023.

125    Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit, în considerentul (48) al deciziei atacate, valoarea coeficientului la 1,35 %. Acesta a calculat ulterior cuantumul nivelului‑țintă anual, prin înmulțirea cuantumului mediu al depozitelor acoperite în anul 2020 cu acest coeficient și prin împărțirea rezultatului acestui calcul la opt, în conformitate cu următoarea formulă matematică, care figurează în considerentul (48) al deciziei menționate:

„Țintă0 [cuantumul nivelului‑țintă anual] = Totalul depozitelor acoperite2020 * 0,0135 * ⅛ = EUR 11 287 677 212,56”.

126    În ședință, SRB a arătat însă că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 după cum urmează.

127    În primul rând, pe baza unei analize prospective, SRB a stabilit cuantumul depozitelor acoperite ale ansamblului instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, prognozat pentru sfârșitul perioadei inițiale, la aproximativ 7,5 miliarde de euro. Pentru a ajunge la această sumă, SRB a ținut seama de cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, și anume 6,689 miliarde de euro, de o rată anuală de creștere a depozitelor acoperite de 4 %, precum și de numărul de perioade de contribuție rămase până la sfârșitul perioadei inițiale, și anume trei.

128    În al doilea rând, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB a calculat 1 % din această sumă de 7,5 miliarde de euro pentru a obține cuantumul estimat al nivelului‑țintă final care trebuia atins la 31 decembrie 2023, și anume aproximativ 75 de miliarde de euro.

129    În al treilea rând, SRB a dedus din acest din urmă cuantum resursele financiare disponibile deja în FUR în anul 2021, cu alte cuvinte aproximativ 42 de miliarde de euro, pentru a obține suma care rămânea de perceput în perioadele de contribuție rămase înainte de sfârșitul perioadei inițiale, și anume din 2021 până în 2023. Această sumă se ridica la aproximativ 33 de miliarde de euro.

130    În al patrulea rând, SRB a împărțit această din urmă sumă la trei pentru a o repartiza uniform între cele trei perioade de contribuție rămase menționate. Nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 a fost astfel stabilit la suma menționată la punctul 118 de mai sus, și anume aproximativ 11,287 miliarde de euro.

131    SRB a afirmat de asemenea, în ședință, că făcuse publice informații pe care se întemeiase metoda descrisă la punctele 127-130 de mai sus și care ar fi permis reclamantei să înțeleagă metodologia prin care fusese stabilit nivelul‑țintă anual. În special, acesta a precizat că publicase pe site‑ul său internet, în luna mai 2021, cu alte cuvinte după adoptarea deciziei atacate, dar înainte de introducerea prezentei acțiuni, o fișă descriptivă denumită „Fact Sheet 2021” (denumită în continuare „fișa descriptivă”), care indica cuantumul estimat al nivelului‑țintă final. De asemenea, SRB a afirmat că cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR era de asemenea disponibil pe site‑ul său internet, precum și prin intermediul altor surse publice, cu mult înainte de adoptarea deciziei atacate.

132    Pentru a examina dacă SRB și‑a respectat obligația de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, trebuie amintit mai întâi că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 34 și jurisprudența citată). În consecință, Tribunalul poate și chiar trebuie să ia în considerare și alte vicii de motivare decât cele invocate de reclamantă, în special atunci când acestea apar în cursul procedurii.

133    În acest scop, părțile au fost ascultate, în cursul fazei orale a procedurii, cu privire la toate eventualele vicii de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual. În special, întrebat în mod expres și în repetate rânduri în această privință, SRB a descris, etapă cu etapă, metodologia pe care o urmase efectiv pentru a determina nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021, astfel cum este prezentată la punctele 127-130 de mai sus.

134    În ceea ce privește, în continuare, conținutul obligației de motivare, reiese din jurisprudență că motivarea unei decizii adoptate de o instituție sau de un organ al Uniunii trebuie să fie, printre altele, lipsită de contradicții pentru a permite persoanelor interesate să cunoască motivele reale ale acestei decizii, în vederea apărării drepturilor lor în fața instanței competente, iar acesteia din urmă să își exercite controlul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 169 și jurisprudența citată; Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 20 și 45-47, și Hotărârea din 16 decembrie 2015, Grecia/Comisia, T‑241/13, EU:T:2015:982, punctul 56).

