1.

O procedură de adoptare a unor măsuri provizorii în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665/CEE (1) astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE (2), prevăzută în dreptul național în Austria, și în fața Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal), procedură în cadrul căreia poate fi dispusă de asemenea, de exemplu, o interdicție temporară privind încheierea de acorduri-cadru sau privind încheierea de contracte de achiziții de bunuri, constituie un litigiu în materie civilă și comercială în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (3)? O astfel de procedură de adoptare a unor măsuri provizorii în sensul întrebării formulate anterior constituie, cel puțin, o cauză în materie civilă în sensul articolului 81 alineatul (1) TFUE? Procedura de adoptare a unor măsuri provizorii în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23 constituie o procedură de adoptare a unor măsuri provizorii în sensul articolului 35 din Regulamentul nr. 1215/2012?

2.

Principiul echivalenței trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții ale dreptului Uniunii, în sensul că conferă particularilor drepturi subiective împotriva statului membru și se opune aplicării dispozițiilor naționale austriece în temeiul cărora, înainte de a se pronunța asupra unei cereri de măsuri provizorii precum cea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, instanța trebuie să identifice natura procedurii de atribuire și valoarea (estimată) a contractului, precum și toate deciziile supuse căilor de atac distincte care au fost formulate în anumite proceduri de atribuire, respectiv, în orice caz, loturile dintr-o anumită procedură de atribuire, pentru a adopta ulterior, în orice caz, prin președintele camerei competente a instanței, o ordonanță de recalculare a taxei, iar în cazul neplății taxelor, înainte de a respinge cererea de adoptare a unor măsuri provizorii sau cel târziu odată cu respingerea cererii pentru neplata taxei, să impună, prin intermediul instanței judiciare competente pentru calea de atac, sub sancțiunea pierderii dreptului, plata taxei aplicabile procedurii, în condițiile în care, în (alte) cauze în materie civilă din Austria, precum, de exemplu, acțiunile în despăgubire sau acțiunile în încetare pentru încălcarea dreptului concurenței, neîncasarea taxelor nu împiedică pronunțarea asupra cererii conexe de măsuri provizorii, indiferent de taxele datorate pentru introducerea acțiunii, oricare ar fi cuantumul acestora, de asemenea pronunțarea cu privire la cererile de măsuri provizorii depuse la instanțele civile separat de o acțiune nu este, în principiu, împiedicată de neplata taxelor forfetare; și, de asemenea, prin comparație, în Austria, neplata taxei de apel în cazul apelurilor împotriva unor decizii în materie administrativă sau a taxei de apel sau recurs în fața Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională) sau a Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) introduse împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele administrative nu determină respingerea căii de atac pentru neplata taxei și, de exemplu, nu înseamnă nici că, în cadrul acestor proceduri de apel sau de recurs, cererile de admitere a efectului suspensiv pot fi soluționate numai prin respingere?

2.1.

Principiul echivalenței trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că se opune aplicării dispozițiilor naționale austriece potrivit cărora, înainte de a se pronunța asupra unei cereri de măsuri provizorii precum cea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, președintele completului format dintr-un judecător unic, în cazul suficienței plății taxelor forfetare, trebuie să adopte o ordonanță de recalculare a taxelor, acest judecător unic fiind obligat să respingă cererea de măsuri provizorii pentru neplata taxei, în condițiile în care, în Austria, în alte cauze în materie civilă, potrivit Gerichtsgebührengesetz (Legea privind taxele judiciare), pentru o cerere de măsuri provizorii introdusă odată cu acțiunea, nu se plătesc taxe judiciare forfetare suplimentare, iar pentru cererile de admitere a efectului suspensiv care sunt introduse împreună cu o acțiune în contencios administrativ la Verwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ), împreună cu un recurs în anulare la Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) sau împreună cu un recurs la Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională) și care au, din punct de vedere funcțional, același obiectiv de protecție jurisdicțională precum o cerere de măsuri provizorii, respectiv un obiectiv de protecție jurisdicțională similar, nu se plătesc taxe separate?

3.

