–

pentru Comisia Europeană, de P. Messina, K. Simonsson și G. Tolstoy, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO 2006, L 102, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 214), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 (JO 2014, L 60, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 561/2006”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între AI, pe de o parte, și Åklagarmyndigheten (Ministerul Public, Suedia), pe de altă parte, în legătură cu o încălcare a normelor privind utilizarea tahografelor.

3

Considerentul (17) al Regulamentului nr. 561/2006 precizează:

„Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în niciun caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. […]”

4

Potrivit articolului 1 din regulamentul menționat, acesta „stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier, și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier”.

5

Articolul 2 alineatul (1) din regulamentul amintit prevede:

„Prezentul regulament se aplică transportului rutier:

6

Articolul 3 din același regulament prevede:

„Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:

[…]

[…]”

7

Articolul 4 din Regulamentul nr. 561/2006 prevede:

„În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

[…]

[…]”

8

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 165/2014 privind tahografele în transportul rutier are următorul cuprins:

„Prezentul regulament stabilește obligații și cerințe cu privire la construirea, la instalarea, la folosirea, la testarea și la controlul tahografelor utilizate în transportul rutier, cu scopul de a verifica conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, […]”

9

Articolul 3 din Regulamentul nr. 165/2014, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Tahografele se instalează și se folosesc la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre, folosite pentru transportul rutier de călători sau mărfuri și cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 561/2006.”

10

Articolul 23 din Regulamentul nr. 165/2014, intitulat „Inspecțiile tahografelor”, prevede la alineatul (1):

„Tahografele fac obiectul unei inspecții periodice efectuate de atelierele aprobate. Inspecțiile periodice se efectuează cel puțin o dată la doi ani.”

11

Potrivit articolului 6 din capitolul 9 din Förordning (2004:865) om kör – och vilotider samt färdskrivare, m.m. [Regulamentul (2004:865) privind printre altele perioadele de conducere, perioadele de repaus și aparatura de înregistrare]:

„Se pedepsește cu amendă orice conducător auto care utilizează în mod intenționat sau din neglijență un tahograf care nu a făcut obiectul unei inspecții în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014.”

12

La 4 aprilie 2019, cu ocazia unui control al poliției, s‑a constatat că vehiculul condus de AI, înmatriculat în Suedia, era echipat cu un tahograf care nu făcuse obiectul unei inspecții în termenul stabilit. AI transporta două scutere de zăpadă pe platforma de transport de mărfuri a acestui vehicul și a declarat că era în drum spre o competiție de scutere de zăpadă.

13

Prin hotărârea din 7 septembrie 2020, AI a fost condamnat de Sundsvalls tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Sundsvall, Suedia) pentru depășirea vitezei legale, însă acesta l‑a achitat de acuzația de încălcare a articolului 6 din capitolul 9 din Regulamentul (2004:865), constând în faptul că nu a supus inspecției tahograful instalat în vehiculul său. Întrucât vehiculul respectiv cuprindea numai șase locuri pentru pasageri, instanță menționată a statuat că acesta nu intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din acesta.

14

Atât AI, cât și Ministerul Public, au formulat apel împotriva acestei hotărâri la Hovrätten för Nedre Norrland (Curtea de Apel din Sundsvall, Suedia), instanța de trimitere.

15

Ministerul Public susține că vehiculul în cauză, din cauza greutății și a utilizării sale pentru transportul de scutere de zăpadă, intră sub incidența Regulamentului nr. 561/2006 și, prin urmare, este supus obligației de utilizare a unui tahograf.

16

Cu toate acestea, în opinia lui AI, nu aceasta este situația, din moment ce acest vehicul nu este utilizat pentru transportul rutier de mărfuri în scopuri comerciale. Acesta arată că, chiar dacă vehiculul respectiv dispune de o platformă de transport de mărfuri pe care își transportă uneori scuterele de zăpadă, același vehicul cuprinde de asemenea un spațiu de locuit pentru folosința personală și a familiei sale, cu ocazia călătoriilor lor pentru a se deplasa cu scuterele de zăpadă, astfel încât acesta servește în principal drept locuință privată temporară.

17

Instanța de trimitere arată că vehiculul în cauză figurează în registrul național de circulație rutieră ca fiind un camion care se încadrează în categoria N3 și că caroseria este descrisă cu următoarele mențiuni: „Partea anterioară a camionetei amenajată ca locuință în mod permanent, partea posterioară constând într‑o platformă de transport de mărfuri”. Ea arată de asemenea că acest vehicul, a cărui caroserie îi dă aspectul unui autocar, are o masă declarată de 17680 de kilograme (kg), o încărcătură maximă autorizată de 5120 kg, o înălțime de 3,6 metri (m) și o lungime de 14,7 m.