135    De asemenea, atunci când autorul deciziei atacate furnizează anumite explicații privind motivele acesteia în cursul procedurii în fața instanței Uniunii, aceste explicații trebuie să fie coerente cu considerațiile expuse în această decizie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 45-47 și Hotărârea din 13 decembrie 2016, Printeos și alții/Comisia, T‑95/15, EU:T:2016:722, punctele 54 și 55).

136    Astfel, deși considerațiile prezentate în decizia atacată nu sunt coerente cu asemenea explicații furnizate în cursul procedurii jurisdicționale, motivarea deciziei în cauză nu îndeplinește funcțiile amintite la punctele 82 și 83 de mai sus. În special, o astfel de incoerență împiedică, pe de o parte, persoanele interesate să cunoască motivele reale ale deciziei atacate, înainte de introducerea acțiunii, și să își pregătească apărarea în privința acestora și, pe de altă parte, instanța Uniunii să identifice motivele care au servit drept veritabil temei juridic pentru această decizie și să examineze conformitatea lor cu normele aplicabile.

137    În sfârșit, trebuie amintit că, atunci când SRB adoptă o decizie de stabilire a contribuțiilor ex ante, acesta trebuie să aducă la cunoștința instituțiilor în cauză metoda de calcul al acestor contribuții (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 122).

138    Situația trebuie să fie aceeași pentru metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, acest cuantum având o importanță esențială în economia unei asemenea decizii. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 15 de mai sus, modul de calcul al contribuțiilor ex ante constă în repartizarea cuantumului respectiv între toate instituțiile în cauză, așa încât o creștere sau o reducere a aceluiași cuantum determină o creștere sau o reducere corespunzătoare a contribuției ex ante a fiecăreia dintre aceste instituții.

139    Reiese din cele ce precedă că, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și să privească metoda efectiv aplicată.

140    Or, această situație nu se regăsește în prezenta cauză.

141    Astfel, trebuie arătat mai întâi că decizia atacată a expus, în considerentul (48), o formulă matematică pe care a prezentat‑o ca fiind la baza stabilirii nivelului‑țintă anual. Or, se dovedește că această formulă nu integrează elementele metodei efectiv aplicate de SRB, așa cum a fost explicată în ședință. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 127-130 de mai sus, SRB a obținut cuantumul nivelului‑țintă anual, în cadrul acestei metodologii, prin deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și împărțind acest din urmă cuantum la trei. Or, cele două etape ale calculului nu își găsesc nicio expresie în formula matematică menționată.

142    Pe de altă parte, această constatare nu poate fi repusă în discuție de afirmația SRB potrivit căreia a publicat, în mai 2021, fișa descriptivă care conținea un interval ce indica eventualele cuantumuri ale nivelului‑țintă final și, pe site‑ul său internet, cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR. Astfel, independent de aspectul dacă reclamanta avea efectiv cunoștință de aceste sume, ele nu erau, ca atare, de natură să îi permită să înțeleagă că cele două operațiuni menționate la punctul 141 de mai sus fuseseră efectiv aplicate de SRB, precizându‑se, în plus, că nici formula matematică prevăzută în considerentul (48) al deciziei atacate nu le menționa.

143    Incoerențe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă însă un rol esențial în formula matematică menționată la punctul 142 de mai sus. Într‑adevăr, acest coeficient ar putea fi înțeles în sensul că se întemeiază, printre alți parametri, pe creșterea pronosticată a depozitelor acoperite în anii rămași din perioada inițială. Or, astfel cum a recunoscut SRB în ședință, acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape prezentate la punctele 127-130 de mai sus și în special prin împărțirea la trei a cuantumului rezultat din deducerea mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR din nivelul‑țintă final. Or, acest demers nu reiese nicidecum din decizia atacată.