Cerința referitoare la adoptarea unor măsuri provizorii, cel mai rapid posibil și prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul remedierii presupusei încălcări sau prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE (4), trebuie să fie interpretată, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că această cerință de netergiversare conferă un drept subiectiv la pronunțarea fără întârziere a unei decizii cu privire la o cerere de măsuri provizorii și se opune aplicării dispozițiilor naționale austriece în temeiul cărora instanța, chiar și în cazul unor proceduri de atribuire puse în aplicare în mod netransparent, înainte de a se pronunța în privința unei cereri de măsuri provizorii prin care se urmărește împiedicarea altor achiziții ale autorității contractante, trebuie să identifice, chiar în lipsa relevanței pentru soluționarea litigiului, natura procedurii de atribuire și valoarea (estimată) a contractului, precum și toate deciziile supuse căilor de atac distincte care au fost sau care urmează a fi formulate, din anumite proceduri de atribuire, respectiv, în orice caz, loturile dintr-o anumită procedură de atribuire, pentru a adopta ulterior, în orice caz, prin președintele camerei competente a instanței, o ordonanță de recalculare a taxelor, iar în cazul neplății taxelor, înainte de a respinge cererea de adoptare a unor măsuri provizorii sau cel târziu odată cu respingerea cererii pentru neplata taxei, să oblige reclamanta, prin intermediul instanței judiciare competente pentru calea de atac, sub sancțiunea pierderii dreptului, la plata taxei aplicabile procedurii?

4.

Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale (5) trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții ale dreptului Uniunii, în sensul că conferă drepturi subiective particularilor și se opune aplicării dispozițiilor naționale austriece în temeiul cărora, chiar în lipsa relevanței pentru soluționarea litigiului, chiar și în cazul unor proceduri de atribuire puse în aplicare în mod netransparent, înainte de a se pronunța în privința unei cereri de măsuri provizorii prin care se urmărește împiedicarea altor achiziții ale autorității contractante, instanța judecătorească trebuie să identifice natura procedurii de atribuire și valoarea (estimată) a contractului, precum și toate deciziile supuse căilor de atac distincte care au fost sau care urmează a fi formulate, din anumite proceduri de atribuire, respectiv, în orice caz, loturile dintr-o anumită procedură de atribuire, pentru a adopta ulterior, în orice caz, prin președintele camerei competente a instanței, o ordonanță de recalculare a taxelor, iar în cazul neplății taxelor, înainte de a respinge cererea de adoptare a unor măsuri provizorii sau cel târziu odată cu respingerea cererii pentru neplata taxelor, să oblige reclamanta, prin intermediul instanței judiciare competente pentru calea de atac, sub sancțiunea pierderii dreptului, la plata taxei aplicabile procedurii?

5.

Principiul echivalenței trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că conferă particularilor drepturi subiective împotriva statului membru și se opune aplicării dispozițiilor naționale austriece potrivit cărora, în cazul neachitării taxelor forfetare aplicabile unei cereri de adoptare a unei ordonanțe de măsuri provizorii în sensul Directivei 89/665 în versiunea în vigoare, numai un complet de judecată al unei instanțe administrative, în calitate de organ jurisdicțional, (mai) poate impune taxe forfetare (cu reducerea, astfel rezultată, a posibilităților persoanei obligate la plata taxelor de a formula o cale de atac), în condițiile în care, în alte cauze în materie civilă, dacă nu sunt achitate, taxele aplicabile acțiunilor în instanță, cererilor de măsuri provizorii și recursurilor sunt impuse printr-o decizie în temeiul Gerichtliches Einbringungsgesetz (Legea privind introducerea acțiunilor în instanță), iar în dreptul administrativ, taxele aplicabile căilor de atac în cazul unor acțiuni în fața unui Verwaltungsgericht (Tribunal Administrativ), respectiv în fața Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională), respectiv taxele aplicabile recursurilor în anulare în cazul recursurilor în anulare în fața Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă), dacă nu sunt achitate, sunt impuse, în mod normal, prin decizia unei autorități fiscale (și anume, decizia de impunere a taxelor) împotriva căreia poate fi formulată întotdeauna o cale de atac în fața unui Verwaltungsgericht (Tribunal Administrativ), iar ulterior poate fi formulat un recurs în anulare la Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) sau o acțiune la Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională)?

