1.

Prezenta cerere de decizie preliminară a fost formulată de Curtea de Apel București (România) în cadrul unui litigiu între Bursa Română de Mărfuri SA (denumită în continuare „BRM”), pe de o parte, și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a emite în favoarea BRM o licență pentru organizarea și administrarea piețelor centralizate de energie electrică.

2.

Întrebările preliminare care fac obiectul prezentelor concluzii specifice privesc, pe de o parte, problema dacă Regulamentul (UE) 2019/943 ( 2 ), interpretat în lumina Directivei (UE) 2019/944 ( 3 ), interzice statelor membre să emită o singură licență pentru organizarea și administrarea piețelor de energie electrică și le impune să pună capăt unui monopol legal existent în materie, precum și, pe de altă parte, problema dacă principiile liberei concurențe prevăzute de acest regulament se aplică operatorului pieței de energie electrică, ținând seama de asemenea de noțiunea de „piețe de energie electrică”, definită de regulamentul menționat printr‑o trimitere la această directivă.

3.

Articolul 1 din Regulamentul 2019/943, intitulat „Obiectul și domeniul de aplicare”, prevede:

„Prezentul regulament are drept obiective:

[…]

[…]”

4.

Articolul 2 din acest regulament cuprinde următoarele definiții:

„Se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]

[…]”

5.

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Principiile de funcționare a piețelor de energie electrică”, prevede:

„Statele membre, autoritățile de reglementare, operatorii de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorii pieței și operatorii delegați se asigură că piețele de energie electrică funcționează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

[…]

[…]”

6.

Articolul 10 din același regulament, intitulat „Limitele tehnice pentru ofertare”, prevede la alineatele (4) și (5):

„(4)   Autoritățile de reglementare sau […] autorități[le] competente desemnate identifică politicile și măsurile aplicate pe teritoriul lor care ar putea contribui în mod indirect la restricționarea formării prețurilor angro, inclusiv limitarea ofertelor legate de activarea energiei de echilibrare, mecanismele de asigurare a capacității, măsurile luate de către operatorii de transport și de sistem, măsurile care urmăresc să conteste rezultatele de pe piață sau să prevină abuzul de poziție dominantă sau zonele de ofertare ineficient definite.

(5)   În cazul în care o autoritate de reglementare sau o altă autoritate competentă desemnată a identificat o politică sau o măsură care ar putea contribui la restricționarea formării prețurilor angro, aceasta ia toate măsurile adecvate pentru eliminarea politicii sau a măsurii respective sau, dacă nu este posibil, pentru atenuarea impactului politicii sau a măsurii respective asupra comportamentului de ofertare. […]”

7.

Articolul 2 din Directiva 2019/944 conține următoarea definiție:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

8.

În conformitate cu articolul 72 din Directiva 2019/944, aceasta a abrogat și a înlocuit Directiva 2009/72/CE ( 5 ) de la 1 ianuarie 2021, majoritatea dispozițiilor acestei noi directive aplicându‑se, potrivit articolului 73 din prima directivă, de la această dată.

9.

Articolul 4 din Regulamentul (UE) 2015/1222 ( 6 ), intitulat „Desemnarea OPEED‑urilor și revocarea desemnării”, prevede la alineatul (1):

„Fiecare stat membru cu rețeaua electrică conectată la o zonă de ofertare din alt stat membru trebuie să asigure […] desemnarea unuia sau mai multor OPEED‑uri care să efectueze cuplarea unică a piețelor pentru ziua următoare și/sau a piețelor intrazilnice. […]”

10.

Articolul 5 din acest regulament, intitulat „Desemnarea OPEED‑urilor în cazul unui monopol legal național privind serviciile de tranzacționare”, prevede:

„(1)   În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, într‑un stat membru sau într‑o zonă de ofertare a unui stat membru există deja un monopol legal național pentru serviciile de tranzacționare pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică care exclude desemnarea a mai mult de un OPEED, statul membru în cauză trebuie să notifice Comisia în termen de două luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și poate refuza desemnarea a mai mult de un OPEED per zonă de ofertare.

[…]

(2)   În sensul prezentului regulament, se consideră că există un monopol legal național în cazul în care legislația națională prevede în mod expres că, în cadrul statului membru sau a zonei de ofertare a statului membru, serviciile de tranzacționare pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică pot fi efectuate de o singură entitate.

(3)   La doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului […] Pe baza acestui raport și dacă consideră că nu există nicio justificare pentru menținerea monopolurilor legale naționale […], Comisia poate lua în considerare măsuri legislative adecvate sau alte măsuri adecvate pentru a crește și mai mult concurența și comerțul între statele membre și în interiorul acestora. […]”

11.

Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 ( 7 ) prevede la articolul 10 alineatul (2) litera f):

„Autoritatea competentă emite licențe pentru:

[…]

12.

BRM este o societate care, în temeiul legii române, are competență generală de administrare a piețelor de interes public.

13.

La 20 august 2020, această societate a transmis ANRE o solicitare privind emiterea unei licențe pentru organizarea și administrarea piețelor centralizate de energie electrică ( 8 ).