144    În plus, trebuie amintit că, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat se situa într‑un interval cuprins între 70 și 75 de miliarde de euro. Or, acest interval se dovedește a nu fi în concordanță cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite cuprins între 4 % și 7 %, care figurează în considerentul (41) al deciziei atacate. În fapt, SRB a arătat în ședință că, în vederea stabilirii nivelului‑țintă anual, ținuse seama de rata de creștere a depozitelor acoperite de 4 % – care era rata cea mai scăzută a celui de al doilea interval – și obținuse astfel nivelul‑țintă final estimat de 75 de miliarde de euro – care constituia valoarea cea mai ridicată a primului interval. Se dovedește astfel că există o discordanță între aceste două intervale. În fapt, pe de o parte, intervalul privind rata de evoluție a depozitelor acoperite cuprinde și valori mai mari decât rata de 4 %, a cărei aplicare ar fi condus însă la un cuantum estimat al nivelului‑țintă final superior celor incluse în intervalul referitor la acest nivel‑țintă. Pe de altă parte, este imposibil pentru reclamantă să înțeleagă motivul pentru care SRB a inclus în intervalul aferent nivelului‑țintă menționat cuantumuri inferioare sumei de 75 de miliarde de euro. Astfel, pentru a realiza acest lucru, ar fi fost necesar să se aplice o rată mai mică de 4 %, care nu este însă cuprinsă în intervalul referitor la rata de creștere a depozitelor acoperite. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul ratei de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.

145    Rezultă că, în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, metoda efectiv aplicată de SRB, așa cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale, în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă, nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de instituții, nici de Tribunal.

146    Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că decizia atacată este afectată de vicii de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

147    În consecință, este necesar să fie admis al doilea aspect al celui de al doilea motiv. Ținând seama de implicațiile juridice și economice ale prezentei cauze, este totuși în interesul unei bune administrări a justiției să continue examinarea celorlalte motive ale acțiunii.

[omissis]

i)      Concluzie cu privire la al doilea motiv

242    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se admită al doilea aspect al celui de al doilea motiv. În schimb, celelalte aspecte ale acestui motiv trebuie să fie respinse.

[omissis]

4.      Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63

250    Reclamanta pretinde că decizia atacată contravine articolelor 6 și 7, precum și articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care SRB nu a luat în considerare, în scopul calculării multiplicatorului de ajustare, indicatorii NSFR și CMPE și subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”. În special, articolele 6 și 7 din acest regulament delegat nu ar conferi SRB puterea discreționară de a ignora anumiți indicatori de risc. În plus, nici articolul 20 alineatul (1) din regulamentul delegat menționat coroborat cu articolul 14 din același regulament delegat nu poate justifica neluarea în considerare a acestor indicatori de risc. Astfel, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 nu s‑ar aplica decât informațiilor prevăzute în anexa II la acesta. Or, această anexă nu ar menționa, cel puțin, indicatorul CMPE, nici subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

251    SRB contestă această argumentație.

252    Potrivit articolului 6 alineatul (2) litera (a), alineatul (3) litera (a) și alineatul (5) litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63, SRB trebuie, în principiu, să țină seama de indicatorii CMPE și NSFR și de subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” pentru a determina profilul de risc al instituțiilor în cauză.

253    Cu toate acestea, potrivit articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, intitulat „Dispoziții tranzitorii”, un indicator de risc nu se aplică atât timp cât informațiile solicitate în cadrul unui indicator de risc specific menționat în anexa II la acest regulament delegat nu fac parte din cerințele de raportare în scopuri de supraveghere prevăzute la articolul 14 din regulamentul delegat menționat, și anume cerințele de raportare în scopuri de supraveghere prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (JO 2014, L 191, p. 1) sau, după caz, prevăzute în dreptul național.

254    Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, a cărui legalitate nu a fost contestată în prezenta cauză, supune astfel posibilitatea de a nu aplica un indicator de risc dublei condiții ca, în primul rând, informațiile solicitate în temeiul unui astfel de indicator să nu facă parte dintre cerințele de raportare în scopuri de supraveghere menționate la articolul 14 din acest regulament delegat și ca, în al doilea rând, acest indicator să fie menționat în anexa II la regulamentul delegat menționat, care este intitulată „Date care trebuie transmise autorităților de rezoluție” și conține 15 categorii de date.

255    În ceea ce privește prima condiție, este necesar să se arate că, pentru a stabili dacă, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, informațiile solicitate în temeiul unui indicator de risc specific fac parte dintre cerințele de raportare în scopuri de supraveghere, revine SRB sarcina de a verifica dacă instituțiile erau obligate să declare aceste informații în scopuri prudențiale autorității competente pentru exercițiul de referință în cauză în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare nr. 680/2014 sau cu dreptul național. Potrivit interpretării coroborate a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 14 alineatele (1)-(4) din Regulamentul delegat 2015/63, acest exercițiu de referință este cel din anul la care se raportează situațiile financiare anuale aprobate disponibile la data de 31 decembrie a anului anterior perioadei de contribuție. Rezultă că, în ceea ce privește prezenta cauză, exercițiul de referință este cel al anului la care se raportează situațiile financiare anuale aprobate disponibile la 31 decembrie 2020 (denumit în continuare „exercițiul de referință relevant”). Astfel cum afirmă SRB, fără a fi contestat de reclamantă, acest exercițiu corespunde celui din anul 2019.