6.

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că încheierea unui acord-cadru cu un singur operator economic în sensul articolului 33 alineatul (3) din Directiva 2014/24 este încheierea unui contract în sensul articolului 2a alineatul (2) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23?

6.1.

Sintagma „contractele bazate pe respectivul acord-cadru”, care figurează la articolul 33 alineatul (3) din Directiva 2014/24, trebuie interpretată în sensul că există un contract bazat pe acordul-cadru atunci când autoritatea contractantă atribuie un contract unic întemeindu-se în mod expres pe acordul-cadru încheiat? Sau fragmentul menționat anterior, „contractele bazate pe respectivul acord-cadru”, trebuie interpretat în sensul că, atunci când volumul global prevăzut de acordul-cadru în sensul punctului 64 din Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în cauza C-216/17 (6) este deja epuizat, nu mai există niciun contract care să fie bazat pe acordul-cadru încheiat inițial?

7.

Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că se opune aplicării unei dispoziții în temeiul căreia, în procedura de adoptare a unor măsuri provizorii, autoritatea contractantă menționată în litigiul privind atribuirea trebuie să prezinte toate informațiile necesare și toate documentele necesare – sub sancțiunea unei hotărâri defavorabile în lipsă – atunci când organele de conducere sau angajații acestei autorități contractante, care trebuie să furnizeze aceste informații pentru autoritatea contractantă, se expun riscului de a se autoincrimina, eventual, prin furnizarea informațiilor sau prin prezentarea documentelor?

8.

Cerința referitoare la faptul că deciziile autorităților contractante trebuie să poată face obiectul unei proceduri de contestare mai ales cât mai rapide posibil, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, trebuie interpretată, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, luând în considerare, în plus, dreptul la o cale de atac efectivă, prevăzut la articolul 47 din cartă, în sensul că aceste dispoziții conferă drepturi subiective și se opun aplicării dispozițiilor naționale în temeiul cărora revine justițiabilului care a formulat cererea de măsuri provizorii obligația de a menționa, în cererea sa de adoptare a unei ordonanțe de măsuri provizorii, procedura concretă de atribuire și decizia concretă a autorității contractante, chiar dacă, în procedura de atribuire fără publicitate prealabilă, acest reclamant nu va cunoaște în mod normal numărul procedurilor de atribuire netransparente puse în aplicare de autoritatea contractantă și numărul deciziilor de atribuire care au fost deja adoptate în procedurile de atribuire netransparente?

9.

Cerința unui proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, prevăzută la articolul 47 din cartă, trebuie interpretată, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că această dispoziție conferă drepturi subiective și se opune aplicării unor dispoziții naționale în temeiul cărora revine justițiabilului care a formulat cererea de măsuri provizorii obligația de a indica, în cererea sa de adoptare a unei ordonanțe de măsuri provizorii, procedura concretă de atribuire și decizia concretă a autorității contractante, supusă unei căi de atac distincte și de asemenea atacată, chiar dacă, în procedura de atribuire, acest reclamant nu poate cunoaște în mod normal, în lipsa publicității prealabile, care este numărul de proceduri de atribuire netransparente puse în aplicare de autoritatea contractantă și care este numărul de decizii de atribuire care au fost deja adoptate în procedurile de atribuire netransparente?

10)

Cerința unui proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, prevăzută la articolul 47 din cartă, trebuie interpretată, ținând seama de celelalte dispoziții din dreptul Uniunii, în sensul că această dispoziție conferă drepturi subiective și se opune aplicării unor dispoziții naționale în temeiul cărora revine justițiabilului care a formulat cererea de măsuri provizorii obligația de a plăti taxe forfetare într-un cuantum pe care nu îl poate anticipa, întrucât, în cadrul unei proceduri de atribuire care nu este transparentă, reclamantul nu poate cunoaște, în mod normal, în lipsa publicității prealabile, dacă autoritatea contractantă a pus în aplicare proceduri netransparente și, în orice caz, nu poate cunoaște care este numărul acestora, care este valoarea estimată a fiecărui contract și care este numărul deciziilor de atribuire supuse unei căi de atac distincte care au fost deja adoptate în procedurile de atribuire netransparente?