18

Având în vedere că vehiculul în cauză dispune de o platformă care poate servi la transportul de mărfuri și că masa maximă autorizată depășește 3,5 tone, instanța de trimitere consideră că acest vehicul intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din acesta. Ea ridică însă problema interpretării noțiunii de „transport rutier de mărfuri”, în sensul acestei dispoziții, și se întreabă printre altele dacă funcția principală sau utilizarea efectivă a vehiculului în discuție, capacitatea de transport de mărfuri a acestuia și înmatricularea sa în registrul național de circulație rutieră sunt relevante pentru interpretarea noțiunii menționate.

19

Instanța de trimitere consideră că articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 vizează în special transportul rutier de mărfuri efectuat în cadrul exercitării unei activități comerciale. Această interpretare ar fi confirmată de obiectivele urmărite de regulamentul respectiv, care constau în armonizarea condițiilor de concurență în ceea ce privește sectorul rutier și în îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței rutiere.

20

Această instanță arată însă, întemeindu‑se pe Hotărârea din 3 octombrie 2013, Lundberg (C‑317/12, EU:C:2013:631), că transportul efectuat de vehicule grele utilizate exclusiv de particulari în cadrul activităților lor recreative și fără legătură cu o activitate comercială aduce cu greu atingere obiectivelor care constau în armonizarea condițiilor de concurență, în ceea ce privește sectorul rutier, și în îmbunătățirea condițiilor de muncă. În plus, aceasta ridică problema dacă aplicarea normelor referitoare la durata de conducere, la pauze și la perioadele de repaus, prevăzute de Regulamentul nr. 561/2006, unor astfel de vehicule este proporțională cu obiectivele menționate.

21

În aceste condiții, Hovrätten för Nedre Norrland (Curtea de Apel din Sundsvall, Suedia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

22

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, pentru a răspunde în mod util instanței de trimitere, Curtea poate fi determinată să ia în considerare dispoziții de drept al Uniunii la care instanța națională nu s‑a referit în enunțul întrebărilor sale, extrăgând în special din motivarea deciziei de trimitere elementele dreptului Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 1990, SARPP, C‑241/89, EU:C:1990:459, punctul 8, și Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 36).

23

În speță, pentru a stabili dacă o situație precum cea în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, trebuie să se examineze nu numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, ci și dacă cele prevăzute la articolul 3 litera (h) din regulamentul menționat nu sunt îndeplinite.

24

Prin urmare, trebuie să se înțeleagă că, prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 coroborat cu articolul 3 litera (h) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „transport rutier de mărfuri”, în sensul acestei dintâi dispoziții, include transportul rutier efectuat de un vehicul a cărui masă maximă autorizată, în sensul articolului 4 litera (m) din regulamentul menționat, depășește 7,5 tone, inclusiv în cazul în care este amenajat pentru a servi nu numai ca spațiu temporar de locuit în scopul utilizării private, ci și pentru încărcarea de mărfuri în scopuri necomerciale, ținând seama, după caz, de capacitatea de transport de mărfuri a vehiculului respectiv și de categoria în care este înscris în registrul național de circulație rutieră.

25

Din termenii articolului 2 alineatul (1) litera (a) și ai articolului 4 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 reiese că acesta se aplică transportului rutier de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone.

26

Noțiunea de „transport rutier” este definită la articolul 4 litera (a) din acest regulament ca însemnând „orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor”. Noțiunea de „masă maximă autorizată” este definită la articolul 4 litera (m) din regulamentul menționat ca fiind „masa maximă autorizată de operare a unui vehicul, complet încărcat”.

27

Modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 coroborat cu articolul 4 litera (a) din acest regulament, având în vedere că definește noțiunea de „transport rutier” prin referire la „orice deplasare”, nu poate exclude din domeniul de aplicare al regulamentului menționat transportul rutier de mărfuri în scopuri necomerciale.

28

Această interpretare literală este confirmată de contextul în care se înscrie articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006. Astfel, articolul 3 litera (h) din acest regulament exclude în mod expres din domeniul său de aplicare transporturile rutiere efectuate de vehicule „cu o masă maximă autorizată care să nu depășească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în scopuri necomerciale”. Astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 39 din concluzii, din coroborarea acestei dispoziții cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat rezultă că transportul rutier de mărfuri în scopuri necomerciale este exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006 numai atunci când masa maximă autorizată a vehiculului în cauză nu depășește 7,5 tone.

29

Invers, atunci când masa maximă autorizată a vehiculului în cauză depășește 7,5 tone, transportul rutier de mărfuri în scopuri necomerciale intră, în temeiul acestor două dispoziții coroborate, în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006 și, prin urmare, trebuie să respecte normele referitoare la durata de conducere, la pauze și la perioadele de repaus ale conducătorului auto stabilite de regulamentul menționat, precum și obligațiile și cerințele referitoare la instalarea, folosirea și controlul tahografelor care decurg din Regulamentul nr. 165/2014.

30

Împrejurarea că, precum în cauza principală, un vehicul este amenajat pentru a servi nu numai drept spațiu temporar de locuit în scopul utilizării private, ci și pentru încărcarea mărfurilor în scopuri necomerciale nu este de natură să repună în discuție constatarea efectuată la punctul anterior.

31

Astfel, în ceea ce privește transportul rutier de mărfuri, domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006 este determinat, atât în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a), cât și al articolului 3 litera (h) din acest regulament, de „masa maximă autorizată” a vehiculului în discuție, fără a fi relevante în acest scop amenajări precum cea indicată la punctul anterior, capacitatea de transport de mărfuri a acestui vehicul sau categoria în care este înscris în registrul național de circulație rutieră.

32

Această interpretare este susținută și de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 561/2006, printre care îmbunătățirea siguranței rutiere, precum și promovarea celor mai bune practici de control și de aplicare de către statele membre a normelor prevăzute la articolul 1 din regulamentul menționat coroborat cu considerentul (17) al acestuia. Astfel, realizarea obiectivelor respective ar fi compromisă dacă vehiculele a căror masă maximă autorizată depășește 7,5 tone ar putea fi scutite de obligațiile în materie de siguranță rutieră impuse de regulamentul menționat ca urmare a utilizării lor ca spațiu temporar de locuit în scopul utilizării private și pentru încărcarea de mărfuri în scopuri necomerciale.

33

Trebuie adăugat că eventualele inconveniente legate de obligațiile care decurg din împrejurarea că un vehicul a cărui „masă maximă autorizată”, în sensul articolului 4 litera (m) din Regulamentul nr. 561/2006, depășește 7,5 tone intră sub incidența acestui regulament, inclusiv atunci când utilizarea sa vizează transportul rutier de mărfuri în scopuri necomerciale, nu par disproporționate față de obiectivul care constă în îmbunătățirea siguranței rutiere. Astfel, acest obiectiv nu se poate limita la transportul rutier de mărfuri în scopuri comerciale. Așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 47 din concluzii, dacă toate transporturile rutiere de mărfuri în scopuri necomerciale ar trebui excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 561/2006, obiectivul îmbunătățirii siguranței rutiere pe care legiuitorul Uniunii a intenționat să îl pună în aplicare la adoptarea acestui regulament ar fi compromis.

34

Aceeași este situația în ceea ce privește obiectivul de promovare, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul nr. 561/2006, a unor mai bune practici de control și de aplicare de către statele membre a normelor stabilite prin acest regulament, precum și prin Regulamentul nr. 165/2014.

35

Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 coroborat cu articolul 3 litera (h) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „transport rutier de mărfuri”, în sensul acestei dintâi dispoziții, include transportul rutier efectuat de un vehicul a cărui masă maximă autorizată, în sensul articolului 4 litera (m) din regulamentul menționat, depășește 7,5 tone, inclusiv în cazul în care este amenajat pentru a servi nu numai ca spațiu temporar de locuit în scopul utilizării private, ci și pentru încărcarea de mărfuri în scopuri necomerciale, fără ca capacitatea de transport de mărfuri a vehiculului respectiv și categoria în care este înscris în registrul național de circulație rutieră să aibă vreo influență în această privință.

36

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014, coroborat cu articolul 3 litera (h) din Regulamentul nr. 561/2006, astfel cum a fost modificat,

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „transport rutier de mărfuri”, în sensul acestei dintâi dispoziții, include transportul rutier efectuat de un vehicul a cărui masă maximă autorizată, în sensul articolului 4 litera (m) din Regulamentul nr. 561/2006, astfel cum a fost modificat, depășește 7,5 tone, inclusiv în cazul în care este amenajat pentru a servi nu numai ca spațiu temporar de locuit în scopul utilizării private, ci și pentru încărcarea de mărfuri în scopuri necomerciale, fără ca capacitatea de transport de mărfuri a vehiculului respectiv și categoria în care este înscris în registrul național de circulație rutieră să aibă vreo influență în această privință.