256    În ceea ce privește a doua condiție menționată la punctul 254 de mai sus, trebuie arătat că, potrivit modului de redactare a articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, această dispoziție are vocația de a se aplica, printre altele, atunci când datele menționate în anexa II la acest regulament delegat constituie în sine indicatori de risc.

257    Cu toate acestea, contrar celor susținute de reclamantă, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 se aplică și într‑o situație în care anexa II la acest regulament delegat se referă la datele care, fără a constitui indicatori de risc în sine, sunt determinante pentru calcularea unor astfel de indicatori de risc care, la rândul lor, nu sunt menționați în această anexă. Astfel, este posibil ca un indicator de risc să nu se aplice atunci când datele indispensabile pentru calculul său figurează în anexa menționată.

258    În această privință, trebuie amintit că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 19 iulie 2012, ebookers.com Deutschland, C‑112/11, EU:C:2012:487, punctul 12). În plus, trebuie să se țină seama de efectul util al acesteia (a se vedea Hotărârea din 13 decembrie 2012, BLV Wohn- und Gewerbebau, C‑395/11, EU:C:2012:799, punctul 25 și jurisprudența citată).

259    În ceea ce privește contextul și obiectivele urmărite de articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, această dispoziție ține seama de faptul că procesul de stabilire a cerințelor prudențiale și a cerințelor de raportare aferente are un caracter progresiv care se întinde în timp. Astfel, după cum rezultă în special din considerentul (6) al Directivei 2014/59, Regulamentul delegat 2015/63 a fost adoptat într‑un moment în care aceste cerințe nu erau încă stabilite definitiv sau făceau încă obiectul unor ajustări. În această privință, reclamanta nu a contestat în mod serios afirmația SRB potrivit căreia autoritățile competente ar stabili în mod progresiv unele dintre cerințele menționate, care, la rândul lor, ar influența datele care trebuie să fie disponibile pentru calcularea indicatorilor de risc prevăzuți prin Regulamentul delegat 2015/63. Rezultă că astfel de date necesare pentru calcularea unora dintre acești indicatori de risc puteau să nu fie disponibile pentru toate instituțiile în cauză sau, cel puțin, pentru toate instituțiile care își au sediul într‑un stat membru, timp de cel puțin o parte din perioada inițială, cu precizarea faptului că datele puteau să nu fie declarate drept informații prudențiale potrivit dreptului Uniunii sau, după caz, potrivit dreptului național.

260    În acest context, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 urmărește să evite impunerea, dacă este cazul, a unor sarcini disproporționate sau discriminatorii instituțiilor la calcularea contribuțiilor ex ante tocmai ca urmare a acestei puneri în aplicare progresive a cerințelor prudențiale și a cerințelor de raportare aferente acestora. Astfel, acest calcul implică un exercițiu comparativ. În această privință, SRB a explicat în esență, fără a fi contrazis, că, dacă datele indispensabile pentru calcularea anumitor indicatori de risc nu ar fi declarate drept informații prudențiale de toate instituțiile sau, cel puțin, de toate instituțiile care își au sediul într‑un stat membru, SRB ar fi obligat să țină seama de date referitoare la astfel de indicatori care nu sunt însă comparabile.

261    Un astfel de risc nu există numai atunci când datele în cauză constituie în sine indicatori de risc, ci și atunci când aceste date, fără a constitui în sine indicatori de risc, sunt totuși necesare pentru calculul acestora din urmă.

262    În aceste condiții, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 trebuie interpretat în sensul că se aplică nu numai atunci când datele menționate în anexa II la acest regulament delegat constituie în sine indicatori de risc, ci și atunci când datele menționate în această anexă sunt indispensabile pentru calcularea indicatorilor de risc.

263    În lumina acestor considerații trebuie analizat dacă SRB a putut să nu aplice, la calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021, doi indicatori de risc, și anume indicatorii NSFR și CMPE, și doi subindicatori de risc, și anume subindicatorii „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, fără a încălca articolele 6 și 7, precum și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63.