14.

Întrucât ANRE a respins această cerere pentru motivul că singura licență disponibilă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera f) din Legea nr. 123/2012, fusese acordată societății OPCOM, BRM a sesizat Curtea de Apel București, instanța de trimitere, cu o acțiune având ca obiect obligarea ANRE la emiterea în favoarea sa a licenței solicitate. Federația Europeană a Comercianților de Energie (România) a intervenit în acest litigiu.

15.

În esență, BRM a arătat că Regulamentul 2019/943 coroborat cu Directiva 2019/944 impunea ANRE să evite orice monopol pe piețele centralizate de energie electrică, în timp ce aceasta din urmă a răspuns că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012, o licență pentru administrarea acestor piețe fusese deja acordată în mod valabil societății OPCOM în temeiul Regulamentului 2015/1222 și că nicio dispoziție a Regulamentului 2019/943 nu impunea statelor membre să desemneze mai mulți operatori care să aibă funcția de organizare și de administrare a piețelor menționate.

16.

În acest context, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17.

BRM, guvernele român, elen, italian și cipriot, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. BRM, Federația Europeană a Comercianților de Energie și guvernele român și elen, precum și Comisia au prezentat de asemenea observații orale în ședința de audiere a pledoariilor care a avut loc la 22 iunie 2022.

18.

În conformitate cu cererea Curții, prezentele concluzii vor viza analiza primei și a celei de a doua întrebări preliminare.

19.

Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul 2019/943, în special articolul 1 litera (b) și articolul 3 din acesta, trebuie interpretat, având în vedere dispozițiile Directivei 2019/944, în sensul că interzice statelor membre, de la intrarea sa în vigoare, să emită o singură licență pentru organizarea și administrarea piețelor de energie electrică și că le impune acestora să pună capăt unui monopol legal existent în materie.

20.

În această privință trebuie arătat că, în România, articolul 10 alineatul (2) litera f) din Legea nr. 123/2012 prevede că poate fi acordată o singură licență pentru operatorul pieței de energie electrică și că această licență a fost acordată de ANRE societății OPCOM. Activitatea care face obiectul acestei licențe constă printre altele în administrarea pieței centralizate de energie electrică, ce privește în esență administrarea a două tipuri de tranzacționare între vânzători și cumpărători de energie electrică: pe de o parte, tranzacțiile pe termen scurt, și anume contractele care prevăd livrarea de energie electrică în aceeași zi sau în ziua următoare, și, pe de altă parte, tranzacțiile pe termen lung, și anume contractele care prevăd livrarea de energie electrică la un termen mai îndepărtat.

21.

În primul rând, remarcăm că Regulamentul 2019/943 și Directiva 2019/944 ( 9 ), care stabilesc principiile generale referitoare la funcționarea piețelor de energie electrică, nu prevăd norme specifice privind serviciile de tranzacționare între vânzători și cumpărători pe aceste piețe.

22.

Astfel, pe de o parte, articolul 1 literele (b) și (c) și articolul 3 din acest regulament, invocate de BRM pentru motivul că impun autorităților de reglementare naționale să încurajeze concurența dintre operatorii piețelor de energie electrică, nu se opun în sine existenței unui monopol al organizării și administrării piețelor centralizate de energie electrică. Pe de altă parte, un asemenea efect nu este produs nici de articolul 10 alineatele (4) și (5) din regulamentul menționat, invocat de asemenea de BRM pentru motivul că aceste dispoziții invită autoritățile competente să identifice politicile și măsurile care ar putea contribui în mod indirect la restricționarea formării prețurilor angro și, în cazul în care au identificat o astfel de politică sau o astfel de măsură, să adopte toate măsurile adecvate pentru eliminarea sau atenuarea impactului acestora.

23.

În al doilea rând, amintim că Regulamentul 2015/1222 stabilește norme privind desemnarea operatorilor pieței de energie electrică (OPEED) pentru efectuarea cuplării unice a piețelor pentru ziua următoare sau a piețelor intrazilnice.

24.

În conformitate cu articolul 4 din acest regulament, orice candidat care îndeplinește criteriile stabilite de acesta poate fi desemnat ca OPEED, iar o astfel de desemnare poate fi respinsă numai în cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile de desemnare sau în cazul prevăzut la articolul 5 alineatul (1) din regulamentul menționat.

25.

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din același regulament prevede o derogare care permite statelor membre să mențină un monopol legal național pentru serviciile de tranzacționare pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică de energie electrică. Această derogare vizează numai serviciile pe piața intrazilnică și pe piața pentru ziua următoare și trebuie, ca orice derogare, să facă obiectul unei interpretări stricte ( 10 ). În consecință, ea nu poate fi extinsă la alte piețe de energie electrică, precum cea a serviciilor de tranzacționare pe termen lung.

26.