264    În ceea ce privește indicatorul NSFR, în primul rând, din articolul 17 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei din 17 decembrie 2020 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 (JO 2021, L 97, p. 1) coroborat cu articolul 23 al doilea paragraf din același regulament de punere în aplicare reiese că instituțiile nu trebuiau să raporteze autorității competente datele corespunzătoare indicatorului NSFR în scopuri prudențiale și pe o bază armonizată decât începând cu 28 iunie 2021, cu alte cuvinte ulterior exercițiului de referință relevant.

265    În plus, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei obligații de raportare a informațiilor necesare pentru indicatorul NSFR cu titlu de informații prudențiale în dreptul național ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru determinarea respectivului indicator, cel puțin în cadrul calculului contribuției ex ante pe bază națională, SRB a explicat, în memoriul în apărare și în duplică, precum și în ședință, fără a fi contrazis, că, în orice caz, o asemenea obligație nu decurgea din dreptul statului membru în care era stabilită reclamanta, și anume Germania, în ceea ce privește exercițiul de referință relevant. În aceste condiții, niciun element din dosarul de care dispune Tribunalul nu demonstrează că, pentru exercițiul de referință relevant, datele privind indicatorul NSFR făceau parte din cerințele de informare prudențială în temeiul dreptului german.

266    Faptul că reclamanta a declarat respectivele date în Germania este lipsit de relevanță în acest temei, întrucât nu s‑a stabilit că declarațiile menționate erau efectuate pe baza unor cerințe de informare prudențială, în conformitate cu Regulamentul nr. 680/2014 sau cu dreptul german.

267    În al doilea rând, indicatorul NSFR face parte dintre datele enumerate în mod explicit în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63.

268    În aceste condiții, SRB nu a încălcat articolele 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63 prin neluarea în considerare a indicatorului NSFR în calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021.

269    În ceea ce privește indicatorul CMPE, nicio dispoziție din Regulamentul de punere în aplicare nr. 680/2014 nu impunea ca instituțiile să furnizeze autorității competente, pentru exercițiul de referință relevant, informații cu privire la angajamentele lor eligibile cu titlu de informații prudențiale. O asemenea obligație nu a fost instituită decât începând cu 28 iunie 2021, astfel cum rezultă din titlul I din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/763 al Comisiei din 23 aprilie 2021 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului nr. 575/2013 și a Directivei 2014/59 în ceea ce privește raportarea în scopuri de monitorizare și publicarea CMPE (JO 2021, L 168, p. 1) coroborat cu articolul 17 al doilea paragraf din acest regulament de punere în aplicare.

270    Articolul 45 alineatul (1) din Directiva 2014/59, invocat de reclamantă, nu repune în discuție această constatare. Această dispoziție obligă statele membre să se asigure că instituțiile îndeplinesc în orice moment cerințele privind fondurile proprii și angajamentele eligibile atunci când acest lucru este impus de articolul menționat sau de alte dispoziții ale acestei directive. În schimb, dispoziția menționată nu cuprinde obligația de a declara pasivele eligibile cu titlu de informații prudențiale în cursul exercițiului de referință relevant.

271    În plus, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei obligații de declarare a pasivelor eligibile cu titlu de informații prudențiale în dreptul național ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru stabilirea indicatorului CMPE cel puțin în ceea ce privește calculul contribuției ex ante pe bază națională, SRB a explicat, în memoriul în apărare și în duplică, precum și în ședință, fără a fi contrazis de reclamantă, că, în orice caz, o asemenea obligație nu decurgea din dreptul german în ceea ce privește exercițiul de referință relevant. În aceste condiții, niciun element din dosarul de care dispune Tribunalul nu demonstrează că, în temeiul dreptului german, informațiile referitoare la indicatorul CMPE făceau obiectul unor cerințe de informare prudențială în cursul exercițiului de referință relevant.

272    Împrejurarea potrivit căreia reclamanta a declarat în Germania, începând cu anul 2017, informații referitoare la indicatorul CMPE nu permite să se facă dovada contrară, întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 271 de mai sus, nu s‑a stabilit că, în raport cu dreptul național, aceste informații erau raportate cu titlu de informații prudențiale.

273    Pe de altă parte, deși indicatorul CMPE nu este menționat ca atare în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63, această anexă menționează totuși „pasivele eligibile” printre datele care trebuie prezentate autorităților de rezoluție. Respectivele angajamente constituie, de altfel, date care sunt determinante pentru calculul acestui indicator de risc. Astfel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (a) și cu anexa I, sub titlul „Etapa 1” din Regulamentul delegat 2015/63, indicatorul menționat se întemeiază pe date precum, printre altele, fondurile proprii, angajamentele eligibile și CMPE, înțelegându‑se că, pentru calcularea acestui indicator, SRB trebuie să determine excedentul fondurilor proprii și al angajamentelor eligibile în raport cu CMPE.

274    În aceste condiții, SRB a putut să nu aplice indicatorul CMPE fără a încălca articolele 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63.

275    În ceea ce privește subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”, din articolul 6 alineatul (6) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul delegat 2015/63 reiese că, atunci când SRB stabilește subindicatorul de risc „complexitate”, acestuia îi revine sarcina de a ține seama de măsura în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59, modelul economic și structura organizatorică a instituției în cauză sunt considerate complexe. De asemenea, potrivit articolului 6 alineatul (6) litera (b) punctul (ii) din același regulament delegat, atunci când SRB stabilește subindicatorul de risc „posibilitate de rezoluție”, acesta trebuie să ia în considerare măsura în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din aceeași directivă, această instituție poate face obiectul unei rezoluții rapide și fără obstacole juridice.

276    SRB trebuie astfel să determine subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” ținând seama de cerințele care decurg din titlul II capitolul II din Directiva 2014/59, și anume „Posibilitatea de rezoluție”, prevăzute la articolele 15-18.

277    În această privință, în temeiul articolului 15 alineatul (3) din Directiva 2014/59, evaluarea posibilității de rezoluție a unei instituții este efectuată de autoritatea de rezoluție concomitent cu elaborarea și actualizarea planului de rezoluție și în scopul acestora, în conformitate cu articolul 10 din directiva menționată.

278    De asemenea, astfel cum a explicat SRB în ședință, fără a fi contrazis, în vederea evaluării posibilității de rezoluție a unei instituții, este necesar să se țină seama de complexitatea acesteia, precizându‑se că, cu cât structura unei astfel de instituții este mai complexă, cu atât efectele asupra posibilității sale de rezoluție sunt mai importante. În aceste condiții și ținând seama de trimiterea de la articolul 6 alineatul (6) litera (a) punctul (iv) din Regulamentul delegat 2015/63 la articolele 15-18 din Directiva 2014/59, inclusiv, așadar, la articolul 15 alineatul (3), aprecierea complexității este efectuată și la elaborarea planului de rezoluție.

279    Rezultă că elaborarea planurilor de rezoluție constituie o condiție prealabilă stabilirii de către SRB a subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

280    Pe de altă parte, potrivit articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2014/59, în vederea elaborării planului de rezoluție a instituțiilor, autoritatea de rezoluție ține seama cel puțin de elementele prevăzute în secțiunea C din anexa la această directivă. Printre aceste elemente, ea trebuie să ia în considerare, în conformitate cu secțiunea C punctul 17 din această anexă, valoarea pasivelor utilizabile pentru o recapitalizare internă a instituției, precum și tipul lor, aceste pasive fiind definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 71 din Directiva 2014/59 în versiunea sa modificată prin Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 (JO 2019, L 150, p. 296).

281    Or, astfel cum rezultă din coroborarea articolului 3 punctul 17 din Regulamentul delegat 2015/63 cu articolul 2 alineatul (1) punctul 71 din Directiva 2014/59, datoriile menționate corespund „pasivelor eligibile” în sensul acestui regulament delegat.

282    Rezultă că pasivele eligibile constituie o dată necesară pentru ca SRB să poată stabili subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

283    În această privință, pe de o parte, din cuprinsul punctelor 269-271 de mai sus reiese că instituțiile nu erau obligate să declare pasivele eligibile în scopuri prudențiale autorității competente pentru exercițiul de referință relevant, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare nr. 680/2014. Pe de altă parte, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei astfel de obligații de declarare a pasivelor eligibile ar obliga SRB să țină seama de aceasta pentru stabilirea subindicatorilor de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” în privința, cel puțin, a calculului contribuției ex ante pe bază națională, niciun element de care dispune Tribunalul nu demonstrează că o asemenea obligație exista în dreptul german.

284    În consecință, prima condiție prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 este îndeplinită în ceea ce privește subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție”.

285    În ceea ce privește a doua condiție prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, deși subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” nu figurează ca atare în anexa II la Regulamentul delegat 2015/63, pasivele eligibile, care sunt o dată necesară pentru stabilirea lor, sunt menționate în mod explicit în aceasta.

286    În aceste condiții, SRB nu a încălcat articolele 6, 7 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63 prin faptul că nu a luat în considerare subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” pentru perioada de contribuție 2021.

287    Această concluzie nu este infirmată de argumentele invocate de reclamantă.

288    În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia SRB ar fi trebuit să obțină informațiile necesare pentru adoptarea unei decizii de stabilire a contribuțiilor ex ante printr‑un alt mijloc decât comunicarea acestor informații prin intermediul unor declarații în scopuri prudențiale făcute de fiecare instituție, este suficient să se constate că o astfel de obligație nu decurge din nicio dispoziție a reglementării aplicabile.

289    Cu privire la acest aspect, reclamanta nu poate pretinde printre altele că SRB era obligat să aplice indicatorul NSFR utilizând datele naționale ale ANR-urilor, din moment ce, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 265 de mai sus, niciun element din dosarul de care dispune Tribunalul nu dovedește că informațiile referitoare la acest indicator de risc trebuiau să fie declarate cu titlu de informații prudențiale în temeiul dreptului german.

290    În al doilea rând, argumentul reclamantei întemeiat pe punctul 137 din Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601), trebuie respins, întrucât nici acest punct, nici această hotărâre nu s‑au pronunțat cu privire la aplicabilitatea articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63.

291    În al treilea rând, reclamanta arată că, în orice caz, abordarea SRB privind aplicarea articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 este eronată în ceea ce privește partea din contribuția ex ante calculată pe baza națională, întrucât este cert că indicatorii NSFR și CMPE, precum și subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” erau disponibili pentru instituțiile germane. Astfel, SRB ar fi trebuit să le ia în considerare pentru a calcula contribuția stabilită pe baza națională. Aceasta ar fi situația cu atât mai mult cu cât neaplicarea acestor indicatori și a acestor subindicatori de risc nu poate fi justificată de principiul egalității de tratament, din moment ce, în cadrul Directivei 2014/59, numai instituțiile din același stat membru ar avea vocația de a fi comparate. În aceste condiții, nu ar fi contrar principiului menționat ca informațiile referitoare la acești indicatori disponibili în fiecare dintre statele membre să nu fie identice între fiecare dintre respectivele state.

292    În această privință, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă eventuala existență a unei obligații de declarare a datelor referitoare la indicatorii NSFR și CMPE și la subindicatorii de risc „complexitate” și „posibilitate de rezoluție” în dreptul național ar obliga SRB să țină seama de acestea cel puțin în privința calculului contribuției ex ante pe bază națională, trebuie arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 265, 271 și 283 de mai sus, nu s‑a stabilit că exista în Germania, pentru exercițiul de referință relevant, o astfel de obligație. În aceste condiții, nu reiese din dosarul prezentat Tribunalului că exista un temei juridic care să permită sau să oblige SRB să țină seama de aceste date doar în privința bazei naționale.

293    În al patrulea rând, reclamanta apreciază că era efectiv posibil și, prin urmare, obligatoriu să se ia în considerare toți indicatorii și subindicatorii de risc, întrucât SRB trebuia să asigure organizarea unei colectări de date adecvate sau adaptarea a posteriori a datelor furnizate în mod neuniform pentru a le conferi nivelul de uniformitate necesar. În plus, SRB ar fi putut completa datele lipsă cu ajutorul unei estimări sau al unei expertize.

294    Cu privire la acest aspect, este suficient să se arate că reglementarea aplicabilă nu impune ca SRB să completeze datele care lipsesc în cadrul cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere și nici să ajusteze în vreun fel datele colectate în mod neuniform.

295    Având în vedere considerațiile precedente, al șaselea motiv trebuie respins.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, în măsura în care privește UniCredit Bank AG.

2)      Efectele Deciziei SRB/ES/2021/22, în măsura în care privește UniCredit Bank AG, sunt menținute până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la Fondul unic de rezoluție a acestei instituții pentru perioada de contribuție 2021.

3)      CRU suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de UniCredit Bank AG.

4)      Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 iulie 2024.

Semnături

*      Limba de procedură: germana.

1Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.