În concluzie, deși menținerea unui monopol legal pentru serviciile de tranzacționare pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică de energie electrică poate fi justificată în sensul articolului 5 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul 2015/1222, nicio normă nu este prevăzută în această privință de reglementarea Uniunii privind piața internă de energie electrică, în special de Regulamentul 2019/943 și de Directiva 2019/944, în ceea ce privește menținerea unui monopol legal pentru serviciile de tranzacționare de energie electrică pe termen lung ( 11 ).

27.

Cu toate acestea, întrucât interpretarea reglementării Uniunii privind piețele de energie electrică nu este concludentă în ceea ce privește legalitatea unui monopol legal pentru serviciile de tranzacționare de energie electrică pe termen lung, se ridică problema dacă un astfel de monopol nu constituie o restricție privind libertatea de stabilire consacrată la articolul 49 TFUE sau, după caz, libera prestare a serviciilor consacrată la articolul 56 TFUE ( 12 ) și, în caz afirmativ, dacă este justificat de un motiv de interes general și este proporțional.

28.

Potrivit jurisprudenței Curții, trebuie considerate restricții privind libertatea de stabilire, precum și libera prestare a serviciilor toate măsurile care interzic, îngreunează sau fac mai puțin atractivă exercitarea acestor libertăți ( 13 ).

29.

Dat fiind că, în temeiul dreptului național, întreprinderilor din alte state membre le este imposibil să furnizeze servicii de intermediere a tranzacțiilor de energie pe piața pe termen lung din România, prin stabilirea în acest stat membru sau în mod transfrontalier, întrucât acestea nu pot obține o licență în acest scop, o astfel de reglementare, care supune exercitarea unei activități economice unui regim de exclusivitate, poate fi considerată o restricție privind libertatea de stabilire sau libera prestare a serviciilor.

30.

Prin urmare, articolul 10 alineatul (2) litera f) din Legea nr. 123/2012 nu poate fi considerat compatibil cu articolul 49 TFUE sau cu articolul 56 TFUE decât dacă rezultă că este justificat de un motiv imperativ de interes general și este proporțional cu obiectivul urmărit.

31.

Totuși, întrucât instanța de trimitere nu a ridicat această problemă, ea nu a furnizat în acest sens informații cu privire la motivul legitim care ar putea eventual să justifice o restricție privind libertățile menționate anterior ( 14 ). În aceste condiții, apreciem că Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la o astfel de problemă și cu atât mai puțin cu privire la cea, care decurge din ea, referitoare la caracterul necesar și proporțional al acestei restricții privind libertatea de stabilire sau libera prestare a serviciilor.

32.

Prin urmare, propunem să se răspundă la prima întrebare preliminară că Regulamentul 2019/943, în special articolul 1 litera (b) și articolul 3 din acesta, având în vedere dispozițiile Directivei 2019/944, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu permite decât o singură licență pentru serviciile de tranzacționare pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică de energie electrică, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul 2015/1222. În plus, această reglementare trebuie interpretată în sensul că nu se opune menținerii unui monopol legal pentru serviciile de tranzacționare de energie electrică pe termen lung, a cărui legalitate va trebui apreciată în raport, printre altele, cu principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, consacrate la articolele 49 și 56 TFUE.

33.

Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul 2019/943, în special articolul 1 literele (b) și (c) și articolul 3 din acesta, trebuie interpretat în sensul că principiile liberei concurențe se aplică operatorului pieței de energie electrică. În această privință, instanța menționată ridică de asemenea problema dacă faptul că noțiunea de „piețe de energie electrică” care figurează la articolul 2 punctul 40 din acest regulament este definită printr‑o trimitere la definiția aceleiași noțiuni care figurează la articolul 2 punctul 9 din Directiva 2019/944 este relevant în această privință.

34.

În lumina numeroaselor definiții și trimiteri încrucișate, în special în Regulamentul 2019/943 și în Directiva 2019/944, considerăm că operatorii pieței de energie electrică, precum societatea OPCOM, sunt vizați de dispozițiile acestui regulament.

35.

Astfel, un operator al pieței de energie electrică desemnat sau OPEED intră fie în sfera noțiunii de „operator al pieței”, în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul 2019/943, ce vizează „o entitate care furnizează un serviciu prin care ofertele de vânzare de energie electrică sunt corelate cu ofertele de cumpărare de energie electrică” ( 15 ), fie în sfera noțiunii, mai largă, de „participant la piață” în sensul articolului 2 punctul 25 din acest regulament, ce vizează „o persoană fizică sau juridică, care cumpără, vinde sau produce energie electrică, care este implicată în agregare sau care este un operator de consum dispecerizabil sau de servicii de stocare a energiei, inclusiv prin plasarea de ordine de tranzacționare pe una sau mai multe piețe de energie electrică, inclusiv pe piețele de echilibrare a energiei” ( 16 ).

36.

Prin urmare, propunem să se răspundă la a doua întrebare preliminară că Regulamentul 2019/943, în special articolul 1 literele (b) și (c) și articolul 3 din acesta, trebuie interpretat în sensul că principiile liberei concurențe enunțate se aplică operatorului pieței de energie electrică.

37.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Curtea de Apel București (România) după cum urmează: